In noi

Consiliere Psihologica | Cabinet Psihoterapie

Noi toti

Raspunsuri la Intrebari

1,040 comentarii

  • Cruela spune:

    Sunt intr-o relatie de dragoste,pasionala,extrem de activa si de o perioada simt ca el este alesul,sufletul meu pereche…
    I-am spus…am simtit ca si el isi doreste…desii el este casatorit si este mai invarsta cu 30de ani… 🙄 .. Este un gentleman si are coloana vertebrala,respect si un bun simt extrem…deci…nu m-a jignit never…
    Relatia merge foarte bine…dar el mi-a spus ca se simte vinovat sau egoist…nu gaseste expresia corecta sa-mi explice cuvantul potrivit pentru ceea ce simte…fiindca gandeste matur si vrea sa ma protejeze de gura rea a lumii…
    Si a mai spus ca…nu doreste sa stea in calea fericirii mele…ci chiar daca el va suferi mult…ar vrea sa ma vada fericita…
    ce nu inteleg este…Daca iubesti pe cineva nu iti vin astfel de gargauni in cap…ci te bucuri de un viitor cu persoana iubita… Fiindca iubirea adevarata nu se masoara in ani…si nici inbani!
    Apoi…i-am raspuns ca tentatiile ar aparea acum…nu peste 10-20 de ani…
    Mentionez ca merge la sala si are un corp care arata de 45 de ani… 💪
    Parerea d-voastra poate m-ar ajuta sa inteleg… Multumesc anticipat! 😘🤗

    • Sorin spune:

      În primul rând, îmi închipui că ai pe undeva pe la 25 de ani sau mai mult, altfel vezi răspunsul anterior. Dacă da, atunci nu pare să vrea să schimbe cum stau lucrurile. Pare să vrea să rămână cu soția lui. Ar fi, poate, un efort prea mare să divorțeze, să-și schimbe viața, să arate tuturor că este cu o fată atât de tânără. De asemenea, partea de egoism este că el o să fie bătrân mult mai repede ca tine și nu vrea să-ți ofere experiența asta. El vrea ca lucrurile să rămână așa cât de mult de poate și să ți-l amintești cu plăcere. Nu cred că lucrurile vor merge mai departe de atât și, dacă da, o va face pentru tine; el nu va fi încântat de situație, pentru că și el va fi în gura lumii și nu vrea asta.

  • Anonim spune:

    Am fost plecată cu iubitul meu la munte și acolo a venit tastatura aceeași cameră și eu am făcut oral fără să îmi ceară el asta și eu ca fata am vrut ceva mai mult adică să mă culc cu el el a zis că mai bine nu facem asta pentru că el are planuri mai mari cu mine și acuma plec si am făcut oral și al meu făcut mă simt prost să mai dau ochii cu el pentru că nu se îndepărta de mere de același lucru despre mine dar acuma ca nici nu mă încurcă cu el nu am făcut absolut nimic mă simt super prost pentru asta Și îmi e rușine să spun și la întrebat Ce planuri are cu mine și nu vrea să îmi zic ca zis că o să le văd la momentul potrivit

  • Nico spune:

    Buna,

    Eu sunt la a doua casatorie. El la a treia.Suntem impreuna de cinci ani. Ne intelegeam bine… El are doi copii, eu unul. Unul dintre baietii lui e in afara tarii. Sotia acestuia a venit in tara sa rezolve niste probleme (dentist), luand bilet avion dupa ce noi, eu si socrul ei, i am invitat la cununie. Ne au spus ca nu pot veni. Ca e scump. Eu i am reprosat acesteia intr o discutie fata in fata ca nu sunt alaturi de tatal si socrul ei, ca ar fi insemnat mult pentru viitorul meu sot si i am reprosat ca nu a incercat sa amane venirea la dentist si sa o ,,lege” cumva in sapatmana cu cununia noastra. S a facut foc si mi a reprosat ca i am anuntat prea tarziu. S-a suparat si s a plans sotului ei. Acesta a sunat si mi a facut scandal. Cum mi am permis eu sa i reprosez ei, sa fie pentru ultima data cand ma bag …..Ce fac acum? Ma mai cunun cu tatal lui cum programasem sau renunt? Cununia trebuia sa fie peste doua saptamani. Problema este ca pe viitorul meu sot il iubesc mult dar ma intreb daca va lua sau nu atitudine in relatia dintre mine si copii lui

    • Sorin spune:

      Nu este rolul viitorului tău soț să se bage între fiul lui și tine. Nu trebuie să te apere. Sunteți cu toții /toatele adulți / adulte. Poți continua să vorbești cu fiul soțului și soția lui în continuare sau poți să nu. Ca idee, înțeleg că îți pasă de soțul tău, dar nu este rolul tău să-i rezolvi problemele. Dacă era important pentru el să fie și ei la nuntă, trebuia să sune el. Îmi pare rău că te-ai băgat în asta, dar ai aflat, măcar, cum este fiul. Ai fi aflat oricum la un moment dat (că reacționează mult mai agresiv decât este cazul). Partea pozitivă este că nu cu el ți-ai propus să te căsătorești. Știu, ca femeie, că îți vine să hrănești legăturile dintre oameni, uneori fiind agresivă la rândul tău, din ce spui. Este o oportunitate de învățare și asupra propriului tău comportament. Dar nu văd de ce ai vrea să dai înapoi de la o relație care merge.

  • Marian spune:

    Cum îți dai seama ca iubita ta a avut contact cu cineva din trecutul ei? Si ea neagă ca nu!

    • Sorin spune:

      Nu asta ar trebui să conteze atât de tare. Nu vrei s-o ții într-o pușcărie, nu? Nu vrei să stea cu tine că n-are încotro. Vrei s-o cucerești, vrei să vrea să stea cu tine. Poate pe asta ai putea pune accent.

  • Pătru Maria Georgiana spune:

    Ce pot face că mama mea sa fie de acord cu iubitul meu care da ,este mai în vârstă decât mine ,eu având doar 16 ani . Se comportă frumos cu mine , mi-a arătat că tine la mine,că mă respectă

    • Sorin spune:

      Nu știu cât de în vârstă este și, având în vedere că nu ai spus, îmi închipui că destul de. Sunt șanse mari ca mama ta să aibă dreptate. Bărbați maturi care se combină cu fete de 16 ani, au frică de intimitate, tratează fetele strict ca pe obiecte sexuale (de-aia vor noi – adică foarte tinere), sunt obsedați de control (vor copii pe care să-i poată controla ușor) etc. Știu că îți vorbește frumos, dar nu-ți vorbește sincer. Se bucură de lipsa ta de experiență și-ți vinde lucruri pe care femeile cu mai multă nu le-ar cumpăra. Viața ta este a ta și ești singură responsabilă pentru ea. Mama ta poate nu-ți vrea întotdeauna binele (uneori imaginea în fața societății este mai importantă), dar este foarte probabil să aibă dreptate în acest caz.

  • Anonim spune:

    Iubitul meu nu mai are libidou, atractie deloc, de 8 luni de zile nu íl mai atrag, sta in pat indiferent fata de mine, daca am incercat eu ceva, imi spunea, stai cuminte sau zicea, , , , iar???? M am simtit jignita, respinsa, nedorita.El spune mereu ca ma iubeste foarte mult dar cum nu ma vrea atunci????Am incercat sa discut cu el si se innerveaza daca deschid subiectul, explicatia lui este ca are 50 de ani si barbatii la 50 de ani nu mai fac nimic, dar el avea si la 40 de ani cu fosta sotie probleme erectile.Si la inceputul relatiei noastre avea probleme, ocazional lua Viagra, isi dadea interesul mai mult.Ísi face planuri de viitor cu mine, el nici nu concepe sa ne despartim, dar eu ma simt frustrata.Daca deschid subiectul sa discutam spune, , , , dute cauta ti altul.Ce pot sa fac?

    • Sorin spune:

      Cel mai probabil ai intuit corect: nu vrea sex pentru că se chinuie cu erecția. La început lua Viagra pentru că vroia pe cineva în viața lui. Acum că a trecut timpul, ca un bărbat care nu mai aduce flori, nici el nu mai face efortul. Ce poți face? Chiar dacă depui efortul extra și-l faci să nu te poată refuza, nu o poți ține așa. Va trebui fie să accepți și să-ți iei o jucărie, fie să-ți iei o jucărie umană, fie un alt partener cu totul. Nu ai de ce să te simți jignită și refuzată, este perfect normal și viața este prea scurtă ca s-o dedici altora. Poate pe următoarea. Îl mai poți invita insistent și-i poți sublinia cât de important este pentru tine. Poate vrea să folosească jucării, paste vă ajută cartea “slow sex” și poate renunță la a manca animale și derivate, poate se mai curăță vasele de sânge și poate să aibă erecție mai ușor.

  • Angela spune:

    Mi am dorit foarte mult sa fiu iubita,sa mi se dea atentie,nu am avut parte din prima casnicie,dupa divort am sperat ca voi gasi pe cineva care ma va iubi enorm,lucrul care s a si intamplat,am cunoscut pe cineva pe internet ,cu care vorbisem 2 ani de zile,timp in care am fost si in concedii ,tineam legatura non stop prin telefon pt ca eram la 1000 de km unul de celalalt,adica eu din satu mare el din constanta,eu dupa 2 ani foarte nerabdatoare fiind am decis sa ma mut la el,sa fim impreuna,a fost deacord si el ,desi primadata a ramas surprins dar in final a acceptat,m am mutat ,imi doream ft mult,fiul meu era la cluj la facultate ,eram singura,asa au trecut 3 ani de cand stam impreuna,Vreau sa spun ca eram ft geloasa si daca era vreo discutie pt ca nu i placea sa l banuiesc,eu mereu vroiam sa plec acasa.Simteam ca depind deja de cineva si nu pot accepta in sinea mea acest lucru.El a facut totul ca sa nu imi lipseasca nimic,sa fiu multumita,mi am gasit si servici intre timp,dar am senzatia ca sa stau tot singura ,nu stiu de ce,nu ma simt acasa,Oare nu pot trai cu cineva?Sunt ft sensibila ,suparacioasa si incapatanata,cred ca nu pot sa fac ce vreau eu in totalitate ,adica sa merg acasa de exemplu la depind de el ,ba ca nu vrea ba ca nu sunt bani,Oare nu stiu eu sa apreciez acest om? Eu am vrut sa vin aici si acum ma simt sufocata,dar cand merg la servici il sun sa vorbim,deci nici eu nu ma inteleg pe mine ,nu stiu nici eu ce vreau.Mai cred ca imi place sa domin si nu se lasa,o fi si asta un motiv ca vreau sa plec?Acum a decis sa plece pe camion,iar eu am zis ca plec acasa atunci sa stau acolo ,acolo e mama,fiul meu,rudele,nu prea era deaccord dar a acceptat cu greu….Va multumesc ca ma ascultati,si multumesc si pt raspunsurile anterioare,cu multa stima!

    • Sorin spune:

      Îți este frică de respingere. De aceea vrei să controlezi totul, să domini, să manipulezi (cu amenințări de plecat acasă). Îl testezi mereu. Îl întrebi mereu (din interiorul tău, inconștient) dacă te mai iubește, prin aceste comportamente. În sine nu crezi că meriți iubire și nu știi ce să faci cu ea. Tânjești după ea, de aceea îl suni de la serviciu, dar te temi mereu că se va sfârși. Există această tendință de amazoană în tine, de a face față singură și este hrănită de frica de respingere. Dacă simți că nu este așa, oferă-ți câteva zile și observă-te. Ai avut niște modele de femei puternice pe care le-ai admirat, dar și ele erau puternice tot de frică. Puterea adevărată este în a risca o relație completă cu cineva, a te expune, a fi vulnerabilă, a avea încredere. Nu a tolera infidelitate, desigur, dar a nu fi obsedată de asta, ci a reacționa doar atunci când apar dovezi. Ce poți face aici și acum? Poate a te orienta mai mult pe nevoile cuplului, decât pe nevoile personale. Din ceea ce faci, ce ar hrăni mai bine cuplul? Ce l-ar face mai împlinit? Ce i-ar da o viață mai lungă? Oare plecarea ta? Gelozia ta care pare nefondată? Oare pe care din căi vei fi mai fericită? Știi că vei face față singurătății dacă va fi cazul, dar dacă nu este cazul, unde te grăbești? Vezi și prin articole, poate găsești ceva ce te ajută.

  • Anonim spune:

    M am indragostit de amantul meu e mai mare cu 22 de ani. Dar nu ma deranjeaza asta plus ca el are o familie. Ce sa fac sa renut la el. Am incercat dar ma simpt prea singura fara el. Il vreau diar pentru mine atat si sunt gelosa pe nevata lui.

    • Sorin spune:

      Ai putea să-i vorbești despre asta și să vezi care sunt sentimentele lui pentru tine. Dacă vrea să nu mai suferi pentru el, dacă vrea să fii fericită sau doar vrea să profite de o oportunitate și s-o lungească atât cât poate să obțină cât mai mult pentru el. Dacă vrei să te eliberezi de el, vezi câteva articole de pe acest site și te ajută și să rupi legătura cu el. Desigur, o discuție de final este privită, dar odată terminată, ar fi mai puțin dureros dacă ar rămâne terminată. De asemenea, ajută să dedici timp în a-ți căuta un nou partener.

  • ------------ spune:

    Buna!Barfa este josnica si murdara,dar daca spun ca cineva mi-a vorbit urat,m-a jignit in fata altora,tot barfa este?Eu consider ca ma plang de persoana respectiva,nu o barfesc

    • Sorin spune:

      Adevărat, nu este bârfă. Intenția bârfei este de a te crede superior/oară persoanei țintite. De a ridiculiza. Adesea, însă, când ne plângem de o persoană, căutăm (noi sau cei cărora ne plângem) ceva prin care să fim și noi superiori, să mai egalizăm dezechilibrul, să ne răzbunăm, într-un fel. Nu că ar fi ceva rău – este ceea ce este – dar am menționat. A vorbi cu ceilalți ar putea să te ajute cu sfaturi bune. Sincer, rareori se întâmplă asta. Mai mult doar te reîncarci cu nervi povestind aceeași situație și văzând cât de neputincios ești în fața ei. Poate te-ar ajuta să înveți despre asertivitate (vezi și pe acest site un articol).

  • Denisia spune:

    Buna si io am o intrebare sunt inpreuna cu sotu de 14 ani avem 2copii minunat de o perioada foarte mare imi vorbeste urat ma jicneste mai tot tinpul sta pe telefon aproape toata ziua noi ca si cum nu suntem in casa pentru iel

    • Sorin spune:

      Este nemulțumit de ceva. Sunt convins că te-ai gândit și tu la asta. Dar îl poți întreba să afli ce anume. Este adevărat că ar putea să zică relația și să decidă că vrea să plece, dar îl poți presa pentru un răspuns mai specific: ce anume la relație. Dacă zice “tu”, ce anume la tine? Încearcă, pe cât posibil să nu te lași afectată și jignită și să întrebi cât mai exact ce-și dorește de la viață și de la familie. De asemenea, îi poți vorbi și tu despre nevoile și dezamăgirile tale. Dacă refuză să vorbească (tipic la bărbați), îi poți spune cum te simți, cum ți-e frică să nu se încheie relația, cum nu poți să vii în întâmpinarea nevoilor lui dacă nu le cunoști. Despre cum iubirea ta pentru el nu a apus și cum ți-e dor de iubirea lui. Cum spuneam, o modalitate foarte bună de a rezolva probleme este să le împarți în componente cât mai mici, ce se pot rezolva.

  • Anonim spune:

    Buna.totul e ok in familie cu sotul parca zice ca ma iubeste ca vrea inca un copil sa avem face planuri cu noi in alta tara ca sa ne mutam tot bine si frumos dar exista ceva ce nu pot sa il inteleg de la bucata de timp nu vrea sai mai caut prin telefon daca ii zic sa imi arate ceva imi arata singur dar eu nici intrun caz nu am voie sa intru in tel zice ca il stresez cu chestia asta ca se simte controlat si sa am incredere in el .imi zice intruna ca daca ar vrea sa ma schimbe ar face fara ca eu sa stiy si nu mar ajuta controlul pe care il fac in telefon .zice ca nu vrea pe nimeni alta si sa numi mai fac ghinduri proaste dar eu oricum parca ceva in joaca in cap ca ceva nu e in regula

    • Sorin spune:

      Greu de spus. Într-adevăr unul din motive ar fi că te înșeală. Un altul ar fi că poate îl controlai prea mult și prea “de sus” în trecut. Poate prea îi transmiteai că nu ai încredere în el. Nu putem ști fără să verificăm, dar eu aș spune că este interesat de o fată (poate este cu ea sau poate doar își dorește), cineva care este o oportunitate pentru sex. Nu vrea să piardă relația cu tine (acum, cel puțin), de aceea are planuri, dar vrea să se culce cu această fată nouă. Îți va fi greu să-l convingi să-ți arate telefonul și, dacă-l presezi să recunoască, ori nu o va face, ori o va face în așa fel încât tu să nu știi dacă chiar te înșeală sau vrea să-ți spună ce vrei să auzi ca să te rănească. Ce poți face? O variantă este să-l crezi și poate aventura se termină. Asta îi va arăta că se poate și îl va încuraja să repete. Dar este o strategie mai sigură pe termen scurt. O alta este o criză, cu amenințări și plecări care ar putea duce la a vedea ce fragilă e relația și că nu ar trebui să o bruscheze, sau ar putea duce la despărțire. Sau ai mai putea să-i spui ce crezi (că te înșeală), cum te simți și ce ești dispusă să faci dacă nu-ți demonstrează că nu este așa. Îi poți da un timp să reacționeze, dar să știi că îl va folosi să încerce să se culce cu tipa respectivă (o dată sau cât mai mult, în funcție de unde se află) sau să evalueze cum va fi viața fără tine.

  • DanaF spune:

    Buna,
    Acum s-au elucidat toate banuielile.Nu stiu de are si alta sau vreo fosta dar a spus ca el nu stie ce sentimente are ptr mine.Am vb mult si el numai oscila si in final a sp ca el nu stie ce simte ptr mn si sa luam o pauza.Pauza dupa 6 luni de pauza.Sufar enorm dar nu pot face nimic atata timp cat el nu mai simte. Ma doare ca nu a spus pana acum.Oricum nu cred ca s-ar mai putea reindragosti odata ce nu mai are sentimente.In plus cand i-am reprosat ca-i ahtiat dupa bani (ptr ca -i fffff zgarcit etc) imediat s-a suparat si mi-a inchis tel.Acum eu ii stersei nr (nu i-l stiu) si nu-l mai caut deloc si nici nu am ripostat ca mi-a inchis ttel.Simt ca am obosit.Ma rog la dzeu sa trec peste si sa-l dau uitarii.Iti multumesc ptr tot si sper sa nu mai revin la sub.

    • Sorin spune:

      Mă bucur că măcar ai ajuns aici și că ai obținut o închidere. O să doară o perioadă și o să fii tentată să-l cauți iar. Va fi mai ușor pe termen lung dacă reziști tentației. Toate bune!

  • Buna seara spune:

    Buna seara ,sunt casatorita d 5 ani si stau impreuna cu socri pt ca sotul meu nu isi doreste sa stam separat amandoi e foarte lipit d mama lui nu stiu ce sa fac nu mai suport socri se baga in toate problemele noastre,nu pot face nimic fara ca ei sa nu stie…pe langa asta mai e o problema .mai nou sa apucat sa joace o gramada d bani la aparate (jocuri d noroc)nu stiu ce sa mai fac sunt disperata am incercat tot sa vb cu el si nimik zice ca mn si face ca el ..copii nu avem dar imi foresc fff mult si el nu isi doreste ..am vb d divort dar nu vrea sa divortam ..lui ii comvine situatia asta eu in schimb nu mai rezist

    • Sorin spune:

      Înțeleg că ai nevoie de mai mult control în privința propriei vieți. Motivul pentru care i-ai spus de divorț nu a fost pentru că vrei, ci că să-l faci să se implice mai mult. Nu cred că mutatul împreună v-ar rezolva problema. Ar fi multe telefoane date și multe drumuri din partea lui și a părinților, dacă ajungeți acolo. Apoi, eventual, ar vrea să vă mutați înapoi că ați “încercat” și n-a mers. O soluție ar fi să îți separi viața de a părinților lui cu determinare și cu riscul separări de toată familia. Jocurile de noroc și faptul că te minte în privința lor este, iarăși, ceva greu de schimbat. Chiar dacă se lasă, se poate apuca iarăși fără să știi. Minunat ar fi să reușești să puneți banii într-un cont comun unde să poți să vezi ce se întâmplă. De asemenea, aveți nevoie de consecințe stabilite. Puteți stabili o sumă pe lună pentru jucat. Dacă depășește, o sumă mare, prestabilită, o iei și o muți într-un cont de copil. Sau în fiecare lună începeți cu a pune bani deoparte și el poate să joace restul. Dacă nu vrea, pedeapsa supremă poate fi divorțul. Din păcate, nu cred că puteți edita divorțul. El are prea multe nevoi satisfăcute în momentul de față ca să se schimbe, iar tu ai putea puține ca să reziști și să te mai și bucuri de viață. Este foarte dezechilibrată situația. Mutatul într-o altă țară sau măcar în alt oraș ar putea să ajute.

  • CristinaE spune:

    Aseară era în jurul orei 2:07, m-am ridicat, am mers până la bucătărie să-mi iau un pahar de apă, iar când m-am întors, era 3 fără 5. Doar apă am băut și nu pot să îmi dau seama cum au trecut 50 de minute.

    • Sorin spune:

      Hmm… Sună a început de film interesant! 🙂 Dacă mi s-ar fi întâmplat mie, prima impresie ar fi că poate nu am văzut bine ceasul când am crezut că era 2:07. Cu siguranță te-ai uitat îndelung la 2:55, dar timpul de plecare probabil l-ai văzut cu gândul în altă parte și poate s-a amestecat cu un vis care încă nu se stinsese complet. Ar putea fi asta?

  • DanaF spune:

    Dupa msj ul asta pe care eu i l-am scris,el imi scrie acum dimineata ca ce a facut toata ziua,ocupat pana seara la job si ca apoi a mancat si a dormit.Ma duce la nebuni omul asta.Nu-i raspund nimic sau ce sa-i zic? Ms mult!

    • Sorin spune:

      Cum am vorbit, o soluție ar fi să nu-ți mai iei gândurile în serios. Când te gândești la el, dă-ți seama și mută gândirea în altă direcție. Mintea noastră este o mașină de rezolvat probleme. Dă-i o problemă mai plăcută. Pentru că asta nu se rezolvă, oricât te-ai gândi la ea. Și caută un nou proiect. De exemplu, unde ai putea cunoaște un alt tip? Și, dacă l-ai cunoaște, cum ai putea să fii mai dorită de el? Cum ai recunoaște o relație care merge? Ce-ai putea face tu ca să meargă lucrurile mai bine între tine și această persoană. Pentru că sunt șanse mari să vină o altă persoană și este mai bine să fii mai pregătită, decât agățată de trecut. Șansele către fericire sunt mai mari în felul ăsta.

  • DanaF spune:

    Sa revii doar cand ai o viziune asupra relatiei noastre.
    Simt ca sunt rezerva. Te iubesc foarte mult
    .dar nu pot lupta singura daca tu nu sti ce vrei. Deci te rog sa cantaresti bine ce vrei. Asa nu se poate. Fara suparare daca ai o alta sau daca simti ca intre noi din partea ta nu mai sunt sentimente..da mi libertate. Eu te iubesc foarte mult si nu ma vad cu altcineva…dar cum simti asa sa faci.
    Eu zic ca ne cunoastem si ar trebui sa vb mai serios despre..asta daca nu ai o alta si eu is rezerva in cz ca nu merge cu ea. Esti la 180 de grade schimbat fata de ce ai fost.Poate faptul ca tot avansezi profesional te schimba,nu stiu. Stiu doar ca ptr functia ta nu are importanta sau banii tai. Eu te iubesc pur si simplu.
    Deci daca revii,sa revii concret sa stiu si eu daca mai ai ori nu sentimente ptr mn si daca iti doresti sa ne resuscitam. Atunci te rog sa dai importanta cuvenita relatiei. Te iubesc…

  • DanaF spune:

    Ms mult,
    Am sa incerc dar in zadar. Cred ca nu are alta dar pur si simplu i sa luat de mine. E aceeiasi zodie si cred asta. Pr e cum as putea face eu sa resuscitam? Sa fiu eu ca la inceput? Incerc si asta sa nu mai amintesc de trecut,sa fac glume si poate poate. Acum el rasp sec.Comunicare vag se da ocupat ca l ajita jobul in asta. Se vede ca nu mai vrea dar mai mult e nehotarat. Dupa 6 luni de chin in care am asteptat sa se termine calvarul cu ex,el sp ca nu i pregatit sa ne vedem. Aici m a blocat. Apoi i am zis ca nu i normal dar el a zis ca nu vrea sa ne despartim. Nu mai stiu ce sa fac? Sufar cum se comporta. Nu stiu ce vrea si at as vrea sa pot sa l las eu si sa l uit. Mi e greu.

  • DanaF spune:

    Adica ajuta-ma sa reusesc sa il accept ocupat,sa comunic cu el.Nu stiu.Ne-am tot certat dar acum mi-e dor de el si i-am zis asta dar ma simt groaznic ca tot de la mine vine.El sigur nu ma mai iubeste dar poate ca din cauza ca eu il iubesc ma amageste.Nu stiu de are alta e un tip fffffff dificil ,are 41 de ani si nu s-a casatorit niciodata.Are ceva de pana acum nu si-a gasit aleasa.

    • Sorin spune:

      O primă idee ar fi că, dacă îi amintești mereu de înșelat, atunci nu l-ai iertat, doar nu v-ați despărțit. Nu zic că trebuia să-l ierți, zic doar să nu fii ne-onestă cu tine. Legat de comportamentul lui, aș crede că mai există cineva pentru el și că nu vrea să se despartă de tine în caz că acea relație nu merge. Nu crede absolut această părere, vezi dacă poți să o demonstrezi. Indiferent de asta, simte că relația nu mai poate fi cum a fost și că poate ar trebui să înceapă alta nouă. Poate a învățat lecția și pe viitor să nu mai înșele că lucrurile se vor dezintegra, dar nu ar face o mare diferență pentru voi. Legat de bani, nu-ți fă atât de multe griji. Puțini băieți se uită la asta. De obicei ne bucurăm să fim cei care oferă fetelor experiențe la care nu au avut acces până acum (o excursie la Roma, de exemplu). Ce poți face? Dacă vrei, îl poți ierta și-i poți spune că nu-i vei mai reaminti. Și te vei abține când vei avea pulsiunea să-i spui. Îl poți întreba, de asemenea, ce și-ar dori mai mult de la această relație. Ce ar mai reanima lucrurile? Dar puneți un timp. Dacă în 3 luni, să zicem, nu se schimbă nimic sau suficient (va trebui să definești asta) trebuie să mergi mai departe. Viața nu-i atât de lungă. Nu merită petrecută pe un peron. Alege alt tren și continuă-ți drumul.

  • DanaF spune:

    Buna ,
    Ajuta-ma te rog cu ceva sfaturi.Nu stiu cum sa ma port intr-o relatie ptr ca e prima relatie normala.Ideea e ca eu imi doresc mult doar sa ma iubeasca cum si eu il iubesc.Eu sunt o fata care provin dintr-o familie saraca(el cunoscand-o) dar eu am terminat o facultate si am o meserie ok ,insa ma subestimez mereu si zic ca asta este motivul ptr care nu sunt iubita.Intamplator intalnesc doar baieti cu mai multi bani si eu imd ma subestimez. Barbatul cu care sunt m-a inselat si l-am prins insa l-am iertat dar non stop ii reamintesc asta cand se iveste ocazia.El din cauza asta nu comunica si atunci eu cred ca ma inseala dinou.Nu stiu cum sa fac sa am dinou incredere in el daca el evita sa vorbim ca zice el ca ne certam si el nu se poate concentra la munca.O meserie care necesita multa concentrare.Cum sa-l fac sa comunicam si sa nu mai trag mereu eu de el?Sau poate el nu ma iubeste,are pe altcineva?El traieste in alta tara.De ex el a venit de cateva ori in tara strict ptr problemele lui si nu a dorit sa ne vedem spunandu-mi ca el a venit strict ptr pr lui.Oare e bipolar?Sau atat de egoist? Acum dupa ce o perioada f lunga nu ne am vazut i-am zis sa ne vedem si el a zis ca nu-i pregatit.Oare din cauza ca s-a obisnuit fara mine? Nu stiu sp sa intelegi ceva si sa ma inveti ce sa fac,cum sa fac?Ma doare ca mereu trag eu de el.Adica il fortez oarecum.I-am zis ca asta nu-i relatie si sa incheiem si el a spus ca nu,dar nici nu face ceva ptr noi.Multumesc mult!

  • Buna sorin,ma numesc Andrea si am 14 ani,vreau sa-ti povestec un lucru spus de mama mea,ea mi-a spus acum ceva vreme ca daca stia ca ma are ma intrerupea si mai multe..eu insa am boala la unul din ochii care se numeste strabism,mama mi-a mai spus ca crede ca aaam ceva probleme mintale pentru ca cateodata mai ridic tonul,ce parere aveti despre asta si ce sfat imi dati?

    • Sorin spune:

      Că mama ta se străduiește să te controleze (cum fac toți părinții – ceva ce noi am numi “să asculți”), dar folosește niște metode (care, cel mai probabil, au fost aplicate și cu ea) ce nu ar trece testul specialiștilor în educarea copiilor. Din păcate așa sunt(em) majoritatea. Nu s-au făcut cursuri pentru asta în școală, deși, dacă s-ar fi predat ca restul materiilor pe care nu le ținem minte, probabil ar fi fost degeaba oricum. Altfel spus, nu crede ce spune mama ta, ci întreabă-te ce vrea să obțină. De asemenea, poți merge la psihologul școlii, vorbește-i despre ce se întâmplă și ar trebui să primești mai mult suport. Spune-i de ce crede mama ta că ai probleme mentale și vezi ce zice.

  • Alina Darut spune:

    Buna Sorin,
    Tie cunoscut cazul meu cu tipul care i in alta tara si mergea cu 3 in paralel.
    Da,mi-ai oferit un raspuns fb.Sincera am crezut ca dupa ex lucrurile se schimba,se pare ca dinou m am inselat si intr adevar tipu nu are nicio treaba cu mine. Acum sufar mult ca mi am dat seama ca a fost doar un pretext examenul ca sa scape de mine.Nimic din partea lui. Daca eu ii scriu mai scrie si el,daca nu,nu. Cum sa fac sa ies din situatia asta?Nu pot accepta ca un barbat nu ma iubeste si si a batut joc.Orgoliu ma duce la ganduri rele.Incerc sa imi amintesc tot ce mi a facut si at mai am momente cand constientizez ca nu ma merita.Dar nu pot accepta ca nu ma iubeste.Eu il iubesc cu tot sufletul dar el se lasa influentat de bani si de meseria lui.Avand astea vrea ale mai frumoase si destepte fete,ori el nu i frumusel,nu i prea inteligent,e bun doar pe bucatica lui,in rest nu i de laudat cu el.Eu iubindu-l am vrut sa l schimb,sa l manierez,dar esec.Am zis sa imi schimb nr si poate asa reusesc sa l uit in timp.Sa nu l mai caut. Mi-e atat de greu…am crezut cu adevarat ca se schimba situatia dupa ex cum el a zis.Dar nu!….

    • Sorin spune:

      Îmi pare rău! Am trecut și eu prin așteptări neîndeplinite și am suferit cumplit. Vezi articole de pe acest site. Inclusiv “cum să nu mai iubim o persoană”.

  • Angela spune:

    Multumesc pentru raspuns,as mai dori sa va intreb,daca un barbat spune ca te iubeste si luni de zile nu se atinge de tine ce poate sa insemne?daca deschid subiectul îl irită,nu vrea să discute,are disfunctii erectile spune el,dar la inceputul relatiei era mai pasional ,functiona sa zic asa,dar de 1 an nimic,nu il intereseaza,stam unul langa celalalt in pat si atat,se uita la filme,dar spune că ma iubeste,nu stiu ce sa fac,daca incerc eu ceva zice ca numai la asta imi sta capul, chiar nu inteleg si ce as putea sa i spun,ma simt jignita si respinsa, si e ciudat ca vorbele lui sunt ,,,,iubirea mea,,,sufletelul meu si cuvinte tandre,,,este si ft grijuliu si atent cu mine,vrea sa ma vada fericita sa nu imi lipseasca nimic,nu stiu ce sa cred .de ce nu ma doreste???

    • Sorin spune:

      Sunt câteva posibilități. Aș începe cu a întreba de ce crede că este impotent. M-aș fi așteptat să descoperiți asta împreună dacă era așa. Persoanele care descoperă asta încearcă de mai multe ori și se retrag în ei după eșecuri repetate. Unii continuă să-și satisfacă soțiile. Unii se comportă așa, într-adevăr, dar după debutul de care spuneam. Unii bărbați au asociat sexul negativ, dar dacă era așa, ai fi știut de la început. O posibilă explicație este că mai există o femeie în viața lui. Dar este foarte tandru. O alta este că are o orientare sexuală diferită de care și-a dat seama în ultima vreme. Asta ar explica multe, dar statistic sunt șanse mici. O altă posibilitate este că se răzbună pe tine pentru ceva. Poate pentru refuzuri de-ale tale din trecut, poate că aștepta mai mult de la viața voastră sexuală, poate altceva. Sunt șanse mici să recunoască oricare din variante. Poți doar să-l presezi până cedează și spune. Dacă ești ok cu această situație, poți lăsa lucrurile în pace. Altfel poți împinge până când ceva se rupe. Îi poți cere doar să te satisfacă el pe tine. Îi poți cere să se dezbrace și să vezi dacă îi este imposibil să se excite (trebuie sa faci ceva). Îi poți cere să mergeți la terapeut. Și prin “cere” mă refer să înțeleagă că ai nevoie să știi lucruri. Nu vrei să-ți imaginezi lucruri mai rele. Vrei să vezi ce se întâmplă.

  • Viviana spune:

    Multumesc frumos pt raspunsuri Sorin.

  • Anca spune:

    Nu știu ce sa fac cu viața mea, uneori îmi spun singura ca nu sunt bună de nimic și ca nu merit nimic, nu știu la ce facultate sa merg, nu vreau sa o fac degeaba, vreau foarte mult sa ajung oamenii, sa le dau sfaturi, sa îi văd fericiți dar nu am încredere în mine, nu cred ca as reușii. Ce sa fac?

    • Sorin spune:

      Puțini oameni sunt chiar buni la ceva. Majoritatea dintre ei au murit în obscuritate la fel ca cei care erau așa-și-așa. Este ok să ți se pară viața prea vastă și complexă. Chiar este! Dacă faci o facultate și, mai târziu, vrei sa faci altceva, faci altceva. Poți să te gândești că orice drum alegi, l-au ales alții un milion. Nu greșești mai mult decât ei. Ești normală (ce-o însemna asta?). Cât despre auto-critică, este doar o înregistrare care-ți rulează în cap. Observ-o, dar n-ai de ce s-o iei în seamă. Vezi prin articole. Explic mai mult.

  • Cristina spune:

    Bună, am avut o relație de 7 luni cu un băiat, am avut parte de multe amintiri plăcute și a fost și primul meu iubite în totalitate, la 7 luni ne-am despărțit deoarece a plecat în Spania la mama lui, timp de 1 an jumătate cate a fost plecat nu am reușit sa îmi mai fac relație, simt ca nu găsesc ceea ce trebuie în nimeni, acum s-a întors, as vrea sa ne revedem sa ne dăruim din nou unul altuia, în acel timp, cât a fost el plecat nici relații intime nu am mai avut. Ce sa fac? Sa mă impac cu el, sau sa fim prieteni cu beneficii? Am o problema ca nu pot sa am alte relații? Menționez ca am 18 ani. Va mulțumesc!

    • Sorin spune:

      Puteți fi și doar prieteni fără beneficii la început. Poate v-ați schimbat și nu mai puteți avea aceeași relație. Legat de dificultățile pe care le ai tu în a lega o relație, poate pui mai mult accent pe anumite caracteristici ale celuilalt și mai puțin pe la ce îți folosesc. Poate o relație nu se face cu cineva într-un fel, ci cu cineva alaturi de care ne simțim într-un fel. Poate există mai multe moduri în care ne putem simți iubiți și ai avea o viață mai ușoară dacă ai descoperi și altele.

  • Costin spune:

    Buna ziua. Doresc o informatoe. Eu si iubita mea suntem impreuna de prima zi din liceu si acu suntem anu 3 facultate si nu avem raport intim. Ne sarutam dar nu facem dragoste.E normal sa fie virgina la 23ani? Sunt tandru, grijuliu si incerc sa n-o ranesc,dar de fiecare data cant suntem in pat nu se poate deschide. E prima mea iubita si o iubesc enorm, nu vreau s-o sperii dar ma frustreaza virginitatea, cted ca toti colegii ma simt. Suntem 2 virgini frumosi :-D. Ce safac? Va multumesc.

    • Sorin spune:

      Este normal să fiți virgini la 23 de ani, este normal și să nu fiți. Poate vă ajută să purtați o discuție cu ce vreți să faceți cu viața voastră. Poate vă hotărâți să vă căsătoriți și să o faceți romantic în… dimineața nunții (când ați fi enorm de obosiți și poate veți și ar fi o dezamăgire, dar tot ar fi romantic). Sau poate decideți că nu vă puteți vedea ca parteneri sexuali și poate ar trebui să vă oferiți această șansă cu altcineva. Sau poate că nu a luat nimeni inițiativa cu adevărat, caz în care puteți să planificați o excursie romantică în care să se întâmple. Dacă nu se poate deschide, îi este frică de ceva. Nu este durerea. Poate imaginea. Nu este sigură dacă să-ți ofere ție asta. Ce așteptări are ea de la partenerul viselor ei? Este posibil să nu mai vrea această relație, dar să nu vrea să te rănească. Eu aș zice că această variantă este, dar vorbiți și vedeți.

  • Angela spune:

    Buna ziua, Nu suport daca cineva ma critica sau imi face observatie ca ceva nu am facut bine,sau oamenii rautaciosi,din cauza asta imi schimb des locul de munca ,nu stiu ce sa mai fac,cum sa tolerez situatiile de acest gen,mentionez ca pun suflet in tot ceea ce fac,vorbesc frumos cu toata lumea,sunt respectuoasa ,nu barfesc, nu stiu unde gresesc,multumesc mult ,O seara placuta !

    • Sorin spune:

      Oamenii nu știu să transmită informații prea bine. Nici eu, de altfel, tot timpul. Ce putem face este sa traducem noi ce vor să zică. De acord, este deranjant pentru unii oameni (și eu) să ni se vorbească condescendent. Putem să le spunem cu tupeu celorlalți că suntem sensibili și ne-ar plăcea să țină cont data viitoare când ne fac observații. Nu să le spunem când sunt nervoși, poate la o discuție amicală, într-un team building, într-o ședință în care nu te referi la nimeni în mod deosebit. Altceva: ai putea să pui lucrurile în perspectivă și să-ți ceri scuze că nu ești perfectă (depinde de relația cu persoana respectiva). Poți să nu lași capul jos și să accepți cu atitudine faptul că ai greșit (“ok! Am înțeles!”). Poți să pui accentul pe viitor (“am înțeles că de acum încolo voi proceda în acest fel”) și să insiști cu viitorul ca să muți accentul de pe greșeală. De reținut și faptul că ceilalți nu se gândesc foarte mult la noi și nu trebuie să te preocupe asta după ce ți s-a făcut observație. Dacă ești foarte sensibilă, pe de altă parte, te-ar ajuta ședințe de terapie. O mică idee: lasă-i pe ceilalți să te critice! Nu le face tu treabă! Sau imaginează-ți că ești absolut groaznică, spune-ți cele mai urâte lucruri… și acum ce? Se pare că ai supraviețuit! Se pare că ești încă în controlul vieții tale! Mai vezi și secțiunea de articole, poate te ajută ceva.

