Cabinet Psihoterapie
Nu-i așa că viața noastră ar fi putut fi cu atât mai frumoasă? Nu-i așa cu puteam să facem mai multe sau să avem mai multe? Dacă nu aveam această relație, acest job, dacă nu mă nășteam în România, dacă nu aveam copii, dacă nu trebuia să mă mut în alt oraș, dacă ai mei ar fi avut mai mulți bani, dacă nu mă împrieteneam cu țepuitorul ăla, dacă prindeam autobuzul la timp, dacă luam cu 50 de sutimi mai mult la examen, dacă mă apucam mai demult de sport sau de dietă, dacă-i ziceam și eu ceva în loc să tac ca prostu’ viața mea era împlinită, perfectă, eram fericit. Oare?
Toate deciziile pe care le luăm sunt inspirate. Fiecare alegere este cea mai bună alegere la momentul respectiv, în funcție de criteriile pe care le avem la acel moment. Nu am fi putut lua alte decizii decât cele pe care le-am luat deja. Chiar dacă mai târziu regretăm direcția aleasă pentru că apar informații noi, la momentul respectiv am luat decizia cea mai informată. Desigur ne-am vrut binele nouă și grupului nostru privilegiat (familia, rasa, grupului de credincioși etc.) și am ales cea mai bună cale care se vedea în acel moment. Nu avem de ce să ne reproșăm nimic. Nu am greșit cu nimic. Acum poate ajungem la concluzia că aș fi vrut să alegem altceva, dar este inutil și neadecvat realității să criticăm decizia de atunci prin prisma informațiilor de acum.
Mai mult! Alegerile pe care le facem urmăresc un scop de care noi nu suntem conștienți. Faptul că nu am început dieta și tot amân acest mare eveniment este pentru că greutatea mea actuală satisface o nevoie, atinge un scop. Acesta ar putea fi că mă protejează de a avea o relație și, deci, de riscul despărțirii și al trăirilor de gen „nimeni nu mă iubește!”, ar putea fi că sunt prea gras și nu mă descurc singur și oamenilor li se face milă și stau pe lângă mine și mă ajută, deci nu mă abandonează, ar putea fi pentru că am învățat că oamenii maturi, adulți sunt cei care sunt nervoși și nemulțumiți de toată lumea, iar eu astfel sunt nemulțumit de mine și mă plâng tot timpul „ca un om mare”, ar putea fi pentru că altcineva îmi tot zice să slăbesc și eu vreau să-i arăt că nu mă domină (underdogul îl fentează pe topdog) etc. Nu suntem conștienți de aceste scopuri și nu știm de ce amânăm o schimbare sau de ce luăm anumite decizii. De ce nu suntem conștienți? Pentru că, dacă am fi, ar trebui să recunoaștem că suntem slabi și nu putem trăi crezând asta despre noi. Oamenii nu pot trăi crezând că sunt groaznici, de aceea găsesc valori la care să scoreze înalt și să poată să se aprecieze. Nu se păcălesc. Există bine în orice.
Mai mult! Dacă obișnuim să regretăm alegerile făcute, sunt șanse mari să regretăm orice alegere făcută, oricum. Ce contează că te-ai căsătorit cu persoana asta și nu cu cealaltă? De unde știi că ar fi fost mult mai bine cu cealaltă? Ce contează că ai jobul acesta și nu pe celălalt? Nu există nici relație perfectă, nici job perfect, nici familie perfectă, nici situație socială perfectă… mai nimic perfect. Oricum găsești motive dacă practici regretul ca sport de performanță.
Mai mult! Chiar dacă ni s-ar întâmplă să alegem „bine”, de fiecare dată, ce credeți că s-ar întâmpla? Viața dvs ar fi perfectă dacă ați ales o hârtie igienică cu trei straturi în loc de două sau dacă sunteți bărbatul din birou cu cele mai multe lame la aparatul de ras? Vă veți simți împlinit dacă sunteți iubit de fata viselor, dar nu prea știți ce să faceți cu ea în afară de sex și ignorare? Sau dacă aveți jobul viselor și nu aveți timp de copii? Cum să facem să le avem pe toate? Mult mai ușor este să învățăm să ne bucurăm de ce avem, fără regrete.
Viața noastră nu este garantată să aibă nimic special în ea. Nu ne naștem cu promisiunea că vom fi bogați sau iubiți sau sănătoși sau cu o familie nemuritoare. Aceste lucruri pe care le avem în viață nu sunt dreptul nostru, ele sunt privilegii. Viața ar putea fi groaznică de la un capăt la celălalt, dar nu este așa. Uneori răsare soarele. Și pentru aceste raze trăim, pentru bucuriile din viață. Întunericul se întâmplă pentru că nu poate fi altfel, pentru că nu am vedea lumina altfel. Nu este nimic de regretat. Nimic nu poate fi mai perfect decât este acum, în această clipă! Avem niște lucruri pentru care să zâmbim și niște lucruri care pot fi schimbate fie ele, fie percepția noastră asupra lor. Și data viitoare când crezi că ți s-a făcut o nedreptate, gândește-te că restul bucuriilor din viața ta nu ți se cuvin, sunt cadouri. „Nedreptățile” nu sunt „la schimb”. Nu trebuie să plătești un preț pentru cadourile plăcute. Totul este un cadou, dar așa sunt ele, unele plăcute, cele mai multe ușor de trecut cu vederea, iar altele ne ating un punct sensibil („de ce mi-o fi făcut cadou un săpun? vrea să-mi sugereze să mă mai spăl?”). Dar nu vă îndoiți că toate aceste cadouri sunt făcute cu dragoste!
Noi avem așteptări de la viață, de la ceilalți oameni, dar așteptările noastre nu sunt legi, nu sunt gravitație, ele sunt doar invitații. Și după cum probabil știți, nu toată lumea răspunde la invitații. Oameni minunați sunt toți, desigur, dar avem oportunitatea să ne bucurăm doar de unii dintre ei. Nu-i atât de minunat că avem acest privilegiu? Nu-i atât de minunat că unele așteptări ni se împlinesc? Nu-i atât de minunat că viața are surprize plăcute? Mai ales că nu trebuie să ni le facă! Așa vrea ea! Mulțumim viață!