Consiliere Psihologica Cabinet Psihoterapie

O diferență importantă între bărbați și femei este că domnii sunt mai mult orientați pe scop, iar doamnele (domnișoarele) mai mult orientate pe proces. Apropos, nu v-ați întrebat niciodată de ce există și doamne și domnișoare, iar bărbații sunt toți niște domni? Teoria la care am ajuns este că această diferențiere s-a făcut pentru a clarifica dacă o fată este disponibilă sau nu. Fiindcă nu puteai să întrebi o fată dacă este căsătorită fără să pară că te dai le ea și să provoci un duel, era bine să știi din capul locului. În felul acesta bărbații trăiau mai mult. Dar și fetelor le folosește această diferențiere. Dacă o persoană se prezintă ca domnișoară, invită indirect bărbații să-și încerce norocul. Își prezintă disponibilitatea. Pe când o femeie care se prezintă ca doamnă spune bărbaților, indirect, că orice glume are cu ei, îi va lăsa cu fanteziile neîmplinite. Desigur există și domnișoare indisponibile și doamne disponibile, dar rolul acestor termeni sunt convins că de aici se trage.

Revenind, bărbații sunt centrați pe scop. Dacă o femeie își dorește un job în care să se simtă apreciată, să aibă relații bune cu colegii etc., un bărbat vrea să se îmbogățească sau să ajungă manager. Iarăși nu toți bărbații sunt la fel și nici toate femeile clone, dar statistic este mai probabil ca lucrurile să stea în acest fel. În relații, bărbații vor sex (scop), femeile vor o comunicare bună (proces). Bărbații au probleme de ejaculare precoce (ating scopul prea repede), femeile nu (ele sunt interesate de proces… până la orgasm poate fi cale lungă). Bărbații vor să aibă sex cu cât mai multe femei (ai putea spune că e un proces, dar, de fapt, sunt multe scopuri atinse). Femeile vor o relație lungă (un proces lung).

Încă de pe vremea lui Flinstone, bărbații trebuiau să producă rezultate, să aducă vânat, iar femeile să mențină procesul existenței tribului. În familiile tradiționale, femeia este cea care calcă, gătește, spală etc, adică activități de proces. Bărbatul se duce la muncă unde abia așteaptă să fie promovat și apoi, ajuns acasă, poate să aibă un hobby unde să atingă scopuri, sau doar lasă viața să treacă pe lângă el în fața televizorului, fără să se implice în procesele plictisitoare ale femeii. În familiile moderne, sarcinile casnice sunt împărțite, pentru că ambii parteneri au mai puține caracteristici atât de polarizate. Într-adevăr, femininul și masculinul se atrag reciproc și, deci, este important ca unul din parteneri să aibă trăsături cât mai feminine, iar celălalt masculine (indiferent de sexul lor), pentru ca atracția să fie puternică. Însă nu poți construi o relație de durată pe aceste caracteristici, din simplul motiv că polul masculin nu caută procese lungi, doar scopuri scurte. Deci, este important un istm între cele două sexe. Persoana masculină trebuie să aibă niște feminitate în ea, iar cea feminină niște masculin. Deja asta se întâmplă din ce în ce mai mult. În ciuda aparențelor, din ce în ce mai multe relații sunt mai fericite. Nu vă lăsați păcăliți de sfârșituri de poveste și de filmele în care eroul este transportat în timp în evul mediu și nu este dat pe spate de miros; sunt ficțiuni. Dacă relațiile erau atât de grozave pe vremuri, divorțul n-ar fi fost interzis. În realitate, bărbații erau ursuzi și violenți și femeile supuse și plângeau când făceau sex, ca-n filmele cu japonezi.