  • Viviana spune:

    Buna Sorin. Multumesc pt raspuns. A divortat pt ca fosta sotie era f posesiva. Si acum inca il…controleaza. Adica intreaba prietenii comuni despre el, cand duce copii acasa (au si doi copii), mereu ii intreaba…ce are nou prin casa…daca l-a auzit ca vb la tel…cu cine si ce vb … I-am spus ca ma sperie si…parca se inchide in el cand ii spun. Si..nu-mi place asta. Faptul ca vb mereu,comunicam,este un lucru care ne ajuta pe amandoi. Si in acelasi timp….simt ca are retineri… Sincer,as fi dorit sa vb cu fosta,sa aud si opinia ei despre divort…dar am renuntat. Cand i-am spus lui…a spus sa fac ce vreau, dar sa ma pregatesc pt multe neadevaruri. Parintii lui nu vor sa auda de fosta. Iar mie mereu imi multumesc pt linistea care am adus-o in viata lui. Offff
    O sa incerc sa-l ajut mai mult sa se deschida in fata mea.
    Da…inca ceva….
    Niciodata nu-mi spune ca…ma iubeste! Imi spune ca… are nevoie de mine. Sincer.. imi place mai mult asta decat un “te iubes”. Hmmm…sunt aiurita? Caut probleme acolo unde nu sunt? Nu stiu…
    Oricum,iti multumes

    • Sorin spune:

      Gândește-te ce ți-ai dori de la el. Ce să spună, ce să facă, ce te-ar liniști. Este ceva? Cu siguranță nimic n-ar fi absolut eficient. Dar ce ar crește-o? Ce poți tu să faci (și nu poate el) este să te convingi că te vei descurca și fără el. Este grozav că nu are antecedente violente. În privința iubirii, nu te aștepta să fie perfect. Nimeni nu este. Doar ni se pare în primele luni. Și este ok să ne iubim imperfecți așa. Că și ceilalți tot imperfecți ne iubesc. Concluzia ar fi să iubim cu toată inima conștienți fiind că iubirea este a noastră și o putem oferi și altora dacă va fi nevoie. Astăzi este o zi la fel de minunată pe cât ar putea fi și mâine!

  • Viviana spune:

    Buna ziua. Am o relatie de aproape un an cu un barbat divortat. Si eu sunt divortata. El este un barbat tandru,ma protejeaza,ma asculta. Imi este bine cu el. Dar…uneori ma soerie….imi spune ca “scot ce-i mai rau din el”, ca pana acum nu si-a cunoscut latura asta. Nu inteleg…nu se poarta urat cu mine,nu e violent,nici macar verbal. Uneori imi ia fata in maini…si-mi spune ca sunt a lui si numai a lui. Cand il intreb ce vrea sa spuna…imi raspunde ca nu stie cum sa-mi explice. Chiar nu stiu ce sa cred. Am incredere in el,el in mine. Nu ne controlam unul pe altul,ne respectam libertatea….chiar nu stiu. Nu ma sperie,dar totusi incerc sa inteleg.

    • Sorin spune:

      Partea cu fața în mâini pare să fie un gest romantic, având în vedere că este tandru în rest. Poate afli ce a dus la divorț sau la ruperea altor relații. De asemenea, poate îi poți spune că anumite gesturi te sperie și ai vrea să nu le mai facă. Poate vrea să fie foarte iubitor și are nevoie de sprijinul tău să învețe cum să facă asta cu tine

  • Maria spune:

    Buna,

    Sunt intr o relație toxica de 4 ani, ma bate ,ma înjură ,ma face in toate felurile de la o vreme. Eu vreau sa ne despărțim,dar când aude face mai rău și ma bate. Am plecat de 20 de ori in ultima perioada și m a găsit și mi a făcut și mai rău. Poliția nu are treaba pentru ca nu se bagă așa cum au venit așa au plecat și tot eu am avut de suferit. Nu știu ce sa ma mai fac!!! Te rog Sa mi dai un sfat!!!! Sunt distrusă psihic și am numai gânduri negre pt ca nu il mai suport nici când il văd…nu știu ce sa mainfac!

    • Sorin spune:

      Nu știu dacă ai încercat sau dacă funcționează în mediul social în care te afli, dar ce ai zice să spui tuturor? Să știe rudele, părinții, prietenii, mai ales ai lui, șefii lui, dacă are. Să-și asume comportamentul în fața tuturor. Și nu doar să știe în general, ci cât mai des. Nu să spui din senin, dar să nu ascunzi. Când se ivește ocazia, să fii sinceră. Și, mai ales, cu el de față. De obicei, bărbații violenți se bazează pe liniștea victimelor. Prietenii îi vor atrage atenția o dată, dar apoi se vor gândi că nu este treaba lor. Dacă tot îi ții la curent, cu el de față, desigur, va fi o presiune pe el. Cu siguranță va fi violent la început că faci asta. Dar nu este ca și cum, nu ar fi altfel. Apoi, când te întâlnești cu aceeași prieteni, poți spune că iar m-a lovit pentru că v-am spus. Și poți intra în detalii cum te-a lovit și ce ți-a spus. Și asta poți face și cu polițiștii. Spune-le în detaliu și de fiecare dată și întreabă-i ce să faci. Pune-i în situația ta. Forțează-i să te vadă. Și nu accepta soluții care te învață să fii o victimă umilă. “Și o soluție care să-mi permită să mă respect pe mine, care să fie?” Nu renunța și nu te ascunde. Fii greu de ignorat. Oamenii asta vor, să te ignore, ca să nu se simtă vinovați, ca la suferința animalelor din abatoare. Arată-le că nu este așa! Iar și iar până trebuie să facă ceva în legătură cu asta. Ei nu te vor salva dacă nu-i împingi de la spate. Ce zici? Poți face asta? Poți îndura suferința inițială pe care o vei declanșa? Eu nu te voi judeca dacă nu poți! Îți trebuie mult curaj. Și încă ceva, există o idee populară că femeia bătută merită să fie bătută. Nu lăsa asta să te rușineze. Este o tâmpenie! Dar cei din jurul tău au nevoie să le arăți tu asta. Ești o persoană demnă de iubire și respect! Să știi asta orice ai decide!

  • Angela spune:

    Buna ziua,pot sa va intreb si eu pentru ca nu imi dau seama daca e normal….prietenului meu,stam impreuna….ii place in fiecare zi sa consume tărie inainte de masa,dupa masa bere si vin….este normal?multumesc!p.s. eu nu consum deloc alcool

    • Sorin spune:

      Este tradițional. Am văzut multă lume la sate sau mutați de o generație sau două la oraș făcând asta. Desigur nu este sănătos și ar putea duce la alcoolism, în funcție de ce cantitate consumă, dar în normalitate se încadrează.

  • Angela spune:

    Multumesc mult pt raspuns Dl Sorin

  • Ioana spune:

    Am o relație de doi ani, în ultimele luni ne certăm foarte des, de două ori pe zi.. Uneori ne împăcam în aceeași zi, alteori la 2-3 zile. Problema e că el repetă greșelile, știe ce nu îmi place să facă și el face, nu știu dacă intenționat să mă supăr. E foarte încăpățânat și nu îmi acordă multă atenție, i-am zis mereu ce mă deranjează, și de foarte multe ori, nu și-a cerut scuze sau să zică că nu mai face (nu face lucruri grave ca de exemplu înșelat sau să vorbească cu altele) a lăsat așa, adică ori să îl las ori să trec eu peste. Când ne certăm mă caută. Dar după împăcare luăm din nou de la început parcă nu s-ar fi întâmplat, eu a-și vrea să învețe din asta. Nu înțeleg ce are de gând 😕nu stăm împreună, încă sunt minoră

    • Sorin spune:

      Poate vă ajută să purtați o discuție mai amplă în care să notați pe foaie ce vreți și nu vreți și vă rugați unul pe celălalt să țineți cont. Este posibil ca comportamentul lui să fie răzbunare pentru ceva ce tu faci sau nu faci și nu-ți dai seama. De asemenea, este posibil să i se fi diluat sentimentele pentru tine. Vorbiți despre ceea ce simțiți. Despre ce ați putea face sau avea nevoie pentru a reaprinde dragostea. Îi poți spune că ai observat o schimbare la comportamentul lui și ai vrea să știi dacă se întâmplă ceva.

  • Alina Darut spune:

    Buna Sorin,
    Tie cunoscut cazul meu cu tipul care i in alta tara si mergea cu 3 in paralel.
    Cum relatam ne am despartit ptr ca el are un ex important de dat si eu nu l am considerat important atata vreme cat el vrea sa traiasca in alta tara,mi s-a parut o pierdere de timp. Ideea e ca am reluat eu legatura dupa cateva luni si m a durut cat de rece s a purtat.Apoi am tot vb si mi-a zis ca ma cauta dupa ce isi dadea acel ex..ca nu are pe nimeni dar tr sa fie egoist sa isi dea ex.Totul bn si frumos pana l-am intrebat cand ma invita sa vin la sustinerea ex/ At a zis ca nu ma invita ca merg doar cativa prieteni ,oameni care l au ajutat.Oare sa aiba totusi pe altcineva,adica vreo fosta care sta in Bucuresti?Sau sa fie timorat daca as veni eu la ex? Odata i-am zis ca nu -i ok ca nu a stiut o chestie minora la un alt ex si s a suparat.Sa fie asta motivul ptr care nu a vrut sa fiu cu el? Ma macina asta si as vrea sa pun pe cnva sa l urmareasca cu cine vine la ex? Ce zici? El ma convinsese ca nu mai e cu nimeni..dar m a deranjat ca nu m-a invitat la sustinerea ex,care i ceva important si vroiam sa i fiu alaturi. El e o pers nesigura pe el si timid. Asta ptr ca i si zodia mea (Gemeni) si stiu cam cum gandeste. Dar cum mai capat incredere in el? mS

    • Sorin spune:

      Din păcate ești doar o opțiune pentru el. Nu vrea să rămână cu tine pe termen lung, dar nu-l deranjează să se culce cu tine din când în când. Poți să-l urmărești dacă vrei. Dacă află se va simți flatat. Va face pe supăratul și nu va avea cuvinte de laudă pentru tine în fața prietenilor lui, dar se va simți VIP. În plus este posibil să nu fie nicio fată cu el, dar asta nu înseamnă că nu are pe nimeni. Dacă te superi, și va considera că merită efortul, va încerca ușor să te împace. De asemenea, va încerca și mai târziu în joacă să vadă ce se întâmplă. Dacă nu-i iese, asta e. Dacă îi iese, se va mai culca cu tine de câteva ori, până nu vei mai tolera situația. Cu cât vei “atârna” mai mult, cu atât el se va bucura mai mult de viață și tu vei avea câteva momente plăcute îmbrăcate în perioade lungi de suferință.

  • Angela spune:

    Buna seara,eu nu sunt fumatoare ,iar sotul fumeaza mult,problema este ca fumeaza in apartament,in bucatarie si in livingce pot sa fac?eu nu mai suport fumul de tigara

    • Sorin spune:

      O variantă ar fi să-i oferi recompense pentru când nu fumează, dar va avea efect rar și vei rămâne fără idei de recompense. O alta este să-i iei ce-i place (sex, gătit etc.) și să-i dai când “merită”, dar și asta va avea spre niciun efect. Poți, desigur, să vorbești cu el, de la adult la adult și să-i spui ce simți și ce ți-ai dori. Bănuiesc că ai mai făcut asta. Mai încearcă o dată. Fă-o cu maturitate, fără critică și dorința de a-l domina. Ar fi grozav să aibă efect. Dar deocamdată el are puterea supremă, este dispus să fumeze știind că tu vei tolera. Când vei fi pregătită să-ți asumi riscurile intoleranței vor mai fi și alte opțiuni. “Ne despărțim sau renunți!” O alta ar fi să împărțiți casa, tu să încui partea ta și să petreci timpul acolo. O alta ar fi să pui aer condiționat pe banii lui în toate camerele în care fumează, plus cele în care petreceți timp împreună și în care aerul devine greu (dormitor) și le țineți pornite la un nivel intens. Desigur, îl anunți înainte ce planuri ai să aibă oportunitatea să prevină. Îi poți explica că nu-l pedepsește nimeni. Este corpul lui și face ce vrea cu el, dar și tu ai corpul tău și nu mai vrei să-l pedepsești. Poți să-l și întrebi la ce soluții se gândește el. Este bine de știut, pentru amândoi, că soluțiile în sine nu sunt scopuri. Dacă nu au eficiența anticipată, va trebui să aplici o alta. Poate ajungeți, măcar, la un compromis după mai multe încercări: de exemplu, țigară electronică sau renunți și tu la ceva sau faceți o excursie cu banii puși deoparte etc. Repet, atâta timp cât îți este frică să nu plece dacă-l superi, tot ce poți face este să-i invoci mila. Vrei ca el să-ți apere drepturile. Dacă vrei să ți le aperi singură, există riscul singurătății. Va trebui să cântărești ce ești pregătită să faci pentru a decide strategia.

  • Maria E. spune:

    Multumesc pentru raspuns, este nepoțica mea, merge la terapie cu un psiholog din Octombrie dar părinții nu vor sa o acompanieze. De fapt nici pe ea nu o lasa, eu sunt și mamei si am amenințat-o ca sa o lase măcar singura. Am auzit brilianta idee de a o duce la ginecolog sa vadă daca mai este “fata mare” si m-am speriat. Motivul care mi la dat este ca de cand merge la terapie sa schimbat si cred ca nu mai este virgina din cauza psihologului. Psihologul este o prietena a mea de încredere si fetița este incantata cu ea, numai ca sora mea nu vrea copii autonomi si fericiti, vrea marionete. Eu locuiesc in străinătate de multi ani si nu sunt lângă fetița, are încredere in mine si vorbim in fiecare zi la telefon dar nu este suficient. Va mulțumesc.

    • Sorin spune:

      Mulțumesc pentru context! Ce altceva pot spune? Poate că, deși sună rău că vrea marionete, ai putea să vezi și punctul ei de vedere. Vrea o viață bună pentru fata ei și așa crede că i-o oferă. Scopul e nobil, din păcate nu pare deschisă să învețe cum ar putea să-l pună în practică suficient. Bine, sunt convins că mai are și scopul omului obișnuit să vrea să fie acceptat de societate și pentru asta încearcă să o păstreze pe fată în anumiți parametri, indiferent de ce ar fi bine pentru ea. Legat de testul virginității, poate îi recomanzi să caute pe net care sunt efectele psihologice și în ce țări se practică. Sau cât de relevant este. În altă ordine de idei, pe termen lung fata are toate șansele să fie ok dacă se ține de autoeducare. La urma urmei și până acum a trăit cu acești părinți și deja viața ei s-a îmbunătățit după doar câteva luni de psihoterapie. Are multe resurse, se pare. Și tu ești una dintre ele.

  • Irina spune:

    Sotul eu nu vrea sa isi spele corpul. O face data la 4 zile shi tot trebuie indrumat

    • Sorin spune:

      Parțial are dreptate. Conform unui show educativ (“Adam ruins everything”), am fost convinși să ne spălăm zilnic de o campanie de promovare făcută de companiile americane de săpun. Știu, sună a teoria conspirației, dar este un show cu experți. Dincolo de asta, nu-i poți impune lucruri, poți însă să te protejezi de comportamentele care nu-ți convin. De exemplu, dacă nu miroase bine, probabil nu o să ai chef de sex sau nu vrei să dormi lângă el. Și el poate să facă un minim. Nu trebuie să se spele în totalitate atât de des, dar poate doar cât să nu mioasă urât și cât să nu fie unsuros, cât să vrei să fii în apropierea lui. Ce vreau să spun este că spălatul nu trebuie să fie un scop în sine, ci un mijloc de a nu-i îndepărta pe ceilalți și de a fi mai sănătos. Dacă nu vrea, sunt consecințe.

  • Maria spune:

    Salut. Ma aflu intr-o situație dificila…. Un coleg de scoala (din aceias clasa cu mine clasa9) mi-a spus ca ma place ….eu la inceput i-am spus ca are o șansă acum nu pot sa am o relatie cu el caci e prea devreme apoi i-am spus ca trebuie sa ne despărțim căci nu vreau”probleme” adica nu vreau sa ma intilnesc cu nimeni ca sa fiu bârfita… E un baiat de treaba doar ca in familia lui tatal e dependent de alcool(el la inceput s-a suparat apoi incerca sa vorbeasca cu mine…)nu stiu ce sa fac sunt confuză.plus la toate la noi in clasa mai e o fata care e indragostita de acel băiat…(noi eram prietene apoi a inceput sa ma jigneasca ) eu sunt o eleva eminenta sefa clasei invat bine ea un pic mai slab in comparatie cu mine .Ea incearca sa ma jigneasca in fata colegilor ma vorbeste pe la spate. Ajutați-mă sa rezolv aceste probleme dificile pentru mine…

    • Sorin spune:

      Știi cum e cu gura lumii. Nu-ți poți petrece viața încercând să faci pe toată lumea să te placă. Această situație este o lecție bună de viață, vor fi multe altele la fel. Vezi despre asertivitate (este un articol chiar pe acest site). Cât despre coleg, dacă ți-ar plăcea să fii cu el, dar ți-e frică să nu te bârfească lumea, chiar vrei să dedici lumii această viață? Chiar merită să te sacrifici că să nu se supere? Imaginează-ți că ai face un sondaj și i-ai întreba pe oameni ce și-ar dori să faci. Chiar ai face acel lucru de care ar zice pentru niste necunoscuți cărora nu le pasă de tine? Relațiile de cuplu sunt și ele educative. Nu știu cât vei folosi matematica, istoria și biologia (pe care o înveți acum) mai târziu în viață, dar relația de cuplu o vei folosi. Este ok să începi să înveți despre ea. Pe vremuri nu era nevoie de o astfel de educație, pentru că femeia era “deținută” de bărbat. Acum fericirea în cuplu contează.

  • Maria E. spune:

    Poate o mama sa oblige fetița ei de 15 ani sa meargă la ginecolog ca sa vadă daca mai este virgina?? Pe fetita o terorizează idea, nu a avut relații sexuale si părinții o maltratează. Exista vreo lege care protejează copii in astfel de cazuri?? Este adevărat ca himenul se poate rupe din multe motive, nu numai in urma penetrării si mi se pare un abuz sa duci copilul la medic pentru a vedea daca îl are rupt sau nu. Va consult pentru ca locuiesc in stăinătate si nu cunosc bine legislatia. Va mulțumesc.

    • Sorin spune:

      Este, într-adevăr, un abuz și mă aștept să fie ilegal, dar nici eu nu cunosc legislația. Un avocat ar ști mai bine. În orice caz, virginitatea nu funcționează cum cred oamenii de rând. Himenul nu este un sigiliu care se rupe la primul act sexual, pe de o parte, și dacă nu vor să te vândă, n-ar trebui să-i intereseze. Și, evident, dacă ar vrea să te vândă, ar trebui să apelezi la protecția copilului. Ce încercă, probabil, dar n-au găsit cuvintele potrivite să-ți spună, este că vor să fii respectată de băieții care gândesc ca ei, să ai mai multe șanse să găsești un partener mai bine văzut social care să-ți dea șanse la o viață mai frumoasă. Și, deși nimic nu este o garanție, studiile arată că fetele care își întârzie viața sexuală au șanse mai mari să se mărite “în sus”. Este nedrept și o discriminare asupra femeii, dar realitatea nu este dreaptă. Poate îi convingi să mergeți împreună la un psiholog în loc (sau înainte) de ginecolog.

  • Alexandra spune:

    Buna ziua ! De cand ma stiu,sunt o persoana suparacioasa ,care devine ranita la adresa unor pareri negative ,cu toate ca sunt o persoana echilibrata ,puternica,care stie ce vrea .Insa ,am acest mic de efect ,un fel de hipersensibilitate daca se poate numi asa ,la un comentariu urat ,sau o gluma care ma poate pune intr-o postura proasta prin care ma simt injosita ,si de parca mi-a cazut cerul in cap ..As vrea sa aflu parerea dumneavoastra despre acest temperament ,si care poate fi remedierea lui .

    • Sorin spune:

      Părerea mea este că dacă te deranjează, ai putea incerca s-o schimbi. De asemenea, este o vulnerabilitate. Aș zice că a îți păstra sângele rece este o mască. Tu, de fapt, aștepți oportunități să ataci, să te confrunți și păstrezi această ușă, acest buton. Este ok, desigur. Este un mod de-a trăi viața. Faci asta fiindcă ai un model la care placi acest comportament (un părinte, de exemplu) sau o cauză la care ții (drepturile femeilor, de exemplu). O remediere, dacă vrei, este să nu te abții în restul timpului, să nu acumulezi. Vezi despre asertivitate (este un articol și pe acest site).

  • Anonim spune:

    Sunt confuza nustiu ce sa cred.sotu de doua luni sa schimbat imi spune ca nu e fericit pina la sfirsit si ca sa nul mai controlez telefon ca se simte ca la inchisoare avem certuri in fiecare zi findca am gasit mesaje sterse si nu poate sa ma lamureasca de ce a sters imi zice ca nu tine minte ca sau sters singure si la persoana cu care a vorbit tot sunt sterse miam facut inpresia ca ambii ascund ceva si nu inteleg ce .ce sa fac cum sa ma comport ?pina acum o luna tot a fost ok nu era nici o problema daca ma uitam in telefonul lui acum asta a devinit cea mai mare problema

    • Sorin spune:

      Așa cum bănuiești, ascund de tine faptul că se leagă ceva între ei. Sau pun ceva la cale despre care nu ar trebui să știi. Pare să caute motive de despărțire sau, cel puțin, să-și justifice infidelitatea. Dacă nu a rupt relația este pentru că nu a găsit o oportunitate sau pentru că nu vrea să te piardă. Vrea să rămâi persoana la care să se întoarcă dacă o să-și rănească inima. Este posibil să fii înșelată sau să se rupă relația. Ce poți face, dacă ești pregătită să înfrunți singurătatea, să îi arăți că nu ești acolo pentru el și să-i spui în ce condiții ești dispusă să rămâi cu el în relație (sinceritate, fidelitate etc.). Și, dacă vroia doar să te înșele, va fi foarte tentat să-ți ofere asta. Dacă vroia să plece, atunci nu ai pierdut mare lucru. Desigur, poți aștepta să vezi ce se întâmplă și să decidă el. Poți, de asemenea să-i dai un timp pe care să i-l spui (“Ai o săptămână să te decizi”).

  • Daria spune:

    E posibil sa traiesti alaturi de un partener viciat- jocuri de noroc?

    • Sorin spune:

      Dacă te aștepți să renunțe la ele, este puțin probabil. Dependența este o chestiune grea. Va cheltui din banii comuni, se va împrumuta, chiar dacă aveți un copil de crescut, tot va merge în această direcție. Când îți va fi greu și-i vei cere să se oprească, te va minți, se va ascunde, viața voastră va fi grea, cu puțini bani și multe datorii. Cei care fac bani din pariuri fie trișează, fie încep cel puțin cu bani foarte mulți.

  • Emilia spune:

    Buna! Ce parere aveti de faptul ca dupa o relatie de aproximativ 4 luni cu despartiri si impacari, in urma unui raspuns de genul acesta din partea mea ” ooo / ti-ai amintit de mine” la intrebarea “ce faci”, a ales sa nu mai raspunda la apeluri si in momentul cand i-am multumit ca ma ia drept fraiera si i-am spus sa imi dea block si sa imi stearga numarul, in secunda imediat urmatoare a facut exact ce i-am cerut, iar a doua zi cand m am dus la el, deoarece mi s-a parut foarte ciudat ceea ce se intamplase cu o seara inainte, la plecare l-am pupat pe obraji, iar cand a vrut el sa ma pupe m-am retras, lucrul asta l-a facut sa ia decizia finala de a nu mai avea de a face cu mine deloc.

    • Sorin spune:

      Tu ai încercat să te joci cu el, să-l ademenești și să-l inviți să facă efort dacă vrea să fie cu tine. El, în schimb a văzut critică (“ți-ai amintit de mine”) și refuzuri (cu sărutul) și l-au durut. A anticipat, de asemenea, corect de altfel, că va mai lua șuturi și pe viitor și s-a pus la adăpost de sursa durerii. Dacă vei încerca să te împaci cu el, să depui tu efortul, va vrea să se răzbune. Sinceritatea este mult mai eficientă în astfel de situații. Îi poți spune ce simți, ce ți-ai dori și ce-ai intenționat cu acele comportamente. Va vrea, în continuare, să se răzbune, dar, dacă vei persista cu sinceritatea, va dobândi treptat încredere în tine și se va deschide și el.

  • antonia spune:

    Nu pot intelege de ce fiica mea ma acuza permanent de lucruri ireale ? Ea este insarcinata in ultima luna

    • Sorin spune:

      Poate reproșurile sunt o formă în care comunicați. Poate nu sunt ireale. Poate vrea să-ți atragă atenția, să fie văzută de tine și așa reușește să te facă să intri în conversație cu ea. Într-un caz mai extrem, poate suferă de o afecțiune pentru care ar putea să vadă un psihiatru. Dacă nu este ultimul caz, nu considera ireal, ci încearcă să înțelegi punctul ei de vedere și, eventual, s-o întrebi ce se poate face și vezi dacă ești dispusă.

  • Adi catalin spune:

    Daca esti un pic mai inchis la culoare pielii si te face lumea tigan de si tu nu esti, tu cum ar trebui sa raspunzi!?

    • Sorin spune:

      Oamenii sunt niște animale sperioase. Ei încearcă să se protejeze în mediul social complex în care se află. Unul din moduri este să găsească puncte slabe la ceilalți și să-i înghioldească. În felul ăsta vor să vadă ce puteri are celălalt (dacă sar la bătaie, dacă se retrag în ei) și să-i arate că sunt mai tari ca el, că nu poate să-i oprească să îl înghioldească. Ce poți face, este să treci peste preconcepțiile pe care le ai despre țigani. Să înțelegi că și ei, în interior, se simt cum te simți și tu în interior. Că nici ei nu vor să se simtă discriminați și tratați ca sub-umani, că au și ei demnitate și că nu sunt toți cu aceeași personalitate clonată. Cum și noi românii (sau est europenii) putem părea toți la fel unor popoare prea departe de noi ca să ne cunoască și noi tragem concluzii pripite despre toți oamenii de-un fel, doar pentru că unii dintre ei au ieșit în evidență. Și, odată ce ai făcut acest efort și ai ajuns la capătul lui, când cineva te face țigan, nu o vei mai lua ca pe o jignire și poți să spui ceva pe țigănește și să râzi de încercarea lui de a te ataca. Ce poți face, adică, pe scurt, este să le arăți că locul acela în care ei împung nu este unul slab, dar este amuzant că încearcă.

  • Anonim spune:

    Daca a dat odată in mine o sa mai dea. Si nu era beat cand a făcut asta. Eu sunt amanta lui nu soția lui dar ii pare rau ca a dat în mine. Sa il iert

    • Sorin spune:

      Dacă a dat o dată în tine, o să mai dea. Îi pare rău acum că nu este furios, dar când va fi, îi va fi greu să se abțină.

  • Valentina spune:

    Am si un copil cu actualul am mai fost despărțiți dar m am împăcat pt ca m am gandit la copilul meu am facut rau sau bn

    • Sorin spune:

      Este normal să ne mai gândim la foști. Orice relație este imperfectă, orice relație are momente în care suntem furioși pe celălalt și ne întrebăm dacă ar fi fost mai bine cu un anume fost. Viața nu are alternative și dacă-uri. Ea este liniară. Ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi fost cu fostul? Este o întrebare fără sens. Nu ești cu fostul, asta este realitatea. Poți face ca prezentul să fie cât mai grozav! Poți să-ți planifici viitorul să fie și mai minunat, dar n-are rost să depui efort să îmbunătățești relații imaginare. Dacă vă despărțiți și împăcați din când în când, relația asta încă are potențial. Stabiliți mai clar ce vreți unul de la celălalt. Ce este cu adevărat important și ce este doar o dorință. Ce concesii puteți face fiecare să vă înțelegeți mai bine. O terapie de cuplu ajută. O carte despre asta poate ajuta (dacă o luați în serios și faceți temele propuse acolo). O serie de enunțuri puse undeva la vedere în casă, pentru a putea să le mențineți vii.

  • Valentina spune:

    Buna de 3 ani m am despărțit de un băiat si dupa m am căsătorit dar imi amintesc de el mereu ce sa fac cu actualul mie bine dar nu ma simt in bn

  • Raluca Alexandra spune:

    Buna ziua! As avea o întrebare: de ce dupa ce iesim cu prietenii sau ne distram si ajungem acasa ne întoarcem la stadiul nostru de tristete?

    • Sorin spune:

      Cândva în copilăria noastră încercăm să înțelegem lumea. Vedem că oamenii sunt diferiți și ne uităm la persoanele importante pentru noi (părinții, de exemplu) să vedem ce valori au ei, ca cine trebuie să fim. Asta este una din direcțiile care ne influențează. De asemenea, mai tragem și noi concluzii din modul cum se raportează ceilalți la noi. Și decidem, în copilărie, dacă să fim veseli sau triști (între altele). Tu pare că ai ales tristețea. Ai observat la acele vârste (și acum este inconștient) că obțineai mai multe de la viață (mai mult respect, atenție, iubire etc.) manifestând acest comportament. Fericirea este ceva ce vrem cu toții, tânjim după ea și o căutăm. Fiind animale de turmă, o sursă puternică de ridicare a moralului este grupul, mai ales când facem o impresie plăcută. Dar, pentru cei care sunt obișnuiți cu tristețea, emoții ca bucuria și distracția sunt eforturi. Eul se simte bine, dar este stresat, ca atunci când conducem cu viteză (și ne place), de exemplu. Nu poate să o țină tot așa. Este un sprint pe care îl face, după care obosește și se întoarce la starea cu care este confortabil. Mai mult, uneori recuperează și ne simțim mai jalnic decât de obicei. Oamenii dau multă semnificație acestor emoții. Consideră că sunt îndreptățite și se străduiesc să explice de ce lumea este așa. „Mă simt trist, deci lumea mă face să fiu trist pentru că este rea.” Dar, de fapt, „mă simt trist” este doar atât. Lumea este oricum vreau eu s-o văd (este atât de complexă) și pot să aleg să nu mă mai simt trist. Este doar o obișnuință. Va dura mult și va fi greu s-o rup (de unde faptul că psihoterapia durează mai mult de o ședință), dar este posibil și, dacă este important pentru mine, voi dedica niște timp pentru asta. Și eu trăiam tristețe adesea și am trecut prin aceste evenimente cu prietenii și… parcă am observat și eu asta, nu mai sunt sigur. Dar psihoterapia mi-a oferit o perspectivă mai corectă asupra realității. Și adevărul te va elibera.

  • Alina spune:

    El a zis ca nu vrea sa își bată joc sau sa ma raneasaca pentru ca tine prea mult la mine. Dar a devenit gelos dar într-un mod drăguț.

    • Sorin spune:

      Nu știu ce înseamnă să-și bată joc de tine? Sunt convins că sex vrea. Că nu o să râdă cu prietenii că ai acceptat să te culci cu el? Da, este de bun simț și cavaleresc, dar pentru tine nu face o diferență foarte mare. Va încerca să se culce cât mai mult timp cu tine, dar nu știu ce-ți dorești tu de la o relație. Dacă este distracția și posibilitățile materiale, pare a fi o relație potrivită. Dacă vrei un partener doar al tău, care să se dedice integral relației, care chiar dacă nu se va materializa, va avea potențialul unei relații de o viață, atunci nu cred că asta este. În viață lucrurile nu sunt rele sau bune, altfel spus. Vezi ce ți se potrivește.

  • Anonim spune:

    Sunt foarte tânăr (17). Am o relație cu un bărbat de 39 de ani. Acum nu il mai plac am incercat sa ma despart de el dar bunica mea nu mă lasă mil nu pe gât ca e băiat bun. Mama cand a auzit ca vreau sa ma sespat de el plange . Plus xa el ma intretinea la școală. De câte ori ma certam cu el le suna si le zicea si nu vreau cu mine până mă împăcam cu el. Cum sa fac sa înțeleagă că nu îl mai vreau. Dacă vreau sa ies cu un băiat află cum il cheamă ii da mesaj se ia de el si chestii de astea . Eu l am zis ca vreau pe unu mai tânăr ca cu el imi era rușine să ies pe stradă

    • Sorin spune:

      Oamenii nu înțeleg decât dacă sunt deja deshiși la asta. Altfel, oricâte argumente au, vor fi centrați să se apere și să contrazică, decât să înțeleagă. Prin urmare, soluția ta ar fi perseverența. Dacă decizia ta este finală cu acest bărbat, clarifică o singură dată pe toată lumea, apoi nu mai discuta despre. Dacă cineva mai întreabă sau invită sau îți argumentează, închide conversația, ieși din cameră, pune punct. Lumea se va da pe brazdă. În ce privește noul partener, pune-l în temă. Spune-i că poate cineva de la tine din familie îl sună să se ia de el, spune-i că este ok să le închidă sau să le spune să-i transmită informația prin tine. Ei sunt o avalanșă. Voi puteți fi niște stâlpi bine înfipți, care nu pot fi trântiți. Nu poți opri avalanșa, după cum ai observat, dar poți să-i ții piept până trece.

  • Alina spune:

    Am 15 ani.Am fost cu un bărbat de 36 de ani nu il mai iubesc. Părinți mei m au certat cand au auzit ca nu mai sunt cu el. Acum am intalnit un bărbat de 40 de ani. E bogat (Nu ma atrag bani)E însurat are copii dar il iubesc mult nu vreau sa il despart de familie ca si eu am crescut fara tată. Si el ma place m am plimbat cu el in tota țară fără să vrea ceva de la mine de exemplu sa se culce cu mine. Vreau sa fac școală de Șoferi nu am bani să o plătesc dar el sa oferit sa de bani. Dar nu vreau sa ma cred a o ușurați că care e disperată dupa bani. Mama e de acord să umblu cu el . Dar el începe să mă placă și mai mult si eu pe el plus ca lui ii fug ochii dupa fete . Sau dor vrea sa se culce cu mine si sa ma lase dupa . Ce sa fac il plac mult

    • Sorin spune:

      Întrebarea este legată doar de școala de șoferi sau de relație? Relația, cum spuneam și data trecută când m-ai întrebat, nu mă aștept să fie de durată. Îi va fi greu, cred, să te arate celor care-l cunosc dacă nu sunt obișnuiți cu el să umble cu minore. Dacă sunt obișnuiți ca el să facă asta, atunci vei fi, probabil, una dintre ele. Tocmai că-i fug ochii. Legat de școala de șoferi, bărbații cheltuie multi bani cu fetele să le facă datoare. Dacă ești ok cu asta, folosește această oportunitate. De culcat cu tine cu siguranță vrea. Faptul că nu se grăbește mă face să cred că își înșeală soția des. Nu încearcă să profite repede de situație și să se ascundă. De asemenea, asta mai înseamnă că nu se va despărți de soție. Are un aranjament foarte bun: aleargă după fete și are și o plasă de siguranță. În consecință, chiar dacă lucrurile merg atât de bine între voi și ajunge să se despartă de soție, tu vei deveni noua plasă de siguranță. Bănuiesc, oricum, că nu te gândești la căsătorie acum, dar este bine să știi că acel comportament pe care-l repeți va fi foarte greu să te dezveți de el; categoria de bărbați cu care îți petreci timpul chiar dacă crezi că este doar pentru o perioadă, s-ar putea să dureze mult mai mult decât te aștepți. Știu că vei continua cu acest bărbat, doar să știi că este o joacă, și tu ești jucăria. Poți să profiți la rândul tău. Totuși nu cred că poți să faci școala de șoferi la 15 ani.

  • Andra spune:

    Nu pot spune ca sunt săraca. Dar ies cu un băiat bogata niciodata nu zis nimic de bani dar ma simpti eu nașpa ca nu am bani maimulti sa fac si eu cinste

    • Sorin spune:

      Băieții consideră banii pe care îi au unul din instrumentele din trusa lor de scule pentru a impresiona o fată. Altfel spus, nu este nevoie să te simți vinovată, dar vorbește-i despre această situație ca nici el să nu aștepte mai mult decât poți oferi. Și prin “mai mult decât poți să oferi” mă refer nici să nu te simți datoare să-i oferi sex, de exemplu, dacă nu simți, doar pentru că te-a scos în oraș. Este ok să mai plătești și tu din când în când și să-i ceri să cheltuiți mai puțin dacă te simți copleșită.

  • gabriela spune:

    Multumesc frumos, Sorin!
    Iti doresc multa sanatate si sarbatori luminate!
    Cu drag!

  • Irina spune:

    Mulțumesc pentru răspuns,nu mă așteptam la promtitudine și să fiți alaturi de mine cu gândul. Revin și eu cu o completare la povestea mea:amândoi suntem conștienți că am fost unul pentru celălalt cele mai frumoase persoane ,cu o dragoste și o atracție nemaiîntâlnită,recunoaște că una că mine nu va mai găsi prin care să-i pună lumea la picioare și să se simtă cel mai iubit dintre pământeni,eu nu voi mai găsi atâta blândețe și bunătate într-un alt om, însă faptul de a întemeia o familie și un copil cu omul iubit este ceva firesc,după n eșecuri și viața grea,el preferă doar sedentarismul vieții și monotonie fara a se gândi că langa mine evoluează în viața prin ambițiile mele .îmi spune că simte că a mă trage in jos în viața,că el nu îmi poate oferi nimic,pe când eu ii ofer tot ce și-ar putea dori un bărbat . Prefera comoditatea lui,liniștea lui de a nu face nimic sau cel puțin poate nu cu mine.probabil că va căuta una care are deja un copil și va creste copilul altui om ,poate că va căuta femeia care nu poate sau nu-și mai dorește un copil,in orice caz fuge de responsabilitatea de a lua viața de la început,pe motiv de lene și că este greu .eu îmi doresc un copil cu omul pe pe care îl iubesc și să fiu iubita,nu doar ambiția de a face un copil și să trăiesc că mama singura cu un copil iar la bătrânețe copilul pleacă și tot singura sa rămân.Aseara ne-am certat de la cumpărături ,am răbufnit urat eu cu cuvinte urâte și plânsete ,s-a îmbrăcat și a plecat la niste prieteni care ne așteptau la ei și nu s-a mai intors. Precizez că locuim la mine și are toate hainele aici. La ce să mă mai aștept:(? O fi un alt pretext acum sa plece definitiv ?

    • Sorin spune:

      Pare că a luat o decizie definitivă în legătură cu copilul. Nu va vrea nici în urma unei discuții. Nu pare să fie persoana care să lase mult de la ea. Mulți bărbați sunt așa, de altfel, dar asta nu înseamnă că femeile trebuie să tolereze. Faptul că a plecat și nu s-a mai întors, dacă ați tot avut discuții pe tema copilului, atunci vrea să-ți arate că el este dispus să plece din relație dacă vei continua să-i ceri.

  • gabriela spune:

    Revin cu o completare si va rog frumos daca imi mai puteti raspunde?, este adevarat ca la nici o luna de cand mie mi-a spus ca ar fi mai bine sa mergem pe drumuri paralele, o d-na cu 14 ani mai mica decat el, d-nu are 57 de ani, eu 50 de ani, sub nivelul meu de pregatire si sub nivelul meu material, el fiind foarte apucator, eu am considerat-o o relatie tampon. Eu 2 ani cat a durat relatia noastra, am fost universul lui, imi imprumuta si cuvintele si vroia sa fie ca mine si cu mine, isi facea zilnic planuri de viitor cu mine, se mira de cat de frumos va suna prenumele meu, alaturi de numele lui, ma diviniza, ma gandesc in relatia cu respectiva nu va urma comparatia dintre d-na respectiva si mine si atunci este posibil sa ma doreasca in viata lui. Precizez ca intamplator saptamana aceasta ne-am intalnit si mi a spus ca telepatizeaza in continuare cu mine, ca ma urmareste, deci inteleg ca ii pasa. In ceea ce priveste relatia lui cu D-zeu, nu prea exista, a refuzat sa mearga si la un psiholog si la un preot, a sustinut ca este in depresie dara ca va depasi singur aceasta situatie, deci…?

