In noi

Consiliere Psihologica | Cabinet Psihoterapie

Noi toti

The Teachings of Don Juan – Carlos Castaneda

La început această carte m-a cucerit. Este scrisă la persoana I și prezintă (nu ca pe o poveste, ci ca pe un raport științific) învățăturile pe care Carlos Castaneda le-a acumulat stând alături de un bătrân indian Yaqui din Mexic, numit Don Juan. Carlos a plecat în Mexic pentru a studia, pentru lucrarea lui de doctorat, cum o serie de plante, mai ales peyote (fructul unui cactus), sunt folosite de șamanii indieni.

De-a lungul acestei călătorii, Carlos este inițiat în șamanism. Învață să le prepare, să le consume și să interpreteze experiențele. Astfel ajunge să cunoască diferite ființe spirituale (pe Mescalito, de exemplu) care trăiesc în planuri diferite de al nostru, într-o altă lume. De asemenea, la un moment dat spre finalul cărții, experimentează metamorfozarea într-o pasăre (cioară) și modul cum se vede și se simte lumea din această formă. Descrierea fiecărei experiențe are două planuri. Planul acesta este descris de Carlos în vecinătatea experienței mistice, apoi de Don Juan și, uneori, de alte persoane din jur, atunci când Carlos nu mai are un contact bun cu acest plan. Descrierile din acest plan, însă, sunt destul de misterioase și incomplete. Celălalt plan, la care Carlos are acces atunci când ingerează respectivele plante, sunt descrise doar de el. Sunt extrem de interesante și neașteptate.

Impactul aceste cărți a fost masiv în lume. Este prima dintr-o serie lungă ce a dus la nașterea curentului new age. Se numără printre primele cărți (1968) care abordează și fundamentează științific experiențele șamanice și utilitatea lor. Cărțile lui Carlos încă se vând masiv în multe țări. Este printre singurii autori ale căror cărți nu s-au oprit din print.

Doar că această carte (precum și toate celelalte scrise de Carlos Castaneda) este ficțiune. Nu este ceva ce Carlos a spus sau recunoscut, însă o serie de colegi de-ai lui (antropologi) au reușit să prezinte o serie de dovezi care au invalidat realismul acestor cărți. De exemplu, că indienii Yaqui nu folosesc peyote sau că s-au găsit cărțile și articolele de unde se inspira Don Juan. Prin urmare, toate acele experiențe au fost imaginate. Întregul curent new age (se întâmplă ceea ce gândești, legea atracției universale, universul încearcă să-ți transmită mesaje etc.) a pornit cu o iluzie și, probabil, încă a rămas în ea. Pentru mai multe informații despre Carlos și de ce cărțile lui sunt o dezamăgire pentru noi cei care căutăm ceva mai mult de la viață, găsiți aici.

10 comentarii

  • Emil Caban spune:

    Extrem de superficiala “recenzia”. Va sfatuiesc sa cititi toate cartile lui Castaneda (ed. RAO), de mai multe ori, si poate ca veti incepe sa intelegeti cate ceva. Pana atunci ar fi preferabil sa nu ii induceti in eroare pe cei ce inca nu l-au citit pe Castaneda. Va veti face in acelasi timp un serviciu, pentru ca astfel de judecati facile arunca o umbra de indoiala si asupra capacitatii dvs. profesionale.

    • Sorin spune:

      Haideți să împărtășiți cu toată lumea ce ar trebui să înțeleg și n-am făcut-o încă! Este adevărat că nu le știu pe toate, dar sunt dispus să învăț. Sunt convins că și ceilalți care intră pe acest site vor să învețe, deci împărtășiți cu noi învățăturile lui Castaneda. Mulțumim

  • Emil Caban spune:

    Multumesc pentru oportunitate si scuze pentru tonul mai dur din postul anterior.