Bărbații vânători sunt bărbații adevărați, sunt cei care au succes în viață, în multe privințe. Sunt cei care obțin rezultate, cei care împart prada, capii de familie, sunt cei hotărâți și puternici și, în consecință, foarte multe femei sunt leșinate după ei. Au încredere în ei, au atitudine de învingător și bune abilități sociale, mai ales în a cuceri. Sunt precum sportivii de performanță (pentru că probabil și sportivii de performanță sunt vânători), cât timp cursa este în desfășurare, cupa este foarte importantă și prețuită. Abia așteaptă să o apuce și să o ridice la cer, mândri de performanța lor. Și cupele, femeile, se bucură să fie atât de dorite, de apreciate și de valorizate, să vadă bărbații cât de multe fac pentru ele, cât de insistenți, cuceritori și romantici sunt. Dar când cursa se termină și cupa a fost câștigată, femeia crede că în sfârșit a găsit un bărbat care o iubește mult și lângă care vrea să-și petreacă viața. Dar, pentru bărbat, partea interesantă tocmai s-a terminat. Un sportiv nu se bucură că a câștigat o cupă și își petrece viața alături de ea, ci o pune într-o vitrină unde să o vadă toată lumea și să-l aprecieze cât de bun e la ceea ce face și, apoi, începe o altă cursă.

Mai mult, sportivii se apreciază între ei. Se felicită pentru cuceriri și rezultate. Chiar se strâng împreună și vorbesc despre tactici de joc și maniere de a reuși în probe grele (unde trebuie să cucerească cupe fițoase, de exemplu). Își confirmă și întăresc ideea că viața de vânător, de sportiv este cea mai frumoasă. Pușca și cureaua lată. Că fetele nu sunt ființe umane, că utilitatea lor se reduce, ca la orice cupă, doar la gaură și că n-are rost să intri în aceeași cupă de multe ori. „Ne-ai demonstrat! Ai câștigat-o! Ce tot insiști? Ce vrei, premiu de fidelitate?”. Iar fetele, după ce i-au trecut prin atâtea probe și s-au lăsat cu greu, rămân să caute alți sportivi interesați să le cucerească. Din păcate pentru ele, nu-și atingeau scopul nici dacă făceau cursa foarte ușoară pentru sportiv. Ar fi scutit niște timp, cel mult, dar s-ar fi ajuns la același rezultat.

Plecând de la această idee, unele femei au intuit-o și o folosesc împotriva bărbaților. De exemplu, după ce sunt cucerite, se dau distante iarăși, pentru ca sportivul să aibă un nou eveniment în viața lui, o nouă cursă. Îl țin astfel interesat de ele pe același bărbat. Totuși, unii bărbați nu vor să sară aceeași capră de mai multe ori. Dacă este prea provocatoare, s-ar putea să aleagă o probă mai ușoară. Și trebuie să recunoaștem că, pentru bărbați, proba de inele este cea mai grea. Mult mai ușoară este suta de metri garduri. Grea interacțiunea dintre bărbați și femei! Mai ales în acest stadiu, al imaturității afective. Pentru că da, după standardele actuale, astfel de bărbați sunt imaturi. Deși încă formează majoritatea oamenilor și sunt ceea ce se numește „normali”, tot imaturi sunt. Maturitatea la bărbați este o chestie relativ nouă. A apărut după evul mediu – ultimul bastion al bărbatului-om și femeii-animal de casă.

O trăsătură importantă a maturității este posibilitatea de a da drumul, de a lăsa să treacă. Un imatur vrea totul! „Eu sunt buricul universului! Vreau jucăria aia! Nu mi-o dai? Fac crize! AAAA!!!” Un copil care se rade (pe față sau pe picioare), nu mai face crize ca un țânc, dar nu dă drumul emoțional, nu acceptă prezentul. Ia ceea ce se întâmplă și ține în el, varsă pe la toți prietenii, își intoxică familia cu gândurile lui, rămâne agățat de nu știu ce rahat din trecut și se plânge la toată lumea, poate Dumnezeu (Tatăl nostru) îl ajută și pe el. Un imatur nu vrea să scape nicio oportunitate, se calicește, se zgârcește, se agită să ia cât mai mult. Uneori, într-adevăr, un astfel de comportament poate fi ceea ce ne salvează viața, dar de cele mai multe ori, este un comportament care ne împiedică să ne bucurăm de prezent, de ce avem și de ce se întâmplă.