    • Sorin spune:

      Din ce pare, este o persoană care caută confirmări de la Univers / Divinitate că este pe calea cea bună (cel puțin în mai mare măsură decât media). Pare să investească multe așteptări într-o relație. Cum ar fi, să creadă că i se cuvine, că nu trebuie să facă eforturi pentru ea, că lucrurile ar trebui să fie grozave tot timpul. Ceea ce nu prea-l face pregătit pentru o relație reală. Pregătește terenul pentru niște dezamăgiri. Pentru că, în realitate, nimeni nu este atât de compatibil. Toți suntem niște prințișori și prințeșici și trebuie să ne negociem nevoile și dorințele cu ceilalți. Spun asta și pentru tine să nu te lași furată de acest val al compatibilității. Nu garantează nimic. Legat de doamna mai tânără, din păcate bărbații valorizează foarte puțin nivelul de pregătire și nivelul material al unei femei când vine vorba de relație. Vârsta este un factor care contează, aspectul și modul cum ne face să ne simțim (doriți sexual, mândrii social, apreciați intelectual… – pe scurt: niște mici zeități). Aspectele de care vorbeai sunt importante pentru femei, într-adevăr – este vorba de resurse și status social. Este bine că nu este așa credincios, pentru că astfel este mai iertător. Sunt șanse foarte mari să treacă singur peste depresia doliului, este ok și fără ajutor, dar faptul că a apărut această femeie care nu este asociată cu moartea soției, lucrurile stau destul de rău pentru relația voastră. Sunt convins că a găsit alte lucruri care seamănă pentru relația cealaltă. Astfel de compatibilități, din păcate, sunt pe toate drumurile. Le poți găsi cu oricine dacă le cauți cu grijă. Sincer mi se pare puțin neobișnuit să fi fost fidel soției atâția ani și acum să fie atât de implicat în aceste relații. Mai ales că într-o relație lungă vei uita de aceste legături metafizice și va fi dominată de prostioare și neînțelegeri banale sau negocieri sterpe (aici este partea de muncă a relației) și pare că este foarte pasionat după povești și romantism. Să fi fost flămânzit atâta timp? Cred că, dacă ar fi fost să nu mai aibă asta, ar fi renunțat să vadă lumea așa. Dar cred că și-a hrănit perspectiva asta de-a lungul anilor cu alte femei. Prin urmare, pe de o parte, relația voastră mă aștept să nu prea se mai lege pentru că va crede că noua relație este scoasă de Univers în față că este mai bună și, pe de altă parte, nici relația lui cu cealaltă doamnă nu mă aștept să meargă, pentru că va fi deschis și la alte oferte din partea Universului. Înțeleg că pentru tine a fost un colac de salvare, o șansă nouă la fericire, dar se va dovedi a fi o șansă solidă de durere și așteptare și dezamăgire. Desigur, este posibil să fi tras niște concluzii bazate pe prea puține informații. Oricum sunt convins că-ți va fi foarte greu să renunți la el și vei continua să încerci să fiți împreună. Ceea ce este ok și de așteptat și poate îl vei convinge că viața lui va fi mai frumoasă cu tine. Dar, dacă lucrurile nu se leagă în câteva luni, te invit să nu faci o pasiune de viață din asta și să cauți alternative pentru următorul partener.

  • Irina spune:

    Buna ziua,

    Dupa o relatie de aproape 2 ani pretind un copil, eu am 40 necasatorita si fara copil iar prietenul 39 divortat si copil, se pare ca el nu-si doreste datorita unui blocaj psihologic precum teama,am discutat in repetate randuri despre faptul ca pot suporta material si prin afectiunea fata de el la acelasi nivel si etc , el prefera sa renunte mine doar pentru a cauta pe alticeva sa fac un copil astfel incat sa-mi indeplinesc visul. Sufera la fel de mult ca si mine pentru faptul ca nu-mi imi poate indeplini visul si se lasa pe el doar pentru a ma vedea fericita cu un copil.Nu imi doresc sa ma despart de el si nici el de mine insa problema copilului este cumplita . Ce ma sfatuiti sa fac . Multumesc

    • Sorin spune:

      Este greu pentru un bărbat să înțeleagă dorința de a avea copii. Poate v-ar ajuta să mergeți la un psiholog împreună și să discutați mai pe larg. Poate ați fi dispuși să fii însămânțată artificial? Atunci el nu ar mai simți presiunea să facă atât de multe pentru el. Altfel, dacă îl păcălești, vă veți răci, poate chiar despărți. Poate să aveți împreună copilul și apoi să plece din relație și tu rămâi să-l crești singură. Cu speranța că nu va pleca. Aș zice, cum spuneam să începeți cu a traduce printr-un psiholog (bărbat eventual) să înțeleagă cât de important este pentru o femeie acest lucru. Pe de altă parte, poate descoperi că viața ta nu va fi chiar atât de frumoasă doar că a apărut un copil in ea. Că poate presiunea socială este mare parte din motivație. Puteți face un exercițiu mental despre cum ar fi viața peste câțiva ani cu un copil.

  • gabriela spune:

    Buna ziua!
    ma numesc gaby, am 50 de ani si o fetita de 10 ani. In urma cu 8 ani tatal fetitei ne-a parasit. In 2016, am cunoscut un barbat ce imi era coleg, cu 7 ani mai mare decat mine si casatorit, dar fara copii, ne-am indragostit nebuneste unul de celalat, iar dupa 1 an de relatie el a divortat de fosta pentru mine, dupa alte 3 luni d ela divort a aflat ca fosta are cancer, i-a fost alaturi, dar in luna august ea a decedat. El atunci a suferit un soc si mi-a spus ca ar fi mai bine sa ne despartim noi pentru ca el are mustrari de constiinta ca fosta a suferit din cauza noastra. Intrebarea mea este credeti ca mai putem reface aceasta relatie in conditiile in care el mi-a blocat nr de tf si imi spune ca ma uraste?

    • Sorin spune:

      Poate că da. Depinde ce se întâmplă mai târziu în viața lui. Deocamdată se simte vinovat. Și, chiar dacă nu este pentru moartea ei, cu siguranță este pentru o mare parte din suferință. Are nevoie să ducă acest doliu (că așa este natura, nu ca o răzbunare sau karmă) și are nevoie să se distanțeze puțin de tine, pe care te consideră co-responsabilă. Media duratei doliului este de 2 ani, dar faptul că de simte și responsabil ar putea să dureze chiar tot restul vieții. Se va simți singur și va căuta să se simtă iubit și atunci ar putea să te caute sau să fie mei receptiv la tine. Ce poți face tu, este să-i dai niste spațiu câteva o lună-două și apoi să-l asculți și să-i împărtășești tristețea. În funcție de cât de credincios este, ar putea să creadă că Dumnezeu îl pedepsește și tu ești ispita. Poate l-ar ajuta să vadă că ai avut și tu o viață până acum cu bune și cu rele și nu ai fost creată special ca să fii câteva luni în viața lui. Dacă întâlnește o altă persoană, în schimb, șansele de împăcare vor fi foarte mici. De asemenea, poți să continui să cauți o altă relație. Dacă cineva consideră că este imoral să faci asta, să stea ei singuri.

  • Sebastian spune:

    Am dat de curând traseu auto. Am ajuns intr-o intersecție la care aveam stop am oprit m-am asigurat dar din partea dreapta era una care imi făcea semn sa trec, am trecut si am picat traseu

    • Sorin spune:

      Da, explicația este că ea nu era polițist și nu avea dreptul să-ți dea voie. Se pică din cauza asta. În lumea reală, ea era o persoană minunată care a vrut să te ajute, dar în lumea perfectă a examenelor a fost o tentație (putea să fie și bărbat – nu era tentație în acel sens). Vei ști data viitoare. Dacă cineva care are prioritate îți face semn să treci, cel puțin la examen, insistă tu mai tare să treacă persoana respectivă.

  • Iulia spune:

    Sunt de vo 5 luni in Anglia , imreuna cu sotul si coplilul de 4 ani . La monent sunt insarcinata cu aldoilea copil insa sotul meu este categoric impotriva . Eu nu doresc sa avortez . El mi-a spus ori fac avort ori plec , in gind am ca vreau sa plec sa salvez o viata .Oare fac corect?

    • Sorin spune:

      Vezi „Despre avort” – un articol pe acest site. În mare, fătul nu este conștient, nu experimentează viața sau moartea. De fapt, noi punem un cuvânt care unește acele celule într-un întreg, dar ele sunt separate. Neuronii care vor forma creierul migrează în această etapă (a avortului), încă nu s-a format o senzație. Nu are cine să o simtă. Desigur, religia vorbește despre suflet, dar „suflet” este un cuvânt inventat. Nu se referă la nimic. Nu există ceva în realitate căuria să i se poată asocia acest cuvânt (vezi articolul „Despre suflet”). Pe de altă parte, există o familie acum din care faci parte, un partener cu care te înțelegi cât de cât (nu?), un copil care are doi părinți și, cât de cât, suficienți bani pentru toți trei. Prin urmare, dacă motivul este să nu iei o viață, este ok. Nu o iei. Dacă altcineva îți spune altceva, sunt doar preconcepțiile lor. Oamenii cărora le pasă de suferința morții și care nu vor să o dea altora (cum sunt și eu) sunt bineveniți să lase animalele în pace. Acolo este suferință, într-adevăr.

  • Ramona spune:

    Am divortat pt .ca sotul după 15ani de relatie.si 2copii.a intrat în criza barbatului de 40ani.unde pur si simplu a luat o razna..credeti ca mai iese vreodată din starea asta si se va intoarce la noi?

    • Sorin spune:

      Depinde ce se întâmplă. Dacă societatea îl respinge se va întoarce umil și va învăța să accepte ce are. Dacă întâlnește o parteneră tânără, îi va fi foarte greu. Sunt șanse mici să se întoarcă din datorie sau milă de voi. Ce-ai putea face tu? Dacă l-ai certa și respinge, i-ar da mai multe justificări pentru comportament. Deși știu că nu este cea ce-ți dorești, probabil soluția cea mai eficientă ar fi să concurezi cu piața. El are puterea acum. Nu poți decât să-l atragi știind ce-i place sau oferindu-i mai mult decât înainte (sexual, mă refer). Și, în același timp (nu exact în același timp, evident), să-i vorbești despre cum te simți când ești respinsă versus cum te simți când ești iubită.

  • Alina Darut spune:

    Buna Sorin,
    Tie cunoscut cazul meu cu tipul care i in alta tara si mergea cu 3 in paralel..problema e ca din fire sunt sa iert usor,sa insist desi mi a facut atata rau.Sincera sa fiu era un pretext sa reiau leg.cu el ex lui..doar ca ma doare ca i foarte sec.Am vb la tel si am facut eu pe indiferenta sa nu isi dea seama ca sunt fericita sa l aud..pr e ca imi face rau comp lui nepasator si as vrea sa aflu de are pe altcineva.Eu tot gasesc pretexte sa l intreb de vorba ..dar el nu imi zice nici ca are ,nici ca nu are alta desi l am intr si direct. Am dat o in gluma si el a zis ca s carismatica ptr ca s aceeiasi zodie ca el si eu i am zis cea noua ce e? El mi a raspuns : care? nu crezi ca imi ajunge? Ce sa inteleg? El a zis ca nu mai e cu niciuna din cele cu care l am prins.Nu stiu,ma macina sa stiu de are alta.Cum sa fac? Mi e dor de el,l as vrea inapoi dar ma tem ca are alta si ma doare mai tare sa aflu.Ce sfat imi dai? Sa l las in pace si daca el macar de Craciun nu imi scrie nimic,sa imi iau adio? Sufar mult….

    • Sorin spune:

      Probabil nu-ți spune pentru că nu vrea să îți rănească sentimentele, poate pentru că nu vrea să piardă definitiv oportunitatea să facă sex cu tine sau poate este într-o relație, dar vrea să fie cu tine dacă relația respectivă se dovedește că nu merge. Cel puțin ultima variantă ar fi ceva ce ar putea face o persoană fidelă. Comportamentul lui aș zice că mai mult arată că îi place să fie important pentru cineva. Ce vei face tu? Nu vei putea să nu-l cauți și să aștepți. Este un stadiu natural al doliului: negarea. Vei trece peste ea în timpul tău. Îmi pare rău că lucrurile nu se vor îmbunătăți. Am fost și eu acolo și știu cât de mult îți dorești să fii iubită de persoana iubită. Încă poți, doar că va trebui să te îndrăgostești de altcineva.

  • MireillaMrdl spune:

    Buna! Logodnicul meu la o cearta foarte aprinsa a spus ca vrea sa ne despartim dar deși se poarta absolut normal cu mine adica gesturi tandre , îmbrățișări și multe altele își susține ideea de a nu mai fii împreuna ,de ce ? Ce sa fac ?

    • Sorin spune:

      Îl măcina mai demult acest gând. Nu este încă hotărât. Pare a fi nesigur de drumul pe care a luat-o (probabil faptul că o căsătorie este de lungă durată). Nu pare că are pe altcineva. Ai putea, fără să te superi pe el că se teme de viitor, să-l întrebi ce simte în legătură cu relația, cu tine. Și, dacă nu mai simte la fel de mult, ce ar avea nevoie de la voi? Este posibil să decizi o ușă pe care el va ieși, dar ușa este oricum acolo și o va folosi în cele din urmă. Ai ocazia să afli adevărul despre ce simte el și, poate, oportunitatea să previi. Sau, cel puțin, mai mult timp să găsești un partener care este mai interesat de relații de lungă durată.

  • Mares Sabina spune:

    Buna ziua. De ceva vreme nu ma simt bine deloc, am din ce in ce mai multe stari de tristete. Tinand cont de faptul ca inainte abia varsam o lacrima, acum nu ma pot opri din plans, cauza n o zic public. Ce voiam sa intreb este daca ma pot duce singura la psiholog, fara parinti, tinand cont ca am 17 ani si nu vreau ca parintii sa ma vada in starea asta. Vreau sa rezolv eu. Mulumesc de ajutor!

  • Alina spune:

    Precizez faptul ca nu am incredere in mn nici in decizile mele asta se datoreaza lui ptr ca mereu am fost in spate si el aincercat sa faca totul singur mie frica de un esec mie frica ca nu o sa mai am afectiune ,si ca o sa cad psihic .am 29 ani iar el are 37 este un barbat matur si trecut prin viata iubirea noastra o vad toxica .Imi vine sa fug dar ma intorc auzindul vb frumos dupa o cearta mare asa se intampla de 2 ani de zile o zi buna 10 rele .Astept un sfat ,va multumesc.

    • Sorin spune:

      Când tu nu iei decizii, le vor lua alții pentru tine. Sunt convins că știi asta deja. Fiecare zi în care nu te hotărăști este o zi care nu se mai întoarce. Ce să decizi? Alternativele sunt să fii femeia partenerului tău, să fii prizoniera trecutului tău și a lui, dar să accepți pe deplin, să-l iubești și să-i oferi ce-și dorește, pentru că fericirea lui este fericirea ta. Simți asta? Nu trebuie să fii mama lui și să stai cu el că nu are pe nimeni. Nu tu ești motivul pentru care ar rămâne singur. Cealaltă variantă a deciziei este să fii singură o perioadă, cu riscul că va fi o perioadă lungă. Nu știi cum va fi viitorul, dar poți să știi unde vrei să ajungi și să înveți cum. Pentru asta îți trebuie curajul de a fi singură, de a lua decizii proprii și, deși multă lume spune că oricine poate să facă asta, multă lume nu știe ce spune. Este foarte greu când nu ai un suport social, prietene, familie, partener. Chiar este nevoie de curaj sa faci asta. Cum crezi că ai fi mai fericită peste 2-3 ani? (Cu siguranță va fi o perioadă inițială dificilă orice ai alege).

  • Alina spune:

    mentionez ca regret foarte mult ce am facut , dar nu mai pot intoarce nimic intr-un moment de slabiciune poti distruge totul.cei drept el este o pers geloasa si mereu nu a avut incredere in mn.Sp ca toate femeile sunt la fel si nu am stiut ce este aia incredere ptr ca eu la munca nu ma duc stau zilnic acasa el find plecat mereu cu serviciu venind la 2 saptamani,sambata si duminica .Mie greu sa dau cu piciorul la atatia ani de relatie dar simt ca nu mai pot continua asa in ritmul asta ma scunfund in tristete si singuratate find singura zilnic.el este zodia taur si e exact ca un taur.

  • Alina spune:

    Buna as avea nevoie de un sfat . de 2 ani mi sa schimbat viata radical
    am o relatie de 15 ani cu actualul meu partener la care eu am gresit fata de el lam tradat vroind chiar sa nu ma mai intorc in relatie dar el ma sucit santaj emotional cum ca se sinucide smd.mam intors la el dar stinduma vinovata si constransa de el iam sp adevarul .Ma acceptat asa dar cea a urmat a fost cosmar scandaluri bataie chiar si reprosuri de toate.Chiar si dupa 2 ani nimic nu sa schimbat la fel e situatia .Iam sp ca vreau sa plec ca suntem nefericiti dar reactioneaza urat nu stiu ce sa fac el ptr mn a fost singurul barbat nu sunem casatoriti .ma cunoscut la varsta de 16 ani si neam luat.Mentionez faptul ca e prea autoritar el controleaza totul dar are si calitati .vr sa stiu aca se mai poate continua asa ptr cael a zis ca nu o sa uite niciodata si mereu va fi asa .a incercat sa se rabune inselanduma am trecut peste asta .Un sfat vas ruga sami dati

  • Mirela spune:

    Buna! Pai sa o iau cu începutul , am o relație de 3 ani , am fost cerută in căsătorie in doi ani urma sa avem nunta , după 3 luni de la stabilirea datei nunții ,el , iubitul meu s-a schimbat , mi-a zis ca nu mai vrea sa fie cu mine , ca îl sufoc , ca nu îl las nicăieri , chestii de genul . Toți apropiații , părinții , prietenii , nașii i-au zis ca nu e ok , ca e prost influențat dar nu știu ce sa mai cred mai ales ca și mie mi se pare destul de ciudat schimbarea asta brusca , nu știu ce sa mai fac ca sa ne împăcăm . Un sfat?

    • Sorin spune:

      Fie a apărut cineva în viața lui, fie acumula frustrare de mult. În ambele cazuri împăcarea nu va fi foarte ușoară. Ar putea apărea în urma unei pauze complete în comunicarea dintre voi. Cu cât vei insista acum, cu atât va fi mai convins de decizia deja luată. Desigur, există posibilitatea să nu vă mai împăcați deloc. Dintr-o altă perspectivă, cred că apreciezi că a rupt relația acum și nu după nuntă și apariția unui copil sau mai mulți. De asemenea, dacă ar fi să vă împăcați, situația asta se poate repeta. Poate ai evitat un glonț, cum spun americanii.

  • Mariana spune:

    As vrea sa va cer un sfat și anume, mama are 74 de ani, locuiește în alta localitate. Vb zilnic cu ea la telefon și o vizitez cât de des pot. Odată la 2 săptămâni sigur stau un wikend cu părinții. Ii iubesc enorm, mama îmi povestește încontinuu iar dk ii spun ca ma obosește se supăra. Ar fi ultimul lucru care mi-l doresc și totuși chestia asta ma deranjează maxim. Nustiu cum sa procedez nici sa nu o supăr nici sa nu mai trebuiască sa ascult toate povestile mamei care sunt în mare parte povesti fără rost. Am uitat sa menționez ca sunt singurul copil la părinți.

    • Sorin spune:

      O variantă poate ar fi să propui direct ce ai vrea să se întâmple în locul discuției. Cel mai probabil, însă, mama ta va deturna iarăși discuția și va trebui să tolerezi sau să te aperi. Și este ok să te aperi. Învață despre asertivitate. Este și pe acest site un articol. Dacă mama ta se supără, exact asta se întâmplă: ea se supără pe ea; nu tu o superi. Ea are niște așteptări despre răbdarea ta care nu sunt foarte ancorate în realitate și se supără pe tine că nu te conformezi lor. Îi poți vorbi despre cum te simți și dacă ea când îți povestește la nesfârșit asta vrea să obțină. Întreb-o dacă ar prefera să te prefaci că ești interesată. Este minunat că vorbiți, pentru că ai frecvent șansa să-i spui ce simți. Poți spune, la un moment dat “mamă, m-am plictisit. Ah, nu aveam voie?”. Și când o va face despre ea “te-ai plictisit de mine?”, învinge-ți tendința de-a intra în joc. Nu te scuza, nu incerca s-o convingi de nimic. Oricum nu vei reuși. Zi-i doar calm că nu. Și propune-i ce-ai vrea să faceți, fiind pregătită pentru “nu”. Așa că fi la început, dar este ok. Mama nu vrea să piardă dominarea. Va trece peste, în timp. Și veți avea o relație mai sinceră și mai bogată. Nu o certa că s-a supărat. Dă-i timp. Poate să vadă că ești acolo. Gândește-te că s-ar putea să mai trăiască încă 20 de ani de acum încolo. Ești dispusă să fiți cetate 6 luni și să vă înțelegeți mult mai bine in restul?

  • WTF spune:

    Salut!Am nevoie de ajutor adica… Sunt in clasa a 11-ea 17 ani baiat 1,79 inaltime!
    Sincer vreau sa incep cu inceputul…

    Am fost la un lcieu tampit rau unde erau tot felul de golani tigani etc prosti care isi bateau joc de mine practic am laut bataie zdravana acolo de vreo 2-3 ori deci da asa aiurea ca aveau unii chef de scandal in fine acum sunt la alt liceu dupa cum am spus sunt in clasa a 11-ea m-am mutat dintr-a zecea la liceul nou si sincer ma simt mai bine decat la liceul vechid ar si aicea majoritatea isi bat joc de mine de ce nush ma-m saturat mereu ma trezesc obosit cu cearcane mari si nu mai pot adica la liceu sunt influntabil rad ca prostu si fac tot felul de prostii cu toate ca eu in general sunt pasnic si am un suflet bun dar mereu sunt amenintat cu abtaia de catre niste unii si incepe sa imi bata inima etc practic sufar si fizic-psihic-sulfeteste nu mai pot de mult eori ma gandesc sa am las de liceu ca oricum daca termin o sa merg la un job destul de bun pt inceput pt mine sa zxic asa (adica la fast-food sau altele gen altex in fine) si practic chiar daca termin liceul toto acolo emrg pentruca nu am alta idee unde (la liceu cand era profu de psihologie mi-a facut un teste si mi-a zis ca nush ce vreau sa fac in viata si e adevarat chiar nu stiu) in fine dar chiar am neboie de ajutor de multe ori ma gandeam sa ma arunc de la blacon (stau la etajul 8) ca paote asa mais cap de idioti dar m-am gandit ca nua re rost ma arunc pt niste prosti si poate daca ma arunc o sa fac pe altii care chiar “tin” la mn sa sdufere si nu vreau dar nu mai suport liceul scocla ssa ma trezesc in fieare fucking zi de dimineatza obosit vai de capu meu si pe langa galagia din clasa sa ii aud pe toti idiotii cum comenteaza si nu nu mai suport sa stau doua clase in plus degeaba (era mai bine daca puteam sa temrin zece clase in loc de 12 si mergeam la munca direct dar mno romania imi bag ceva in ministerul educatiei ca sunt prosti de ar fi ei la scoala/liceu sa avda ei in ce rahat traiesc)

    in fine ideea este ca nush ce sa fac ca nu mai vreau sa sufar vreu sa ma las dar … nu stiuc e sa fac ca nu amks uport deja innebunescu adevarat sunt prea stresat (pe langa ca sufar si de anxietate si se explica de ce) deci nu mai potnua m chef sa sufar cat mi-a mai ramas din adolescentaa (am 17 ani si termin licue la 9 din pacate) ajutor

    PS:daca sunt greseli gramaticale am scris repede de aia in caz se trezeste un destept sa am corecteze

    • Sorin spune:

      Și eu am luat bătaie în liceu și în anii de dinainte. Și eu m-am întrebat ce este de făcut. La vremea aceea am crezut că să las capul și să primesc umilința îi va face pe ceilalți să mă lase în pace, să-și fi dovedit ce aveau de dovedit. Acum știu că se vor lua des de cei care pot pentru că este o formă de a gusta putere și puterea îmbată. Soluția ar fi să-i coste, să fie înfruntați. Chiar dacă înving la bătaie, tot îi va durea și nu vor fi dispuși să îi doară des. Pe mine niște luni de kick boxing m-au ajutat să nu-mi mai fie atât de frică de bătaie. Poate te ajută asta. Pe termen lung, însă, te poți plânge la autorități, de la școală la poliție. Dacă sunt doar glume răutăcioase, poți trece singur și ușor peste, dacă îți propui – un psiholog te poate ajuta. Și asta va fi utilă în viață, față de bătaie care va înceta după liceu. Știu că vezi lucrurile negativ, că până acum viața a fost dificilă. Dar este o mică parte din cât de lungă este. Imaginează-ți că ai 60 de ani și te uiți în urmă. Ce fel de amintiri crezi că vei avea? Crezi că vei fi umilit până atunci? Când se va opri? Ce s-a întâmplat de s-a oprit? Ce sfat ți-ai da acum de la 60 de ani pentru puștiul de 17? Ce decizii ar fi de luat pentru o viață împlinită? Mult succes!

  • maria.andreea spune:

    Am o întrebare, fostul meu s-a despărțit de mine și acuma are alta relația fata a plecat cu el în Spania la anul e nunta 😩 o sa se despartă?

    • Sorin spune:

      Sper că nu este o glumă răutăcioasă, dar sunt psiholog nu parapsiholog :). Mai mult decât că pare serios, nu știu ce să zic. Dar tu vrei să fii cu el sau într-o relație care te face fericită? Poate crezi că nu mai este nimeni ca el. Așa este, toți suntem diferiți, dar face parte dintr-o categorie destul de largă de tipi similari. Lasă tristețea despărțirii să te copleșească, trăiește-o și apoi depășește-o. Îți dai seama cât de groaznică ar fi fost viața ta dacă ai fi putut fi fericită doar cu o singură persoană din toată lumea? Vezi articolul de pe site cu sufletul pereche. Sper că umorul meu te-a mai destins și nu te-a enervat mai tare!

  • Alina spune:

    Buna Sorin,
    Sunt tipa cu cazul cu tipul care mergea in paralel cu cele 3 si am descoperit asta. Ultima oara ti-am sp ca as vrea sa-i scriu ca stiu cca nu isi da ex,simteam ca ma sufoc daca nu-i spun atat de ex cat si tot ce avea pe suflet vis a vis de ce mi-a facut.
    Din pacate am si trecut la actiune si i–am scris pe messenger tot ce am avut acumulat sa i zic si de ex. Imd dupa ce i am scris,l am si blocat sa nu i dau sansa sa raspunda sau nu ptr ca imi era teama de ce raspunde sau ca nu raspunde. Cand a vazut ca l am blocat m a sunat pe tel si sp uimirea mea,s a bucurat sa ma auda si a inceput cu sarumana,insa eu am fost taioasa mentionandu i ca s dezamagita si ca s ffff ocupata,eu grabeam conv iar el ma ruga sa nu i inchid. Mi a zis ca s numai erori si ca el a suferit la fel ca mine ddar nu m a cautat ptr ca ne certam,ptr ca el nu a finalizat ex ptr ca l au pr in Ianuarie si ca dupa ex urma sa ma caute iar cand i am zis ca i tardiv el a zis sa nu mai zicc asa. I am intins plasa si i am sp ca stiu ca mai are inca una si nu a negat,a continuat disc altfel.I am mai zis ca sunt la Paris cu un ev tot ca sa vad ce zice si m a intrebat unde ex dar razand,iar eu apoi i am zis ca tr sa inchid dar inainte i am sp ca nu vreau sa pastrez leg cu el si am inchis,el fortat a acceptat sa inchid dar fara sa se revolte ca altadata cand ziceea bn draga,inchide. Ideea e ca imd dupa cov l am blocat definitiv pe fb sa i intaresc ideea ca nu am glumit si ca ,chiar nu l iert. Dar eu am facut toate astea in speranta ca el mma v a cauta pe tel,ca si a dat seama ca daca nu incearca sa ma caute chiar nu mai avem sanse.Doar ca pr a vazut ca l amm blocat si at nici pe tel nu m a mai deranjat,lucru pe care l asteptam. Mentionez ca ii fffff ingust la minte si ca i ffff infuentabil si ca toate lucrurile in viata le face organizat,cu data fixa etc. Deci el asteapa sa termine ex in Ian si apoi ma cauta pe mn chit ca poatte eu nu mai sunt disponibila sau in gandirea lui crede ca ma convinge usor. Doar ca mie chiar mi e dor de el,insa vreau sa scap de obsesia ptr el ptr ca ma macina gandul ca in per asta m a inlocuit sigur si mai mult nu pot trece peste faptul ca a fost in RO si nu a vrut sa ne vedem..iar acum iar a fost in Ro si desi spp ca a suferit ca mn,nu mm a cautat. Cum sa -l uit,ce gandeste defat el? Multumesc!

    • Sorin spune:

      Oamenii care înșeală, care merg cu mai multe persoane în paralel au groază de singurătate, au groază că ar putea fi neiubiți. Vor să țină toate aceste legături vii. Se sperie când se închid. Își petrec viața încercând să deschidă, să mențină aceste legături și să gestioneze întâlnirile. Dacă veți fi împreună, nu vei fi suficientă și timpul lui va fi prețios. Dacă așa au stat relațiile tale și în trecut, atunci și tu le cauți, pentru a te pune la adăpost de o relație deplină pentru care nu te simți pregătită. Desigur, ca și el, faci asta inconștient. Vezi “Jocuri pentru adulți” de Eric Berne.

  • Iulia spune:

    Buna seara! Nu stiu ce s-a intamplatr cu mine…azi dupa servici m-am intalnit cu colegul acela pe hol…desi, ne-am mai intalnit azi de cateva ori, dar m-a intrebat doar ceva legat de servici, altceva nu am vorbit….atunci i-am raspuns pe scurt…dupamasa m-a salutat de plecare dar, eu, cea care tot timpul am ceva de spus m-am blocat…m-am uitat doar in jos ca o scolarita…nu am reusit sa-i raspund, nu a iesit un sunet din gura mea…ma simt foarte prost…

    • Sorin spune:

      Este foarte probabil să nu fi observat sau să fi înțeles greșit. Dar chiar dacă a înțeles, nu contează, nu înseamnă nimic. Pentru astfel de detalii îți recomand psiholog și/sau cărți, articole… Terapia prin email nu este enorm de eficientă. Fă-ți curaj și descoperă-te!

  • Iulia spune:

    Buna ziua, Sorin! Va multumesc pentru raspuns…era o confirmare a ceea ce am simtit eu, ca acest om nu ma vrea indeajuns sau deloc… Nu l-am mai deranjat si nici el nu mi-a mai zis nimic, desi initial a spus ca vrea sa vorbim, dar a lasat lucrurile asa cum sunt. Nu s-a mai explicat. Eu, in continuare, ma comport profesional, zambareata cu toata lumea si vesela dar cu el “s-a mai racit” un pic conversatia. Ne mai vedem la servici, destul de des, dar nu mai discutam nici cat ne-am vorbit pana acum. Eu nu-l mai intreb, nu mai flirtez, nici el nu zice nimic doar cat e necesar. Nu pare sa-l intereseze toata situatia. Pe mine ma doare…sa-l vad…desi vreau sa-l vad si-s bucuroasa cand il vad…si, cateodata mai si trec pe unde umbla el ca sa-l vad, dar foarte discret, sa nu se observe motivul…Mi-e greu, nu pot sa zic altfel. Nu-i vorba neaparat ca-mi caut o relatie sau orice, numai ca-mi palce omul…si fizic si inteligenta lui…si-mi pare nespus de rau, ca nu mi-a dat o sansa sa ne cunoastem, sa vada cate am de oferit…am priceput ca nu suntem facuti unul pentru celalalt si el are o relatie probabil serioasa…totusi nu-mi pot “inchide” brusc sentimentele…Ce sa fac? Indiferenta lui ma tortureaza nespus de mult…Stiu ca ar fi fost in zadar, dar mi-ar fi placut sa vad macar un mic act de “mila” din partea lui, adica sa vorbeasca totusi cu mine si sa-mi dea cateva “explicatii” inutile, stiu, dar totusi, sa vad ca-i pasa…Ce vad acum este, ca nu-i pasa deloc…Si vede ca nu ma mai comport cu el ca si pana acum. Comportamentul meu este unul profesional dar mult mai rece…nu pare ca i-ar pasa…Ce pot sa fac sa mi-l scot din cap si sa nu ma mai gandesc la el? Cand il vad zilni si-mi place de el in continuare…Lucrurile pe care nu le numim, pe care le “maturam” sub covor dor cel mai mult…sunt prea multe asemenea lucruri neterminate si nespuse in viata mea si incep sa ma simt foarte inutila, neiubita si respinsa…Va multumesc pentru raspuns, din nou!

    • Sorin spune:

      Pentru cum să treci peste, vezi articolul “cum să nu mai iubim o persoană” (parcă). Vezi poate mai găsești și alte articole care ți s-ar părea utile. Dacă simți că viața este mai grea decât ești dispusă să accepți, chiar dacă și alții sunt în aceeași situație, nu trebuie să fii și tu. Mergi la un psiholog. Nu se dau premii în plus dacă reușești singură.

  • Ana spune:

    Nu se pune problema de împăcare. El deja sta cu aceasta fata. Eu ce voiam sa întreb este cum a fost posibil sa își găsească pe cineva atat de repede? El nu a mai vrut sa discutam. Mi a spus cu 2 zile înainte de a pleca în vacanta:” dacă nu vrei sa mergi și ești orgolioasa merg cu alta”. Nu a vrut sa îmi spună nici de ce m a mințit ca lucreaza și el era plecat în “team building “. Ea mi a lăsat un mesaj și mi a spus ca ei au vorbit când noi eram certați și ca oricum nu mai contează ce a fost și mi- a transmis ca o iubeste. Eu vreau sa întreb dacă atitudinea lui a fost una corecta fata de mine? El mi a spus ca oricum el nu avea ce sa facă cu mine ca eu nu gândeam bine ca voiam sa ne cumpărăm o casă a noastră.

    • Sorin spune:

      Cum a găsit pe cineva repede? Erau de mai mult timp împreună. Când a spus că merge cu alta, știa la cine se referă. Nu conta ce ai fi făcut, lucrurile ar fi ajuns aici oricum. El era singurul care putea opri, pentru că el știa pericolul ruperii relației. Tu nu ai știut și nu puteai preveni. Cum s-a ajuns aici? I-ar fost teamă de marele pas, cel mai probabil, cei din jur l-au ajutat să-și crească frica și inconștientul lui a evaluat că este mai ușor pentru el să rupă relația decât să-ți spună ție că nu mai vrea să se căsătorească. Dacă atitudinea lui a fost corectă? De fapt, a crede că lumea este corectă este un mit. Lumea nu ți-a (sau ne-a) promis că va fi corectă. Gândește-te la porci, vaci, găini, pești, merită ei oare viața sau moartea pe care le-o oferim noi? Noi putem alege să fim mai corecți decât lumea, totuși, să alegem să nu creem suferință inutilă. În concluzie, n-ai greșit cu nimic deosebit în această relație. Uneori așa se întâmplă. Mai întreabă din când în când cum vede celălalt relația.

  • Ana spune:

    Din cauza site ului am câteva greșeli gramaticale va rog sa mă scuzați. Vreau sa va menționez ca în săptămâna aceea cât am fost certați de dinainte de vacanta el le spunea tuturor prietenilor ca nu e stres ca oricum eu îl voi ierta pt minciuna cu muntele în schimb nu a făcut nimic toată săptămâna sa îl iert. Menționez ca actuala iubita lucra cu el și cu mama sa. Eu în duminica aceea când el se întorcea de la munte o sunasem pe mama sa sa întreb ce face el? Deoarece nu raspundea la telefon. Mă sunase lavoar 13:00 ca se duce pana la farmacie sa își cumpere o pastila ca îi este rău și ca mă suna când ajunge acasă dar se făcuse ora 16:30 și el nu ajunsese acasă și nici nu raspundea la telefon. Singurele noastre certuri erau legate de locuință eu as fi vrut ceva mai bun pt noi deoarece eu renunțasem sa îmi cumpăr masina scumpa tocmai pt a avea bani de aprtâmpit și îi propusesem sa ne dea și ai lui dacă voiau banii pe care trebuia sa îi investească în apartamentul lor. Dar din păcate mamei lui nu îi plăcea aceasta idee ba mai mult dansa după ce m a cerut în căsătorie mi a spus ca el se grăbește cu nunta. Vreau sa menționez ca uneori când aveam aceste discuții ne enervam aman2 si el mai avea și reacții violente atat fizice cât și verbale.

    • Sorin spune:

      Nu-mi este foarte clar ce întrebi. Din moment ce ai spus “prietena actuală” să înțeleg că v-ați despărțit? Aș zice că da și că vrei să vă împăcați, doar că ți-ar plăcea să încerce și el mai mult. Căsătoria a fost mult prea aproape și ai rămas frustrată. Dintr-o anume perspectivă, acesta a fost un test. Dacă vă împăcați el a înțeles ce se poate și ce nu în relația cu tine. Următorul test va împinge limitele și mai mult. Dacă ești dispusă să accepți, adică dacă nu crezi că poți intra într-o altă relație cu un partener mai matur într-un timp rezonabil, îl poți invita la o discuție, îi poți spune ce simți, ce ți-ai dori, să-l întrebi ce l-a făcut să te ceară în căsătorie, ce s-a întâmplat de nu a mai valorizat relația în ultima perioadă, ar mai fi interesat să vă mai dați o șansă etc. Poate discuția nu va fi atât de sinceră și serioasă ca în filme, dar poate obții niște răspunsuri care să îți ofere mai multă pace, dacă nu altceva.

  • Ana spune:

    Buna seara! Vreau sa va spun povestea pe scurt. Am stat 4 ani cu un barbat am 24 de ani în luna martie m a cerut în căsătorie și de atunci au început problemele. Ne certam pe locuințăfamilia lui avea un apartament dar un erău condiții statea la ultimul etaj și mai erau probleme la acoperiș. Eu as fi vrut să ne cumpărăm o casă a noastră mai ales ca tatăl lui nu se înțelegea cu bunica lui și eu nu as fi crezut ca vor putea locui împreună și sa îi lase lui apartamentapartamentul. În luna iunie m a mințit ca lucreaza sambata iar de fapt fusese la munte în “team building a fost pe 17 iunie iar eu am aflat pe 30 iunie . Noi pe 10 iulie aveam vacanta în grecia ne am certat duminica și marți a plecat cu actuala iubita în vacanta. Menționez ca el avea cheie din data de 10 iunie de la apartamentul verișoarei lui care a plecat în Anglia din iunie pana la sf lunii august. Eu nu știam ca are cheie de acolo dar am văzut poze cu iubita lui din apartament din data de 15 august. Oare se găseau în 2 zîl să plece invacântă?

