Cabinet Psihoterapie
Este o carte care prezintă 10 cazuri de psihoterapie abordate dintr-o perspectivă psihanalistă. A fost scrisă în 1989 şi, deşi este o lectură foarte interesantă, captivantă şi educativă, nu mai este foarte actuală.
Irvin Yalom nu este, el însuşi, un psihanalist ortodox, prin faptul că pune un accent deosebit pe prezent. Aceasta fiind o caracteristică specifică, mai degrabă, terapiei gestaltiste. Dar, ca orice psihanalist, este tetrapiloctomist (adică le are cu despicarea firului de păr în patru). Ajunge, astfel, la concluzii foarte interesante despre… dragoste, de exemplu. Dacă sunteţi familiarizaţi cu nivelurile de conştiinţă, este o abordare portocalie, ştiinţifică, rece, obiectivă, distantă. Prin această descriere nu vreau să spun că aceste caracterisitici ar fi rele, desigur! Psihanaliza are efect! Doar că aşa abordează ea lucrurile.
Partea frumoasă a acestei cărţi este accesul în universul interior al psihoterapeutului. Iar asta este o uşurare şi pentru oamenii care merg la psihoterapie şi pentru tinerii psihoterapeuţi. Primii au oportunitatea să vadă că nu suntem perfecţi, că deşi ştim multe lucruri în acest domeniu, nu le ştim pe toate şi, mai ales, nu iubim pe toată lumea. Pentru cei din urmă, era o uşurare să vadă că nu trebuie să iubească toţi oamenii, ci doar să fie accepte ceea ce li se întâmplă, că nu trebuie să ştie tot ca să fie buni psihoterapeuţi, ci doar ceea ce au nevoie şi să fie dispuşi să înveţe. Şi, mai târziu, dacă sunt flexibili, vor deveni din ce în ce mai eficienţi.
Totodată, însă, multe din întrebările retorice pe care Yalom şi le-a pus în această carte şi în altele, au acum răspunsuri. Nu neapărat unele simple pe care să le prezint aici, dar dacă vă interesează ceva în mod deosebit, spuneţi-mi şi voi scrie un articol.
În concluzie, dacă vă plac poveştile de psihoterapie, este o carte care merită cumpărată.
Editura – Trei, 2008