Un bărbat matur poate să-și folosească abilitățile de vânător pentru a intra într-0 relație cu o fată și apoi, mulțumit de ceea ce are, să-și manifeste (sublimeze) abilitatea de sportiv de performanță în alte sporturi. Nu spun că bărbații vânători nu se căsătoresc, dar spun că nu sunt fideli (sau, cel puțin, că încearcă să nu fie). Femeile s-ar putea să mă contrazică aici, pentru că ele văd filmul, dar n-au văzut și the making of, n-au văzut și ce se întâmplă în culise. O relație cu un bărbat vânător, deci, este un risc constant. Dacă sunteți soția unui bărbat vânător, vă poate înșela. Dacă sunteți amanta, sunt șanse mari să nu rupă relația pe care o are cu soția pentru dvs, așa cum v-a promis, ci doar să vă amăgească și tărăgănească lucrurile. Pentru că și ei, ca orice copil (imatur) au nevoie de o familie unde să se simtă securizați. Au nevoie de o mamă la care să se întoarcă și care să-i accepte. Pe lângă asta, le și vor pe toate, nu vor să se despartă de soție, pentru că nu suportă gândul ca cineva să se culce cu ea.

Unele femei se acuză dacă le înșeală bărbatul. În mod obișnuit este interpretat ca un simptom al relației. Că se întâmplă pentru că ceva nu merge în relație. Dar astea sunt teorii feminine. În realitate, faptul că un bărbat vânător înșeală, nu ține de parteneră. Nu contează cum se poartă cu el, nu contează ce-i oferă sau cât de multe provocări îi oferă. Indiferent dacă-i „face copii” sau nu, indiferent dacă face sex cu el suficient de des sau nu, indiferent de orice. Un bărbat poate va spune „de-aia te-am înșelat! că tu nu faci nu-știu-ce”. Orice motiv e bun, dacă poate să dea vina pe femeie pentru actele lui, dacă poate să scape nepedepsit din situație. Dar motivul pentru care înșeală ține de structura lui interioară, de faptul că nu acceptă că nu este buricul universului, de faptul că nu vrea să scape niciuna. Femeile, fiind considerate de la început (de la naștere) drept oameni de mâna a doua, ființe inferioare, ele acceptă asprimea vieții mai ușor și se maturizează mai repede. Dar bărbații sunt convinși că pentru ei există toată această lume și ei vor totul. De asemenea, mai înșeală pentru a se asigura că nu cad ei de fraieri: „dacă mă înșeală și ea?”. Și unele femei / fete chiar înșeală. Este posibil să aibă dreptate. Așa că nu vor să piardă acest joc, nu vor să se râdă de ei (oricum se râde dacă se dovedește că au fost înșelați, dar ceva mai puțin).

În concluzie, este greu cu bărbați vânători, dar este și mai greu de găsit bărbați maturi. În plus, vânătorii chiar sunt mai interesanți, pentru că sunt mai masculini, făcându-le pe femei să pară și mai feminine. Ei arată mai multă prețuire partenerelor… până într-o zi, decât bărbații maturi. Bărbații maturi nu vor să-și demonstreze prea tare iubirea, pentru că nu au de ce, ei nu compensează pentru lipsa de interes specifică vânătorilor. Cu siguranță nu sunt nepăsători și ignoranți (în stadiul acesta sunt vânătorii resemnați), doar că nu fac gesturi extreme. Ei sunt mai constanți. Pot avea relații lungi și pot fi fericiți în ele. Și femeile pot fi fericite dacă nu au nevoie să fie vrăjite constant. Altfel spus, oamenii care se acceptă pe ei cu tot cu defecte și, deci, care nu au nevoie de confirmare că sunt în regulă, pentru că deja știu asta, sunt capabili de relații mai lungi în care să fie fericiți. Oamenii imaturi, sunt prinși în relație ca-ntr-o pușcărie, singurele lor bucurii fiind bancurile cu bărbați care-și înșeală nevestele și le păcălesc.

Ca femeie, ca să rămâi cu un astfel de bărbat, ai șanse mai mari dacă ești casnică, suportivă, mămoasă și te faci că nu te prinzi. Ah, și ai un mare bonus dacă ești virgină.