  • Iulia spune:

    Buna ziua si va multumesc pentru raspunsu anterior! daca se poate, va mai cer sfatul legat de o alta miscare a mea…fiind o fire foarte dinamica si directa, m-a enervat incertitudinea aceasta legata de colegul meu si l-am intrebat direct prin sms daca s-a razgandit legat de mine sau eu am inteles gresit ceva? Am asteptat toata dupamasa raspunsul…a trecut de cateva ori in fata biroului si am vazut ca roseste, zambeste la usa deschisa…nu s-a oprit din mers doar s-a uitat inauntru. i-am mai trimis un sms ca astept raspunsul, la care mi-a zis la usa ca o sa primesc raspunsul…mai tarziu avea treaba la mine in birou, dar nu a venit, a trimis o colega…dupa, mi-a scris doar atat prin sms: “Am prietena…” la care raspunsul meu era, ca putea sa-mi zica acest lucru putin mai repede, sa nu-mi fac iluzii, l-a care el a raspuns destul de repede la mesaj, ca el nu s-a gandit la asa ceva doar cand i-am zis concret ce vreau…pai, nu pot sa cred asa ceva…sincer…mai clar decat i-am dat de inteles si l-am intrebat si mi-a raspuns ca da, si ca se va “deschide”nici ca se putea…trebuie sa fii stupid sa nu observi ca o femeie flirteaza cu tine in mod clar…dar, nah, acum zice ca eu am interpretat gresit. Poate nu trebuia, dar i-am scris ca totusi, nu mi se pare corect ca nu mi-a zis de la inceput ca are prietena si ca poate nu ma incadrez in standardele lui de frumusete feminina, dar totusi am si eu sentimente si sunt femeie, chiar daca el nu observa acest lucru…(trebuie sa va zic ca sunt cocheta cu forme apetisante,putin durdulie, nu exagerat, tinuta de multe ori sexy totusi in anumite limite fara sa devin vulgara, deci, nimic ce unui barbat nu i-ar placea…)I-am mai scris ca s-a cam jucat cu sentimentele mele…Nu mi-a raspuns…a doua zi cand a avut treaba in biroul meu cu alt coleg, nu am fost de fata dar am revenit inainte sa plece. S-a intors spre mine mergand spre usa si imi zicea parca rusinos si zambind ca trebuie sa vorbim…eu nu i-am raspuns nimic. De ce mai vrea sa vorbim? Ma gandesc ca vrea sa se justifice. Dar, din moment ce probabil nu-i plac fizic (a, da, am uitat sa mentionez ca mi-a scris in una dintre mesaje, ca ii plac ca “persoana”) deci, ce mai doreste? Justificare sau? Eu voi continua sa ma comport profesional cu el, parca nu s-ar fi intamplat nimic…dar fara alte zambete…bine, nu zic ca nu ma simt frustrata din cauza respingerii…Am ales tinute putin provocatoare care ma avantajeaza si imi pun in valoare atuurile, sa-i para un pic rau…nu stiu daca are sens…toata lumea, atat colegii barbati cat si femeile imi spun numai cuvinte de lauda…dar el, nimic…azi, inainte sa mergem acasa de la servici, m-am dus in biroul lui sa vorbesc cu o colega…asta era pretextul…de fapt vroiam sa ma mai vada odata in rochita sexy pe care aveam pe mine…parea concentrat la ceva pe calculator si explica ceva colegei…eu am chemat-o pe ea un pic afara sa-i zic ceva si am traversat biroul fara sa-i zic lui ceva…cand am iesit peste cateva secunde el a deschis usa si i-a zis colegei ca-i suna telefonul. Parca era nervos sau obosit sau deranjat, nu stiu…nu-mi zambea ca alta data. Se poate sa fi fost doar nervos ca i-am deranjat sau poate era obosit…nu stiu daca s-a uitat el la mine sau daca a vazut ca arat bine sau asa ceva…poate chiar are alte gusturi la femei…nu stiu…si aici as dori sa va cer opinia: ce sa fac daca iarasi initiaza o conversatie sa se justifice? M-am gandit la doua variante: Ii zic: “las-o moarta” si ies din birou sau stam amandoi in liniste si ne ocupam de treburiel noastre sau ar fi cazul sa-i zic ceva? Poate o sa-mi arunce doar o vorba, intorcandu-se din mers…Eventual sa-i raspund ceva daca iarasi incepe justificarile? Nu stiu…Totusi, incep sa cred ca nu este e chiar asa de inocent precum pare, si are in spatele lui niste experiente si cuceriri…Ma intreb daca e chiar asa de nestiutor care nu observa lucrurile clare ca lumina zilei, sau e smecher si se joaca cu femeile… Va rog, daca puteti sa-mi mai dati un sfat… Va multumesc mult!

    • Sorin spune:

      Ceea ce faci îi afectează relația. Este posibil să-l convingi să se culce cu tine, dar nu cred că relația voastră va merge. Nu cred că se joaca cu femeile, ci este doar timid. Acest lucru te va frustra dacă vei avea o relație cu el și vei fi foarte tentată să pleci. Dacă nu vrei să-i afectezi relația, caută o altă persoană pe care să te focalizezi. Reproșurile nu fac decât să mențină conversația și să împingă lucrurile către scărpinarea unei mâncărimi, dar iritarea amândurora. Iar faptul că nu a văzut că o femeie flirtează cu el, nu este nimic deosebit. Bărbații rareori prind aluziile. Cei care le prind sunt cei care le urmăresc activ. Dacă ești în căutarea unei relații de lungă durată, drumul nu trece pe la acest coleg al tău. Oamenii nu pot fi fericiți oricine cu oricine. Este nevoie ca personalitățile lor să se potrivească unor roluri și mă îndoiesc foarte tare că voi doi ați fi compatibili. De asemenea, cu cât insiști mai mult cu atât imaginea ta va avea de suferit.

  • Iulia spune:

    Buna ziua! Am 35 de ani, sunt casatorita de aproape 3 ani, ne cunoastem cu sotul de 6 ani. Nu a fost iubire la prima vedere. Eu urmaream sa scap de relatia tensionata de la casa parinteasca (mama abuziva psihic, tata alcoholic, certuri, circuri etc.) si atunci l-am cunoscut pe sotul meu. Nu mi-a placut. Am inceput totusi sa vorbim si mi-a placut ca era singurul barbat de foarte multi ani caruia i-a pasat de mine. Mi s-a parut un “baiat cuminte”, nu stiam atunci cat de capos este. Ne-am mutat cu certuri de la casa parinteasca in chirie 2 ani. Parintii mei nu au vorbit cu noi 6 luni. Dupa 2 ani am decis sa ne casatorim, dar mai mult la insistenta parintilor mei (foarte traditionalisti de altfel). La inceput toate bune si frumoase, nunta cat de cat ok, constructie etc. Ne-am mutat la casa noastra cumparata de parintii mei. El, a primit totul pe tava. Normal ca nu trebuia sa-mi miste degetul…atata il rugam doar sa fie langa mine, si sa ma ajute cu de-ale casei. El, nemultumit cu actualul lui loc de munca si-a dorit mai mult. Tot se uita in afara tarii si pana la urma a si plecat la lucru in alta tara. O saptamana acolo, una acasa, cam asa lucreaza. Stia ca nu-mi place sa fiu singura si totusi a decis astfel. Parca nu conteaza nimic ce-i zic. Spune ca ma iubeste si cand e acasa e si tandru cu mine, dar cam face totul dupa placul lui. Nu ma asculta, parca nu am nici un cuvant de spus. Asta am observat la aproape toate lucrurile de acasa…Ma-m distantiat de el. Mai tot timpul ne certam. Si parintii mei imi spun tot timpul sa ma despart de le ca nu-i demn de mine si nu ma iubeste cu adevarat…De vre-o 2 ani am un coleg nou la servici. Mai tanar cu aprox. 9-10 ani decat mine. M-a cucerit din prima aspectul lui fizic. Dupa, am aflat ca este si destept, ambitios,serios…un pic cam rusinos si tacut, zice lumea…Am aflat de la o alta colega ca sta cu o fata, dar tot aceasta colega mi-a zis ca s-au despartit pentru ca a auzit certuri, locuind in vecini, si fata s-a mutat ca nu o mai vede pe acolo. Afland acest lucru, am prins curaj (pana atunci doar ne-am salutat, ne-am zambit, am incercat eu sa intru in discutii cu el, dar mai mult mi-a raspuns respectuos, rusinos)si am inceput un pic sa testez terenul…mai intai cu sms-uri cu subanteles, la care el a reactionat pozitiv, desi cand ne vedeam s-a rosit si mi-a zambit…eu am continuat sa-mi tot scriu sms-uri, mi-a raspuns la toate…asta s-a decurs intr-o zi de vineri. La ultimul sms mi-a dat un raspuns mai “oficial”. Cand am mentionat acest lucru, mi-a zis ca el ii asa, mai rusinos de felul lui, si sa astept ca se deschide cu timpul…a venit weekendul. Sambata nici un mesaj. Pe la pranz i-am scris eu, ca ce mai face. Mi-a raspuns un pic mai tarziu ca e la cafea si m-a intrebat eu ce fac. I-am zis ca-s pe acasa…cam atat, nu mi-a mai scris nimic…nici eu…dar m-a macinat in interior ca ce este…duminica am facut cred ca o prostie…de pe un cont mai vechi de facebook, unde nu apare numele meu sau poza mea, i-am scris de parca as fi o alta fata, si l-am intrebta daca are prietena sau obligatii si vrea sa ne cunoastem. A citit dar mi-a raspuns doar seara, ca ne cunoaste de undeva? Am raspuns ca nu dar as vrea, daca nu are prietena. Foarte tarziu am primit raspuns ca vrea sa ne cunoastem. L-am intrebat ca un tanar atat de chipes cum de nu are prietena. La care am primit raspunsul: sunt chiar logodnica lui, pot sa te ajut cu ceva? Am raspuns ca nu am stiut, mi-am cerut scuze si nu i-am mai scris de pe acel cont. Nu mi-a sters dintre prieteni (i-am trimis cerere de prietenie cu o zi inainte sa-i scriu si a acceptat fara sa ma cunoasca vazand doar poza unei tipe frumoase.) Luni la servici doar a trecut prin fata usii, s-a uitat la mine si a zambit dar nu a zis nimic. Nici un mesaj. I-am scris eu ceva magulitor. Nu mi-a raspuns. Dupamasa tot in aceasi zi i-am scris ceva de genul ca vad ca nu raspunde provocarilor deci o sa incetez sa-l mai provoc…nu mi-a raspuns. In ziua urmatoare ne-am intalnit la servici dar tot numai imi zambeste si se uita parca cu dor in ochi la mine dar nu face nici un pas…nu stiu ce sa fac. Nu cred ca stie ca i-am scris eu pe Facebook. Apropo, ne-am imprietenit de pe contul meu normal de Facebook cu ceva timp inainte, i-am scris, mi-a raspuns dar nimic special dar m-am enervat ca nu initiaza el niciodata o conversatie si pana la urma l-am sters eu. El nici macar nu a observat. Cand i-am mentionat acest lucru, si-a cerut scuze ca nu mi-a scris si ma asteptam sa-mi trimita din nou cerere de prietenie dar nu a facut acest lucru nici pana azi. Nu stiu ce este in capul lui…De ce mi-a zis ca este interesat daca nu… stiu, actiunile mele au fost naive si copilaroase…am vrut doar sa-l fac cumva sa actioneze…a zis ca-i rusinos dar il interesez…sau, ma rog, ce a inteles eu ca-i propun, nu stiu, dar am sentimentul ca l-am speriat…sau chiar are pe cineva si nu vrea complicatii, nu stiu…eu sunt berbec, el taur, daca are vre-o importanta….puteti sa ma ajutati cu un sfat, va rog…? Ce sa fac mai departe…el se tot uita la mine, imi zambeste cu subanteles dar nu face nici un pas…Multumesc pentru raspuns…

    • Sorin spune:

      Din câte pare, este la mijloc între tine și cealaltă fată. Nu vrea să vă supere pe niciuna, dar nu poate da curs. Chiar dacă ar da, va vrea doar o aventură la început. Și poate doar o aventură ar rămâne. Ideea este că așa ar fi el și dacă ați avea o relație. Nu va prea vorbi cu tine decât pe scurt. Dacă se va da o altă fată la el, ar fi la mijloc și, eventual, ar avea o altă aventură. Te captivează pentru că nu ai un răspuns clar de la el și ambiguitatea ne frustrează. Că este atât de aproape și totuși nu reușești. Dar, odată ajuns, sentimentele se pot schimba. De asemenea, dacă nu are o altă relație, atunci încearcă să te evite politicos. În legătură cu soțul, mi se pare că o mare parte din dubiile tale sunt datorate părinților. Cum nu putem fi siguri niciodată de cum ar trebui să simțim în legătură cu noi și cu alte persoane, ne lăsăm influențați de indicii externe. Dacă vrei să demonstrezi că relația nu merge, vei reuși. Dacă vrei s-o faci să meargă, vei reuși.

  • Mihaela spune:

    Buna ziua
    Cand aveam doar 18 ani am cu oscut un baiat
    Era din alt oras, il stiam de mica din satul in care am copilarit, ne-amindragostit ma duceam la el in oras sa-l vad el nu venea la mine, am aflat dupa ca este var de grad 3, mama m-a sfatuit sa-l las eu n-am putut
    Am continuat relatia timp de 2 ani timp in care am intretinut relatii sexuale, a fost primul meu prieten, eu 18 el 17 ani si am fost prima si pt el
    Incepuse sa se comporte urat cu mine dupa o perioada
    Ma injura ma facea in toate feluri m-a apucat de fata odata si mi-a zis sa nu mai plang
    Ne-am despartit intr-un final am fost la psiholg ca nu puteam sa ma concentrez sa iu bac-ul, am reusit sa-l uit oarecum desi sentimentelw au ramas am luat bac-ul el a plecat in Anglia dupa eu a inceput postliceala de asistenti
    Mai tineam legatura din cand in cand dar nimic serios
    In timpul in care am fost la postliceala am cunoscut un baiat de 26 de ani
    El ma placea mult eu nu prea, adica era frumos se comporta super dar parca nu era ce trebuie sk asta nu pentru ca ma gandeam la fostul, am acceptat totusi sa fiu cu el, ne-am mutat impreuna
    Paringii il adorau, m-a cerut in casatorie cand am facut 23 de ani
    Dupa ce am terminat postliceala am venit amandoi in Anglia sa strangem bani de nunta
    Eu i-am gresit mult ca l-am jignit pe el si i-am jignit si familia dar el mi-a ramas aproape
    Aveam o problema ca se juca mereu pe consola desi ajuta si in casa deseori
    In fine in Anglia m-am distantat de el ca se juca pe consola non-stop asa ca din prostie i-am dat mesajul primului meu prieten ne-am intalnit mj-am inselat logodnicul din prostia si m-am mutat am continuat cu primjl prieten timp in care vb si cu logodnicul care ma voia inapoi
    Am iesit intr-o seara in club si ne-am ametit amandoi am iesit sa dansam si o fata il aborda el a inceput sa danseze cu ea pe la spate gen eu m-am suparat mi-am sunat logodnicul sa ne vedem
    Nu a fost cea mai buna decizie el a aflat si cand a vazut ca vreau sa ma intalnesc cu logodnicul s-a enervat super tare a inceput sa traga de mine pe strada dupa m-a amenintat ca ma bate, nu a dat dar mi se pare urat cum a reactionat
    De cand am inceput sa vb cu primul prieten el a zis ca ma iubesc enorm venea mereu de ma vizita si se comporta frumos
    Doar in seara aia a luat-o razna
    In fine ne-am inpacat ai a promis ca nu mai face asa
    Vrea sa ne mutam impreuna dar am indoilei, tatal meu a fost violent cu mama si la fel la inceput relatiei s-a comportat frumos dupa ce au aparut copii(eu si surorile) a inceput sa o loveasca pe mama si nu stiu ce sa fac, nu vreau sa ajung ca mama
    Tin sa mentionesc za primul prieten este in alt oras decat mine la momentul actual si ne vedem in weekend cand vine la mine
    Cum sa procedez credeti ca va ajunge sa dea in mine din moment ce a avut iesirea aia ? Adica la inceput ma gandeam cs e mic si nu gandeste cand avea 17 ani dar acu eu am 23 el 22
    Tin la el si petrecem timp de calitate impreuna dar amindoile
    Un sfat va rog

    • Sorin spune:

      Persoanele violente încep prin amenințări, într-adevăr. Testează limitele și apoi le împing. Mai mult, persoanele violente iubesc izolarea, ceea ce te face foarte expusă. Promisiunile nu înseamnă nimic. Comportamentele sunt condiționate. Când va întâlni declanșatorul (triggerul), va activa aceleași pattern. Decondiționarea se face cu strategie și efort (greu fără un psiholog). Deci deocamdată pare că mergi pe urmele mamei tale, ceea ce nu este total surprinzător: modelele parentale ne servesc drept modele de cuplu. Iarăși un psiholog poate ajuta cu dezidentificarea. Dacă nu ești fericită nici cu logodnicul, evaluează ce opțiuni mai ai înainte de o decizie finală.

  • Andra spune:

    Buna,am 15 ani si am.vorbit cu un băiat de 36 de ani la inceput in joca, dar cu timpul am format un cuplu. Relatia a duart aproape un an. In care el nu pre avea timp eu stăteam la București și el la Suceava (eu am crescut la Suceava și am venit la lucru in Bucuresti).De fiecare dată eu mergem la el ,el nu a făcut efortul sa vina la mine la spital. Cu timpul ne am răcit mama si bunica mea mai certat cand m am despărțit de el pentru ca el era preferatul lor , plus ca el imi dădea bani si părinți mei erau de acord cu asta pentru ca nu mai erau ei responsabili cu chestia asta. In fine am cunoscut un bărbat de 41 de ani, el e însurat cu fustangiu de fel m am vazut de cateva ori cu si sa recunosc imi place de el. Dar e însurat diferență de vârstă este prea mare si nu am vrut ca ,copii lui sa crească fără tată cu am crescut si eu. Odată ne am vazut si ma intrebat daca mai sunt virgina si el a zis sa nu ma minți pentru ca o sa aflu si apoi el nu a mai zis nimic. Ce crezi ca vrea doar o noapte cu mine? Plus ca mama a fost de acord să imi dea el bani sa fac școală de Șoferi?

    • Sorin spune:

      Pentru noi, la vârstele astea, ești un copil. Le-ar fi rușine, cred, acestor bărbați să te arate în lume ca parteneră, pentru că lumea i-ar crede ca având probleme psihice. Deci, chiar dacă vor mai mult decât sex, vor pe ascuns sau pentru o perioadă scurtă. Mama ta te învață să te descurci in viață și să te folosești de armele tale de fată ca să obții avantaje de la bărbați, dar, pe termen lung, este posibil ca aceste arme să se întoarcă împotriva ta. Este posibil să ai o valoare mai mică pe piața căsătoriilor. Desigur, nimeni nu poate ști, dar, statistic, vei avea șanse mai mici. Considerând și întrebarea pe care ți-a pus-o (cu virginitatea), te tratează ca pe o jucărie sexuală. Este dispus să plătească pentru ea, dar nu te vede ca pe o persoană reală și valoroasă. Pare să fii într-un punct unde poți alege între bani și dragoste.

  • Alina spune:

    Buna,
    Am sa incerc sa urmez in tocmai ce mi-ai spus. Dar pr e ca s-a declansat un dor de el in mine,o dorinta de impacare,o speranta si apoi toate astea se sterg cand imi amintesc ce mi-a facut. Imi joaca multe feste inima si nu stiu ce voi face! Am si eu orgoliu care ma ajuta sa nu fac greseala de al cauta.M am gandit ca e posibil sa creada ca i pretext de i dau peste nas cu ex,dar as vrea sa stie ca stiu ca nu l a dat. Insa cum sp la ce m ar ajuta?! O sa incerc sa inchid capitolul si sa imi vad de viata. Mi-e greu ca am picat in capcana lui..dar asta mi-a fost scris mie. Iti multumesc din inima ptr raspuns. Doamne ajuta!

  • Alina spune:

    Buna,
    ..cred ca deja iti e cunoscut cazul meu. Era vorba de fostul care m a inselat dar care a renuntat la mine ptr un ex foarte important sub pretextul ca nu se poate concentra. Ideea e ca se pare ca a mintit cu ex iar eu as vrea sa-i spun asta si sa-i spun ca stiu ca nu si-a dat acel ex si nu-l va da. Ce ma sfatuiesti? Sa-i zic sau? Simt ca ma crede proasta daca nu-i arat ca stiu. Am asteptat atatea luni sa vada daca el isi da ex,ca acum sa vad ca nu-l da si a mintit.Probabil si-a dorit sa scape de mine,nu stiu..dar sufar ca m-a folosit si nici macar scuze nu si-a cerut ptr ce mi-a facut. Offf….

    • Sorin spune:

      Descarcă-te în scris, dar nu-i trimite imediat. Revino peste câteva zile și imaginează-ți că ești el. Ce simți când citești? Dacă mai crezi că merită, îi poți trimite. Ar putea să se simtă vinovat și să zică ceva sau să-și țină aceste emoții pentru el. Ar putea să râdă și să creadă că tot cauți motive să te bagi in seamă. Dar în oricare din cazuri, tu nu te alegi cu mare lucru. Nu se va întoarce. Poate a fost forma lui de a se despărți de tine într-un mod puțin dureros, să nu te respingă direct. A încercat să aibă grijă de tine în felul lui. Îi poți spune cum te-a făcut să te simți minciuna lui și ce-ai fi preferat ca să-l ajute pe viitor, cu alte despărțiri. Între timp poți să cauți o altă relație. O părăsire nu spune atât de multe lucruri negative pe cât crezi. Arată că poți avea relații și asta înseamnă oportunități.

  • Roxana spune:

    Ce sa fac? Vreau sa ma impac cu sotul meu,dar i am pus ordin si numai are voie sa se apropie de mine.Avem un copjl impreuna.N as vrea ca copilul sa creasca fara e.

    • Sorin spune:

      Este util să-ți aduci aminte cum ai ajuns la ordinul de restricție. Dacă este o experiență foarte dureroasă relația cu el, este mai bine pentru copil fără. Nu este minunat să învețe să tolereze orice de frica singurătății. Dacă ai fost tu prea radicală fără motiv sau vrei să-l ierți că te-a înșelat, poți anula ordinul de restricție și să-l informezi. Dacă simți că ai greșit cu acest ordin, cum te vei simți peste niște ani dacă nu l-ai anula? Face parte din maturitate să recunoști că ai împins lucrurile prea mult.

  • Geanina spune:

    Spuneti ce simtiti cand o persoana sta prea aproape sau prea departe de voi in momentul dialogului. Dar cand va intrerupe?

    • Sorin spune:

      Depinde de persoană, dar, în cel mai rău caz, prea aproape: înțeleg că vrea să mă domine, să-mi ocupe spațiul personal, să mă facă să dau în spate și, de obicei, îl rog să stea mai în spate. Alternativ, mă duc eu mai aproape de el și fac să pară ciudat, ceea ce-l face să se îndepărteze. Prea departe: înțeleg timiditatea. Sau, dacă sunt evitat, nu observ și nu mă deranjează. Cred că uneori mă apropii eu. Cu întreruperile, de asemenea, n-am nicio problemă. Și eu fac asta când cineva vorbește prea mult sau se pregătește să-mi dea un răspuns prea lung. Când sunt întrerupt, deci, mă gândesc că s-a plictisit și cum pentru el vorbesc, mă bucur că-mi dă feedback și nu mă lasă să-l torturez.

  • Buna seara va rog sa ma ajutati cu niste sfaturi ..o fata ma injura pe mes ca am stat cu iubitu meu si eu ca sa imi stapanesc mania nu stiu ce sa fac

    • Sorin spune:

      O poți întreba de ce te înjură, ce se așteaptă să se întâmple. Dacă spune că vrea să vă despărțiți, poți să-i urmezi mult succes și să o ignori. Dacă vrea ceva ce îi poți oferi, îi poți spune că sunt alte moduri de a cere și că ăsta nu funcționează la tine. Este ok să fii prietenoasă; nu trebuie să copiezi ce nu-ți place la ea. Calmul domină în fața furiei.

  • Ela spune:

    Eu și soțul meu avem viziuni destul de diferite.
    Îmi doresc sa ii înțeleg viziunea lui și de aceea cer un sfat in legătura cu o întâmplare recenta.
    Am mers impreuna la ședința cu părinții la unul dintre copii. In timpul discuției referitoare la concentrarea copilului el a expus faptul ca eu nu sunt de-acord cu ceea ce ii spune el copilului si ca e vina mea ca copilul nu își concentrează atenția la ce trebuie sa facă. Eu nu am vrut sa “îmi spăl rufele murdare in public” și sa îi scad stima de sine in fata învățătoarei așa ca am încercat sa închid subiectul.
    Învățătoarea la fel a procedat explicandu-i ca aceste probleme se discuta acsa.
    Am încercat sa ii spun soțului ca așa cum a procedat m-a făcut sa ma simnt total nerespectata in fata învățătoarei .
    Problema este ca nu am reușit sa îl fac sa înțeleagă cum m-a făcut sa ma simnt și in ce situație m-a pus.
    El considera ca e normal sa fi spus acest lucru întrucât altfel nu putem ajuta copilul.Cu
    Cum sa reușesc sa îl fac sa înțeleagă ce înseamnă respectul fata de mine și de el însuși

    • Sorin spune:

      Am să încep prin a spune că este ok să ne spălăm rufele în public. Așa aflăm lucruri noi, la care nu ne-am fi gândit, aflăm dacă cel de lângă noi are idei mai bune decât credem noi că are, aflăm cum am putea să ne îmbunătățim noi comportamentul ca să obținem mai multe de la viață. Soțul tău a încercat să primească suport ca tu să schimbi un comportament care-l deranja pe el. Nu l-a primit, dar nici nu a fost contrazis, deci a rămas la aceleași idei. A fost ok că a adus în discuție comportamentul tău. Ați fi putut vedea impresia doamnei legat de asta. Nu a fost corect să creadă că există o singură cauză pentru un comportament. Este prea puțină informație pentru mine să spun eu dacă tu contribui negativ la atenția copilului. Pot spune că, în general, este bine să discuți cu soțul idei de educație în absența copiilor și să fiți de acord, cât de cât, în fața lor. A fi distras este starea naturală a omului. Nu are nimeni nevoie de motive pentru asta. Necesită efort și influență să-ți focalizezi atenția o perioadă mai mare de timp și se educă treptat. Legat de faptul că nu înțelege că te-a rănit, sunt convins că înțelege. Mai degrabă îi este frică să recunoască că a greșit. Vrea să se convingă pe el că a procedat corect și să te convingă pe tine că nu aveai de ce să te simți rănită. Amândoi, aș zice, vreți să aveți dreptate exclusiv. Nu vreți să o împărțiți. Vezi articolul despre greșeală.

  • ionescu gabriel spune:

    suntem impreuna de 22 de ani relatia noastra a mers foarte bine amandoi aducem banii acasa sa ne crestem copiii nu am sa i reprosez nimic sotiei pe plen familial, numai ca atunci cand pleaca la serviciu am descoperit pe listingul de la telefon ca sta ore intregi vorbind la un anumit numar de telefon iar cu mine vorbeste doar un minut inainte sa vorbeasca la acel numar. Ce este de facut?

    • Sorin spune:

      Nu știu exact cum mergea relația înainte din perspectiva ei, dacă se simțea apreciată, dorită, nu doar o rotiță din familie, dar se pare că asta a găsit. Poate fi un bărbat sau o femeie cu care vorbește – ceea ce obține este valorizare. Fiindcă nu s-a produs încă ruptura și fiindcă este greu pentru oricine să o facă, poți acționa încă. Imaginează-ți că nu sunteți împreună și cucerește-o. Nu-i spune că are o datorie să stea cu tine, că nu are. Nu-i spune să stea cu tine de dragul vremurilor trecute. Trebuie sa fie frumos acum. Poți chiar să o suni și să o ții de vorbă. Nu trebuie să ascunzi că știi de conversațiile ei lungi (asta ar fi manipulare), dar nu o învinui. Înțelege că are o nevoie. Încearcă să fii soluția pentru nevoia ei, nu să o cerți pentru ceva ce nu poate controla.

  • Alina spune:

    Buna ,
    Elucideaza-ma te rog si pe mine! Da-mi ceva sfaturi cum sa accept ca fostul meu chiar era un jmecher si si-a batut joc intentionat de sentimentele mele. Inca nu pot sa cred ca ne-am despartit fara nici o scuza din partea lui(lucru care ma nelinisteste,simtindu-ma folosita de el).El are un ex de dat ffff important si dupa ce l-am prins ca ma insala,au aparut certurile,raceala smd..din cauza ca el nu stia ce vrea,s-a trezit fara toate partenerele,pr nu stia pe care o vrea daca vrea,ideea e ca nu a vrut sa ne mai dam vre-o sansa si zicea el ca a renuntat la toate ptr ca el vrea sa isi dea ex acela ffff important. M-am agatat de acel ex si acum urmaresc sa vad cand il da si mi-e teama ca m-a mintit si dinou sufar.Daca insa chiar isi da ex si nu ma cauta macar ptr scuzele mult asteptate dupa ex,at il blochez si inchei povestea. Insa daca a mintit cu ex,intentionez sa-i trimit dovada ca a mintit si sa-i demonstrez ca nu sunt naiva si sa-i zic cat de josnic e. De 5 luni de cand ne-am despartit nu m-a cautat niciodata. Intr-o zi l-am intr eu de ex si a zis ca munceste non stop ptr si atat. Sincera ma asteptam ca macar at sa isi ceara scuze..insa nu a facut asta. S a comportat ca si cum ne stim ca amici. Ma doare mult! Il tot visez,nu vreau niciun barbat ptr ca il iubesc pe el…Ce sfaturi imi dai? Ajuta-ma te rog! Multumesc! Tel ai? Sau email.

    • Sorin spune:

      Scuzele nu vor veni. De asemenea, șansele să vă împăcați după examen sunt foarte mici și, dacă se întâmplă, va fi pentru scurt timp – mult mai puțin decât l-ai așteptat tu. Îmi pare rău, dar el nu simte la fel pentru tine. Dacă tot ce-ai făcut a fost pentru el, atunci te-a folosit. Dacă ai făcut și pentru tine, atunci ați beneficiat amândoi de lucruri pozitive de la celălalt și aș zice că asta s-a întâmplat. Încearcă să vezi partea pozitivă și învață lecția (fă pentru tine lucruri în relație, nu pentru el), pentru că nu vei primi compensare pentru o posibilă pierdere. Vezi pe la articole “viol sofisticat”, “cum să nu mai iubești o persoană” etc. Scopul relației este să-ți facă viața mai ușoară și mai frumoasă. Dacă suferi nu chiar își atinge scopul, nu?

  • Stan dana spune:

    Ce sa fac fata mea nu colaborează cu noi părinții

    • Sorin spune:

      La diferite vârste sunt diferite abordări. Dar pentru toată lumea este dificil. Când ne planificăm copii ne imaginăm că ei sunt curioși despre lume și că ne vor întreba tot felul de lucruri și noi îi vom învăța de bine cu vasta noastră cultură acumulată într-o viață de om. Dar lor nu le pasă. Sunt mereu distrași și au tot felul de planuri și idei de la care nu se lasă întorși. Ca o regulă generală, aș zice, dacă lucrul pe care vor să-l facă nu este într-adevăr periculos (aruncatul de la etaj, de exemplu), ar trebui să le respectăm planurile. Ar trebui să-i convingem că ceva merită și, dacă nu reușim, poate că, într-adevăr, nu este o idee o idee atât de bună. Pune-te în locul ei, dacă nu ești convinsă, ești constrânsă. Cui îi place asta? Ascultă și ideile ei. Vezi cum vede lucrurile. E ok să mai greșească în viață. Cu toții am făcut-o. Este, de altfel, singurul mod în care învățăm.

  • Gabriel spune:

    Deci In concluzie ar trebui să renunț? Nu sunt in totalitate fericit, dar atunci când merge totul ok cu ea simt ca sunt fericit. Asta înseamnă că nu ma iubeste?

    • Sorin spune:

      Aș zice să evaluezi situația și să alegi, pe deplin, calea care te va face să te bucuri mai mult de viață pe termen lung. Nu știm ce simte ea, dar putem vedea ce face. Vezi și răspunsul la întrebarea persoanei anterioare.

  • grivei ion spune:

    Daca sotia nu are locuinta stabila si nici servici in strainatate in caz de divort pt infidelitate poate lua fetele cu ea avand in vedere ca avem patru copiii din care unul bolnav iar ea nu sia prea facut datoria de parinte mai ales in ultimul an si jumatate in care eu si cu servici si cu copiii la scoala mentionez ca cel bolnav stateam cu el in banca si ma duceam la munca schimbul trei iar ea nici nu prea suna acasa cand a venit ultima data a plecat la mama ei lasand copiii cu mine ma pacalit de am facut procura sa ia fetele cu ea ca ne vom duce toti acolo acum are pe altcineva si da bani la fete eu nu mai sfiu nimic de aproapd o saptamana de fete ce sa fac

    • Sorin spune:

      Ce ți-ai dori să faci? Dacă vrei să vorbești cu fetele, nu le poți suna? Nu o poți ruga pe (fosta) soție să ți le dea la telefon? Am o ipoteză: cred că ești afectat când povești despre situația ta (ca aici) și o faci într-un mod decent și echilibrat afectiv, dar cu ea (soția ta) nu te porți așa, ci acuzator și agresiv. Dacă așa stau lucrurile, un comportament care va avea mai multe șanse de succes este să vorbești fără pretenții (ca aici), să accepți decizia ei și să întrebi de fete simplu. Nu vrei să rămână cu tine din datorie, nu? Știu că ți-ai dori, chiar dacă nu ai spus asta aici. Ai încercat strategia care ai crezut că va funcționa. Poți învăța ceva despre viață, poți păstra relația cu copiii și poți să-ți dai noi șanse la o viață fericită. Nu a greșit nimeni. Fiecare vrea cât mai mult de la viață. Ceea ce faci va fi o lecție și pentru copii. Ce ți-ar plăcea să facă ei în aceeași situație?

  • Gabriel spune:

    Buna. Am o mica problema la care nu am un raspuns si chiar nu stiu ce as putea sa fac. Sunt impreuna cu o fata care e cu un an mai mare cu mine de ceva timp. Cu fata asta am fost impreuna si anul trecut dar atunci nu a mers. Vorbesc cu ea de cam 3 ani jumatate si ne cunoastem foarte bine. Eu am inceput acum doi ani sa o iubesc foarte mult si sa tin enorm la ea, dar ea a negat tot mai mult ca ma iubeste. Vara asta am fost plecat la munca pe litoral si am rupt orice legatura cu ea pentru ca avea prieten, iar eu nu ma simteam in largul meu, iar cu 2 saptamani inainte sa ma intorc acasa i-am scris si ne-am impacat, desi chiar nu ma asteptam. Doua luni a mers superb, imi arata afectiune, ma trata ca un iubit si eram chiar fericiti impreuna (asta e din perspectiva mea) iar dupa 2 luni, ne-am certat din vina mea sa spun asa. (Eu cu fata asta sunt in aceeasi clasa, sunt in clasa a12-a, in fine..) Vina mea pentru ca ea vorbea pe messenger cu cineva si m-am uitat de mai multe ori peste telefonul ei de la distanta cumva sa vad continutul conversatiei(dar fara sa am vreo problema ca vorbeste cu cineva) Ea a observat asta si mi-a spus ca nu am incredere in ea si ca sunt obsedat cu cine vorbeste ea si ca se simte sufocata, adica o sufoc cu toate(afectiune, mesaje, etc.) Mentionez ca la scoala suntem simpli colegi nimic mai mult, iar in afara ei suntem noi. Apoi mi-a cerut sa facem o pauza in relatie pentru ca are ea nevoie. Ok, a trecut o saptamana si ne-am vazut, ea a inceput sa fie foarte distanta cu mine, a inceput sa imi spuna sa nu o ating si ca Nu se poate obisnui cu mine ca iubit…asta n-am inteles-o nici in ziua de astazi. Cand ne-am impacat ea a venit la mine si mi-a spus ca si-a dat seama ca ma iubeste etc. Dupa toate fazele astea nu vrea sa ne despartim, dar nu ma mai ia in brate, nu ma mai lasa sa o pup si abia daca ma lasa pe mine sa o strang in brate. Am intrebat-o de ce face asta si mi-a spus ca vrea sa isi demonstreze ceva si cat rezist eu cu ea asa. Mentionez ca o iubesc enorm si nu vreau sa renunt la ea. De ce se comporta asa si ce as putea eu face?

    • Sorin spune:

      Nu pare a fi hotărâtă cu cine vrea să fie și nu vrea să îndepărteze pe nimeni foarte mult. Nu a găsit, încă, ceva care să o dea pe spate și nu este sigură dacă va găsi. Nu vrea să aibă regrete și, în consecință, îi este greu să ia o decizie. Îmi închipui că este o fată minunată și că este grozav să “o ai”, dar ești, într-adevăr, fericit? Deocamdată tu îți petreci viața așteptând deciziile ei. Dacă vrei să iei și tu unele, trucul este următorul: nu poți alege oameni, dar poți alege ce fel de relații să ai, apoi să cauți persoana care se potrivește.

  • Gabriela spune:

    Buna. M-am despărțit de prietenul meu, avema un an de relație dar parca acum am ceva regrete deși știu ca tot aici ajungeam chiar dacă o mai lungeam. La începutul relației era bărbatul perfect, după câteva luni au început geloziile.. el este foarte gelos de fel nici cu prietenele nu-i convenea sa vorbesc, de ieșit nu mai zic. Plus de asta și ne certam foarte des din orice se certa, era o perioada când zilnic, eu fiind o fire mai calma și nu sunt obișnuita cu scandalurile. Am plecat in strainate cu el dar se comporta urat.. într-adevăr avea un program nasol lA locul de munca de la 13-23 zilnic, iar când venea acasa in fiecare seara cu berea lângă pat câte 5-7 L sau chiar mai mult și droguri. Când ajungea nici măcar nu venea sa mă pupe sau sa întrebe cum mi-a fost ziua se punea la băut și fumat își suna prietenii pe video. Ne-am certat pe tema asta acolo, și am zis ca vreau sa plec acasa.. m-a convins sa mai rămân sa nu-l las singur. Totuși am venit acasa după o luna și ceva ,cu greu m-a lăsat, deși știind de când am plecat ca v-a trebui sa mă întorc pt o perioada scurta la examen pt permis. Sunt tot acasa și perioada asta zilnic ne certam… mi-e frica sa nu dau inapoi… Deși știu ca nu am viitor lângă el, fiind dependent de alcool și droguri, el nu vrea sa recunoască ca e așa. Dar dacă face asta zilnic cum v-a mai reuși el sa se lase? Un sfat va rog. Nu are rost sa mă mai uit inapoi, nu?? Sunt multe care nu le-am spus, dar Mi-ar trebui Timp pana sa scriu tot. Știu ca nu ai viitor cu un astfel de om, dar cum sa trec peste?? Deja îmi vine sa ii scriu din nou😐

    • Sorin spune:

      Fiecare are deciziile personale de făcut. Ce pot spune eu sunt șanse. Șanse ca lucrurile între voi doi să meargă sunt mici. Ar putea merge dacă el ar renunța la droguri și dacă ar bea foarte puțin și ar practica asta câțiva ani înainte să vă împăcați. Dar și așa șansele să cadă în vechile obiceiuri sunt mari. Pe de altă parte, minților noastre nu le plac schimbările și este de așteptat să se gândească la un trecut în care, oricum ar fi fost, era predictibil. Acum nu știm ce va urma și asta ne sperie. Vei supraviețui singură, dacă vrei alege să rămâi așa o perioadă. Vezi articole pe site legat de cum să nu mai iubim o persoană, despre dragoste în general și despre viață, în general. Dacă alegi să te împaci cu el, este ok. Nu există greșeală și, dacă nu crezi că poți fi cu cineva alături de care să ai o viață mai frumoasă, și dacă nu crezi că vei fi mai bine singură, acesta va fi cea mai bună soluție. Viața ta nu va fi oricum perfectă. Nicio relație nu va fi de vis mai mult de câteva luni. Șanse mai mari de fericire și dacă schimbi sau dacă accepți felul lui de a fi, modul cum se poartă cu tine și ai alte așteptări de la partener.

