Cabinet Psihoterapie
Scrisul nu este punctul meu forte, așadar voi scrie ceea ce simt. Citesc cu interes aceste articole și îmi regăsesc propriile trăiri aproape în fiecare. În urmă cu un an și jumătate am început doar o discuție cu Sorin, recunosc că atunci aveam o problemă, o dezamăgire care se manifesta prin neputință, durere… Am evitat să mă gândesc că merg la psiholog, gândul ăsta ne sperie pe toți, nu suntem pregătiți să acceptăm că avem nevoie de ajutor profesionist, ei bine, mergeam la consiliere. Am căutat la Sorin răspunsuri și soluții, încercam să aflu un comportament și o atitudine greu de înțeles și de acceptat, el era de vină pentru „nefericirea” mea, da, era un EL. Pe parcursul ședințelor însă, nu numai el era de vină, frustrările și superficialitatea cu care acționăm au ieșit la suprafață și cheia, era bineînțeles la mine: „Fericirea ta începe fără relație, începe în a deveni tu o persoană iubită de tine însăți”, „fiecare zi în care îți amâni fericirea este o zi care nu se mai întoarce”… De aici a pornit vindecarea mea, răspunsul întrebărilor.
Am citit aici un articol în care se spunea că: „Ajungem să ne rănim, să ne desconsiderăm, să ne criticăm, că am greșit, că nu merităm, că viața e grea, că vom rămâne singuri etc. Intrăm iarăși în gura lupului. De aceea, când ne acceptăm imperfecțiunile, când ne iubim chiar când alte persoane nu ne aleg pe noi ca fiind cele mai importante persoane din viața lor, durerea este tolerabilă.” Îi mulțumesc lui Sorin pentru că a scos la suprafață resursele mele, pentru că am realizat că am atâtea calități, am învățat să mă apreciez mai mult, am învățat că eu dețin controlul eu fac regulile. Am învățat să îi accept pe cei din jur așa cum sunt ei și cel mai important am început să mă iubesc pe mine. Dacă nu am să reușesc, voi reveni în camera verde cu multă încredere.