In noi

Consiliere Psihologica | Cabinet Psihoterapie

Noi toti

Scoala Viitorului

Există multe nemulțumiri legate de sistemul educațional prezent, din toată lumea. Profesorii se plâng că pe copii nu-i mai interesează școala. Se știe acest lucru până la nivelul ministerului, dar schimbările care se fac în educație contracarează prea puțin acest efect. Soluția la care se gândesc o mulțime de specialiști în educația copilului este să nu mai lăsăm elevul la calculator și la televizor ca să i se pară cărțile interesante. Sau, cu alte cuvinte, să-l împiedicăm pe copil să evolueze ca să se mulțumească cu puțin. Spunem despre ei că au ADHD (Deficit de Atenție și Hiperchinezie), pentru că îi comparăm cu cei din anii ’70-’80. Nu ne dăm seama că lumea este rapidă și că ei sunt adaptați, școala a rămas în urmă. Îi învățăm în continuare pe copii forumule și informații inutile (șiruri, pH, capitala Norvegiei, râurile României, motorul cu ardere internă, formula benzenului și multe, multe altele), neglijând că toate aceste informații se pot afla cu maximă ușurință, chiar de pe telefoanele mobile, pentru că acum au internet și GPS. Dar nu-i învățăm să folosească un calculator, un telefon mobil performant. Nu insistăm pe informații utile, cu adevărat. De exemplu, la biologie cum ar fi să punem mai mult accent pe tratarea rănilor și cum să ne menținem sănătoși, decât pe ribozomi, mitocondrii și ATP.

Consider că școala a fost foarte adaptată când a fost inventată în varianta ei modernă (adică atunci când a fost scoasă din biserică), pentru că spunea copiilor tot ce se știa despre lume, pentru ca ei să ducă cunoașterea mai departe. Profesorii făceau ceea ce internetul face acum cu mult mai multă ușurință: ofereau informații în baza cărora cunoașterea să progreseze. Omul nu se mai chinuia să reinventeze ceva deja inventat ci, cel mult, să îmbunătățească invenția respectivă. Dar acum toată această informație este la îndemână. Pentru prima oară în istoria lumii nu mai este nevoie să reținem informații; ne putem dedica integral utilizării lor. Desigur, este greu să te apuci să construiești un Large Hadron Colider, în cazul în care tot ce știi despre fizica cuantică este ceea ce este scris pe wikipedia. Desigur, astfel, că vor exista oameni care vor ști mult mai multe pe un domeniu, care vor citi cărți care pun bazele și siteuri cu ultimele descoperiri în domeniu. Dar asta va ține de interesul fiecăruia. Nu va trebui să tocim toți sumele Reimann doar că s-ar putea să fie unul dintre noi interesat.

Prin urmare, propun un nou sistem de învățământ. Vi-l propun vouă, lumii largi, pentru că drumul meu către ministerul învățământului a fost presărat cu obstacole.

Baza de la care plec sunt: (1) utilitatea informației, (2) ideea că o cunoaștere mai amplă a lumii crește în oameni capacitatea de a le păsa de alți oameni, de mediu, de consecințele acțiunilor noastre ca societate și (3) de conceptul numit AQAL, pe care îl voi descrie în curând. Utilitatea informației se referă la avea cât mai puține și folositoare informații din cât mai multe domenii, astfel încât omul să poată folosi orice mașinărie, să poate înțelege și aprecia arta, să poată oferi primul ajutor, să înțeleagă cum funcționează sistemul politic/economic actual și piața muncii etc. Cunoașterea lumii nu ne poate lăsa indiferenți. Oamenii indiferenți sunt oamenii ignoranți. A nu merge la școală sau a nu înțelege societatea din interior (vom vedea ce înseamnă asta) ne face ignoranți, chiar cruzi și este sursa celei mai violente mișcări sociale de până acum, spun specialiștii. Sistemul social actual face mai multe victime decât a făcut nazismul și chiar comunismul prin faptul că lasă oamenii să moară de foame sau de boli, pentru că nu au bani să cumpere mâncare și medicamente. Nu sunt împotriva banilor, neapărat, sunt doar împotriva abuzului de orice fel.

AQAL este un sistem complex a cărui baze, Ken Wilber, le-a pus în cartea „Sex, Ecology, Spirituality”. În principal, ceea ce spune Ken este că la baza Universului, cărămida cea mai mică este holonul. Holonul nu este o subparticulă atomică, ci este orice întreg/parte, și că tot universul este format din întreguri/părți. De exemplu, atomul este un întreg și o parte din moleculă. Molecula este un întreg și o parte din celulă. Celula este un întreg și o parte din organism și tot așa. Holon este și cuvântul pentru că este un întreg și parte din propoziție. Este și tabloul, pentru că este un întreg și parte dintr-un curent artistic. Este și legea, pentru că este un întreg și parte dintr-un cod de legi. Orice există, fizic sau conceptul, este un holon. Iar acești holon sunt și în jos și în sus la infinit. Orice întreg are părți și orice întreg este parte din ceva mai mare.