  • maria spune:

    buna….as dori un sfat in legatura cu un conflict de munca intre mine si seful de tura unde lucrez…totul a pornit de la unele angajate care au mers si mau acuzat ca le.am vorbit urat si jignit dar eu stiu ca nu am facut asa ceva….eu nu cred ca daca imi spun punctul de vedere referitor la ce lucram si le cer sa isi faca serviciu cum trebuie pentru a fi usor pentru ambele este jignire,,,,eu lucrez ambalatoare depozit si colegele mele cu plangerea sunt verificatoare…tin sa spun ca am fost acuzata fara a mi se arata dovezi sau ami spune cine a facut acea plangere…multumesc

    • Sorin spune:

      Aceste discuții n-ar trebui să fie despre dreptate, ci despre adaptarea comportamentului la ceilalți. Tu ai vrut ca ele să schimbe ceva și nu ai apăsat pe butoanele potrivite și la fel și ele. Au încercat să schimbe comportamentul tău implicându-l pe manager. El, acum, vrea să vă înțelegeți. Ce poți face este să înțelegi că oamenii sunt sensibili. Poți să le spui fetelor că intenția ta n-a fost să le jignești și că, dacă preferă, le poți transmite următoarele mesaje prin manager. Dacă faci asta încearcă să nu o faci nici cu umilință, nici cu răutate, ci ca pe o banală transmitere de informații. De asemenea, îi poți spune managerului ce nemulțumiri ai și să-l întrebi ce-ai putea face cu ele. Ce-ai putea face când ele zic ceva, dacă zic. Iar când vrei să faci sugestii, cel mai eficient mod este să întrebi: “mă gândeam să facem așa; voi ce ziceți?”. Și apoi să reamintești cu umor când uită. Cealaltă variantă este să-l implici pe manager. Tu nu poți impune, din pozitia ta (de egalitate cu ele) fără ca oamenii să se simtă jigniți. Așa stau lucrurile.

  • Alina spune:

    Buna Sorin,
    De 4 luni m am despartit de fostul(ti am scris aici de multe ori despre el cel care m a inselat cu inca 2 in paralel) si nu inteleg de ce ma mai cuprinde inca dorul de el? Intr o zi m am trezit plangand de dorul lui,dupa care mi am dat seama ca nu l as putea ierta ptr modul cum ne am despartit,ptr cat rau mi a facut smd. Oare sa merg la psihatru? Cum sa plang de dorul lui din senin? Ce se intampla defapt? Sa fie din cauza ca nu l am iertat? Multumesc!

    • Sorin spune:

      Vezi la articole, poate sunt câteva care te ajută. Mersul la psiholog, de asemenea, ar putea ajuta.

  • Cristina Muresan spune:

    Buna, am o problema probabil cu mine insumi daca as putea spune asa. Am avut din pacate o casatorie esuata .. mi-ar prinde bine niste sfaturi de la dumneavoastra pentru ca parintii nu prea ma ajuta cu sfaturile decat ce e convenabil pentru ei nu si pentru mine. La 17 ani am decis sa ma mut cu fostul meu sot .. la 18 facand si starea civila.. parintii lui nu ma vroiau, mai ales mama lui. Era genul de soacra careia nu-i convenea absolut nimic desi face-am tot posibilul sa-i intru in gratie.. dupa un timp au inceput certurile intre mine si fostul.. de la cearta pana la bataie a fost un pas.. am trecut prin multe cu el, ma tinut inchisa in casa, nu aveam voie sa lucrez pentru ca era o persoana extrem de geloasa desi motive nu avea pentru ca cea mai des intalnita problema e facebookul eu nu aveam facebook in momentul cat a durat relatia noastra, efectiv trebuie sa ma imbrac cum doreste el, si sa fac tot ce doreste el.. pana cand am decis sa pun stop ca asa nu se mai poate.. parintii nu m-au sustinut absolut deloc pt ca ei au gandirea ca daca divortezi de primul cu siguranta altu mai bun nu gasesti niciodata. Si te vorbeste lumea. A fost un divort care a durat cateva luni datorita faptului ca el nu era de acord si l’am bagat la tribunal. Pe parcursul divortului el ma urmarea cnd iese-am seara de la munca dupa ce incepusem sa lucrez la un restaurant.. si imi face-a probleme nonstop. Dupa ce sa potolit si cu o luna inainte de divort am cunoscut un nou baiat (dupa doi ani in care am stat singura, nu vroiam sa aud de vre-o relatie sau baiat) .. i-am explicat viata mea fosta casnicie esuata.. el decizand ca pentru el nu e o problema asta daca isi doreste cu adevarat ceva. Mi-a redat increderea in mine si ma face-a sa simt din nou ca sunt iubita si ca incep sa ma reindragostesc si sa ma regasesc pe mine cea care era-m odata. Insa baiatul mi-a spus ca el ar vrea sa ma aibe langa el aproape nu la distanta .. parinti nu sunt de acord ai mei zic ca e prea repede dupa cateva luni ce il cunosc.. insa simt ca-l cunosc de-o viata e ceva diferit fata de ceea ce a fost cu fostul. In 2017 in februarie sa terminat casnicia. Dar divortul am reusit sa-l bag abia in mai 2018 pentru ca am dus o lupta grea cu parintii de convingere si intr-un final am reusit. De cand sa terminat casnicia pana l-am cunoscut pe baiatul cu care am acum o relatie nu am mai avut nici o legatura cu nimeni. Pe baiatul de acum il cunosc de ceva vreme pot spune de ceva luni de zile, stiu totul despre el.. el le-a spus parintilor lui despre trecutul meu iar pe ei nu ii deranjeaza. Insa ai mei is cu gura pe mine ca ma grabesc ca nu ajung sa cunosc mai bine si din astea. Il iubesc si ma face fericita. Se comporta bine sunte-m pe aceleasi principii si nu stiu ce sa fac 🙁 nu pot renunta la el insa mie si frica sa nu il pierd .. dati-mi un sfat va rog frumos!

    • Sorin spune:

      În viață sunt intersecții. Unele alegeri pot dura o viață. De exemplu, ceea de a nu fi cu cineva. Din perspectiva asta, a fi cu o persoană care te iubește și te respectă sună ca o decizie minunată. Oare de ce părinții tăi nu sunt la fel de încântați? Poate fi din două motive: fie le pasă de tine și nu vor să suferi, fie le pasă de ce spun ceilalți. Dacă le pasă de tine, este ok să le spui că riscul de a suferi în această relație există, dar dacă renunți la această relație, nu există doar risc, ci certitudine că vei suferi. Dacă le pasă de ce spun ceilalți, ei nu se vor schimba. Va trebui să alegi să faci ca ei sau împotriva lumii. Când ei se vor depărta de tine, vor face pe placul lumii și vor fi iertați (de lume), dar tu vei fi în afara familiei și lumii lor și va trebui să decizi ce este mai important, pentru că nu le poți avea pe amândouă. Nu-i vei putea convinge că știi mai bine și va fi o sursă de frustrare să încerci. Poți să nu te superi pe ei și să înțelegi că așa văd ei lumea. Decizia, deci, este a ta, fie că ți-o asumi, fie că nu. Tu vei trăi cu ea. În plus, ai tăi cred că știu mai multe, că au trăit mai mult, dar nu este o corelație între vârstă și înțelepciune. Poate, de asemenea, căsătoria nu este ceva spre care să te grăbești. Dar depinde și de contextul social din care faci parte. Unii oameni preferă relațiile prelungite (unii chiar atât de prelungite că le exasperează pe fetele din relație). Dacă se poartă în mediul tău social, și vrei, poți să stai cu el o perioadă, până trece iubirea intensă, ca să vedeți cum este dragostea de termen lung. Nimic nu te va proteja perfect, oricum. Vezi ce poți face să ai grijă de tine cât mai bine!

  • Ana spune:

    Bună. Am o problemă cu socrul meu îmi iubește foarte mult fetiță și asta mă bucură dar v într-o seara a spus că Adelina (așa o cheamă pe fetiță mea) e fata lui și că ea va stă cu el dar în sensul că va stăade tot cu el și atunci eu i-am zis că nu e normal copilul trebuie sa stea cu părinti lui nu cu bunici la bunici poate merge în vacanță în vizită dar nu să stea definitiv la ei și atunci el mia spus că lasă că mai are un pic și face 9 ani și ea va alege unde să stea și dacă ea vrea să stea cu ei și noi nu o lăsăm va merge la tribunal.Si mia mai zis asta de vro 2 ori da și vreau să menționez că e atașat de tataia pe că când era micuță cât lucrăm ei stătea cu bunici și am mai fost plecată 3 luni în străinătate. Nu știu cum să gestionez situația pe că când aud zicând așa iau foc și mă cert cu el .Mulțumesc.

    • Sorin spune:

      Cel mai probabil, va fi în regulă dacă ajungeți la tribunal. Copiii sunt luați de la părinți doar în condiții extreme. Chiar dacă va reuși, prin absurd, nu va schimba cu mai nimic relațiile voastre. Veți petrece același timp împreună și veți face aceleași lucruri. Este doar o formalitate care nu înseamnă altceva decât bani dați aiurea. Pe de altă parte, dacă simțiți că nu sunteți cei mai buni părinți, profitați de această oportunitate să învățați mai multe despre această artă și profesie și stabiliți o legătură mai solidă cu cea mică. Și poate și soțul ar putea fi mai implicat între tine și tatăl lui.

  • Corina spune:

    Buna, as vrea sa va cer parerea in legatura cu faptul de a tine sau nu legatura cu o persoana toxica, soacra mea, care ma considera dusmanul ei si ascunde de noi tot ce tine despre viata ei si a fiicei ei (copil din a doua casnicie, avuta cu al doilea sot). Cand ne cauta, ne intreaba numai despre noi si vorbeste despre altii. Trece mereu sub tacere ceea ce face ea si fiica ei, doar ca este foarte bolnava si nu spune clar ce diagnostic are si in general, nici un amanunt. I-a spus sotul ultima data ca ne-am cumparat o casa si mi-a zis ca i s-a parut ca s-a intrerupt linia telefonica deoarece dumneaei nu a mai scos nici un cuvant cateva minute.
    Ca sa intelegeti contextul, va explic putin conjunctura. Sunt impreuna cu sotul meu de 20 ani. Soacra a fost casatorita si divortata de doua ori dand vina exclusiv pe cei doi barbati. Merge mult la biserici, manastiri si tine mult post, pare o persoana foarte evlavioasa, se plange si spune ca sufera de multe boli si viziteaza multi medici. Are alergii la foarte multe medicamente. Intre sotul si sora lui sunt zece ani diferenta, iar el a fost paternalizat de catre soacra in sensul ca de cele mai multe ori trebuia sa-i dea bani sa o trimita pe fetita in vacante, sa stea cu ea, sa aiba grija de ea (chiar si eu am participat cu bani, mancare etc). Cat am fost prieteni,eu fiind studenta, am locuit in chirie la facultate in alt oras si i-am platit sotului drumurile sa vina sa ma vada caci nu avea salariu suficient, impartindu-l si cu mama lui din cate mi se plangea el(divortata deja a 2-a oara cand l-am cunoscut, el spunea ca de cate ori avea nevoie de bani se certa cu el sa-i dea sau nu cumpara de mancare in casa si nu platea gazul / curentul ca sa-l plateasca el). Cand am ajuns in strainate, soacra a spus sa trimitem macar cate o suma X acasa cum “face toata lumea”. Doar ca noi numai ce prinsesem un job foarte prost platit de dat ziare cu care abia acopeream chiria si nu prea ne ramanea de mancare. Banii de plecat in strainatate ii luase sotul cu imprumut de la banca. Eu m-am inscris la scoala si am primit bursa de excelenta iar cu aceasta bursa i-am platit datoriile la banca din Romania dupa nici un an de stat in strainatate. Am fost agresata verbal de fiica ei si de catre ea in repetate randuri incepand de atunci, timp de mai bine de 10 ani. Mi se repeta cu orice ocazie “ai fi facut tu ceva”, “numai ea stie ce e in sufletul ei” (scria sora lui pe mesager)etc. Pe sora lui o pregatisem pentru examenele de bacalaureat si ii platisem cursuri de pregatire la facultate la profesor universitar. Ii dadusem cadouri din putinii bani pe care ii aveam la scoala. Sotul nu s-a sesizat nici cand, inainte de a pleca in strainatate, sora lui a urlat la mine sa imi iau “zdremtele” din casa “ei” (a mamei, de fapt). Mi-a vorbit cu foarte multa ura. Aveam sa aflu peste cativa ani, ca mi-au vorbit asa deoarece considerau ca l-am inselat pe sot inainte sa ma mut cu el in strainatate. Au primit un mesaj pe telefonul sotului, telefon lasat cadou mamei lui la plecare. El ma intrebase daca sunt de acord si i-am spus ca da, normal. El avea acces la e-mail-urile mele, imi stia parolele, la celularul meu etc. Nu aveam nimic de ascuns. Nu mi-au dat niciodata ocazia sa ma explic, sa ma disculp. Am fost din start considerata c….. Cand a venit soacra in vizita a batut apropouri ca s-a intamplat ceva de mult si nu mai conteaza. M-a intrebat ca unde-s banii sotului…am ramas interzisa. Parintii mei i-au explicat ca eu am avut intotdeauna sume suficiente.
    Am venit in tara cand eram insarcinata si soacra mi-a spus ca sunt “rea si invidioasa” pe fiica sa. Aceste etichete mi le-a pus de fata cu mama mea si sotul meu (care conducea masina) ca raspuns la faptul ca am oprit-o din a-si lauda fiica. Eu nu am caracterizat-o pe fiica dumneaei, ci doar i-am precizat ca mi-a vorbit foarte urat si cu o mare lipsa de respect cand a venit la noi in casa in strainatate si am tinut-o cu cazare, mancare si i-am gasit si job ca sa isi adune niste banuti. Nu i-am pus etichete, i-am spus doar ca doar ca mi-a vorbit urat si nu mi-a placut comportamentul ei. Cand ii scriam cumnatei, treceau mereu saptamani intregi cand nu raspundea. O intrebam daca a primit e-mail-urile mele si raspundea plictisita ca da… Am incetat sa mai scriu. A avut un prieten cu care spera sa se casatoreasca. Ne-a cerut sa fim nasi si am acceptat. Intr-un final s-a despartit de el dupa 8 ani de prietenie. S-a invitat la noi cu al 2-lea si am primit-o in casa. Cat a stat la noi, nu m-a ajutat cu nimic. Sora acestuia a venit si ea in vizita sa ne cunoasca. Cumnata mea s-a purtat foarte frumos cu ea. Dintr-o data aranja si aduna de pe masa, desi pana atunci, nu a miscat un deget cat a fost cu mine. M-am simtit ultimul om deoarece imi facea si observatii, cand eram singure, intre patru ochi, ca m-am ingrasat etc.
    Am fost tratata ca un cetatean de mana a doua, tot timpul cu dusmanie. Am inceput sa citesc foarte mult si mi-am dat seama ca am avut de-a face cu un comportament pasiv-agresiv pe o durata de peste 10 ani. Ce credeti? este bine sa ma distantez si sa nu mai tin deloc legatura cu astfel de persoane? pe de alta parte, ma gandesc ca e mama si imi pare rau pentru ea. Dar m-au distrus sufleteste.

    • Sorin spune:

      Îți mai recomand și cartea “Jocuri pentru adulți” (original “Games people play”). Ai jucat “Încercam doar să te ajut”. Altfel spus, ai încercat să fii bună, să te ridici la nivelul valorilor tale, să joci corect, să-i ajuți și pe cei din urma ta pentru că tu crezi în egalitate și dreptate. Dacă citești primul meu articol de aici, ești pe la un verde. Ele, în schimb, nu. Sunt pe la un roșu, ele folosesc mediul din jur în avantajul lor, se gândesc doar la ele și reușitele lor. Reușitele altora le enervează pentru și li se par nedrepte. Mersul la biserică este nu petru a învăța umilință și compasiune, ci pentru a fi “teacher’s pet” al zeității și a primi mai mult ca ceilalți, de aceea i se pare incorect când alții au succes. Ce poți face? Nu sunteți compatibile, nu vor vedea ce faci ca ceva ce oferi, te vor ataca atunci când te vei retrage petru că li se pare că le ești datoare. Alături de ele fericirea ta va fi mereu umbrită. Valorile tale pentru o lume mai bună sunt folosite împotriva ta și împotriva scopului lor. Durerea duce la evoluție, iar tu nu le lași să evolueze. Rămân copii răsfățați.

  • AlinaGradi spune:

    Buna,
    wow!!! m a lasat fara cuvinte raspunsul tau. wai cat de mult imi place cum vezi lucrurile!!! Atunci ar fi bine sa o ddeblochez la mesaje si daca ea incearca sa imi transmita ceva,macar sa poata. Ar fi o idee sa tin cumva leg cu ea ca poate el chiar cum sp,se bucura ca noi doua nu stim nimic concret. Ma gandesc bn ce sa fac. Ms mult din inima!

  • Rada spune:

    Sint împreuna cu sotul meu de 28 de ani , in ultima vreme trece printr-un episod depresiv , era un tip calm , tolerant , un introvertit, iar eu opusul lui , o personalitate puternica , vorbăreață , perfecționistă,impulsiva uneori , dar iubitoare, harnică pina , laepuizare, fac totul pentru ai mei …problema mea e ca am așteptări din partea lor, al soțului de fapt, adică, singurul lucru pe care mi-l doresc din partea lui ar fi mai multa atenție, sa simt ca însemn ceva pt el… de cind are problema asta , ma învinovățește mereu, ma amenință cu despărțirea …nu suporta sa ii spun nimic din dorințele si nemulțumirile mele.Eu sint probabil mai insistenta , dar nu pot sa vad cum trece timpul si el parca trăiește intr-o lume Paralela cu a mea.sint f multe de povestit dar esențialul ar fi acesta …nu știu cum sa ma comport

    • Sorin spune:

      Sexul este, de obicei, un mod de a te apropia de un bărbat. Poate dacă îl atragi se simte mai apropiat după și vrea să vorbească. O altă formă este să te comporți prietenos cu el, să fii deschisă când zice ceva. Să nu-l cerți când nu zice, pentru că dacă va vrea să zică, va simți că pierde. Este posibil, însă, că ce ține în el este ceva ce nu vrei să auzi. Dar poate este doar legat de faptul că-i trece viața și nu s-a ridicat la nivelul viselor din tinerețe. Nu-l vei putea ajuta. Poate doar un psiholog. Mă gândesc, de fapt, că sunt șanse mici să-l poți ajuta orice ar spune. Ce-i de făcut? Să accepți schimbarea care s-a întâmplat, aș zice. Va fi de durată oriunde ar duce acest drum. Sună, poate, trist. Caută alte bucurii în care să-l inviți. Nu-ți construi viața în jurul tăcerii lui.

  • Alina Gradi spune:

    Buna,
    ..POATE nu am fost eu explicita. INTREBAREA era de ce m-a deblocat fosta fostului meu pe fb?Ce scop are? Ea mi-a zis ca s-au impacat,el insa mi-a zis ca nu mai e nici cu ea,nici cu mine. Se pare ca el nu a mintit din moment ce ea nu-i sigura de asta si m-a deblocat pe fb ca sa caute un raspuns. Acum aici sunt nedumerita: de ce m-a deblocat ea? fie s-au impacat si atunci nu crede ca el a terminat cu mine,fie nu crede nici ea ca el a renuntat la am2?Asta-i dilema mea. 🙁 Cat despe daca-l vreau inapoi,da. Nu pot nega. Eu l-am iiubit,il iubesc si sper doar ca intr-o zi el sa realizeze ca mi-a gresit si ca m-a pierdut din prostia lui.Insa ce ma tine inca agatata este ca el urmeaza sa vina in Ro sa isi sustina un ex si innca sper ca se intampla ceva atunci..daca insa nu se intampla,acela o sa fie momentul cand ultima speranta se naruie. Nu pot accepta ca nici macar nu a incercat sa vb despre cele intamplate si a preferat sa fuga de expl.Ar fi trebuit macar atat sa faca din respect fata de sexul feminin. De fapt asta i ce astept de la el in aceasta perioada.Mentionez ca eu nu-l caut,pur si simplu merg totusi mai departe dar cu acea mica speranta.Mii de multumiri!

    • Sorin spune:

      Am înțeles întrebarea, dar nu știu raspunsul. Pot să citesc printre rânduri, dar este mai greu fără rânduri (de la ea, adică). Probabil vrea să știe despre tine și el. Dar asta ar fi valid și dacă s-ar fi împăcat și dacă nu. Poate se va întâlni cu el și vrea ca tu să vezi pozele, ca să te descurajeze. Poate vrea să vadă dacă se întâlnește cu tine. Am aceleași ipoteze ca și tine. Ce contează, însă? Nu este ca și cum vei renunța, nu? Nu este ca și cum va fi definitiv cu ea doar că se împacă. Informația asta este mult mai puțin valoroasă față de cât efort depui pentru ea. Și faptul că vă feriți una de alta este exact ce-l ajută pe el să beneficieze de ce-i oferiți fiecare. Și de ce nu a oferit explicații? Că nu vrea să încheie definitiv. Vrea doar să-ți ofere mai puțin cu speranța ca el să primească cel puțin la fel de mult.

  • Alina Gradi spune:

    Buna Sorin,
    Sunt uimita ca rivala mea(fosta sau actuala sau amica cum sp el,a fostului meu) m a deblocat pe fb!!! Mare mi a fost mirarea cand cautam ceva si mi-a aparut ea!!! Oare care-i scopul ei de m a deblocat? Ce parere ai? El nu mai e cu mine,iar cu ea mi-a zis ca-i amic. Ce scop ar avea ea sa ma urmareasca? Ea este blocata la mine pe fb la mesaje. Sa o deblochez? Poate vrea sa imi transmita ceva? Multumesc!

    • Sorin spune:

      Ce-ți dorești? Dacă vrei să treci peste și să cauți un alt partener… (știi care ar fi cea mai bună decizie), dacă vrei să știi mai multe despre el, să-l urmărești… (știi, de asemenea). Gândește-te, totuși, că viața e scurtă și că următorul partener nu va fi deloc încântat că ai atârnat atât la fostul. De asemenea, nu ajunge să te convingi că nu poți avea o relație, cel mai apropiat lucru fiind să urmărești un fost (convingerea asta nefiind conștientă, este greu să te prinzi când a-si atins-o, dar îți va guverna viața). Nu zic să nu mai încerci, dar decide de acum cât timp vei aloca și ține-te de plan.

  • Adela spune:

    Buna ziua. Am cunoscut un tip in urma cu 2 luni. Toate frumoase, bune, totul a evoluat rapid, dorinta de a fi cat mai mult impreuna, de a cunoaste familia, prieteni, mesaje, telefoane, zilnic, chiar s-a mutat la mine in scurt timp. De vreo saptamana l-am simtit distant, rece, pana cand a ajuns sa imi spuna ca ar trebui sa o luam mai usor, ca asa trebuia de la inceput, ca trebuie sa ne cunoastem, ca vrea sa stea la el si ca ne vom vedea atunci cand se va putea, pentru ca locuim in localitati diferite, deci nu ar fi posibil sa ne vedem zilnic. Problema se pune ca eu am senzatia de retragere, de abandon darorita acestei schimbari, am avut chiar cateva discutii mai aprinse pe tema asta si am simtit ca il streseaza acest lucru. Mi-a spus chiar ca felul in care au decurs lucrurile, atat de repede, il sperie. Problema este ce sa fac eu, cum sa reactionez, cum sa ma comport? Nu vreau sa presez, dar nici sa creda ca face doar cum vrea el.
    Dacă se ajunge oricum la distanțare, este ceea ce este. Îți poți pune un timp pe care i-l dai să se gândească și ce se va întâmpla atunci.

    • Sorin spune:

      Înțeleg că te-ai simți folosită. Ai investit, ai lăsat jos garda și s-a ajuns aici. Pare că ai facut-o pentru el, totuși. I-ai oferit mai mult decât erai dispusă, ai lăsat la preț și el acum pare că s-a răzgândit și nu mai vrea să cumpere. Este acel moment neplăcut din viață care are potențialul unei lecții: fie oferi cu porția jucând ca la șah (eu o mișcare, tu o mișcare), fie oferi atât cât ai chef și când ai chef pentru tine, astfel încât să nu ai regrete orice s-ar întâmpla.
      Legat de această situație, nu pot să cuprind cu mintea o situație în care un băiat ar acționa așa fără să fie o altă fată în peisaj. Dar sunt destule lucruri pe care nu le pot cuprinde cu mintea așa că mai bine îl întrebi ce, exact, îl sperie? Că trebuie să te ia de soție? Și, dacă da, în cât timp îi este teamă că va trebui să facă asta? Ce vrea să facă cu timpul pe care l-ar obține și nu poate să facă stând la tine? Pune întrebări cât mai specifice.

  • CristinaS spune:

    Buna ziua, cum sa ma comport cu o persoana, femeie care are cu 10 ani mai mult ca mine, si care este convnsa ca o mint si ca ii fac rau ? u snt sincera cu dansa, dar ea imi pune la indoiala absolut orice, pana la a ma traumatiza (ma provoaca cu anumite cuvinte sa vada daca reactionez, si daca da, spune ca e semn ca avea dreptate pt ca altfe nu ma enervam, ma pune sa ma uit mereu in ochii ei ca dovada ca nu minte etc.). Nu stiu cum sa fac sa scap, sanu ma mai caute. Deoarece ma cauta sa o ajut cu diverse lucruri, si mi-e frica sa o refuz, sa nu creada si mai tare ca are dreptate . Nu ii vreau raul nu i-am facut rau niciodata dar ma banuieste incontinuu si e convinsa ca are dreptate, ca eu nu am alta treaba decat sa ma tin dupa dansa sa ii fac rau…
    Va rog ajutati-ma, pentu ca nu stiu cum sa fac sa nu mai avem nici legatura. Ea ma tot cauta. Si orice fac sau spun, o ia drept minciuna !
    Simt adeseori ca nu mai pot, mi-e frica de ea, tremur toata numai cand vad ca ma suna mi-e ff frica de ea, este si o fire apriga, rece si agresiva verbal cand se simte atacata (si se simte deseori atacata, fara macar sa am cea mai mica intentie in acest sens !!!!).

    • Sorin spune:

      Nu vei reuși să-i demonstrezi că ești sinceră niciodată. De altfel, folosește asta ca și putere asupra ta. Este ceea ce se numește “cu probleme psihice”. Se numește mai precis de atât, de fapt, dar psihiatria nu mi-a plăcut foarte tare. Oricum, nu poți câștiga cu ea. Ceea ce poți face este să-i spui că are dreptate, că nu ești o persoană de încredere și că ar trebui să se ferească de tine. Alternativ, o poți întreba de ce te tot căuta dacă nu are încredere în tine. Sau poți fi sinceră și-i poți spune că te temi de ea și nu mai vrei să te caute (asta ar fi cea mai matură opțiune). Îi poți supune și că prin comportamentul ei te exploatează și te îndepărtează și că avea consecința asta și pe viitor dacă nu-și schimbă abordarea. Oricum ar fi, dacă nu o confrunți, va face ce va vrea cu tine. Dacă îți este greu față în față, îi poți scrie un bilet. Și când va veni să te certe, să-i spui doar ce simți “îmi este frică acum. Mi-ar plăcea să nu te mai răstești la mine. Nu vreau să mai trec iarăși prin asta, deci nu mai vreau să păstrăm legătura…”. Poți cere unei prietene sau prieten să-ți fie aproape. Nu fi agresivă, totuși. Nici tu, nici cealaltă persoană. Nu escalada situația, pentru siguranța ta și pentru că este bolnavă și n-are rost să te răzbuni.

  • Cum ar trebui sa trec peste aceste momente, sotul meu e indragostit lulea in sora mea mai mica cu 5ani. Si pretinde ca ne iubeste pe ambele si nu poate trece peste aceasta stare.

    • Sorin spune:

      Cum simte sora ta? Noi simțim iubire față de cineva adesea și că ne simțim apreciați de alte persoane sau că interpretăm greșit anumite gesturi. Dacă sora ta nu vrea să aibă de a face cu el, minunat ar fi să-i spună asta limpede și fără ambiguități. Dacă și ea îl place, niște distanță față de ea poate ajuta lucrurile. Doar că, probabil, sora ta este una din multele de care se poate îndrăgosti și variantele de deasupra doar îți mai câștigă timp până la următoarea dramă. Caz în care este util să învețe că faptul că simte ceva nu înseamnă nimic. Nu înseamnă că este predestinat să fie cu amândouă, nu înseamnă că trebuie să-și urmeze inima și să nu-i pese de cei din jur, nu înseamnă că trebuie să tolerezi un astfel de comportament, nu înseamnă că promisiunile și planurile făcute cu tine nu mai au importanță. Este normal să ne placă sau să iubim mai multe persoane într-o viață, este la fel de normal să rămânem responsabili și să ne asumăm deciziile luate. Cu atât mai mult cu cât viața cu cealaltă persoană va fi la fel de imperfectă în scurt timp.

  • Mirela Elena spune:

    Buna ziua!Totul incepe asa:anul trecut parintii mei au hotarat sa ma mute de la o scoala la alta,tata lucreaza in Iasi si mama s-a dus cu el sa lucreze si ea acolo.Dimineata cand ma trezesc nu ii vad si nu ii aud imi vine sa plang pentru ca ma simt singura,uitata,ne iubita.Nu stiu ce as putea face sa nu ma mai simt asa.
    Am nevoie de sfaturi si ce as putea face ca sa mai pot rezista inca cativa anisori!

    • Sorin spune:

      Nu-i știu, neapărat, pe părinții tăi, dar, aproape întotdeauna părinții își iubesc copiii și foarte des nu știu să arate asta. Nu înțelege că fac tot efortul ăsta de a lucra în alt oraș, de a munci ore întregi la un serviciu doar ca să ferească de tine. Cu siguranță se luptă pentru o viață mai bună și pentru ei și pentru tine. Mulți părinți cred (și nu sunt departe de adevăr, doar că nu se reduce la asta) că este o formă de iubire să facă bani cât mai mulți pe care să-i ofere și copiilor. Știu că nu este ușor nici pentru tine. Nico pentru ei nu este probabil (îi poți întreba). Și încearcă să te clarifici ce comportamente specifice ai vrea să vezi la ei care să te facă să te simți mai iubită și discută cu ei și vezi ce poate fi pus în aplicare și cât de des să fie.

  • simona spune:

    Nu stiu cum sa vb cu el——e foarte complicat …a avut o zi grea la munca si arunca cu noroi in mine sau cauta motiv de cearta….Nu stiu cum sa fac sa fie bine ….nu locuim inpreuna inca-

    • Sorin spune:

      Când aruncă cu noroi în tine, îl poți întreba direct cum își dorește să reacționezi la comportamentul lui. Ce i-ar plăcea să se întâmple? Și-ar dori să suferi? Cu ce l-ar ajuta asta? Ce l-ar ajuta mai mult? Dacă continuă să fie agresiv fără motiv sau cu motive minore, poate ar trebui să te întrebi ce înseamnă relația pentru tine? Ce ți-ar plăcea să obții din ea?

  • Ana maria spune:

    Eu cu iubitul suntem impreuna de aproape două luni dar noi ne cunoastem de foarte multi ani iar am facut si sex dar in fata prietenilor si in fata tuturor ne comportăm de parca nu ne cunoastem el imi mai arunca asa priviri dar de ce se ascunde ? El a spus că ma iubeste a spus că nu foarte mult dar ma iubeste si ca o sa ma iubească mai mult

    • Sorin spune:

      Eu când făceam asta mă gândeam că poate fata nu vrea ca prietenii noștri să știe. Întreabă-l. Spune-i ce ți-ai dori. Poate doar acționează din inerție.

  • ALINA GRADI spune:

    ..si cu toate astea eu tot il iubesc,parca mai mult dupa despartire. 🙁 Am zile cand plang in hohote,merg la biserica,imi amintec mom bune si rele,ma agat de unele chestii cum ar fi: i a zis lui cnva care are har ca i am facut vraji(fosta lui i a sp asa ceva) dar oare la ce s a referit? Sau i au sp prietenii ca i cam subjugat,oare dc? Asta ma face sa cred ca el a fost indragostit de mn dar orgoliu ca i am scris satencei de el nu l lasa sa fie cu mn.Desi l am convins ca nu eu,el simte ca eu. Il iubesc foarte mult.Mentionez ca din ziua cand mi a zis ca nu i nici cu mn si l am blocat,nu l am mai cautat nici eu.De at atatea scenarii,plans,biserica smd. Sunt mai bn dar tot nu imi vine sa cred ca el era asa,ca el chiar a renuntat la mine.Poate s a impacat cu ea,nu stiu…. Nu stiu ce sa fac? 🙁 Mai sp ca ar tr sa vina in tara in perioada asta si poate ma cauta dar putin probabil daca nu m a iubit. 🙁

    • Sorin spune:

      Seamănă suspect de mult cu medicul menționat câteva mesaje mai jos. Chiar dacă este doar o coincidență, este ușor de observat că ținta lui este să numere fetele care îi trec prin pat. Încercă să obțină cât mai mult de la viață, luând din viețile celorlalți. Nu vrea o căsătorie sau o relație exclusivă. Nu vrea să rupă relațiile cu nimeni, în mod deosebit, ca să poată să obțină sex cu ușurință. Fetele, pentru el, nu sunt persoane, ci corpuri de exploatat. Este interesat de tine până ajungi să faci sex cu el, apoi îți va căuta un loc în calendar. Îl poți iubi în continuare dacă vrei (poți să nu; vezi un articol pe aici), dar nu te aștepta la reciprocitate. Chiar dacă o fată îl va convinge, nu va dura atât de mult. Îți lipsește o altă poveste de dragoste care să-i dea de mâncare fanteziei tale. Vezi articole pe acest site, cum spuneam, pentru mai multă claritate asupra modului în care funcționează mintea.

  • ALINA GRADI spune:

    Am uitat sa mentionez ca a venit relativ devreme sa imi cunoasca fam,lucru ce imi doream si eu de la el,trecusera 6 luni ,dar pr l a socat cand a vazut ca nu sunt o fam cu bani ci de oameni simpli,saraci si nici eu nu castig nu stiu cat,el se astepta pr sa castig mult. Sa fie oare si asta un motiv ptr care apoi s a racit fata de mine? Offf atatea intrebari! El castiga mult,acum s a ajuns din copil simplu de la tara ditamai medicul,dar are 40 de ani si tot nu a gasit aleasa,oare nu e bipolar? Nu stiu,dar asa imi da de inteles. 🙁

  • ALINA GRADI spune:

    Buna ,
    Din disperare am intrat si eu pe net sa caut unele raspunsuri din lipsa financiara de a merge la psiholog.Am citit toate temele tale de aici si indraznesc sa te intreb:
    Povestea mea incepe asa: Am fost agatata pe fb de un tip care lucreaza intr o alta tara ca medic.Eu sunt o tipa care arat bn fizic si avand pr prietenii comuni m a agatat,mi a tot scris pana intr o zi i am zis cand vine in tara sa ne vdm la un suc live ca nu imi plac com pe fb.Zis si facut. A venit in tara in toamna anului 2017 si l am dus intr un parc,acolo el m a pupat(doar ce ma vazuse live,vorbiseram doar pe fb,webcam),m am socat de legatura dintre noi de parca ne stiam de mult timp.Nu l am indragit si el stia ca nu imi place ,ca l vedeam urat.A plecat inapoi din tara,am continuat sa comunicam,ba chiar mi a zis iubi,m a blocat.Intr o zi m a jignit (parea gelos) si l am blocat o luna de zile,nu l vroiam clar,il vedeam urat,rel la distanta etc. Intre timp mi a luat bilet sa merg la el sa ne cunoastem mai bn,el stia clar ce vrea,eu credeam in baiatul care vrea sa ma cunoasca,nu sex..dar s a intamplat faza cu jignirea un cuv deplasat si l am blocat cum spuneam o luna.A revenit fix cu o zi inainte sa trebuiasca sa merg la el ptr ca biletul era luat,insa eu am avut ceva pr grave in fam si nu m am dus si oricum nu l mai vroiam. El atunci s a oferit sa ma ajute cu pr si am reinceput sa vb zilnic,sa ne vdm pe web,pana intr o zi cand de rusine ca luase at biletul,am luat bilet si m am dus la el sa nu pic de rusine. Ma asteptam sa fie baiatul acela clasic,nu sa astepte sex.El clar ca nu era ce imi doream si m a dezamagit ca am facut dragoste fix din acea seara..in fine a fost ceva scurt iar eu m am intors in tara.Am continuat sa comunicam si la o luna m a convins sa merg dinou la el,eu am facut compromis ptr ca nu imi placea de el dar am zis e uratel,naiv,asta nu ma inseala,e prea ocupat. M am dus dinou la el,a fost de vis,mom.in care s a declansat ceva si m am indragostit de el in acea mini vacanta,el si a dat seama ptr ca eu incepusem sa fac compromisuri,sa fac practic ca el,nu l sunam,nu l deranjam etc. Dupa asta normal ca imi doream sa l revad,trecuse o luna si ceva,el se fofilea,simteam ca ceva nu i ok dar credeam ca i fffff ocupat cu serviciu,i am sp ca ceva nu i ok si ma asigura ca i doar obosit si alte pretexte,la un moment dat i am sp sa incheiem ca rel nu merge in directia buna,mereu insista ca i doar decizia mea,a lui nu,el nu vrea sa ne despartim,deci ma convingea mereu sa merg mai departe. Intr o zi s a adeverit ce banuiam,ca ma inseala.Am primit msj pe fb de la o fata ca e iub ei,am zis ca lesin.Dinou m a facut sa l cred motivand ca rel era la inceput cu mn si el si ca nu avea incredere in mn(fiind pers pub oarecum) si ca a gresit. L am iertat,cu acea fata a incheiat ptr ca ea mi a scris mie si el nu suporta asta si ea stia. Am trecut oarecum peste dar increderea in el era zero,tot timpul credeam ca minte dar il iubeam si asta e,mergeam mai departe. La o luna dupa primul incident apare o alta fata care mi a scris tot pe fb.Am fost mai socata dar iubirea ptr el dinou in final m a det sa l iert cu desigur mereu ii strigam. In clc el avea o iubita din satul lui de 2 ani dar se vedeau la 3 luni,o alta de 1 an si ceva si pe mine. In final parea ca m a ales pe mn dar nu se comporta conf celor intamplate ci era nervos,ocupat smd,fapt ce m a facut sa ma gandesc ca nu a incheiat cu fata din sat pe care se pare ca o iubea sau nu stiu ce era dar avea mare incredere in respectiva,se vedea ca sufera ca a ranit o etc.Dupa toate astea a venit in Ro si m a socat cand mi a zis ca i in Ro dar nu ne putem vedea ca el are un ex ffff important de dat ptr cariera lui si tr sa fie egoist ca altfel il pierde. Fata pe care o avea de 2 ani locuia in Buc clar mi am dat seama ca s a revazut cu ea si poate s au impacat,i am zis si mi a zis ca s filmele mele dar facea contrariu. A stat 2 sapt din 3 in Buc,apoi cand i am sp ca nu i normal sa nu ne vedem fiind in RO si macar parintii sa si vada,a mers la parinti.Il sun cand era la parinti crezand ca nu i mai atat de ocupat si mi a sp ca vrea sa se bucure de ei nu sa stea la tel cu mn.At mi am dat seama ca el nu mai simte nimic ptr mn.De aici asa zis de ocupat.Am luat decizia sa pun punct.El a zis ca el nu pune fac ce vreau.L am blocat peste tot,nu a insistat. La o sapt cand a vazut pr ca eu chiar am pus pct,mi a scris Cf ingerasi,Ingeras buclucas..nu i am rasp ptr ca era blocat si nu i am vz mesajul. Ma luase dorul de el si nu stiam cum sa aflu daca el s a impacat cu fosta,asa ca am facut un fb fals si m am dat o consateanca a ei si am scos de la ea daca e cu el si am aflat ca nu era din rasp ei pana sa se prinda ea ca eu sunt. Apoi am vrut sa stie satenii ce nesimtit e el si sa afle satenii de ei 2 (ptr ca nu stiau nici parintii lor de ei)in ideea ca el crede ca ea a facut cont (mai facuse) si stiam ca lui nu i place treaba asta si speram sa o indep.pe ea din viata lui ptr ca vedeam ca l influenteaza mult. Desigur ca o sateana i a zis lui,i a zis si ea si el a banuit ca eu am facut asta si a zis ca nu ma iarta. Eu nu i am recunoscut si i am zis ca ea,apoi l am intrebat de e cu ea si a zis ca e amica lui. I am sp ca nu poate fi amica fiind ranita(doar ce aflase de mn ea) si ca isi vede interesul. El nu credea si nu auzea nimic din ce i ziceam eu,dar ce i zicea ea era sfant. Nu inteleg dc nu avea incredere in mn desi nu l am mintit niciodata?Apoi de la atata cearta a zis ca nu mai e nici cu ea,nici cu mn.Am incercat sa vb cu el sa continuam si sa trecem peste toate si nu a vrut.At l am blocat peste tot si e o luna si ceva si nu a mai revenit. Oare chiar nu m a iubit? Nu stiu a facut anumite lucruri si mi e greu sa cred dar daca nu a mai reveni e clar ca nu m a iubit. Poate fi orgoliu mai presus de iubire? Mii de scuze si sper sa primesc un raspuns. Ideea e ca sufar enorm si as vrea sa revina si l as ierta ptr tot daor daca l asi simti ca i sincer. Credeti ca ar trebui sa l deblochez pe fb?Eu nu pot face niciun pas nu din orgoliu ci ptr ca el a pus punct,el ar trebui sa revina,nu? Multumesc!