    Cartile lui Castaneda prezinta o filozofie a libertatii, dar si mijloace practice pentru a o atinge. Drumul indicat urmareste extinderea starii constiente din starea de constiinta normala (mai putin timp pe pilot automat prin renuntarea la tiparele de comportament; renuntarea la hranirea neincetata a importantei de sine), urmata de extinderea starii constiente in timpul somnului prin transformarea viselor obisnuite in vise constiente. Finalitatea (pentru premianti) este pastrarea starii constiente in momentul mortii si dupa.

    Instrumente primare sunt Pasele magice (Tensegrity) care readuc energia utilizata in centrii de vitalitate, si recapitularea vietii care elimina tiparele de comportament si taie legaturile emotionale ce limiteaza libertatea de decizie.

    Legat de carti:

    Castaneda a publicat prima carte The Teachings of Don Juan in 1968.
    Ultima, a 12-a, a fost publicata postum in 1998 (The Wheel of Time – o selectie de citate din primele opt carti, citate luate direct din explicatiile provenite de la profesorul si mentorul sau Don Juan Matus). 12 carti scrise de-a lungul a 30 de ani.

    Cand a scris-o pe prima era student si doctorand in antropologie (a doua parte a cartii reprezinta chiar teza de doctorat). La momentul primelor contacte cu lumea lui Don Juan era ca noi toti, un occidental tipic, superior cu “salbatecii” si autosuficient.

    Ulterior sistemul cultural pe care credea ca il studiaza detasat il inghite si dintr-un antropolog-observator devine practicant. Omul Castaneda se schimba, ca urmare si tonul cartilor. Intamplari neluate in seama in primele carti se dovedesc a fi importante si sunt relatate in urmatoarele. Unele teme sunt privite acum cu alti ochi si prezentate in consecinta.

    Primele patru carti (Invataturile lui Don Juan, Cealalta realitate, Calatorie la Ixtlan si Povestiri despre putere) relateaza experientele traite alaturi de Don Juan si membri ai grupului acestuia, precum si alaturi de un numar de ucenici care ar fi trebuit sa constituie grupul lui Castaneda.

    Urmatoarele doua (Al doile-a cerc de putere si Darul Vulturului) se refera la perioada de dupa disparitia lui Don Juan si a grupului sau, cand Castaneda se reintalneste cu ceilalti ucenici si impreuna incearca sa indeplineasca sarcina de a aduce in atentia constienta intamplarile traite in stari de constiinta modificata. Prin acest proces-exercitiu sfera constiintei se largeste ingloband intr-un continuum segmentele respective, dar se capata si abilitatea de a proceda similar cu experientele viitoare.

    Cele trei carti care urmeaza (Focul launtric, Puterea tacerii, Arta visatului) desi pstreaza componenta narativa sunt in mare parte carti de sinteza, care incep sa creioneze un sistem coerent. Aberant pentru cei mai multi dintre noi, dar coerent. Iar coerenta are o valoare inestimabila, pentru ca e suficient sa validezi printr-o traire proprie una dintre asertiunile “aberante” si nu mai ai incotro decat sa le validezi pe toate.

    “Pase magice”, a zecea carte, reprezinta manifestarea unei schimbari de directie pentru Castaneda si cele trei femei care au constituit grupul sau final. Constienti ca nu vor putea continua linia lui Don Juan in modul traditional, decid sa faca publice elementele tinute pana atunci secrete.

    “Pase magice” releva caracterul practic al “Invataturilor”. Este cartea cu care ar trebui inceput ciclul lecturilor, pentru ca pe langa descrierea paselor se gasesc explicatii care dau viziunea de ansamblu asupra sistemului.

    A 11-a carte, “Latura activa a infinitatii” poate constitui pentru multi un soc – Castaneda sustinand ca nu suntem ultima veriga din lantul trofic. Energia noastra este drenata permanent de fiinte fara corp fizic, care ne controleaza in mare masura gandurile si genereaza astfel descarcari emotionale. Va mai mira de ce toate traditiile spirituale puternice pun la dispozitie tehnici de intarire a controlului asupra dialogului interior?