Holonul uman, pentru că asta ne interesează în educație, are patru cadrane: interior individual (I – „eu” în engleză), exterior individual (it), interior social (we) și exterior social (its). Toate aceste cadrane acționează împreună și o educație ideală le atinge pe toate. Ce înseamnă aceste cadrane? „I” se referă la trăirile interioare, meditație, cunoașterea de sine, cunoașterea personalității, eului, comportamentelor etc. Aici are aplicație psihologia, arta, filozofia perenă (altfel spus crema învățăturilor religioase – cum ar fi meditația și rugăciunea contemplativă, nu petiționară). „It” se referă la cunoașterea obiectelor din exterior: corpul uman, realitatea înconjurătoare, folosirea calculatorului, funcționalitatea unor obiecte sau mașini etc. „We” se referă la cunoașterea socială, la cum se influențează oamenii unii pe alții, la specificul culturilor sociale și evoluția societății, la perspectivele asupra lumii și relațiile cu ceilalți, de la iubire la socializare și relații de muncă, inclusiv leadership. „Its” se referă la sisteme fizice sau sociale din exterior: organizare socială, ecologie, univers, înțelegerea funcționării sistemelor politice, financiare, consecințele acțiunilor noastre, precum folosirea combustibililor fosili, inutil de multe dosare pentru diferite situații și inutil de multă risipă în ce privește tehnologia, în sensul utilizării excesive a metalelor rare etc.

Voi continua…

Update:

Probabil nu voi mai continua… școala de stat a făcut niște progrese și are cursuri de dezvoltare personală, de exemplu. A făcut religia opțională; ar trebui scoasă, nefiind știință și nici artă…

Aș vrea să adaug ceva ce școala dacă face, face neintenționat: să „crească” copiii, nu să-i învețe. Un articol despre Scrum Master (… ca să vezi!) a pus bine problema: „caracterul nu se învață, se crește.” Asta este exact ce vroiam să transmit prin acest concept despre școală de care vorbeam! Copiii nu să învețe lucruri mecanice, ci să-și maturizeze modul de a gândi, fiind puși să gândească iar și iar, nu să memoreze iar și iar. Desigur, unele informații sunt de reținut (literele, de exemplu), dar accentul să se pună pe a înțelege lucruri complexe și de a face punți între aceste informații.

Sună, poate, prea vag! Dar dacă un adult trece prin școală și crede încă în magie, școala a eșuat! Nu doar că nu i-a explicat „magia” că îi va fi greu să acopere biologia și chimia la un așa nivel încât să nu te miri de „vindecările miraculoase”, ci pentru că nu l-a învățat să-și pună întrebări și să caute pasionat răspunsuri! Că acceptă ceva greu de crezut ca pe o banalitate, fără să mestece! Un adult trecut prin „școala viitorului” acceptă că nu se pricepe la unele lucruri sau unde este linia priceperii lui și vrea să știe realitatea asupra subiectelor care-l interesează. Nu va accepta găuri în logică și nu le va acoperi când va transmite informația. Adevărul este mai important decât imaginea!

Un adult care a făcut „școala viitorului” este conștient de deciziile și acțiunile sale. Și nu doar că știe, dar îi și pasă. Înțelege că lumea este formată din animale speriate de diferite specii și că este în beneficiul tuturor să ofere căldură, pentru că un zâmbet atrage un zâmbet așa cum un pumn atrage un pumn (este adevărat că uneori un zâmbet atrage un pumn, dar aici vine partea cu „conștient de acțiunile lui”). Îi pasă de suferința altor oameni, înțelegând că rasele dintre oameni au importanță de evoluție genetică și varietatea lor oferă șanse mai mari de adaptare pe viitor a umanității. Înțelege că diferitele specii de animale contribuie la un ecosistem fragil din care facem parte și că ține de datoria noastră să menținem echilibrul dinamic pe care îl tot pierde de când am inventat motorul. Înțelege că conștiința este ceva ce nu se limitează la oameni și că toți suferim la fel, indiferent de specie, atâta timp cât există un creier în animalul respectiv și suferința lor este suferința noastră a tuturor (oamenii apreciază blândețea din timpuri străvechi și nu-i văd cu ochi buni pe cei care crează suferință celor care nu merită).

Și, ca o ultimă idee, un astfel de adult va folosi tehnologia și o va integra în viața întregii planete cât mai mult. Va crea soluții pentru poluare, hrană, adăpost, medicină, climă, ajutor pentru alte specii, cunoaștere și alte direcții prost plătite (adică nu bombe și drone ucigașe…). De asemenea, pentru că acești adulți vor fi inteligenți, dincolo de răbdarea necesară pentru multe din joburile actuale, vor trebui, pe de o parte, să schimbe sistemul politic și economic actual (de oriunde) și, pe de alta, să creeze mult software și roboți ca să înlocuiască joburile care vor rămâne. Sună a science-fiction, știu, dar gândiți-vă că există deja roboți care construiesc case și mașini care se conduc singure…

N-am să vin cu propuneri despre cum ar trebui să arate această școală, așa cum mi-am propus inițial (chiar mi-am făcut și notițe). Cred că atât timp cât cineva își asumă o astfel de direcție, va ști ce are de făcut.


Lumea suntem noi toți. A schimba lumea înseamnă a ne schimba pe noi. A respinge lumea înseamnă a ne respinge pe noi.