  • DanaF spune:

    Buna Sorin,
    Iti multumesc din inima ptr raspuns. L am meditat foarte bine si da ,iti dau dreptate. Desi in prima faza am tins sa l vad tipul naiv care printr un pur ne noroc sau noroc s a trezit cu 3 femei in viata lui,apoi mi am dat seama ca tipu stia fb ce face si omul le testa si poate alegea vreuna dar testand la nesfarsit. Are 41 de ani si nici pana acum din clar arsenalul de fete nu si a gasit aleasa sau poate nu vrea sa si o gaseasca din prea multe frustrari sau stiu eu ce alte motive?! Eu il consider un frustrat,un bipolar si un arogant care din baiatul simplu de la tara a ajuns medic in alta tara si crede ca acum e lumea lui si poate sa isi schimbe partenerele cum vrea. Atat sper ca intr o zi sa gaseasca fata mult dorita si sa se intoarca roata sa sufere si el cum am suferit noi celelalte. Pana acum vroiam sa fac eu dinou un pas spre impacare,insa m am gandit foarte bine si nu ma merita. Nu o sa se maturizeze niciodata si mai mult de i o boala nu cred ca poate fi tratat fara ca cei din jur sa i zica franc sau fara ca el singur sa realizeze ca are 41 de ani si nu are o familie. Eu iti multumesc si iti doresc numai bine cu promisiunea certa ca voi pune pret pe mine.

    • Sorin spune:

      Dacă aș spune că mă bucur, te-aș încuraja să-ți pese de ce spun alții. Important este să-ți maximizezi șansele la fericire. Dacă asta îmbunătățește șansele, ești pe drumul cel bun.

  • Sorin spune:

    Bună as vrea sa stiu cum pot sa o ajut pe nevasta mea?ne-am căsătorit de 5 luni si in curând cu ajutorul Domnului o sa facem cunostinta cu bebe.!are o problema cu caracterul e foarte foarte tăcută doar ma aproba nu are nimic de spus,nu stiu ce sa mai fac am tot încercat să vb cu ea in mai multe feluri de a afla de ce e in starea asta, dar fara rost. are o problema ori e depresivă ori e altceva si tin sa spun ca nu are mai deloc incredere in ea.va rog sa ma sfătuiți.

    • Sorin spune:

      Mersul la psiholog ar putea-o ajuta. Singură. De avut ceva de supus, asigur are. Toți avem, chiar dacă spunem sau ținem în noi. S-ar putea să nu fie ceva ce ție ți-ar plăcea să auzi. Poate nu vrea să se confrunte cu tine, vrea să nu te supere. Poate te superi ușor sau o corectezi frecvent. Poate critici mult. Tu nu vei ști răspunsul la aceste întrebări. Ne este greu să ne vedem pe noi. Întreabă-ți prietenii cum te văd. De reținut că toată comunicarea ține de context. Altfel spus, ea este așa cu tine pentru că și tu contribui. Află cum. Desigur, nu depinde doar de tine, motiv pentru care spuneam să meargă la psiholog. Că viața e prea scurtă s-o trăiești cu dificultăți în comunicare!

  • Gabi spune:

    Am venit in străinătate cu iubitul meu. De când am venit bea in fiecare seara, mie nu-mi convine chestia asta. Și-a schimbat și comportamentul e indiferent, nepăsător… ca și cum nu as exista. I-am spus ca vreau sa plec ca nu se mai poate așa și a zis sa rămân sa nu-l las singur ca se va schimba, sa-i mai dau o șansa. Ce sfat mi-ați putea da?

    • Sorin spune:

      Pare că a avut un impact ceva. Poate faptul că a venit în țară este un pas înapoi pentru el. Poate ce a găsit îl întristează. Poate că nu mai are un plan care să-l anime. Dacă vrei, îl poți întreba ce se întâmplă? Nu aștepta un moment când ești furioasă să-l întrebi. Rareori se fac conversații eficiente când orgoliile sunt în flăcări.

  • Raluca spune:

    Buna ziua!

    Cum nimic nu e intamplator, azi am citit cateva articole la care ati raspuns.Niciodata nu am citit despre problemele de cuplu, dar probabil simt nevoia sa povestesc secretul meu.

    In urma cu sapte ani am inceput o relatie cu un baiat mult mai tanar ca mine. Cu un copil de 3 ani si monotonia zilnica am fost vrajita si dornica sa filtrez.
    Primii doi ani m-am simtit vinovata, ma temeam de Dumnezeu si ii spuneam ca trebuie sa aiba o prietena, ca relatia noastra nu are nici un viitor. La insistentele sotului de a mai face un bebe, am ramas insarcinata. In aceasta perioada am vorbit doar la telefon, zilnic sau la doua zile. Era momentul sa punem punct, dar dupa doua luni de la nasterea fetitei am reluat relatia, iar am cedat, el ma iubea la fel. Si acum imi zice ca simte ca e fetita lui, chiar daca stie ca nu ne-am intalnit cu o luna inainte de a ramane insarcinata.
    Au urmat perioade cand a fost plecat din tara. Vorbeam zilnic si cand puteam eu stateam pana noaptea tarziu pe web. Niciodata nu i-am spus ce simt, doar ca tin la el, atat. Am refuzat ideea de ai da iluzii, mi-am impus de la inceput ca nu vreau sa ma indragostesc. Tanjeste si acum dupa un -te iubesc-. Nu e cu nimic mai bun ca sotul meu, doar clipele de preludiu si clipele in care sunt cu el ma incita( ca e interzis, zic eu ). Acelasi temperament vulcanic, dar iubitori.
    Problema si nelinistea mea a inceput acum cand in sfarsit a inceput o relatie. Tot la insistentele mele din toti acesti ani. Eu il vedeam insurat si noi sa ne intalnim in continuare. Si parintii i-au tot spus ca nu are pe nimeni etc. Sunt egoista. Imi spune ca simte ca pe mine ma inseala, ca fara mine nu e complet, ca ii este draga acea fata, dar pe mine ma iubeste. Concluzia e ca vrea exact ceea ce eu nu pot sa-i ofer. Nu pot sa-i interzic aceasta relatie, nu am acest drept, dar ma enervez si sunt geloasa. Intr-o cearta mai aprinsa m-a intrebat daca divortez. Copii nu ar fi o problema si el ar pleca de acasa. Eu nu am motive si nu pot sa fac acest lucru. Este foarte gelos pe sotul meu si imi reproseaza ca el a suferit 7 ani, a acceptat si accepta pentru ca altfel nu s-ar fi putut intalni cu mine.
    Nu stiu daca sa renunt acum la el, sa il las sa-si traiasca viata. Nu stiu daca il iubesc sau e o chestiune de nervi ca e doar al meu si ca sunt egoista. Ma tem ca nu o sa ma mai iubeasca cu toate ca simt ca ma iubeste foarte mult. Acum nu imi da telefonul pentru ca are mesaje si poze, cica sa nu ma raneasca. Exact asa fac si eu. Zice ca atunci cand ne intalnim vrea sa fim doar noi. A mai avut o aventura in strainatate, dar nu m-a afectat asa tare. Am momente cand sunt indiferenta, cand sunt suparata. El nu vrea sa renunte la mine. Daca nu il sun 2 zile ma cauta si este nervos, iritat, irascibil, face foarte urat. Daca ma comport mai rece este suparat.
    Vrea relatie paralela si eu sa il inteleg pentru ca asa a facut si el. Ma intreaba mai des daca am facut dragoste cu sotul meu. Acum 2 zile o ora m-a terorizat cu gelozia lui vis-a-vis de relatia sexuala pe care o am cu sotul meu.
    Este o relatie toxica, ar trebui sa pun punct? Ma suna, imi scrie, imi spune ca ma iubeste, dar eu ma indoiesc pentru ca stiu ca se intalneste si cu ea.

    Va multumesc pentru timpul acordat.
    Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva.

    • Sorin spune:

      Tânjim toți să cucerim lumea, să fim iubiți de toți, să fim vedete, măcar pentru câteva persoane. Este o dorință cărora multora le este greu să reziste. Este în regulă să faci parte din “multora”. Ce-a fost a fost! Ce vrei de la viață acum? Bănuiesc că te-ai învățat cu emoția acum și că viața ta va fi searbădă doar cu soțul tău. Pe de altă parte, dacă soțul tău ar fi în aceeași situație ce ți-ai dori? Ai vrea să-l ierți, să plece sau să continue? Ai vrea să-ți spună sau să-ți ascundă? Dacă ai fi unul din copiii tăi ce ți-ai dori să se întâmple? Te invit să vezi și perspectivele celor apropiați ție, pentru că viața lor, ai promis la un moment dat că face parte din viața ta și nu le-ai spus că ceva s-ar fi schimbat. Cel mai probabil ei cred că faci aceleași sacrificii ca și ei. Nu te gândi că te judec. Nu sunt în viața ta ca să-ți spun ce cred eu că este bine sau rău. Te intreb dacă vrei să continui să te ascunzi, rușinată de comportamentul tău sau vrei să-ți asumi viața, să oferi celorlalți ceea ce vrei să primești și să trebuiască să găsești lucruri interesante de făcut cu partenerul pe care îl alegi și să găsești altceva care să creeze emoțiile intense cu care te obișnuisei. Nu trebuie să faci ce nu simți. Gândește-te unde vrei să se îndrepte viața ta, stabilește-ți un plan și urmează-l.

  • danaF spune:

    Buna,
    M-am despartit de fostul dar e o despartire copilareasca. Mai exact el crede ca eu am facut cont fals de fb sa l denigrez la el in sat. El e medic plecat din tara si tine mult la stima de sine,sa nu i se pateze imaginea. Ideea e ca el umbla cu 3 femei in acelasi timp. Ambele mi au scris pe fb despre relatia lor. La una din ele a renuntat el categoric ptr ca s au intamplat lucruri grave iar la cealalta cred ca nu a renuntat dat faptul ca mi a spus ca ei sunt amici dupa ce noi ne am despartit,a renuntat el la mine. Problema e ca eu il iubesc si cred ca si el dar e foarte confuz si incapatanat si foarte influentat de aceasta fosta lui cu care i chipurile amic. Ea fiind cu el consateanca poate ca a vrut sa pastreze o relatie de amicitie decat sa si o faca dusmanca sau poate ca totusi e cu ea. Nu cred in amicitia ei,clar. Dar cunoscandu l bn pe el cred ca asa a gandit lucrurile,doar ca ea in fata lui se da amica si in spate a incercat sa ma departeze pe mn din viata lui prin metode ieftine bazandu se pe faptul ca el e credul.Ideea i alta: El nu a mai revenit dupa decizie,totusi nu m a iubit sau orgoliu chiar il stapaneste? Apoi eu l am blocat peste tot dar putea sa ma sune de pe alt nr sau pe email sau gasea solutii chiar de i blocat pe fb si watsapp si tel,nu? A! Important: A venit in Ro si nu a vrut sa ne intalnim pe motiv ca el are mult de invatat ca tr sa dea doctoratul,in conditiile in care ea este in Buc. Deci clar a stat la ea ,s au revazut dupa cearta ca ea a aflat de mn. Gresesc ca gandesc asa? Cu toate astea il iertasem si i am sp sa ne continuam rel dar sa incheie orice leg cu asa zisa amica.At el mi a sp ca nu i nici cu ea ,nici cu mn. Cred ca era presat din ambele parti si nu mai facea fata certurilor.Insa daca iubeste trece peste orice,nu mai ales ca in toata tevatura eu eram victima,nu el. Credeti ca i bucuros ca a scapat de mn,chiar nu am insemnat nimic ptr el? Cate intrebari? Ce ar trebui sa fac eu? Sa revin eu desi decizia a fost a lui? Multumesc!

    • Sorin spune:

      Pare că el este foarte important pentru tine. Nu este nimic ce nu-i poți ierta. Probabil te gândești că asta este dragoste. Deși se spune că dragostea adevărată este când te dai pe tine la o parte pentru alții, lucrurile nu stau așa. Poți iubi pe cineva pentru ceea ce este abia după ce te iubești pe tine. Altfel vei fi dependentă de aprecierile lui și vei face orice pentru ele. Nu simți că asta se întâmplă? Te apreciezi pe tine doar când el te apreciază și ți-e dor să te placi pe tine. Vezi prin articolele de pe acest site mai multe informații. Ideea principală fiind că ești o persoană care merită multă iubire, dar vei primi câtă crezi că meriți. Tipul de care spui își va înșela mereu partenerele până când ceva spectaculos se va întâmpla în viața lui (și sunt foarte rari cei cărora li se întâmplă). Nici fata cealaltă nu va fi respectată de el, pentru că doar de el îi pasă. Fetele sunt obiectele cu care el își satisface nevoile. Poți decide dacă vrei să fii o persoană pentru cineva sau un obiect pentru altcineva.

  • Lexa spune:

    Buna seara!
    As dori un sfat in legatura cu relatia pe care doresc sa-i pun capat. Sincer nu stiu cum s-a ajuns asa de departe. Am sa spun povestea toata ca sa va faceti o idee.
    Acum un an de zile am plecat cu o prietena in Anglia ca sa muncim. Prietena mea dupa doar doua saptamani s-a intors in tara pt ca era prea mult de suportat pt ea. Eu am ramas in Anglia si mi-a fost extrem de greu sa fiu singura. Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva si atunci l-am intalnit pe “J”. El tocmai iesise dintr-o relatie si era ranit pt ca fosta lui iubita il inselase. Ne-am inteles foarte bine.. stateam noptile discutand despre diverse, radeam, pana cand s-a intamplat sa facem sex. Eu i-am explicat situatia mea (am fost singura timp de 2 ani dupa o relatie de lunga durata) si eram independenta iar el m-a inteles. Trebuie sa mentionez ca diferenta de varsta este cam mare (eu am 27 de ani si el are 41 de ani). La inceput eu nu stiam de dependenta lui de alcool si ce fel de persoana este cand bea. Am crezut ca il pot ajuta.. il pot schimba dar am vazut in timp ca el nu vrea lucrul asta. Daca el nu vrea, eu nu am ce face.. Sunt cam disperata in momentul de fata pentru ca atunci cand bea este violent si foarte gelos. Nu a dat niciodata in mine dar au fost cateva dati in care a vrut sa o faca dar s-a oprit cu pumnul in perna sau in perete. Acum aproximativ doua luni ne-am certat pe motivul ca eu am sa plec in tara si o sa ne despartim. A plecat injurand in rusa si a trantit usa dupa el. S-a intors dupa doua ore beat, nervos si cu chef de cearta. Imi era frica sa ii raspund la intrebari si am spus ca vreau sa cobor in gradina ca sa fumez o tigara si cand ma intorc o sa vorbim. A reactionat foarte urat si dintr-o data m-a apucat tare de maini si m-a aruncat in pat tipand “de data asta nu mai fugi!” Cum ma imobilizase in pat i-am spus sa ma lase sa plec pt ca altfel o sa tip dar nu a facut-o si am inceput sa ma panichez.. l-am muscat de mana si simteam cum ma strange si mai tare de maini si asa am inceput sa plang. Nu mai puteam respira si simteam ca o sa lesin. Mi-a dat drumul la maini si mi-a spus ca vine cu mine ca sa fumez. Am incercat sa ii spun ca de data asta a intrecut orice masura si ca mi-a fost atat de frica de el incat am avut un atac de panica iar el mi-a spus ca eu sunt cea care a exagerat. Am discutat cu el a doua zi, si-a cerut scuze si nu am mai vorbit despre asta. Am decis amandoi ca e timpul ca eu sa imi dau demisia de la munca si sa plec in tara intr-un concediu ca sa ma “destresez” iar cand ma intorc, o sa inchiriem un apartament ca sa avem mai multa intimitate.
    Sunt in tara de o luna de zile si am avut timp sa ma gandesc la tot si sa iau o decizie. Acum ca nu suntem unul langa altul am vazut relatia dintr-un alt unghi si nu mai vreau sa continui asa. Am hotatat sa ma despart de el si sa raman in tara dar trebuie sa plec sa-mi iau lucrurile de acolo. Am cumparat un bilet dus-intors la sfarsitul lunii septembrie si lui nu i-am spun nimic inca.. Sincer, imi este frica de reactia lui atunci cand o sa ii spun tot fata in fata.
    Va multumesc!

    • Sorin spune:

      A fost o aventură cu părți pozitive și negative. Ce sfat aș putea da? Citind povestea ta cu accentele pe care le-ai pus, am fost surprins că aveați planuri de mai multă intimitate. Bănuiesc că era o persoană grozavă în rest. Dintr-un Ted Talk al unei fete care a trecut prin violență domestică am aflat că cel mai bine este să spui tuturor cât de violent este: familiei tale, a lui, prietenilor tăi, ai lui, poliției locale, doctorului de familie etc. Secretul îl ajută doar pe el să te domine, să continue să-ți facă rău. Chiar dacă nu te-a lovit, te-a amenințat implicit de multe ori și este tot o faptă gravă. Dacă vrei să rămâi cu el sau să închei, trebuie să știi că mai multă intimitate înseamnă mai multă putere pentru el. Nu-ți fie rușine că ți-a fost frică! Nu avea cum să nu! Și mie mi-ar fi fost. Curajul nu înseamnă doar să te bați, înseamnă să folosești metodele tale să nu-l lași să te intimideze. Cândva oamenii credeau că o femeie băută merită ce i se întâmplă (la fel cu una violată). Nu mai trăim (toți) în acel secol. Dacă unii spun asta, explică-le că bărbații nu au dreptul să decidă soarta altora. Dau în femei doar petru că pot și pentru că nu știu să vorbească, să pună în cuvinte ce vor să spună, pentru că nu au atâta inteligență și nu sunt femeile de vină pentru asta. N-ar avea curaj să dea într-un bărbat mai puternic cu un comportament ca cel care l-a rănit. Poate poți să rogi poliția să nu te lase singură cu el. Mult succes!

  • gabriel spune:

    ce inseamna cand partenera spune acum vreau sa stau mai mult cu mine

    • Sorin spune:

      Pare că vrea relația asta nu este așa cum se aștepta, până la urmă. Că este nemulțumită de ceva vreme și că nu știe dacă să mai rămâneți împreună sau nu. Că nu știe ce mai simte pentru tine. Că se aștepta ca o relație să fie mai bogată emoțional, relațional… Ce nu este recomandat este să dai vina pe ea pentru asta, să-i spui cum greșește, să vă certați. Poate te vei simți rănit și vei vrea s-o rănești ca să echilibrezi lucrurile. Poți face asta, dar este de știut că acest drum nu duce către o relație mai bună. Ce ai putea face, dacă fericirea ei este importantă pentru tine, este fie să-i acorzi libertatea și șansa la o relație care să fie mai satisfăcătoare pentru ea, fie să afli ce-și dorește, ce-i lipsește și nu să-i spui cum că de fapt are acele lucruri, ci eventual să întrebi cum și-ar da ea seama că le are ca să știi ce-ai putea face tu. Își mai revin relațiile în urma despărțirii, dar dacă niciunul din parteneri nu schimba nimic pe termen lung (și nu doar cele 2 săptămâni în care promitem tot felul de lucruri), despărțirea este inevitabilă și este un lucru bun (chiar dacă nu se simte așa). Gândește-te dacă vrei să fii persoana de care are ea nevoie și apoi comite-te la această schimbare. Nu o ține cu forța. Dacă vei reuși va ști. Dacă va fi prea târziu (și, de obicei, este), nu-i nimic. Vor fi alte persoane minunate pentru care vei fi un iubit mai grozav (pentru că, în caz că nu știi, fetele vor cam același tip de iubit cum și noi vrem cam același tip de iubită – este greu de descris, dar nu este greu de recunoscut). Deci, dacă vei fi un iubit mai grozav pentru partenera ta, dar ea nu va mai fi disponibilă, rămâi cu a fi un iubit mai grozav și o altă fată la fel de grozavă ar putea fi interesată de asta.

  • Ly_ly spune:

    Buna!
    Eu 32 el 53.
    Am stat intro relatie toxica 4 ani…
    I-am spus ca vreau o relatie mult mai stabila si serioasa…stia ca sunt indragostita de el…la care el era foarte indecis mai toate datile in care ii cerusem sa ia o decizie…
    Pentru ca eu sufeream in relatia respectiva…imi doream un raspuns…negativ sau positiv doar sa stiu icontro se indreapta toata povestea noastra…
    Am mers inainte 4 ani de zile fara sa am ceva concret….asteptam…eram indragostita…
    Unicul lucru pe care mi-l reprosa era ca dupa o luna ce ne-am cunoscut el nu mi-a mai dat nici un semn de viata iar eu…am iesit cu altcineva si la care el s-a simtit”tradat”…dar nu formam nicidecum un cuplu!!!
    A trecut peste si am continuat sa ne vedem timp indelugat,4 ani…
    Intro seara trimit un mesaj in care ii spun ca nu e nimic ok in relatia noastra si ca nu mai vreau sa sufar..la care imi raspunde cu mesaj vocal o femeie …spunind ca-i pare rau ca eu sufar pentru el…dar ca in acel moment e cu ea…eu i-am felicitat…si s-a terminat totul…era inutil totul…
    Nu mi-a parut rau pentru ca prefer sa traiesc in adevar si nu in minciuni…

    Acum ma evita…chiar si barul un beam frecvent cafeaua…

    Nu inteleg de ce ma evita…Eu personal…am acceptat si finalul povestei noastre si faptul ca am fost tradata..Pentru mine e un capitol incheiat chiar daca cea care a suferit am fost tot eu…

    Sigur a fost putina cearta spunandui ca pentru mine e un om de nimic,si ca nu merita o femeie ca mine..el nu m-a jignit inchizand conversatia :”Asta e…asa a fost sa fie…”

    Ar fi trebuit eu sa il evit in acest caz..
    Nu inteleg de ce ma evita…nu il deranjez ci telefoane..nu l-am abordat niciodata pe strada…

    Multumesc!

    • Sorin spune:

      Ce-ar însemna pentru tine dacă nu te-ar evita? Pare că ai un mesaj de transmis. Pare că ceva a rămas nespus. Ce oare? Îți pare rău că nu a încercat maii mult? I-ai spus acele împunsături în speranța că-l vor face să reacționeze, să-și dea seama ce pierde, dar pare că nu mai este nimic la el și asta te afectează.
      Vrem să fim apreciați de toată lumea, într-adevăr și este dureros când cineva se retrage din senin. Am vrea mai multe, am vrea o închidere. Îl poți întreba direct. Nu de ce te evită, că nu chiar contează (poate că se simte fără cuvinte, vinovat că te-a rănit, poate că cealaltă parteneră i-a pus în vedere acest lucru…), ci ce-ar fi de îmbunătățit la tine, după părerea lui, de exemplu. Și, minunat ar fi să nu reacționezi la ce-ți spune. Indiferent dacă ești sau nu așa, așa se vede.
      Poate sunt total în câmp când spun asta, dar aș vrea să acopăr și această posibilitate. Poate te și gândești că partea fertilă a vieții tale trece și că acest tip părea mai sigur și te afectează și asta. Dacă ar fi așa, să știi că mai ai destul din perioada fertilă, pe de o parte și, pe de alta, este în regulă dacă nu se întâmplă. Femeia a fost mult timp definită prin această funcție și multe femei au simțit că au eșuat că nu au conceput, dar o femeie este mult mai mult de atât. În acest secol este liberă să aibă un alt destin. Nu sună foarte consolant, sunt convins. Depinde care sunt dorințele tale cele mai arzătoare. Pot să spun că sunt lucruri cu mult mai grave decât a nu avea copil. Ești parte din cea mai puternică specie (vezi Earthlings să vezi cum o duc celelalte) și într-un secol în care o ducem cel mai bine din toată istoria. Și nu viața nu este perfectă! Se întâmplă!

  • otilia maria bucur spune:

    AM avut o relatie de 2 ani si 4 luni care sa terminat din cauza geloziei mele am scris unor femei mesaje a primit si el dar nu de la mine nu a mai vrut sa auda de mine 2 saptamani ma blocat peste tot lui iam trimis smsuri de dragoste multe cei drept da a zis ca am exagerat.Mentionez faptul ca el era plecat de sase luni din tara timp in care lam asteptat in tot timpul asta cat nu a vb cu mine a trimis doarr poze indecente si filmulete de pe alt cont de 3 zile vorbim pe watsup dar nu atat de mult si mi_a cerut poze 100 la numar indecente bineinteles dar vorbim.Lam intrebat de ce vrea este o sansa si mia zis ca daca vreau fac daca nu nu atat si evita s raspunda la intrebarea cu sansa.Mai exista o sansa daca totusi imi scrie neata si vorbim foarte putin?

    • Sorin spune:

      Nu în sensul în care îți dorești, din păcate. Adică sigur va fi încântat să se culce cu tine și să se bucure la pozele indecente, dar o relație doar cu tine, în care să te iubească cum îl iubești tu, în care să te respecte, nu sunt.

  • Juliet spune:

    Iubitul meu are o poza cu mine in care eu ma strâmb ,mereu o privește și rămâne pe gânduri! Totuși este o poza in care eu ma foarte strâmb !??credeti ca este normal sa o tot privească repetat???

    • Sorin spune:

      Probabil când l-ai întrebat ce simte când o privește, ți-a spus că ești simpatică și te place. Probabil, dacă te-aș întreba ce simți tu când o privește, mi-ai spune că îți este frică să nu fii ridicolă, că, având acea poză, are un avantaj asupra ta. Nu va mai avea când va înceta să te preocupe. Întreabă-l cu ce asociază. Dacă este cu ceva ce ție nu-ți place, îl poți ruga să o șteargă și i-o vei da înapoi când te vei simți confortabil cu ea.

  • Mirel spune:

    va salut cu respect,va rog sa-mi spuneti, cum se numeste boala persoanelor care nu se simt bine daca nu au un scandal periodic? vreau sa ma documentez in acest caz,
    muktumesc

    • Sorin spune:

      Scandalurile sunt parte din comunicarea normală. Sunt ceea ce facem când observăm că ne trece viața și nu obținem sau nu se mai întâmplă un anumit lucru. Cresc în frecvență și intensitate cu cât trece și mai mult din viață. Totodată, este ceva adevăr în ce ai spus. Oamenii au modalități preferate, inconștiente de a comunica cu ceilalți și a certa pe cineva este o formă foarte apreciată. Te pune într-o poziție mai bună decât ceilalți și este ușor să te îmbeți cu această putere. Se întâmplă mai ales celor care simt că nu au suficientă putere în acel context (cuplu, de exemplu). O formă de a combate această situație este să înveți să comunici asertiv. Este și un articol aici despre asta. De asemena, stabiliți în scris ce s-a concluzionat în urma unei cerți și străduiți-vă să vă țintei de aceea concluzie. Altfel trece viața! Mult succes!

  • Alexandra spune:

    Mereu a existat frica asta de respingere și niciodată nu am reușit sa scap de ea. La mine e și chestia aia cu stima de sine scăzută. Ma lupt cu aceasta chestie de mai bine de 5 ani. Depresii peste depresii, plansete, m am închis în mine, mereu am încercat să nu îmi pun fericirea în alții decât în mine și eu să fiu refugiul meu pentru orice. Și în prezent, sunt într o depresie, și simt că voi scăpa greu de ea. Nu prea văd o cale de scăpare.

    • Sorin spune:

      Mergi la un/o psiholog/ă. Pe mine m-a ajutat să schimb perspectiva din care văd viața. Că până la urmă asta este: o perspectivă. Viața nu este obiectiv nici bună, nici rea. Doar este. Noi punem culorile. Nu primești premii că folosești negru și nici nu este varianta “adevărată”. Nu lăsa viața să treacă fără să te bucuri de ea. Vezi și cărți de Tony Robbins. Toate bune!

  • Mircea Alexandru spune:

    Buna ziua!Am avut o relatie de 3 luni, prima si jumate din a doua au fost perfecte, cunoscut de parinti, sarbatori impreuna,apoi ea, intr-o dimineata mi-a cerut sa ne mutam impreuna, eu doream, insa am spus nu, gandindu-ma ca e prea devreme!de aici s-a schimbat totul,a zis ca aam dezamagit-o cu atitudinea mea, desi dupa asta m-a intrebat serios daca vreau sa fiu sotul ei, si sa ne casatorim, eu i-am spus ca da,apoi imi cerea zilnic programul, al meu nefiind unul fix, si I l-am scris pe un A4,ca o reflectare a activitatii,nu ca sa fie asa, a spus ca s-a simtil penibil ca am facut asta, apoi…am fost la o zi de picnic seara s-a terminat cu un film, la care vorbea continuu, i-am spus ca nu pot vorbi si eu doar ca o aud, a tacut, apoi la gata filmului am luat-o in brate spunan ce zi minunata am avut, la care ea.”a fost penibil ca mi-ai zis.sa tac…m-am suparat si am zis ca nu e ok o relatie in care tot e penibil.A fost prima cearta.Apoi a avut 3nunti, la una am putut ajunge, pt celelate nu am putut confirma ca aveam serviciu, insa s-a anulat de la munca si am putut merge dar era tarziu sa confirme, iar la celelate a mers singura, lunea i-am spus ca in weekendul cu nuntile voi pleca acasa la parinti sa repar o instalatie electrica, toate bune si frumoase,chiar stabilisem ca in urmatoarea saptamana sa ne mutam impreunaa,canad am plecat spre casa fiind ocupat am omis sa ii dau mesaj, si am vorbit de pe drum,asta a pus capac relatiei..Lunea cand am venit a zis ca nu se poate asa ceva si ca.vrea sa ne despartim, desi am vorbit tot wekendul si nici pomeneala de despartire.Am crezut ca glumeste, si a spus ca e incapatanata si niciodata nu vrea sa ne mai impacam sa nu insist ca toti ceilalti.A trecut o luna, eu am mai incercat in primele 2saptamani, in care i-am scris recunoscandu-mi greselile, sa imi mai dea a doua sansa .A spus ca nu!I-am spus ca e constienta ca ma pierde?a zis casa ramanem prieteni, sa colaboram.I-am spus ca nu se prea poate ca ea a luat o decizie iar eu o respect.Acum o las 2luni nin care o evit,desii, ea imi scrie cate ceva legat de job si cu intrebarea buna, ce mai faci?raspund doar strict la subiect,ii dau timp…exista sansa sa ne mai impacam? Multumesc

    • Sorin spune:

      Șanse da, dar depinde de o mulțime de factori, de la ce șanse are să înceapă o altă relație până la ce decizie a ajuns cu o prietenă la o cafea și care a fost starea ei interioară când te-a descris (de bine sau de rău), până la exact cum se simte în momentul în care i-ai propune asta. Așa suntem toți, nu este o chestiune “de fete”. Ceva s-a întâmplat, totuși. Nu v-ați despărțit din senin. Ori știi dar n-ai menționat, ori nu știi pentru că nu o cunoști suficient de bine să știi ce o supără (ceva normal după doar 3 luni de relație) ori ceva ce s-a întâmplat în viața ei. Nu știu de ce atâta grabă cu căsătoria, totuși. În general oamenilor le ia mai mult timp și mai multe certuri să ajungă să decidă că vor să facă asta.

  • maria spune:

    am o fiica de 39 de ani,impliniti recent,are 2 copii minori,dintre care unul are 2 ani si 11 luni,fiica mea are obiceiul de a iesi sub pretextul ca vrea sa fie cu prieteni ,cu ghilimelele de rigoare.iesirile astea sint de obicei noaptea dupa 22 ,asa isi lasa copii unul cu celalat,respectiv ,cel mare de 16 ani sa aiba grija de celalat ,fetita de 2 ani si 11 luni.bine inteles ca si eu sint acasa ,dar in felul meu incerc sa o determin sa nu mai faca asa ceva ,sub motivul nu ma uit de copii! fapt ce nu o impiedica se vede sa recurga la vezi de sorata! de la o vreme nu stiu ce sa mai fac sa o impiedic sa iasa deoarece ,consuma etnobotanice sau habar nam ce,la iesirile astea si ma gindesc la viitorul nepotilor mei!cum pot opri asemenea iesiri sau ce am de facut?

    • Sorin spune:

      Stiu că este greu ce îți cer, dar suntem toți adulți la această vârstă: tu, eu, fiica ta etc. Da, viața ei este diferită de cum o trăiesc ceilalți, dar este ceea ce ea își dorește să facă cu ea. Da, pleacă de acasă seara și îi lasă pe cei mici să aibă grijă unul de celălalt. Poate nu a fost cea mai bună decizie din partea ei să aducă pe lume încă o persoană prin care să-l parentalizeze pe fiul ei. Sunt convins că nu este ușor și va fi și mai greu pentru cea mică, mai ales, plecările ei, dar viața nu este menită să fie ușoară. Unii părinți pleacă la serviciu la acea oră și copiii simt același abandon. Prin urmare, poți să fii liberă să nu mai fii mamă. Ți-ai făcut îndatoririle. Poate simți că nu ai reușit să-ți educi copilul exact cum ți-ai dorit, dar este ok, cred că sunt puțini părinți care pot spune asta. Ești un părinte normal, care a crescut o femeie care poate să aibă grijă de ea și de copiii ei suficient cât să-i țină în viață, să le dea o educație, un acoperiș deasupra capului, restul sunt bonusuri. Fiica ta nu este perfectă. Nici tu nu ești. Nici eu nu sunt și nici nu cunosc pe cineva să fie. Știu că îți este greu să renunți la a-i cere să stea acasă. Acum a devenit, probabil, personal, o luptă de putere. Dar este o luptă și împotriva ta. Viața este scurtă. Fii alături de cei dragi ție. Nu trebuie să te supra-responsabilizezi. Spune-i să lase copiii spălați, mâncați și gata de culcare și tu poți să le citești o poveste sau să vorbești cu ei despre ce s-a întâmplat peste zi. Poate chiar asta o va face pe fiica ta să vrea și ea să petreacă mai mult timp acasă, cu voi. Deși, nu este neapărat ceva de țintit spre. Nu încerca să faci lucruri ca să manipulezi. Probabil observi acum că nu merge excelent. Oamenii simt și se îndepărtează. Ea se străduiește să aibă cât mai multe momente bune în viața ei. Poate asta este ceva ce poți învăța de la ea.

  • Alexandra spune:

    Da, m am lămurit. Era “just for fun”.Am observat ca sta cu iubita lui. Noi am m ai vorbit de atunci dar nu ne am mai văzut. M a chemat la el, evident pentru sex dar nu vroiam sa merg asa ca i am spus ca nu pot. Nu regret deoarece a fost ceva ce am simțit sa fac. A fost ceva ce ma făcut sa ma simt bine, în pielea mea și în compania lui. Nu m am mai simțit bine în pielea mea de câțiva ani.
    M am tot gândit, și cred ca nu ar fi șanse ca eu si 👦 asta sa avem ceva serios vreodată, iar cel mai ciudat lucru este ca am realizat ca nici nu vreau. Nu este acea persoana de care am nevoie. Nu caut nimic, las ca totul sa vina de la sine. Sper sa am noroc într o zi, și sa apară o persoana buna și pentru mine. Îți mulțumesc ca mi ai răspuns..

    • Sorin spune:

      Mă bucur că nu regreți. Nu c-ar conta ce simt eu, neapărat, dar e bine că ți-ai urmărit și interesele tale și ok cu ce-a fost. Cât despre a nu căuta și a lăsa să vină de la sine, aici ar putea fi niște frică de respingere. Toți o avem într-o măsură mai mare sau mai mică, dar n-o lăsa să te lase singură. Ai incercat și n-a fost. Ai vrut, dar nu s-a putut. Acceptă asta! Nu te-a respins pe tine, neapărat, erau circumstanțe. Este mai ușor pentru băieți, în general, să înșele decât să schimbe relații. Dar chiar dacă te-ar fi respins tot nu este sfârșitul. Și eu am fost de multe ori respins și lecția pe care am învățat-o a fost să încerc mai tare, să-mi cresc numărul de calități, să învăț ce am de făcut să fiu o partidă mai bună. Un banc m-a ajutat: un băiat a întrebat-o pe mama lui „oare voi găsi fata potrivită?” și mama i-a răspuns „dar când o vei găsi, vei fi oare potrivit pentru ea?”. Multă iubire!

  • Adriana spune:

    Buna! Am mare nevoie de cateva sfaturi simt ca nu mai pot imi este foarte greu am 15 ani si m-am îndrăgostit de un băiat de 19 ani… ne-am întâlnit o singură dată face to face pana nu am mai vorbit a fost prima dată. Ne-am intalnit la un spectacol unde am petrecut în jur de 3-4 ore împreună am facut un selfie am facut schimb de numere de telefon m-a ținut de mâna într-un final ma sărutat (A fost primul sărut al meu cu un băiat) dar el mi-a spus că are iubita dar nu e căsătorit… dupa ce am plecat si eu si el acasă mi-a dat mesaj am mai vorbit dar cand l-am cautat pe rețelele de socializare am văzut că este logofăt cu o fata si ca profilul era full de poze cu ei doi si fata aceea pare foarte îndrăgostită de el si peste tot apare doar te iubesc… sunt geloasă pe acea fata si simt un sentiment ciudat cand vad ca posteaza poze cu ea si cand lasa com la poza ei cu te iubesc sentimentul il asociez cu o durere puternică pe care nu stiu sa o explic . Cand ii trimit mesaj si ii spun că îl iubesc nu imi raspunde cu si eu te iubesc dar ei da si apare si ca sunt logoditi 😓 problema e ca ma doare foarte tare si ca il iubesc dar el urmează să se însoare ce sa fac? Dacă nu îi dau mesaj sufăr daca vb cu el si văd că posteaza poza cu ea si ii spune ca o iubește tot sufăr
    E mai bine sa încerc să îl uit? Nu cred ca pot sa rezist fără să îi scriu mesaje oricum el e foarte departe de mine de la acel spectacol nu ne-am mai văzut dar el si cu ea locuiesc impreuna

    • Sorin spune:

      E mai bine să încerci să-l uiți? Tu ce crezi? Cât de fericită te face această iubire? Nu este atât de grozav pe cât crezi, este mai mult desenat așa de mintea ta. Poți să vezi prin acest decor, dacă te străduiești. Vezi aici un articol despre cum să nu mai iubim pe cineva (sau ceva în genul ăsta). Adesea iubim, nu pentru că așa simțim, ci pentru că vrem să trăim suferința din iubire. Încercăm să ne convingem că asta simțim, dar rareori este așa. De exemplu, dacă te uiți cu atenție la ce simți, propriu-zis, este doar dezamăgirea că nu te iubește el. Simți că ai pierdut și îi spui că-l iubești ca să-l atragi la un nivel de egalitate, să-ți dea înapoi ce i-ai dat tu. Tot efortul ăsta este pentru reciprocitate. Nu este iubire. Da, era drăguț și poate te-ai fi putut îndrăgosti de el dacă aveai ocazia, dar n-ai prea avut-o. La început nu cunoaștem persoane, ci le aproximăm la alte persoane reale sau imaginare din trecutul nostru și asta iubim: imaginea lor, nu pe ei. Pe măsură ce petreci mai mult timp cu o persoană, o cunoști mai bine și ai ocazia să te îndrăgostești chiar de ea. Mult succes la următoare aventură! Vezi articolul dacă vrei să ieși din cercul de durere la care a dus aceasta.