    In Romania prima carte a lui Castaneda s-a publicat foarte tarziu, in 1995 (Editura Univers Enciclopedic, tradusa de Lidia Iancu). Ulterior au fost publicate si celelalte (mai putin The Wheel of Time), la RAO.

    Din grupul lui Castaneda au mai scris Florinda Donner Grau (Shabono, The Witch’s Dream si Being-In-Dreaming) si Taisha Abelar (Trecerea vrajitorilor). Singura tradusa in romana e Trecerea vrajitorilor (trad. Lidia Iancu).

    Being-In-Dreaming si Trecerea vrajitorilor prezinta modul in care cele doua companioane ale lui Castaneda au fost atrase in lumea lui Don Juan.

    Castaneda lasa in urma mijloace practice la indemana tuturor celor ce doresc sa evolueze, in primul rand prin Tensegrity care este o adaptare a paselor magice mostenite de la Don Juan si grupul sau.

    http://www.youtube.com/watch?v=lauKs7tbtV8

    Sunt mii de practicanti Tensegrity in intreaga lume, inclusiv in Romania. Este o practica individuala, dar cand exercitiile se fac in grup, sincronizat, “masa energetica” e capabila sa deplasezeze sfera perceptiei, asa cum facea Don Juan cu Castaneda.

    Va recomand sa incercati exercitiile. Chiar daca nu toti putem ajunge vrajitori, starea de bine rezultata merita orice efort.

    • Sorin spune:

      Vă mulțumim foarte mult! Apreciem bogăția informațiilor și imaginea de ansamblu! Cu siguranță acest comentariu aduce multă lumină asupra cărților lui Castaneda, din unghiul înțelegerii organizării lor.
      Și eu, ca și toți ceilalți oameni și ca și dvs, caut să înțeleg lumea ca să știu cum să fac să nu mă mai rănesc, ca să mă feresc de durere. Și, deci, ceea ce vreau eu să știu este nivelul de adevăr din aceste cărți. Considerând că știți atât de multe despre subiect, consider că dvs sunteți convins de realitatea acestor cărți, chiar dacă nu vi s-a confirmat personal totul. Și eu am un sistem de credințe, luat din alte cărți (în principal de la Ken Wilber) de care la fel sunt convins, deși nu mi s-a confirmat personal totul. Cum sistemele noastre sunt diferite și știu că amândoi căutăm adevărul, mă gândeam să discutăm niște aspecte.
      În primul rând, nu neg stările modificate de conștiință, nu neg evoluția spirituală ca realizându-se în acel mod, ceea ce neg este experiența unică a cuiva. Deși pare că experiențele lui Castaneda au fost împărtășite de alte persoane, decât cele trei femei susțin acest lucru și asta după ce au stat în compania lui. Iar noi psihologii nu credem că acele trăiri n-au fost influențate, nu credem că a fost experiența lor nefiltrată. Ceea ce cred este ceea ce se repetă. De exemplu, nu cred că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile și apoi i-a făcut pe Adam, pe Eva și un șarpe cu picioare, pentru că doar în Biblie scrie asta. Nimeni altcineva n-a mai ajuns la aceeași concluzie, decât în urma influențelor biblice. Cred în filozofia perenă (Ken Wilber) pentru că sunt extrase acele elemente din toate religiile lumii care se repetă, despre care toate vorbesc și pe care le confirmă și știința (și sunt multe).
      Revenind la Castaneda, sunt convins că a citit multe lucruri și că a scris niște cărți informate. Dar, ca multe alte persoane care și-au creat propria religie, a dat o interpretare specifică experiențelor trăite sau imaginate (poate, unele dintre ele). Ca și sportivul cu Socrates (The Way of the Peaceful Warrior), a dat o notă interesantă și intrigantă unor experiențe pentru care trebuie să depui un efort lung și plictisitor să le trăiești și, la capătul lor, nici măcar nu scapi de durere, ci, din contră, o trăiești mai intens, pentru că nu îți mai este frică de ea. Nu este nici măcar surprinzător că nici Socrates, nici Don Juan, nici David (copilul din cartea Aryanei Havah) nu au mai fost cunoscuți de nimeni decât de autorii acestor sisteme spirituale.
      M-am uitat peste filmuleț și seamănă ca și concept cu Sahaja Yoga, cu partea practică din Hemi Sync și cu orice altă formă care folosește conceptul de energie. Deși am simțit energie și știu la ce se referă oamenii care vorbesc despre asta, încep să cred că mai toate credințele din spatele ei sunt magice (violet). Efectele pe care le obții din mișcarea cu energia, îl obții din orice încălzire sportivă. Dinamizarea corpului, dă posibilitate și minții să se dinamizeze. Acesta consider că este conceptul funcțional, și n-ai nevoie de chackre sau centre de energie pentru asta. În plus, din câte știu, știința nu a relevat nicio legătură între aceste centre și ceva din minte, sunt doar concepte intuitive și, deci sunt valide atât timp cât le cred. Dacă se întâmplă să cred altceva, va fi valid acel lucru – simplu efect placebo, care nu este deloc de neglijat, dar nu este o informație despre lume, ci despre mine.
      Ca orice sistem de credințe, ca și sistemul meu de credințe, sunt convins că acest sistem vă este de folos dvs. De ce mă protejez eu și încerc să-i protejez cu forța și pe ceilalți este de credința în magie, pentru că se va lăsa cu suferință. De aceea n-o să-mi mint nici copilul că există Moș Crăciun. Nu cred că realitatea este atât de groaznică încât să căutăm magia ca s-o facem interesantă. Este adevărat că încă nici realitatea mea nu este atât de bogată pe cât mi-aș dori, dar sunt convins că nu asta este calea. Sunt convins că toată bogăția și toate miracolele de care am nevoie sunt aici și acum, așa că tind să apreciez mai mult învățăturile lui Eckhart Tolle (care sunt coerente și cu învățăturile înalt spirituale din toate religiile mari ale lumii). De ce nu a devenit atât de interesantă? Tony Robbins pare să aibă răspunsul: este vorba de regulile pe care ni le impunem („lumea este interesantă doar dacă…”). Este vorba de modul cum abordăm viața, despre ceea ce pretindem de la ea, despre ceea ce considerăm suficient sau insuficient. Și cred că o mare parte în a vedea viața insuficientă sau goală se trage din credința în magie de când eram copii… pe care abia așteptăm să ne-o confirme un adult.
      Îmi pare rău dacă am fost înțepător, dar bănuiesc că nu se poate altfel când cineva nu ne confirmă sistemele de credințe cele mai profunde – despre lume și divinitate. Pe mine unul mă sperie gândul că aș putea fi pe o pistă falsă. S-ar lăsa poate cu aceeași dezamăgire pe care am avut-o în urma creștinismului.

  • Emil Caban spune:

    Legat de magie, si eu sunt de parere ca nu exista. Magia veritabila este guvernata de legi pe care stiinta inca nu le-a descoperit. Ce ar fi spus Biserica daca prezentai un televizor, in urma cu cateva sute de ani? Mi se pare mie sau miroase a ars?

    Iar Castaneda nu a prezentat un sistem de credinte cu atat mai putin o religie, ci ne-a transmis un set de invataturi cu caracter practic, care sa ne ajute sa depasim granitele perceptiei.

    De ce sa depasim granitele perceptiei? Din acelasi motiv pentru care unii merg pe munte sau prin pesteri, altii fac scufundari, altii viseaza sa ajunga pe Luna sau pe Marte. Pentru bucuria si frumusetea explorarii necunoscutului.

