Cabinet Psihoterapie
Ajahn Brahm s-a născut în Anglia, a practicat budismul în orient (mai ales Thailanda) și a devenit un cunoscut promotor al acestei religii în vest. Această carte prezintă practica autentică. Ideile de bază sunt să ne retragem cât mai mult din lume, să muncim cât mai puțin, să acordăm cât mai puțină atenție familiei, să evităm, pe cât posibil, să avem relații – ideal fiind să nu ne căsătorim, să nu avem copii, să nu avem prieteni etc. Putem face câteva activități casnice, cum ar fi să ne fierbem orezul și să ne spălăm bolul, dar nu serviciu de la 9 la 18, de exemplu.
Este o consecință naturală a celor patru adevăruri nobile din budism: viața înseamnă suferință, suferința este dată de atașament, se poate obține sfârșitul suferinței și pentru asta există o cale: renunțarea la atașamente. Dacă muncești, ai stres la serviciu, dacă ai o relație, ai stres în relație, dacă ai copii, ai stres cu copiii și tot așa. Cu cât ai mai puține și ca posesii și ca relații, cu atât ai mai puține surse de suferință. Este o primă formă de terapie, dacă vreți, accentul nefiind pus pe cum să faci față, ci cum să faci spate și s-o întinzi.
Ce nu mi-a plăcut la această carte a fost inflexibilitatea, dogmatismul, credința autentică în mituri („karma îi va veni de hac celuilalt” și „buddha este mai tare decât dumnezeu, pentru că s-au ascuns unul de altul și dumnezeu s-a ascuns în prima jhana, buddha l-a găsit acolo și apoi s-a ascuns în a doua jhana și dumnezeu nu l-a mai găsit”). Jhanas sunt stări modificate de conștiință de natură spirituală care chiar există – adică au fost descrise (cu diferite nume) de persoane din diferite părți ale globului și din diferite timpuri (inclusiv actuale) și observate și laborator (The Meditative Mind: The Varieties of Meditative Experience by Daniel Goleman, de exemplu).
De asemenea, faptul că trebuie să ne retragem din viață ca să fim fericiți mă cam duce cu gândul că acest univers a fost creat să ne tortureze și nu prea este în acord cu alte credințe de-ale mele. Nu doar că-i dau dreptate lui Yalom care presupune că aceste tehnici sunt utile pentru acum 2000 – 2500 de ani, dar nici nu văd viața chiar așa groaznică. Desigur aceste stări sunt fericire absolută și singura modalitate de a o atinge, dar nu cred că trebuie cuplate cu peștera și izolarea de ceilalți. Așa cum spuneam și în „Monogamia este vârful”, cred că și lumea interioară și cea exterioară sunt potențiale surse de bucurie.
Cartea reunește eseuri prezentate de Ajahn Brahm din 1996 până în 2005.