  • Dora spune:

    .buna ziua!am avut 3 relatii fiecare cu o durata de 3-5 ani.(care au esuat).Am intalnit acum la 43 ani,un barbat cu 15 ani mai mic decat mine.Are tot ceea ce imi doresc de la un eventual partener se viata..afectiune.atentie.,protectie etc.,insa nu pot depasi ideea diferentei prea mare de varsta.Stiu ca ma iubeste.simt ca este sincer in ceea ce priveste relatia.doreste sa formam o familie(nu neaparat copii).spune ca sunt jumatatea lui.marea.prima si ultima lui dragoste.Am momente cand si eu proape ca nu pot exista fara el.uneori insa imi spun :nu va tine.*peste 10 ani va gandi altfel.citesc tot felul de comentarii pro ori contra duratei acestor gen de relatii.Mentionez ca mi-am dezvoltat si atacuri de panica.si din acest motiv urmez sedinte de terapie.Am deja 10-12 sedinte..dar inca nu reusesc sa inteleg ce mi se intampla..ma decid la fel de greu..mi-e oarecum teama de schimbari.Dumneavoastra ce ma sfatuiti in aceste situatii ?Multumesc !

    • Sorin spune:

      10 ani sunt mulți ani. Ar fi cea mai lungă relație a ta. Relațiile lungi și fericite sunt mult mai rare decât crezi. Nu căuta să faci un target din asta. Cele care există nu așa se susțin, prin planuri de 30 de ani, ci de bucuria fiecărei clipe fără așteptări. Din experiențele trecute ai observat că viitorul este greu de prezis. Nu vei avea niciodată garanția. Singurul lucru garantat este prezentul. Asta este ceea ce ai acum. Vrei să renunți la ceva minunat că s-ar putea să nu mai fie minunat? N-ai mai avea nimic pe principiul ăsta, nu-i așa? Nu zic că relația trebuie să fie un consumabil ca un telefon, dar asta pentru că o relație poate să nu fie depășită de tehnologie. Poate fi încă utilă mult timp. Dar începe, ca și la telefon, cu a te bucura de ea acum. Și pentru mâine vom decide mâine.

  • Maria spune:

    Buna ziua.Am un băiat de 11 ani si acum termina cl.a 5 -a.Are o problema la ora de matematica. Din clipa in care intra profa in clasa băiatul meu are un trac de nu mai știe nici nici cat e 2+2 desi e bun la matematică.M- a rugat sa- l ajut si nu stiu cum. Va rog dati-mi niste sfaturi. Va mulțumesc.

    • Sorin spune:

      Vorbește cu profesoara. Nu da vina pe ea, doar spune-i că nu este obișnuit cu stilul ei. Să fie și el de față, să înțeleagă și ea că dacă vrea să-l învețe, nu funcționează pentru el. Și el să înțeleagă că el nu trebuie să o impresioneze pe ea.

  • Elly spune:

    Buna ziua. Am observat ca de mult nu s au adresat intrebari. Am si eu o problema. Cum as putea sa scap de boala posesivitatii. Am devenitasa din cauza comportamentului prietenului meu. El ma minte. Tot timpul vrea sa iasa singur sa se plimbe singur. Imi face promisiuni si nu vad nici o schimbare. El are si patima jocurilorde noroc, a fumatului si a bauturii uneori. Si urasc minciuna. Daca poate saimo raspunda cineva m as bucura. Multumesc din suflet!

    • Sorin spune:

      Vrei să facă el o schimbare sau să faci tu? Fie decizi ce vrei să ai de la un partener (să vă plimbați împreună) sau accepți și cauți ceva de făcut singură sau cu prietenele tale. Într-o altă ordine de idei, eu aș fi mai suspicios legat de plimbatul singur. Nu cunosc mulți oameni care fac asta.

  • Alexandra spune:

    Am nevoie de niste sfaturi si pareri .Am 18-19 ani si tipul de care am sa vorbesc are 20 .In clasa a8a l am simpatizat dar niciodată nu ne am vazut personal ,am vorbit pe fb de o data sau de 2 ori. Eh,anii au trecut si nu imi închipuiam ca o sa ajung sa vorbesc cu el din nou .Acuma vreo 3 luni am început sa vorbim din nou .El nu isi aducea aminte ca am mai vorbit in urma cu cativa ani si nu știa ca eu l am plăcut. In astea 3 luni am tot vorbit (nu in fiecare zi dar am vorbit).Prietena mea cand a vazut cum vorbeste el cu mine si cum conversațiile continuau ,nu i venea sa creada deoarece el da ,este un tip sincer, de treaba ,amuzant, DESCHIS ,dar nu e deschis cu absolut oricine.Ea mi a spus ca e de bine toata treaba asta cu vorbitul si faptul ca el era deschis cu mine si dragut .Vorbisem ca o sa ne vedem o data si o data ,dar nici eu si nici el nu am stabilit o data .La un moment dat ,mi a zis “even if i don’t know you ,I wanna have sex with you ” ,iar eu l am intrebat “de ce ?” La care imi raspunde “nu stiu ,te simt pe acelasi film cu mine ,imi place cum gandesti si din ce am avut pana acuma esti singura care nu ma judeca “..Nu imi aduc aminte cum a continutat desi stiu ca am mai vorbit o perioada si dupa ,cam o saptamana si ceva nu am vorbit.Intr o zi ,am vazut random pe instagram ca s a impacat cu fosta lui dar dupa o săptămână cred,s au despărțit iara .Am început sa vorbim din nou dupa ceva timp si i am povestit ce am pățit cu fostul meu in urma cu vreo 4/5 lunai,ca m am implicat intr o relatie pe care doar eu o vroiam si mi am pierdut timpul degeaba.I am cerut sfaturi in legatura cu bacul,si cu stresul pe care il am .Am observat ca ma sustinea sa invat si sa incerc sa ma calmez ca sa pot sa rețin cu usurinta .Apare in discuție chematul la el .Si imi spune ca oferta lui e inca valabila .Mi a propus sa merg la el sa o facem ,sa ne relaxam împreună pentru ca pana la urma trebuia sa fie ceva relaxant pentru amandoi si amuzant cu tot cu glumele noastre :))La care l am intrebat “dar de ce ?nu iti da prietena ?” El:”ne am despărțit de vreo 3 saptamani”
    Eu:”De ce ?”
    El:”M a inselat si alte drame si s a rupt relatia ”
    Eu:”Pai si de ce eu ? Sunt varianta b?”
    El”Tocmai ca nu .Ești prima .Nu am mai vorbit cu vreo fata si nici nu am propus sau vorbit chestii de genu decat cu tine”
    Eu :”Daca tu spui,oricum nu prea cred ”
    El:”Nu te mint .Nu am de ce .Imi dai un vibe fain si imi place ,te simt pe film cu mine.”
    Dupa ce am mai vorbit..Nu stiu exact cum i am spus ,dar i am dat de inteles ca pare a aventura si nimic mai mult iar el mi a zis “Dar nu e o aventura ,sau nu o lua asa ,ca pana la urma nu sti ce se va intampla .Poate ma indragostesc de tine sau tu de mine .Pana la urma nu ai de unde sa sti sau cum sa controlezi ”
    Eu:”adevărat. .vedem noi ”
    Si a dat seama ca sunt rusinoasa si ca nu sunt sigura daca am nevoie de asta . A tot “tras”de mine ,vorba lui ,pana cand am i am spus ca ma duc.In timp ce imi faceam baie si ma pregateam ,ma tot gandeam si am realizat ca si daca e doar o aventura, am nevoie de asta si sunt sigura ca vreau deoarece e singura persoana care imi oferă un vibe fain si pe care aș lasa o sa ma atinga deoarece oricine pana atunci (in ultimele luni )care incerca sa ma atinga in vreun fel ma simteam foarte prost si ma enervam (de exemplu,cel mai bun prieten, mi a dat o palma la cur in gluma si intr o seara am dat sa ne pupam pe obraz inainte sa plec acasa si din greșeală s a întâmplat sa ma pupe pe gura,am avut o reacție foarte naspa ) .
    Conversatiile noastre continuau in timp ce ma pregateam si imi aduc aminte ca la un moment dat mi a zis ca ii culmea ca ii place mai mult mintea mea si persoana mea decât modul în care arat si ca el nici macar nu stie cum arat in totalitate deoarece nu aveam poze cu corpul sau asa decat cu fata.(Tin sa preciez ca e un tip foarte sincer si orice ii trece prin cap sau simte nevoia sa spuna ,spune pe fata )
    Am ajuns intr un final la el. Totul era ok.Se tot uita la mine ,in ochii mei foarte mult ,zambea ,imi spunea ca nu trebuie sa imi fie rusine si pot sa fac ce vreau ,sa spun ce vreau ca nu are nimic împotriva. Pana sa facem sex,am stat in pat ,am ascultat muzica si vorbeam foarte multe chestii. Nu știu ce vorbeam la un moment dat ,si mi a zis ca nu crede ca s ar putea îndrăgosti in prezent pentru ca nu crede ca este capabil dupa toate cele întâmplate in viata lui si cu fostele lui dar daca chiar s ar îndrăgosti ,nu s ar abține. Se juca cu parul meu si imi spunea ca ii place nuanta de blond pe care o am ,”ii faina,chiar imi place ,si iti sta bine asa “.Ma pupa pe obraz si pe frunte, avea momente când ma lua in brațe si se uiat foarte mult la mine si zambea .Era o atmosfera foarte faina ,amuzanta si relaxanta. Printre discuții, strecuram amândoi cateva glume la care radeam cu pofta .Nu știu cum facea ,dar de nu stiu cate ori ma lua de mana sau isi punea mana lui pe genunchiul meu .Dupa ce am facut sex,venea la mine sa ma i a in brate de la spate ,ma pupa pe frunte ,zambea,mi a spus ca sunt frumoasa .Am stat din nou si am vorbit multe chestii, si m a intrebat la un moment dat daca mi a placut pentru ca era important sa ma fi simțit bine si eu (spusele lui).
    Dupa toate chestiile astea imi adusesem aminte ca pana la 5 era singur acasa deoarece atunci venea mama lui de la lucru.
    Eu”nu mai stau mult si plec..ca ai spus ca vine mama ta si nu cred ca vrei sa ma vada 😂😅”
    El:”Eu n am nici o problema daca vine si o cunosti,tu sa nu ai 😊”
    Eu “Eu nu as avea o problema 😂dar mai bine plec ca si asa vreau sa ma duc acasă sa invat”
    El”Go and learn girl “si m a pupat
    El:”Dupa ce pleci tu ,ma pun si dorm putin ca sunt foarte obosit parca si inca imi revin dupa ultimul festival :)) ”
    Inainte sa plec,m a luat in brate de vreo 2 ori, ma pupat pe obraz si pe gura .In capul meu eram asa confuza..nu stiam ce o sa mai fie intre noi .Dar nu imi parea rau de nimic .
    Dupa ce am ajuns acasa si am învățat o vreme ,m am pus sa dorm cateva ore .Cand m am trezit mi am verificat telefonul sa vad daca am vreun mesaj de la el si din păcate nu aveam .M am gandit ca poate doarme desi era vreo 10 seara si ma gandeam ca in alea 5 ore dupa ce am plecat de la el ,s ar fi trezit deja .Am stat ce am stat iar pe la 4 dimineata in timp ce dormeam, mi a scris “Iti dai seama ca am dormit de cand ai plecat de la mine si pana acuma? 😂😋”
    Si ieri dimineață, cand m am trezit, i am răspuns .Am vorbit ceva ceva dar azi nu am vorbit nimic .
    Nu știu ce sa cred .Il plac si ma simt in largul meu cu el,imi face placere sa stau cu el ,sa vorbesc cu el .Am obsevat ca ne potrivim la unele chestii,si ne completam .El e zodia pești iar eu sagetator. Stiu ca pentru multe persoane ,chestia asta cu zodiile este irelevanta dar mie imi ofera speranța si cel mai important este ca eu cred in lucrurile astea. Nu 100%,dar 70%/80% cred .Si de cele mai multe ori ,se asemanau întâmplările cu zodiacul.
    Care sunt sansele sa ne mai vedem oare ?Care sunt șansele ca el chiar sa simta ceva pentru mine ?
    Care sunt sansele sa fie ceva mai mult mai încolo?
    Mi ar place sa il cunosc din ce in ce mai bine si sa fie ceva .
    Sper sa nu fiu judecata ,nu vreau altceva decat niste sfaturi si niște păreri. Imi pare rau dacă e enervat ca am descris atata de detaliat ,dar pentru mine detaliile conteaza mereu .

    • Sorin spune:

      Probabil te-ai lămurit cu niște lucruri până am răspuns eu. Pare un tip de treabă care știe să se poarte cu fetele, dar asta știai deja. La momentul la care mi-ai scris acest mesaj era în control. Te-a condus și ți-a plăcut să fii condusă. Este frumos să fii condusă de cineva cu care ai o relație minunată, este riscant dacă cineva te conduce pentru propriul interes. Dar n-aveai cum să afli decât dacă riscai. N-aveai ce să faci și cred că, dacă ai ajuns să regreți, măcar ești împăcată că știi cum ar fi stat lucrurile. Despre faza cu a-i cunoaște mama, băieții n-au o problemă cu asta, in general. Adică nu înseamnă mare lucru pentru noi. Faptul că s-a purtat frumos cu tine după sex poate fi pentru că te place sau pentru a “letting you down easy”. Faptul că a spus că nu este deschis acum pentru o relație, că a suferit, este un semn nasol, din păcate. De asemenea, faptul că el are controlul iar tu ești defensivă (tot întrebi “de ce”), aștepți să-ți spună el, îl cam inviți să te folosească. Dacă vrei mai multe, trebuie să-ți faci curaj, să stabilești ce vrei și să pui condiții. Nu-l aștepta pe el să facă pasul. Oamenii, de obicei, nu cumpără ce pot lua gratis și tu îi dai gratis.

  • Bianca spune:

    Buna ziua sunt de doi ani și patru luni cu prietenul meu și de la un timp încoace ne tot certam. Vreau sa va spun ca la început ne înțelegeam bine poate și de ce a fost la începutul relației. Mereu da vina pe mine nimic nu ii convine adevarul ii ca este gelos și poate și de accea ne certam mereu. Suntem împreuna la servici și tot timpul exista cearta între noi el este și afemeiat și tot ia m spus ca se schimbe și îmi promite dar nu se tine de cuvânt se uita după femei căsătorite și când este vorba sa mergem undeva împreuna după aceea inventează ca nu mai poate sa mergem va rog frumos sa îmi dați un răspuns oare este o boala sau ii din cauza ca este tânăr are 20 de ani și când sa nervam ai ia m spus de multe ori ca ne despărțit el spune ca nu poate fără mine va rog sa îmi dați un răspuns mulțumesc frumos

    • Sorin spune:

      Prietenul tău este “stăpân pe domeniul lui”. Încearcă să posede cât mai mult, fără să dea la nimeni din teritoriul cucerit. Puterea îmbată și el o are. Ce poți face este să te protejezi. Poți să stabilești ce este acceptabil și să rupi relația când depășește limitele sau poți să accepți că așa vor sta lucrurile. Dacă pui limite fii pregătită să rupi relația petru că este foarte probabil să se întâmple asta. Poți începe cu “știi toate acele promisiuni că te vei schimba pe care le-ai făcut? Acum ai oportunitatea să le pui în practică”. Dacă ajungi să te desparți după o astfel de situație, cum spune și Dua Lipa, dacă îi tot dai șanse nu faci decât să-ți creezi singură și mai multă suferință.

  • Creteanu Florentina spune:

    Buna seara,ma numesc Florentina si am 45 ani,divortata.Am intalnit un barbat de 40ani aflat in divort si un pic depresiv.El sta acum cu bunica lui de 85ani de care are grija,dar cu, care se cearta mereu din nimicuri.Am stat si eu la el aproape doua saptamani,timp in care m am atasat f mult de el.Este un barbatf responsabil,dar care a devenit f iritabil,am inteles ca inainte de divort nu era asa,mi a spus bunica.Motivul divortului ar fi ca ea l ar fi inselat.In perioada cat am stat cu el am observat ca are un libidou sexual scazut,si ar dormi,simitindu se obosit.Am inteles ca asa a fost mereu nu ar fi ceva nou.Incep sa i dau dreptate foste neveste.Eu il doresc iar el nu.Mi a zis ca are nevoie de o pauza,ia eu am hotarat sa l parasesc.Dar ma gandesc mereu la el,si mi e dor de el,mai vorbim prin mesaje si se pare ca si el sufera dar nu vrea sa ma dezamageasca de asta a luat hotararea asta.Ce pot face sa l ajut,deoarece stiu ca e trist si plange uneori,acum din cauza mea dar cand la m cunoscut era asa din cauza fostei sotii,deoarece nu credea ca i s a putu intampla asa ceva dupa 17ani de casnicie.Eu il plac f mult si vreau sa fiu cu el,dar nu stiu cum sa l scot din starea asta

    • Sorin spune:

      Este puțin probabil să-l scoți din starea asta. Dacă un divorț n-a reușit, pare să fie nu foarte interesat să iasă din zona de confort. Dacă este motivat, într-adevăr, poate să meargă la un psiholog. Partea asta: „nu credea ca i s a putu intampla asa ceva dupa 17ani de casnicie”, arată că așteaptă ca fericirea în relație să se întâmple de la sine, nu să facă el ceva pentru asta, ceea ce, realitatea arată că nu prea se întâmplă. Relațiile sunt efort susținut, satisfacerea nevoilor celorlalți și el pare supărat pe viață că nu-i oferă gratis lucruri. Nu este veva rar, desigur. Majoritatea gândim mai mult sau mai puțin așa, dar reușesc ce-i care își ies din zona de confort și așteptări nerealiste și vin în întâmpinarea celorlalți.

  • Ribana spune:

    Bună ziua am o intrebare si eu.De ce tot timpul cand ma întâlnesc cu cineva din vorbe începem să ne agitam reciproc

    • Sorin spune:

      Probabil agitația celorlalți este mai mult cu tine decât cu alte persoane? Altfel spus, probabil nu cunoști doar oameni agitați. Poate în discuțiile cu tine deveniți amândoi agitați. Este ceva ce poți schimba? Poate joci „da, dar…” (Eric Berne – Jocuri pentru adulți) sau poate îți place să nu dai dreptate celorlalți? Oricum, sunt convis că este ceva ce poți controla, până la urmă. Un mod de a nu ajunge la agitație este să schimbi direcția în care merge conversația dacă simți că devine fierbinte.

  • Adriana88 spune:

    Povestea mea incepe cu mai bine de 1 an in urma, cand fiica mea, acum in varsta de 16 ani, si-a facut un prieten.
    Acest baiat venea dintr-o relatie de aprox.3 ani (cu intreruperi de-a lungul acesteia). La aprox. o luna si jumatate si-a reluat relatia cu fosta iubita.
    Am suferit alaturi de fiica mea, lucru care ulterior nu mi s-a parut tocmai normal. Am slabit eu 4 kg datorita acestei deceptii suferita de ea.
    La aprox. 1 luna si jumatate, s-au impacat. Il iubea enorm si a acceptat aceasta impacare. Au urmat cateva episoade de acest gen. Un dute vino de la fiica mea la relatia anterioara.
    Ultima despartire oct’17, a fost pe motiv ca fiica mea nu este pregatita sa-I ofere”totul” la fel ca iubita lui din copilarie (el este cu un an mai mare decat fiica mea).

    Ce ma nelinisteste pe mine este ca de fiecare data cand s-a reimpacat cu el, eu am sustinut-o stiind ca-l iubea f tare, cu toate ca stiam cat de mult suferise.
    Din decembrie ’17, are un nou prieten. O relatie frumoasa, s-a detasat de primul prieten si este implicata deplin in aceasta.
    Acesta din urma a incercat sa reia relatia cu ea, iar fiica mea nu a fost deacord sa-si paraseasca actualul prieten, pentru el. Mai tin legatura, ea fiind destul de reticenta.
    Insa eu , EU simt nevoia sa stiu tot ce se poate despre el, sa vad ce face, daca mai este cu iubita lui, in ce competiti participa cu echipa, il aduc in discutiile cu fiica mea.

    Am incercat sa-mi justific curiozitatea, spunandu-mi ca am o slabiciune pentru el, deoarece este fotbalist ca si baiatul meu, are rezultate foarte bune pe plan professional,
    (fata de prietenul actual al fiicei mele care nu este mai “bun” d.p. meu de vedere, pe plan profesional),ca am trecut peste toate neplacerile create fiicei mele, pentru ca si el ca si fiul meu , sunt baieti si asa fac ei…etc.
    Ma bucur cand fiica mea imi spune ca a mai vorbit cu el, ca se intereseaza de ea…samd

    Vreau sa inteleg ce se-ntampla in subconstientul meu? De ce ma intereseaza acest copil? Cineva mi-a spus ca este posibil sa aiba legatura cu faptul ca si eu am fost parasita in adolescenta de prietenul meu, la aceiasi varsta ca si ea.
    Ok, accept asta, dar cum trec peste..?Nu vreau sa ajung sa-mi imping fiica inapoi in relatia anterioara doar pentru “deviatia mea”

    Astept cu interes raspunsul dvs.
    Multumesc

    • Sorin spune:

      Ceea ce admir foarte tare este abilitatea ta de-a vedea că se întâmplă asta, că nu ești prinsă și dusă de val. Aș zice că este forte pertinentă realizarea persoanei respective cum că retrăiești o proprie pierdere. Dar aș mai adăuga ceva. Prietenul respectiv este și primul ei prieten. Poate ai o dificultate în general de a fi respinsă (sau de a nu fi selectată). Poate că faptul că băiatul A (primul, adică) nu o place pe fiica ta (care este o parte din tine – la propriu: suntem programați genetic să credem asta) la acel nivel definitoriu care să însemne „o place cu certitudine”, este un fel de neîmplinire, un capitol neîncheiat. Poate că i-ai spus la un moment dat, când sufereați amândouă, că „vă veți împăca” și acum simți nerăbdare să se întâmple o dată asta și să vadă fiica ta că ai avut dreptate. De asemenea, tu fiind un adult, emoțiile durează mai mult decât în adolescență și poate. Scriind toate astea și procesând mai mult am ajuns la ceva de care sunt mai sigur. Pierderea asta și așteptarea veștilor de la celălalt sunt convins că fac parte din povestea ta de viață. Este ceea ce „te atinge”. Ai încept acest mesaj nu spunând cât de multe bucurii ai trăit alături de fiica ta când ei doi s-au cunoscut, ci ai suferit alături de ea când s-au despărțit. Asta este partea la care te pricepi mai bine, partea pentru care ai instrumente – recuceritul. Și, fără să vrei, este ceea ce o înveți pe fiica ta. Cum faci să scapi? Oamenii încurajează tot felul de gânduri și idei pentru că le iau prea personal. Se gândesc că are vreo semnificație, că este important să-i dea atenție. Dar toate aceste obsesii sunt niște mesaje înregistrate. Nu au nicio valoare internă, doar umplu o liniște. Le poți oricând înlocui cu altceva. Le poți observa din afară cum reușești deja din când în când și să înțelegi că mintea noastră încearcă să ne aducă într-un loc unde se simte confortabil. Nu este un loc corect, adevărat, este doar o exagerare care, a învățat ea, ne poate menține stimulați. Există o expresie la nativii americani; n-o mai știu exact, dar varianta scurtă este că din doi lupi (bine și răul, gen), câștigă cel pe care-l hrănești. Ai ajuns să faci această obsesie pentru că ai hrănit-o. Poți, cu emoție la început, că este greu când începi ceva nou, să iei bucuria relației bune. Știu că poți asta, că și eu am făcut acest drum la un moment dat! Mult succes!

  • Diana spune:

    Buna ziua! Imi puteti spune si mie ca fel de intrebati se dau la testul psihologic la scoala de politie? Va rog mult sau imi puteti da un test model? Multumsc.

  • Florina spune:

    Buna ziua,as avea si eu o intrebare. Daca a tine la cineva e tot acelasi lucru cu iubirea sau sunt doua lucruri diferite? Si ce semnificatie are iubirea? Astept raspunsul dvs. Multumesc frumos!

    • Sorin spune:

      Sentimentele nu sunt niște lucruri atât de clare și limpezi, chiar de cărțile de psihologie ar putea da această impresie. Da, a ține la cineva și a iubi este același lucru. Iubești ceea ce nu urăști și nu ești indiferentă la. Obiectele iubirii pot fi persoane, obiecte, activități etc. De asemenea, dependența de cineva este tot parte din iubire. Mai mult, chiar și ura are în ea iubire – ura implică atracție, acordare de atenție și astea sunt parte din iubire. Cum spuneam, lucrurile nu sunt atât de separate. Dar, tocmai din această perspectivă, iubirea nu înseamnă o condamnare. Dacă ești alături de un partener care nu te respectă, care te abuzează, foarte probabil încă îl iubești, dar asta nu înseamnă că nu poți înceta o astfel de relație. Tocmai că iubirea este largă, poți să alegi ce persoane să apropii și ce persoane să îndepărtezi și tot în iubire să fii. Înțeleg că întrebarea a plecat de la o definiție mai îngustă a iubirii, care ar putea sau nu să includă a ține la cineva, dar, oricum ai descrie iubirea, a ține la cineva este parte din ea. Nu poți să ții la cineva și să nu-l/o iubești. Dar, dacă pentru unul din voi, celălalt intră în zona de ignorare, asta seamană a sfârșitul iubirii. Nu, neapărat, că nu se poate reactiva, doar ca asta se întâmplă la momentul respectiv.

  • Mi se intimpla SA rid cind mi se comunica ceva serios.Este vorba de o manifestare psihica sau nu?

    • Sorin spune:

      Mi se întâmplă și mie. Nu-i așa că este enervant? Oamenii își spun suferințele și noi ne abținem să nu râdem! Explicația este că râsul este o descărcare de tensiune, ca și plânsul, de altfel. Ne simțim încărcați și ne vine să eliberăm tensiunea, precum un strănut. Cel mai probabil se leagă și de niște tensiuni acumulate în trecutul apropiat. Nu cine știe ce tensiuni, neapărat, ci… așa… stres acumulat de zi cu zi. Nu prea este nimic de făcut, mai mult decât ca, atunci când ne scapă, să explicăm că este doar o eliberare de tensiune și că autentic ne pare rău, chiar dacă suntem convinși că nu se vede așa. Ca să previn râsul, eu mă mai mușc de obraz pe interior; poate te ajută și pe tine.

  • Anca spune:

    Bună dimineața. Am o problemă în care nu găsesc niciun răspuns nicărieri. Am avut o relație de 2 ani în care au fost multe amintiri frumoase dar și mai puțin frumoase. Dar chiar înainte de a face 2 ani am avut o dispută, eu am ieșit dimineață de la muncă și am mers direct la el să petrecem acest timp împreună și să ne bucurăm de aniversarea noastră(precizez că nu am stat împreună în aceeași casă). Cu toate acestea el a doua zi a plecat la munte cu câțiva prieteni, știam de acest lucru dar speram totuși să nu meargă și să rămână acasă cu mine, în seara aceea ne-am certat destul de rău pentru că el alesese să meargă în loc să rămână, știu că nu am reacționat bine felul în care am tratat problema, am realizat acest lucru, puțin mai târziu dar l-am realizat, i-am spus și lui dar a zis că e prea târziu. În fine, după această întâmplare ne-am certat aproape o săptămână deoarece nu ne vedeam deloc, aș fi vrut să îmi petrec timpul cu el măcar 5 minute, mi-ar fi fost de ajuns. Știu că a avut treabă a fost mai tot timpul ocupat, dar din punctul meu de vedere putea 5minute să ne vedem. L-am presat că nu vrea să ne vedem, nu am fost atât de înțelegătoare în privința asta precum trebuia, știu. Realizez acest lucru, dar este prea târziu. El a luat decizia de a ne despărți acum 2 săptămâni, iar în acest timp au fost perioade în care nu vorbeam și perioade în care mai vorbeam, dar când vorbim este atât de indiferent, știu că se preface pentru că l-am întrebat cum îi reușește acest lucru să o fac și eu să nu mai sufăr atât și mi-a zis că se preface. Am încercat să-l fac să ne împăcăm, dar a zis că nu mai vrea o relație. I-am spus că am realizat că am greșit față de el, mi-am asumat această vină însă nu vrea să ierte. Spuneți-mi vă rog, dacă ar mai putea exista șansa la o împăcare, eu îmi doresc din tot sufletul acest lucru și mă rog la Dumnezeu în fiecare zi pentru a se întoarce. Și înainte să mă întrebați, da chiar vreau acest lucru pentru că îl iubesc nu pentru că îmi este obișnuință. Vă mulțumesc anticipat pentru răspunsul dumneavoastră!

    • Sorin spune:

      Cine poate ști? Sunt un milion de factori de luat în considerare. Cum va fi însă, dacă vă veți împăca? Pare că o parte din tine este nemulțumită de situație. Strânge și apoi aruncă venin. Partea din tine care se apreciază după aprecierea celorlalți vrea să o țină în frâu și acum vrea să repare lucrurile. Încearcă să te convingă că era bine și că n-ai știut să apreciezi, dar, realist vorbind, nu te simțeai foarte liberă în relație sau foarte iubită. Încercai să-i faci pe plac și erai nemulțumită că el nu încearcă la fel de mult și te întrebai dacă te iubește la fel de mult. Acum te gândești că nu meriți să fii iubită dacă nu te iubește el și încerci să-ți iei înapoi dreptul de a fi iubită. Dar este posibil să fie la tine. Dacă vă împăcați vei fi iarăși prinsă în capcană, nu-i așa? Știu, crezi că va fi bine, și așa va fi la început, dar dacă vrei să dureze și să te bucuri de relație și să nu ajungi în același punct ca acum, va trebui să fii sinceră ce-ți dorești, să nu mai cauți la fel de mult aprecierea celorlalți (vezi niște articole pe-aici, eventual; mai util ar fi niște cărți și, mai util, psihoterapie) și să te asiguri că ai o relație care ține cont de tine dincolo de o anumită linie pe care ți-o stabilești și sub care nu vei tolera (nu vei tolera, nu înseamnă, neapărat, despărțire, ci dicuții și terapie de cuplu ca să fii sigură că se întâmplă. Îți recomand și cartea „Jocuri pentru adulți”, o carte despre comportamentele umane inconștiente care ne creeaz suferință, pentru că simt că joci unele (cel puțin „te-am prins ticălosule”).

  • Georgiana spune:

    Credeti ca ar fi mai bine daca am merge la cateva sedinte la psiholog in cuplu pentru a ne ajita sa ne intelegem mai bine reciproc? Noi am vorbit despre chestia asta si el este deacord.. dar vreau sa stiu daca se poate rezolva ceva cu mersul la psiholog.. in special pe mine sa ma ajute .. sa ma faca sa inteleg ca nu am dc sa fiu geloasa pe niste chestii complet banale

    • Sorin spune:

      Poate să ajute sau poate să nu ajute, depinde de voi dacă vreți să folosiți ședințele să fiți sinceri și implicați în schimbare sau dacă vreți să vă ajutați de psiholog să vă justificați poziția și să „nu cedați”. Dar dacă te aștepți să schimbi ani de practicare a unui comportament după o oră de discutat, ai așteptări nerealiste. Terapia este un proces de durată. Dar așa este orice domeniu în care vrei să dobândești pricepere, nu? Ca o concluzie, șansele sunt mult mai mari să reușim, atunci când suntem ajutați de un specialist în domeniu, n-ai zice?

  • Georgiana spune:

    Buna.. ma numesc georgiana.. si am o problema destul de grava cred eu.. adica gelozia..sunt geloasa pe chestii care nu ar trebui sa ma afecteze in nici un fel.. deci.. pir si simpli cand imi aud iubitul (am o relatie cu acesta de 3 ani) pronuntand numele altei fete pur si simplu o iau razna.. deci de cand suntem impreuna pur si implu pot spune ca a rupt legatura cu lumea din jur.. si stiu ca nu e bine.. dar a facut asta pt a nu mai fi eu asa de geloasa.. si nu stiu cum sa fac sa accept faptul ca daca imi povesteste ca o anumita fata a facut ceva nu e ca si cum ma inselat cu aceasta.. si ma enervez si incep reprosurile din partea mea “de ce te intereseaza de viata ei?? Dc te.ai gandit tocmai la ea..de unde stii tu ca a facut asta.. tu o urmaresti cumva sa vezi ce face ea?” Si multe altele.. si daca puteti as vrea sa.mi ziceti cum as putea sa nu mai fiu asa.. pt ca eu stric relatia.. totul pleaca de la creer ..deci se mai intampla sa il salute o fata pe strada.. ma simt ca si cum m.ar fi inselat si iar incep intrebarile “da de unde o cunosti? Dc te.a salutat?? Ce treaba ai tu cu ea??” .. dupa cateva ore buuune de cearta chiar si zile.. pe moment imi dau seama ca am facut ceartaa aiurea..si ii zic ca o sa incerc sa ma abtin de acum..doar ca mu pot.. tin sa mentionez eu am 18 ani iar el 20.. va rog un pic de ajutoor!!

    • Sorin spune:

      Mi-am regăsit un articol pe internet pe care-l credeam pierdut. L-am adăugat aici pe site – este ultimul: „Când bărbații sunt geloși…”. Poate te ajută!

  • Maria spune:

    Buna ! Iubitul meu a vrut sa luam o pauza , a trecut cateva saptamanii si l-am intrebat cand o sa ne impacam el mi-a spus ca o sa ne impacam cand o sa incep eu sa ma arnjez si mi-a reprosat ca in toata relatia noastra eu niciodata nu m-am aranjat si nu am avut grija de mine.Desi cand ma aranjez el incepe sa urle la mine ca imi spune ca eu am pe altu. Intrebarea mea este daca mai are rost sa merg mai departe cu el sau nu ?

    • Sorin spune:

      În general, când ne aranjăm și suntem observate/ți de mai multe persoane, avem mai multe dintre care să alegem și interesul lor este mai lung față de noi. Pe de altă parte, în această relație, deja el dobândește o putere asupra ta, pare că urmează să te străduiești să urci la nivelul la care ai dreptul să fii cu el și astfel de relații nu merg bine. El se va învăța să ceară, tu te vei învăța să-i oferi și „a fi cu el” devine mai important decât „a fi fericită”. Ce poți să faci este să te aranjezi, într-adevăr, și să-i dai lui oportunitatea să vină spre tine. Nu-l aștepta, însă. Cine știe ce se mai întâmplă și în viața lui. Fii sexy, disponibilă pentru alți parteneri, inclusiv pentru el, dacă încă mai este important pentru tine și gândește-te ce calități vei vrea ca viitorul tău partener să aibă.

  • Ana spune:

    Buna ! Acum doi ani in fiecare seara la ora 00:00 auze-am o musca timp de cateva secunde . Daca se intampla sa adorm mai repede visam urat si ma treze-am la 23:59 si la 00:00 iar era sunetul . ce poate insemna asta ?

    • Sorin spune:

      Eu aș investiga sursa sunetului. Între 23:55 și 00:05 aș ține lumina aprinsă în cameră și aș încerca să aflu dacă vine de undeva anume sau este doar în minte mea. Dacă nu este din exterior, următorul pas ar fi ORL (un început de tinitus). Dacă nu se descoperă nimic, următorul și probabil ultimul pas ar fi la neurolog (niște nervi par să se declanșeze neinvitați).

  • Cristina spune:

    Buna ziua. In viata mea a aparut o problema care nu o pot gestiona bine. Sunt casatorita de 6 ani (10 ani relatie) si un copil de 3 ani. Problema a aparut la inceputul anului cand am descoperit ca sotul are conturi pe mai multe site-uri (pentru femei si barbati) chiar si conturi de facebook cu alte nume. La inceput a negat apoi a spus ca tot ce face este sa discute cu diferite persoane, pentru diversitate, plictiseala si nimic important. Doar ca in aceste discutii (ceea ce am putut afla) nu am vazut nimic interesant de discutat, mai mult complimente din partea lui,catre ea, apoi am descoperit si mesaje pe telefon, de unde cred ca m-a si inselat. Ca sa nu spun ca are cont si pe un site de gay, unde mi-a dat acelasi raspuns, pentru a discuta cu diferite persoane, dar si faptul ca a comunicat prin mesaj cu cineva de pe acest site. Imi tot zice ca nu m-a inselat dar nu pot crede ca te intalnesti cu altcineva doar sa o vezi sau sa discuti sau cum a mai spus, ca vanatorul, pandeste prada sa vada daca o poate prinde, de aici si toate acele cuvinte frumoase spuse acelor fete. Nu, cu mine nu era asa, adica sa spuna un cuvant frumos, sa tina cont de ziua casatoriei si aproape nici de cea de nastere, ce sa zic de o floare. Zice ca este pierdere de timp si nu intelege rostul. Ca este de la sine inteles ca el ma iubeste fara sa spuna si eventual sa arate. Pentru ca pe langa aceste aspecte el este foarte dependent de pc si nu ma prea ajuta in casa, doar daca insistam eu si atunci ne enervam amandoi. Nu are initiativa, trebuie sa-i spun eu ce sa faca. Am discutat aceste aspecte si a spus ca asa este el. Este adevarat ca atunci cand ne-am cuplat stiam de aceasta dependenta, dar am crezut ca in timp lucrurile vor fi un pic altfel, va deveni mai responsabil, mai ales ca a aparut si un copil, dar m-am inselat, el a devenit responsabil pentru activitatile lui si pentru placerea lui. Acum suntem separati, el vrea impacare iar eu nu stiu exact ce vreau, oscilez intre a divorta si poate a incerca o impacare, dar incredere din partea mea nu exista, el in continuare are alt cont de facebook, a zis “ca daca eu am fost asa de hotarata la inceput sa divortez de ce sa-l stearga?”(dar si-a schimbat numele ca sa nu-l pot gasi). Eu cred ca vorbeste in continuare cu fete si cine stie ce mai face!Nu mai vrea sa mearga la psiholog, oricum a zis ca el este mai destept decat un psiholog si ca mi-a dat cuvantul lui ca se opreste din ce face daca ne impacam, pentru ca a vazut unde s-a ajuns. Dar eu nu cred ca se va schimba, doar se va ascunde mult mai bine. I-am zis ca daca ne-am impaca, calculator in casa nu mai vreau desi sunt constienta ca aceste lucruri le poate face si de pe telefon, dar nu l-as mai vedea stand toata ziua la pc. A zis ca nu am dreptul sa-i cer asa ceva, ca il santajez si ca nu pot sa-i interzic un hobby si acela de a se juca. Si ca sa nu termin poveste mea in mod placut, de fiecare data cand ne certam si spuneam ca divortez, ma ameninta cu moartea atat pe mine cat si pe copil. Aceasta este problema mea, pe scurt. Astept un raspuns din partea dumneavoastra. Multumesc.