    Sunt doua calitati importante la un om, spunea Castaneda: curiozitatea si curajul.

    Legat de spiritualitate, iata ce raspunde unui reporter:
    “Învăţăturile lui don Juan nu sunt de factură spirituală. Vă repet aceasta deoarece această întrebare a tot revenit. Ideea de spiritualitate nu se integrează în disciplina de fier a luptătorului. Cel mai important lucru pentru un şaman ca don Juan este ideea pragmatismului. Atunci cînd 1-am cunoscut, credeam despre mine că sunt un om practic, un om de ştiinţă impregnat de obiectivitate şi pragmatism. El mi-a distrus toate pretenţiile şi m-a făcut să văd că, ca un adevărat occidental, nu eram nici pragmatic şi nici spiritual. Am ajuns să înţeleg că doar repetam cuvântul “spiritualitate” pentru a-l contrasta cu aspectul mercenar al lumii cotidiene. Vroiam să mă îndepărtez de mercantilismul vieţii obişnuite, şi râvna mea de a face acest lucru o numeam spiritualitate. Am realizat că don Juan avea dreptate atunci când mi-a cerut să ajung la o hotărâre; să delimitez ceea ce consideram spiritualitate. Habar n-aveam despre ce vorbeam! Ce vă spun poate părea înfumurare, dar nu am cum s-o spun altfel. Ceea ce doreşte un şaman ca don Juan este să dezvolte conştiinţa, adică capabilitatea de a percepe cu toate posibilităţile umane ale percepţiei; aceasta implică o sarcină uriaşă şi o intenţie fermă, care nu pot fi înlocuite de spiritualitatea lumii occidentale.”

    Interviul intreg poate fi gasit aici:
    http://castaneda.home.ro/html/navigare_in_necunoscut.html

    Un alt interviu pe care vi-l recomand este acordat de Florinda Donner Grau la lansarea cartii Beeing in Dreaming (A fii in visare):

    http://castaneda.home.ro/html/fiind_in_vis.html

    • Sorin spune:

      Cândva, într-o zi, mi-am propus să scriu și despre nivelurile evoluției spiritualității, dar se pare că articolele mele spirituale nu sunt foarte populare. Înțeleg ce zici și înțeleg ce zice și Castaneda… cu mesajul lui am fost și sunt de acord (bine, nu cu partea în care spune că dezvoltarea conștiinței – capabilitatea de a percepe cu toate posibilitățile umane – nu poate fi înlocuită de spiritualitatea lumii occidentale; poate fi înlocuită sau, cel puțin, replicată de toate religiile mari, chiar și de creștinism, în formele lor avansate), dar, ca să mă exprim așa, nu este nimic ce aș vrea să schimb la această recenzie. Cred în aceleași lucruri! Consider că este și grâu și neghină în scrierile lui și oricât am fi de acord asupra grâului, neghina tot neghină rămâne.

  • Emil Caban spune:

    Nu am nimic de adaugat; fiecare dintre noi este indreptatit sa aiba o parere. Cred insa ca esti de acord cu mine ca legat de orice subiect, parerile se pot modifica substantial atunci cand patrundem mai adanc.

    Traim in acest univers pradator, competitiv si solicitant care prin presiune conduce la evolutia constiintei.

    Folosindu-ne energia judicios si constient procesul poate fi accelerat si eficientizat. Potrivit intelegerii mele, asta este esenta invataturilor lui Don Juan.

  • Chineata Luana spune:

    Care sunt cele două categorii în care sunt împărţite luptătoarele după părerea lui Don Juan din Darul vulturului de Carlos Castaneda?

    • Sorin spune:

      Eu nu am citit decât această carte de la Castaneda. Poate ne răspunde altcineva… :)


Lumea suntem noi toți. A schimba lumea înseamnă a ne schimba pe noi. A respinge lumea înseamnă a ne respinge pe noi.