Cabinet Psihoterapie
Am auzit lucruri minunante, din știrile internaționale, despre această trilogie despre Isus a lui Papa Benedict XVI. Părea să susțină iertarea, toleranța, acceptarea homosexualității, a prezervativelor etc. Gândul că religia ar putea să evolueze m-a bucurat enorm și am vrut să văd cu ochii mei.
Dar nu a dat Dumnezeu să fie așa. Este o carte scrisă din mentalitate albastră, cu metodologie științifică, portocalie. De exemplu, spune că Dumnezeu nu poate fi supus cercetării, nu poate fi pus în laborator și testat. Este Dumnezeu! Să ne vedem lungul nasului! Apoi folosește restul cărții ca să facă exact asta: să demonstreze lucruri legate de Dumnezeu.
Un alt exemplu, de ce a fost botezat Isus? Era fiul lui Dumnezeu. Ce păcate ar fi putut să aibă? Și concluzia la care a ajuns este că a luat toate păcatele tuturor și apoi s-a „spălat” de ele prin botez. Cu toate astea, câteva capitole (de biblie) mai târziu, moare pe cruce din exact aceleași motive.
Un altul: oamenii care dau mâncare popoarelor înfometate (din Africa și Asia să zicem) fac munca Diavolului. Ar trebui, mai întâi, să se aducă cuvântul Domnului, apoi libertatea și abia apoi mâncarea. Cam opusul a ce spune Maslow prin Piramida Nevoilor.
Trebuie să recunosc că nu am trecut de capitolul trei, deci nu vă mai pot spune prea multe. Consider că bucuria jurnaliștilor a fost motivată de acele mici neclarități (mai degrabă decât afirmații, pentru că unele au fost corectate de Vatican ulterior), tocmai că au văzut și ei niște firicele de evoluție și, probabil, au vrut să încurajeze „îndrăzneala Papei” care, de exemplu, în cartea a doua a spus că Isus nu ar fi considerat niciodată niciun război ca putând fi sfânt.
Acestea fiind zise, nu vă recomand această carte.
Editura – Doubleday 2007