    • Sorin spune:

      Nu se va schimba. Oamenii își mai schimbă valorile și comportamentul, dar destul de puțin și doar când insistă o perioadă cu determinare sau când are parte de un șoc. Niciuna din aceste condiții nu vor fi atinse dacă vă împăcați. O persoană determinată să schimbe ceva la ei pentru binele altora (comun) nu poate fi cineva care se ascunde și minte. Deci da, sunt șanse foarte, foarte mari să continue cu acest comporatment dacă vă împăcați. Chiar dacă va arăta determinare la început, este mult prea mare tentația să se ascundă și să continue, ca să merite susținerea efortului. În legătură cu amenințările cu moartea, poți vorbi cu poliția. Dacă nu este o persoană violentă fizic, este poate doar bravură. Pe de altă parte, cineva care exprimă astfel de amenințări (cu atât mai mult dacă le-ar pune în practică) arată că nu se iubește decât pe el și că nu este dispus să facă un efort pentru nimeni. Vrea doar el să primească.

  • tdomi spune:

    am rasfatat o fetita , e studenta an2 ubb englefa info mate …Nu o mai pot ajuta ..psihic… nu mai Invata …ce pot face? NUMAI material sunt buna ?

    • Sorin spune:

      Nu înțeleg ultima întrebare. În sensul că îți este datoare cu învățatul? Că partea ta a fost să-i cumperi lucruri și partea ei a fost să învețe? Întreb asta pentru că, dacă ar fi așa, pare să fie un contract pe care vrea să-l încheie. Sunt convins că are motive așa cum avem noi toți când vrem să încheiem un contract. Nu te critic, te întreb onest: poate pentru că nu ești foarte deschisă la ce vrea ea, la ce planuri are, la ce chef are. Pentru că este viața ei, până la urmă. Nu o datorează nimanui. Nici reușita în viață nu o datorează nimănui. Poate că nu se simte fericită, poate că nu-i mai place ce face. Pentru că, dacă așa stau lucrurile, până la urmă ce vrei de la ea? Să fie bogată și nefericită? Să nu mai vorbești cu ea restul vieții voastre? Sau să fie clasa medie și să aveți o relație bună? Să nu uităm că învățatul îl suportăm ca să avem o viața mai bună. Dacă deja mergem în altă direcție decât a unei vieți mai bune, la ce mai împingem lucrurile? Mult succes!

  • Andreea spune:

    Buna ziua!Am o relatie cu un barbat(32 ani) de aproximativ 3 ani, iar de 2 ani locuim impreuna…eu imi doresc sa intemeiem o familie( nu i-am spus clar si raspicat acest lucru) dar probabil a intuit pentru mi-a spus ca nu crede ca imi poate oferi ceea ce imi doresc eu!Tin sa mentionez ca nu a mai avut o relatie de lunga durata pana acum dar nici nu este tipul aventurier- dimpotriva este galant, educat, manierat si statornic!Simt ca ma iubeste, nu se pune problema sub aceasta forma…totusi: Credeti ca as face mai rau daca i-as da un termen limita in care sa se hotarasca daca vrea sa formam o familie?Multumesc anticipat!

    • Sorin spune:

      Ai face mai rău pe termen scurt, dar viața e lungă. Dacă o relație de familie este ceea ce îți dorești, ai mai multe șanse mai devreme în viață decât mai târziu. Imaginează-ți că ai 40 de ani și te uiți în urmă la acești ani: ce ți-ai dori să fi făcut? Nu trebuie, neapărat, să-l presezi, însă. Vorbește-i despre cum vezi tu viața de cuplu, despre ce-ar însemna copiii pentru tine, întreabă-l cum vede el viața și planuri are el. Spune-i că cel mai frecvent răspuns la întrebările despre realizări ale oamenilor de vârsta a treia este „copiii”. La fel, cel mai frecvent regret este că nu au făcut copii. Dar, cel mai frecvent nu înseamnă universal. Multe cupluri în prezent ignoră programarea genetică de reproducere și-și dedică timpul lor în întregime. Și și astfel de cupluri pot avea o viață împlinită. Dacă chiar nu vedeți cuplul pe termen lung în același fel, poate vă dați un termen de „consumare” a relației dintre voi, câteva luni în care să vă bucurați intens unul de altul și apoi încercați să vă vedeți de restul vieții. Toate bune!

  • Mirela spune:

    Buna..ma macină foarte tare km K soțul meu sre o aventura cu sora lui..knd L-am cunoscut a spus K e adoptat..i-am întrebat pe ai lui au ras și au spus K nu e adevărat!!!la începutul relației sexuale mi-a spus K sa culcat prima data cu o femeie măritată..apoi knd ne-am mutat împreuna la doi ani a venit și sora lui după ce sa despărțit in chirie cu noi..eu aveam fata de câteva luni..a început cu gelozii mici ..knd venea acasă de ce ma îmbrac sexi am avut Frei întâlnire cu amanți???dc imi ia numai mie și ei nu??knd ma îmbrac in pant scurt se îmbracă și ea..tot felul de poziții in pat atinganduse ,se schimba in camera cu noi și se făcea ca nu-și da seama K sta in sânii goi ..apoi ma spunea sorei ei K Eu stau numai in chiloți sa i se s…..mereu ..apoi m-au făcut in așa fel de m-au trimis la țara cu fetița..ei numai dormeau in camere separate ci împreuna!!!!eu nu știam mie imi spuneau altceva ..am aflat de la o prietena de a iei..knd venea in cursul săptămânii nu vroia sa culce cu e mn..inventa mereu pretexte..bă K e obosit bă knu sre loc cu noi in pat etc.knd venea cu ea ii spunea șefa banii erau pe mâna ei..imi făceau numai in ciuda!!!ea tot afirma K băiatul ei D băiatul soțului..K rl trebuie săi ia mașina săi facă nunta K nu are.cine!!!lasand așa akm prezent nu suporta fără se se vadă întreabă tot timpul de ea pe ea o suna dimineața prima,m-am nimerit sa fiu..nu suporta sa spun nimic la adresa ei!!!si sunt multe alte lucruri!!!iar eu le-am pus cap la cap….in plus K e teama de el knd își face Frei relație ,,iar el le găsește cusur întodeauna…numai rezist !!!!oare e doar in mintea mea????

    • Sorin spune:

      Din ce ai descris, pare destul de probabil. Sexul între frate și soră nu este ceva complet neauzit. Cu siguranță sânii goi sunt intenționați; este prea mult condiționare socială pentru ca cineva să nu fie atent/ă la asta. Deci este foarte probabil ca ea să încerce să-l atragă și poate că a reușit. Asta mai ales că noi bărbații nu prea suntem antrenați să rezistăm la invitații, ci mai mult educați să le observăm și să profităm de ele. Dar chiar dacă n-ar fi așa, și te-ar convinge că nu fac sex împreună, tot nu știu dacă ești fericită cu relația. O separare ar fi foarte dureroasă, fără discuție, și pentru tine și pentru fetiță. Rămâne de evaluat ce-ți dorești. Lucrurile nu se vor schimba în curând, el are controlul (sau sora lui). Ai putea să încerci să-l recucerești, dar, în general, dacă un bărbat are două oportunități de sex, va vrea să le păstreze pe amândouă. Va da drumul la una din ele, doar de frică să nu o piardă pe cealaltă, nu pentru că una din ele este atât de bună. Dintr-o altă perspectivă, dacă te gândești la despărțire, este adevărat că o operație (la doctor) doar, dar te vindecă de o suferință lungă. Nu este o decizie ușoară, cu siguranță și viața ta este într-un punct vulnerabil în prezent. Poate te ajută să știi că așa sunt viețile uneori. Nu sunt minunate cum ni se spune când suntem mici. Sunt pestrițe, cu părți plăcute, părți dureroase și părți plate. Poate te ajută unele dintre articolele de pe acest site.

  • Mariana spune:

    Buna ziua! Cum pot comunica cu un sot care este sarcastic, mereu se plange si da vina pe mine pentru toate esecurile lui, nu reuseste sa realizeze nimic concret in viata, ci sta toata ziua la calculator si nu face nimic pentru ca ii este teama sa inceaapa ceva si sa nu esueze, zice el!Este o persoana mandra si orgolioasa si interpreteaza totul!Zice ca nu se poate baza pe mine in conditiile in care eu am un job de 8 ore si am activitate insa el doreste se pare sa inceapa ceva doar daca ma implic si eu! Nu stiu cum sa comunic cu el pt ca orice spun se intoarce impotriva mea! A fost si la psiholog insa dupa 2 sedinte a tot amant programarile apoi nu a mai mers deloc? Ce as putea face?

    • Sorin spune:

      Docamdată vița îi oferă multe beneficii. Tu îi oferi confort, prezență (adică este scutit de suferința pe care o dă, adesea, singurătatea), securitate financiară, sex și orgoliul îi este mângâiat pentru că, din ce spui, domină conversațiile. Nu prea ai ce să faci; fiecare încercare de a ta va fi percepută ca o luptă de dominanță și va încerca să-ți arate că nu ai dreptate. Speră că, dominându-te se face mai atrăgător și te ține. Poate așa te-a și cucerit. Puterea pe care tu o ai este unde să-ți petreci viața și cu cine să nu. O astfel de schimbare poate îl va determina să înțeleagă că nu are un comportament potrivit de cuplu. Altceva ce poți face, până atunci, este să nu intri în dezbateri cu el. Să-i vorbești despre așteptările tale, despre dezamăgirile tale și să nu intri într-o dezbatere. Dacă începe să despice firul prea mult îi poți tăia avântul cu „nu-mi pasă că tu ai argumente pentru asta sau reguli de viață. Faptul că nu încerci nu înseamnă că nu pierzi, înseamnă că ai pierdut deja, că ai anulat orice șansă de a câștiga. Dar dincolo de asta, ceea ce simt este că viața mea adesea nu este plăcută alături de tine și nu vreau s-o trăiesc așa.” Desigur răspunsul lui va fi dat din durerea respingerii și va spune să vă despărțiți, dar, fără să te enervezi, poți spune că vei mai rămâne alături de el o perioadă, pentru că ce-ți dorești mai mult decât o viață fără el este o viață plină cu el și mai ești dispusă să aștepți. Și-ți mai dorești să nu te pedepsească cu despărțirea pentru curajul de a spune ce simți. Ți-ar plăcea să te înțeleagă nu să te îndepărteze. Și toate astea ar fi grozav să le spui cu tristețe, nu cu furie. Știu că sună foarte mot-a-mot – ceva ce un psiholog respectabil nu face – dar ca și cărțile sau filmele, uneori este bine să avem un model de cum se face. Poți, desigur, să folosești cuvintele tale și tonalitatea ta, doar că, dacă te enervezi, ai pierdut lupta. Va fi despre cine are argumente mai bune, nu va fi ceva ce va rămâne cu el să rumege.

  • Anonim spune:

    Buna , am o relatie cu un băiat de un an si care cate luni, la începutul relatiei el lucra in anglia am venit si eu la el fix peste 2 luni de cand ne-am cunoscunoscut ! Chestia este ca de atunci tot imi pune intrebari de genul ” nu vrei sa castigi un ban mai rapid ” asta era la inceput ! Acum din pacate a ajuns sa ma oblige si sa fac asta ! Si eu si prietena fratelui sau ! Ea este in în Spania! Ajutatima ! Va rog

    • Sorin spune:

      Ai vrea să te întorci? Poți cere ajutor familiei? Mama, în general, ajută oricât de nemulțumită ar fi – bărbații, de obicei, sunt mai absorbiți de sine și de regulile lor decât de suferința celorlalți. Poți spune „nu”? Ce înseamnă că te obligă? Poți să te desparți? Nu pare să fie o persoană de încredere; dacă pleci de la el, nu-i da detalii unde te afli și schimbă-ți numărul. Poți cere ajutor poliției de acolo sau de aici? Există riscul unor repercursiuni, vezi care ar fi acelea. Desigur este alegerea ta și poți să rămâi să faci asta dacă îți dorești. Este un stil de viață ca oricare altul cu riscuri și beneficii. Dacă simți că riscurile sunt prea mari și, într-adevăr, este de așteptat să afecteze relații ulterioare. Dacă simți că nu ești tratată cu respect, ci ca pe un obiect de folosit, decide să fii persoana de care să fii mândră și fă-ți un plan cum să ajungi acolo. Cere ajutor dacă este nevoie. Tu ce i-ai recomanda unei prietene în aceeași situație?

  • Maria.ioana spune:

    Buna ziua am o singură intrebare !Nu stiu cum sa vo spune! Se poate vb si in privat ?

    • Sorin spune:

      Doar aici. Parte din ce vreau să ofer este un răspuns potrivit și pentru cei ce nu au curaj să întrebe, cărora le este lene sau cărora nu le vin ușor întrebările și asta mi-ar plăcea să oferim cu toții. Un impas în povestea nostră și o posibilă soluție sau realizare care să ajute în a se trece peste. Altfel spus, o situație nu este a cuiva, este a vieții. Nu spune ceva despre cineva, ci face parte din varietatea și complexitatea vieții. Să oferim starea mai bună la care ajungem și celorlalți și să avem cu toții o stare mai bună!

  • elena spune:

    buna ziua am 25 de ani si acum 3 ani am facut criza de panica ami puteti spune cum pot scapa de ea

    • Sorin spune:

      Înțeleg că s-a întâmplat o singură dată, dar îți este frică să nu se întâmple din nou. Un psihiatru știe mai multe despre acest subiect decât noi psihologii. Pshioterapia ajută, dar pentru un răspuns strict legat de posibilitatea apariției și eventuale medicamente care o preîntâmpină, vorbește cu un psihiatru.

  • Sorin spune:

    Buna ziua, am o relatie de aproape 4 ani. Iubita nu mai are incredere in mine si nu ma mai respecta. Mereu are impresia cand intra in camera ca eu ma ascund cu ceva. Ba ca ma masturbam pe ascuns, ba ca ma uitam la filmebporno, ba ca o insel cu alta( vorbind pe whatsapp sau fb cu alta). Oricat as incerca sa ii spun si sa o conving, nu ma crede! Ba mai mult, ne afecteaza relatia, o simt distanta si nu mai apreciaza gesturile care le fac pt ea. Ba din contra imi reproseaza ca o neglijez eu, nu invers. Ce pot face?

    • Sorin spune:

      Pare că s-a întâmplat ceva ce nu este menționat aici, ceva care a dus la comportamentul ei. Poate real sau imaginat. Oricum, transparența totală este liniștitoare pentru cineva desigur. Acces total la whatsapp, facebook, email, telefon și clarificat ce o deranjează atât de tare la masturbare și filme porno. Bărbații au genetic mai mult chef și sexualitatea ține la ei (noi) mai mult de vizual. Este ceea ce este și nu poate fi schimbat. Putem să ne abținem dacă este ceva inacceptabil (cum este înșelatul, de exemplu), dar poate unele lucruri nu au un impact atât de îngrijorător sau nu au o capacitate să rănească. Dacă nu ești dispus să fii transparent, pe de altă parte, nu știu cum ai putea-o convinge. Pe mine, de exemplu, n-ai reuși. Dacă, pe de altă parte, transparența totală nu este suficient, vorbește cu ea și întreab-o ce ar avea nevoie să știe sau să se întâmple.

  • Floare de nu ma uita spune:

    Buna ziua! De ceva timp simt ca nu mai pot. Sunt intr-o relatie de 1 an si ceva si simt ca sunt complet blocata. Partenerul meu e o persoana super, de treaba, linistit, introvert, mai tacut, care are nevoie de suport si afectiune. Ideea e in felul urmator ca ma simt debusolata pentru ca desi il iubesc simt de parca ceva lipseste. Pe de o parte, el fiind calm, bun si introvert atunci cand avem conflicte eu pic de cele mai multe ori in pozitia persoanei care exagereaza si el ramane de neclintit. Ce ma deranjeaza la el e faptul ca e foarte tacut, econom in exprimare si energie. Eu sunt ce-i drept mai energica, imi place sa dezbat cand luamo decizie, vreau sa-i citesc reactiile. De fiecare data cand incerc sa-i spun ceva pare sa se indeparteze si mai mult si sa imi intoarca vorbele cu reprosul ca de fapt eu nu am incredere in relatia noastra. Ce ma deranjeaza insa e faptul ca desi ne dorim amandoi o familie si pare ca avem aceleasi dorinte si planuri, in acelasi timp imi e foarte greu sa continui. Si ma simt asa ca la o rascruce de drumuri. Nu imi vine nici sa-l las pentru ca e bland, bun dar i acelasi timp ma si scoate din sarite cu personalitatea lui moale.
    Acum largind putin viziunea, observ la mine ca si in fostele relatii am atras persoane mai usor de modelat dar pe masura ce timpul trecea compatibilitatea noastra scadea si implicit dorita. In tot acest timp am incercat sa aflu de ce sau ce pot sa fac. Cu tatal meu, presupunand ca ar putea fi un posibil factor recidivant, relatia e una deplorabila. El e tipul autoritar care decide tot pana si cum te imbraci. Modelul lui mi-a repugnat si imi repugna. Si totusi nici asa nu-mi place. Cu un partener moale si sensibil e o adevarata catastrofa si din cauza firii mele voluntare, cu initiativa. Imi doresc o persoana asa.

    Mai departe nu stiu cum sa procedez sau cum sa ies din asta. Imi e teama ca punand capat relatiei cu el poate voi regreta dupa din cauza faptului ca in afara de acest defect ca e pasiv, nu-i prea gasesc. Imi e teama sa nu pierd de fapt un om minunat. Si in acelasi timp sunt sfasiata de ideea ca trebuie sa ma port mereu cu manusi cu el ca sa nu-l ranesc, ca trebuie sa-l incurajez, sa-l sprijin etc.fara sa-i reprosez ca e prea tacut
    Ce sa fac?

    • Sorin spune:

      Ar trebui să vorbești despre asta cu el. V-ar ajuta niște terapie de cuplu și niște scheme de comunicare. Probabil sunt cărți în domeniu care v-ar ajuta. Oricum este un lucru bun să stabiliți regulile de dezbatere – gen câștigul să se bazeze pe argumente nu pe încăpățânare, sa folosiți modele precum SWOT și el care nu participă la comunicare nu are dreptul să critice decizia celuilalt. Chiar dacă vei avea comportamentul tatălui tău, cum este tendința, se pare, este ok. A fost un comportament câștigător pentru el, poate fi și pentru tine. Având și experiența celui afectat de deciziile celui puternic, poți ține cont de asta, poți să-l întrebi des dacă este ok cu deciziile tale, să-i ceri părerea și, dacă nu are niciuna, consideră că este de acord cu tine. Dacă nu are, dar o critică pe-a ta, un terapeut sau niște cărți de comunicare te-ar ajuta sa formulezi niște întrebări înțelepte care să invite la schimbare (de exemplu, ce ți-ar plăcea să schimb când mă critici? să nu mai încerc nimic?).

  • Anca spune:

    Bună seara!! Ma numesc Anca!!! Am o întrebare…. Eu merg la psiholog… Am 16ani… Și m-am atașat de ea….. Ce sa fac!!!!?????

    • Sorin spune:

      Te-ai atașat de psiholog? Vorbește-i despre asta – este un material super de lucrat pentru un psiholog. Se numește „transfer”, apropos.

  • Andreea spune:

    Buna!
    O intrebarea: cum e posibil sa imi pierd mintiile atat de mult intr-o relatie,incat sa mint grav, sa uit de valorile mele, sa uit de copilarie, de amintirile trecute, precizez trecute ( mi se interzicea prin privire, ton, tipete si alte cele sa vorbesc la plurar sau sa zambesc cand povesteam ceva), sa imi mint familia, sa ma gandesc la suicid, sa ajung la paiholog, sa fac din partener o persona pe care o iubesc, dar si urasc in acelasi timp?
    Cum e posibil sa imi pierd mintiile atat de mult?
    Au trecut 2 ani de la aceea relatie…si eu ma invinovatesc si in ziua aceasta de tot ce a simtit persoana respectiva, de cat a suferit din cauza mea. Nu pot sa cred ca eu ma invinovatesc de faptul ca nu puteam vorbi cu barbati, nu puteam sa ma uit pe strada, sa zambesc, sa merg la munca fara sa imi scrie de 100000 de ori; nu pot sa cred ca eu ma intreb: cum e posibil sa imi pierd mintiile atat de tare intr-o relatie?
    Oare, oare….eu slab fiind de inger (asta vreau sa cred) m-am lasat trasa intr-o relatie de manipulare si dominare in care partenerul a ajuns din persoana iubita, persoana urata?
    Astept un raspuns. Va multumesc mult!!

    • Sorin spune:

      A găsit un teren fertil. Nu dorești să-ți asumi viața, să iei deciziile dureroase să riști să greșești, să riști să-ți spună cineva că suferă din cauza ta și așa îi lași pe alții să preia acest rol. Cunosc patternul că am fost și eu acolo. Viața e plină de durere că ceilalți nu au grijă de noi, că nu iau mai în serios, să ia decizii mai bune pentru noi, să arate că vor să stea cu noi, în condițiile în care noi n-am face nimic din toate astea – nu avem grijă de noi, nu luăm decizii pentru noi și nu ne place să rămânem cu noi. Lucrurile nu se vor schimba până când noi nu le vom schimba.

  • Ioana spune:

    Buna ziua,

    Am mai multe probleme legate de increderea in mine imi este frica sa iau decizii singura, nu stiu ce este bine si ce ar trebuii sa fac, parca am nevoie de opinia si de sfatul cuiva pentru a face ceva, simt ca eu nu valorez nimic, imi este rusine sa vorbesc, nu am prieteni apropiati, in general am fost o persoana tacuta retrasa si am vorbit doar daca am fost intrebata, simt ca nu sunt matura nu pot lua decizii singura despre propria viata.A probleme legate de locul de munca, de relatia personala.
    Am fost trei sedinte la psiholog dar nu am vazut nici o schimbare ….

    • Sorin spune:

      Felicitări pentru curajul de a merge la psiholog. Cât despre schimbare, de obicei durează, dacă nu mergi pentru ceva super punctual. La început ar treubi să începi să te cunoști, iar asta de-abia după câteva ședințe în care reușeșit să te dezarmezi de câteva așa zise defense. Oricum, poate te-ar ajuta articolul meu cu frica de greșeală (vezi pe-aici pe site), drepturi asertive, sensul vieții… Ideea de bază fiind că viața are foarte multe bifurcații și foarte rar despre una din ele se poate spune obiectiv că este rea sau bună. ”Binele și răul” parcă mai este un articol de pe acest site care ar putea să ajute. Toate bune!

  • Cosmin spune:

    Buna ziua am o problema… Eu cu prietena mea aveam o relatie foarte stransa in care ne iubeam nespus si eram sinceri unul cu celalalt pur si simplu nu ne minteam si daca existau minciuni iaintea relatiei sau la inceputul relatiei ni le spuneam aveam o relatie de 4 ani, dar sa intamplat o tragedie iar tatal ei a murit eu nu am plecat de langa ea am stat langa ea si am sustinuto ca va fii bine ca vom trece de toate greutatiile inpreuna , a trecut jumatate de an si acum 3 zile mia spus ca nu se mai simte bine nu se mai recunoaste si ca nu se mai simte bine in relatie ce ar trb sa fac pentru ca o iubesc foarte mult si ea la fel am facut unul pentru celalalt foarte mult compromisuri care nu leam regretat si neam schimbat unul pe celalalt dar ce ar trebui sa fac si ce ar trb sa faca si ea sa nu se mai simta imi tot zice ca vrea sa fie singura…va multumesc.

    • Sorin spune:

      Dacă are nevoie de niște timp, minunat ar fi să i-l poți oferi. Să fii aproape și disponibil o perioadă, să o suni din când în când (nu rar, dar nici foarte des – știu, e vag, citește-i semnele) să o întrebi cum se simte, ce mai face. Nu te băga pe gâtul ei, cum se zice, pentru că vei începe să o sufoci. Nu te invita des la ea sau să vă mutați (iar) împreună, dar fii deschis dacă propune ea. Desigur, acest aranjament nu poate dura foarte mult. Amândoi aveți câte o viață de trăit. Dați-vă loc de respirat câteva luni. Dacă unul dintre voi întâlnește pe altcineva, așa e viața. E nedreaptă. E dureroasă. Dar ne bucurăm pentru cei pe care îi iubim, ne bucurăm de bucuria lor, ne întristăm că nu suntem cei care le-o oferă, acceptăm că nu suntem cei mai potriviți pentru anumite persoane și ne bucurăm că avem oportuniatea să căutăm alte persoane alături de care să trăim vieți împlinite. Scopul nu este să fim cu cineva, ci să ne bucurăm de timpul petrecut cu acel cineva. Este ok dacă timpul petrecut cu noi nu este atât de grozav pe cât am crezut noi până să ni se spună diferit. Mai avem de învățat. Va fi o altă persoană în viitor care se va bucura de lecția asta pe care am învățat-o în această relație și ne vom bucura și noi că se bucură ea. Ce vreau să spun este să te pregătești pentru toate situațiile și să nu te prinzi disperat de niciuna. Oferă ce poți oferi (ce este acceptat, adică, nu lucruri cu forța) și bucură-te de cât primești. Nu te gândi că dacă vă împăcați acum o să „trăiți fericiți până la adânci bătrâneți.” Viața este dinamică. Vei fi mai fericit (și vor avea șanse mai mari și cei din jurul tău) dacă te adaptezi la asta.

  • Romina spune:

    Buna seara! Ma confrunt cu o problema care nu ii pot da de capat ma doare foarte tare si simt ca ma sufoc…Inainte sa ma casatoresc am locuit cu bunicii am trait intrun satuc mic si era foarte liniste…Pana cand mam maritat…Mama sotului meu este foarte bagareata vorbeste foarte urat si nu stie de intimitate i place sa vorbeasca de persoane care nici nu le cunoaste…Din cauza asta am devenit foarte dependenta de sotul meu .Noi traim impreuna cu parintii lui in aceeasi casa.De cate ori il vad ca se duce la mama lui de atatea ori ma doare sufletul si incep sa plang asta deoarece cand simteam ca e ceva in neregula si nu ma simteam bine ii spuneam dar el se enerva si se ducea la mama lui si ma vorbeau pe mine …iar pe mine asta ma doare tare pentru ca eu incerc sami inpart suferinta cu el si el imi ofera alta in schimb.am devenit foarte dependenta de el deoarece de atatea ori cand ne certam ma lasa balta si se ducea la mama lui pe cand eu plangeam singurica in camera ca ma simteal singura impreuna cu baietelul meu de 7 luni.din cauza stresului nu am nici pofta de mancare am slabit foarte mult …plang foarte mult nu este zi in care sa nu plang…am si anemie severa si mie foartea teama de cum arat…ceea ce iau facut pe parintii mei sasi faca griji din pricina mea..va rog sa ma ajutati cu un sfat…ceas putea face..ca nu mai resit durerea…Va multumesc anticipat😢

    • Sorin spune:

      Te-ar ajuta să citești și să începi să practici drepturile asertive. O lecție pe care ai învățat-o din viață este că dacă arăți că suferi, cineva te va ajuta. Poate ai observat că în această familie lucrurile nu stau așa. Nu este o familie specială, de altfel. Deseori lucrurile nu stau așa. Când plângem cerem implicit celorlalți să ne protejeze, să facă ceva pentru noi. Când nu fac, putem trage concluzia că nu am plâns suficient. Vei avea șanse mai mari ca lucurile să meargă în direcția dorită de tine, dacă chiar tu ești cea care conduce viața ta. Fă ce vrei să faci, cere ce ai nevoie. Este ok dacă te bârfesc. Este ok dacă încearcă să se bage. Nu-ți este datoare să nu se bage. Poți doar să-i tragi o linie peste care să-i faci scandal dacă trece (sau să-i impui o pedeapsă de un fel sau altul). Nici tu nu-i ești datoare să-i permiți să-și bage nasul unde are ea chef. Desigur, când începi să schimbi lucrurile, toți se vor opune. Acesta va fi primul test.

  • Alisa spune:

    Buna! Am intalnit in ultima perioada de timp foarte multi baieti , dar toti aveau 21-26 ani si oricum nu gaseam nimic deosebit la ei. Eu am 22 ani si recent am cunoscut un barbat de 30ani cu care ma inteleg foarte bine. Problema este ca el lucreaza foarte mult si din aceasta cauza el nu si-a gasit vreo fata. El are intentii serioase de a forma o relatie, dar stau pe ganduri si nu stiu ce sa fac in asa situatie, iar faptul ca sunt tanara si baieti mai sunt…nu ma incurajeaza.

    • Sorin spune:

      Știi cum se spune: bărbații se căsătoresc cu femeile sperând că ele nu se vor schimba și ele se schimbă. Femeile se căsătoresc cu bărbații sperând că ei se vor schimba și ei nu se schimbă. Dacă lucrează mult și nu este mulțumitor pentru tine, este posibil el să tot lucreze mult și să nu fie mulțumitor pentru tine (bănuiesc că asta este problema). Negociați un termen limită (gen 3, 4, 6 luni) spune-i ce ți-ai dori să se întâmple, întreabă-l ce și-ar dori el să se întâmple și vedeți unde vă aflați și vedeți ce decizie luați în continuare.

  • Kriss spune:

    Buna si An nou fericit asi dori sa va adresez obintrebare ce ma framinta de foarte mult timp si aceasta se refera la nefericirea si neputinta de a mi elibera apasarea sufleteasca ce o simt .
    Sint un barbat la 43 de ani am familie care mi am dorit o enorm acesta a fost scopul antemeri si prumorfial a mi lasa urmasi in aceasta viata ani s au scurs intr o goana nebuna am devenit incet incet sclavul acestei relati in care sint asteptarile ereu imense de la a creste copii mei pina la a realiza buna convietuire nu e nimic rau in asta dar la un momendat a batut cineva la usa mea si era nefericirea am deschis si am imbratisa t o de acolo incepind sa distrus tot .Poate e de domeniul unei carti dar pe scurt va descriu ce simt in speranta unu i raspuns care nu mi l obtin nici eu.
    Mi am dat seama ca ma neglizez ca nu am grija de mine doar de alti am inceput sa construiesc la mine mukte sport atitudine prezenta sociabilitate aici a adus nerericirea mea cred pt ca m am transformat intr un alt barbat care si mie miera pkacut sa l vad dar s au schmbat lucrurile in totalitate relatia mea cu nevasta nu a mai mers bine am intrat la banuieli si am inceput sa fiu posedat si spionat mentionez ca eu m am schimbat am inceput sa cunos oameni si in speta femei pt a mi intalege sufletul poate nu stiu
    Am deschis intr o zi onrelatie extra conjugala care ma facut sa ma simt cinfortabil si chear sa fiu intales se zice asa amaterie dar era mainoresus de toate era si pretenie lucrurile au denaturat placut eu am inceput o alta relatie care a durat aproape trei ani in care eu am avut parte de de toate,credeti ma.S au schimbat si sa schimbat tot in viata mea primordial au ramas copiii meu care sint ochii mei .Actualmente pe cea care eu o iubesc cu aufletul si aici va rog dn suflet sa ma ajutati ea este amanta si prietena ea a avut oarte si ea de zbuvium in viata si acum traeste o alta viata am ales sa raminem prieteni dar eu in suflet nunpit sa o scot ,pe nevasta onrespect ca mama la copii dar nu mai simt nimic desi au fost si acele incercari de revenire dar nu mai simt nimic doar respect .Simt cum sint legat cumva de eanpe care obiubesc din sufket dar ea nu manvrea pt ca si ea a patit o la rindu ei a fost lasata de sot ,ma leg de ori ce lucru mic sa pot sa fiu linga ea m am declarat prieten si ramin dar in suflet cum sa fac ?
    Viata e teribila mentiinez ca eu am trait experienta separari paruntilor mei la o varsta frageda si am circumstante greu de intales si fiind un sufket bun simt ca minoier din viata
    Va multumesc si va respect in speranta ca mi ati citit acest scurt istoric am vieti mele !

    • Sorin spune:

      Poate ceea ce ai este ceea de, de fapt, cauți. Știu că fericirea sună a ceva ce fiecare dintre noi, dacă ar ajunge la ea, ar ști ce să facă cu ea și n-ar pierde-o niciodată. Dar, adesea, suntem programați mai mult doar să o căutăm. Și, când o găsim, să facem ceva inconștient să o piedrem, pentru a putea alerga iarăși după ea. Crezi, poate, că viața îți este datoare cu mai mult, că vei obține mai mult și, foarte probabil, vor fi momente când vei avea mai mult, dar vor fi la fel de trecătoare ca cele pe care le-ai avut și până acum. Soția ta ți-a dat cei mai prețioși ani ai ei și tu i-ai luat, i-ai folosit și este trist pentru ea că acum nu-ți mai trebuie. Ttu spui tot ceea ce mai simți pentru ea este doar respect, dar poate comportamentul tău nu reflectă cel mai bine acest lucru. Poate ai putea să construiești acolo unde ai început deja. Poate că-ți este greu s-o mai iubești acum că este furiosă, critică, rănită, dar poate că are motivele ei să se simtă și comporte așa. Desigur, dacă simți că este o pedeapsă, nu o face. Mergi înainte către următoarea persoană. Viața nu este foarte lungă; cântărește-ți pariurile și, te rog, fii conștient de consecințele actelor tale.

  • Paula Virna spune:

    Buna seara. am o problema…de fapt mai multe. as vrea sa stiu ce pot face…
    am 16 ani, m-am nascut cu scolioza si de-alungul copilariei am fost foarte complexata, scolioza nu este foarte grava…insa mi a afectat spatele. toti radeau de mine, de asta am devenit inchisa in mine. am trecut peste acum, si nu mai dau importanta. cu toate ca atunci cand cineva se ia de mine ma simt iar aiurea. insa. sufar de depresie, foarte des, ma inchid in mine si incerc sa trec singura peste asta. problemele cu familia, banii, sunt mari. incerc sa nu ma mai consum atat. am tulburari de somn, uneori dorm prea mult, 10-14 ore chiar, si stiu ca atunci cand dorm atat de mult inseamna ca evenimentele de pe timpul zilei nu sunt atractive. si prefer sa dorm in loc sa fac diferite activitati. alteori dorm 6 ore maxim, ca si saptamana asta. traiesc intr o monotonie, ca si cum as fi prinsa intr o bucla temporara si toate evenimentele se intampla si se repeta la nesfarsit. nu mai scap de ele. nu mai scap de starea asta de “nu sunt buna la nimic”. singurul motiv pentru care nu mi iau viata e mama, pentru ca ar fi daramata. in rest, jur ca nu mi mai pasa de nimeni. de pe la 12 ani mi am spus ca daca nu se schimba nimic pana ce fac 17 ani ma omor. iata ca mai am anul asta, eu chiar ma gandesc sa ma omor, de ce? pentru ca sincer, nu am rost, sens, nimic. nimic nu se intampla in favoarea mea. sau se intampla dar pentru o perioada scurta de timp. am nevoie de cineva care sa fie aici pentru mine, o singura persoana, si tot singura sunt. nu am curajul sa mai spun problemele astea cuiva caci nu mai vreau sa deranjez, prefer sa arat ca sunt bine, caci aratand opusul, le dau o stare negativa, si nu vreau asta. m am documentat recent despre bipolaritate, si nu stiu …dar ma regasesc… am tulburari de somn, cand dorm prea mult cand prea putin, nu sunt capabila sa iau decizii de una singura, sau iau decizii si dupa ma razgandesc, iau alta decizie, iar ma razgandesc. imi propun de multe ori sa fac multe lucruri si niciodata nu le termin. uneori vorbesc prea repede, uneori prea incet. uneori ma balbai, uneori nu pot vorbi coerent, mi s a intamplat chiar recent. nu puteam vorbi coerent si nu ma puteam concentra, dadeam raspunsuri fara logica cand eu de fapt voiam sa spun altceva. ma gandesc des la moarte. uneori sunt foarte foarte optimista si mi pun in cap multe planuri, analizez multe lucruri, sunt optimista, iar la finalul zilei devin pesimista, renunt la ce mi am pus in cap si recurg iar la statul in pat toata ziua. uneori imi fac scenarii in cap despre urmatoarea zi si mi e frica sa interactionez cu oamenii, de frica sa nu patesc ceva, tot am impresia ca imi vor raul ca vor sa mi faca rau, de multe ori cand trebuia sa ies cu cineva nu mai raspundeam la telefon sau la mesaje si nu mai ieseam, si eram foarte bucuroasa ca ma vad cu acea persoana, si cand venea ziua sa ne vedem, intrerupeam legatura cu ea. mai mereu schimb subiectele de discutie in 3 secunde si uit ce am spus acum 2 secunde. uit cam des, am observat. cam atat am avut de spus…. ce pot face? am incercat cu carti, videoclipuri motivationale, imi pun in cap sa fac ce scrie acolo si pana la urma fix opusul il fac…. sau fac pentru un timp iar apoi devin iar cum eram inainte…nu mai vreau sa fiu asa, ma distruge , ma distrug. parca as fi intr-o continua lupta cu mine. cu cealalta eu. nu mai vreau asta, sincer, si ma jur ca eu nu mai am motiv pentru care sa traiesc inafara de MAMA, daca nimic nu se schimba in viata mea, nu mai are rost sa traiesc. sunt eu tanara, 16 aproape 17 ani, insa pare ca am trait jumatate de secol. ma distrug pe mine, si nu mai fac fata. sincer. acum nici nu pot sa plang, vreau dar nu pot. am epuizat lacrimile. ajutor.

    • Sorin spune:

      Bună! Ai un mesaj pentru lume. Nu vrei să treci peste, nu vrei să te motivezi și să trăiești pentru că ar însemna să renunți la scopul tău. Moartea ar fi parte din mesaj. Ai vrea să-i spui că te-a rănit. Că a fost dură cu tine. Ai vrea s-o pedepsești, s-o faci să sufere ca să știe și ea cum este și să-i pară rău. Nu știu dacă ești conștientă, dar pare să ai bune abilități de introspecție și cred că vezi și tu asta. Chiar dacă, desigur, acest scop nu este conștient și nu-l urmăreși cu un plan stabilit. Poate este util să știi că lumea nu va suferi, nici măcar dacă mori. Este insensibilă și atotputernică. Nu o poți pedepsi. Toate încercările de a te lupta cu ea nu face decât să-i facă mai ușoară treaba de a te răni pe tine. Singurul mod în care poți s-o învingi este s-o ierți. În felul acesta și viața ta se eliberează dintr-un scop nu doar pierzător, ci și risipitor de viață. Un psiholog te poate ajuta să revii la această realizare, pe care altfel o vei pierde curând, pentru că partea ta conștientă (Eul) se va apăra. A investit prea mult în furie ca să dea drumul. Cât despre faptul că te simți fără scop, nu-ți face griji; nimeni n-are unul. Fiecare își propune câte un nou pas de făcut și adesea nu este sigur de el. Dacă n-ai alte planuri cu viața ta, poate consideri psihologia, filozofia, spiritualitatea… Suferința ne face profunzi. Si poate gasesti pe site niste articole care te ating. Toate bune!

  • Zota Munteanu Ovidiu spune:

    Cum scap de epilepsie

    • Sorin spune:

      Întreabă, mai degrabă, un psihiatru sau neurolog. Aspectele care țin de structura fizică a creierului nu sunt specialitatea noastră.

  • Gabriela spune:

    Bună ziua! Numele meu este Gabriela,sunt o adolescentă care și-a început viața sexuală de curând. Problemele cu care mă confrunt în fiecare zi sunt trecutul și virginitatea. Sunt extrem de atașată de iubitul meu și am decis ca el să fie prima persoană căreia mă dedic cu totul, știind însă că sunt foarte fixată și îmi place ideea de a fi amândoi primii unul pentru celălalt. El însă a întreținut alte două acte sexuale în trecut,foarte simple,scurte și lipsite de sentimente. L-am stors de toate detaliile în legătura cu asta…ca să înțelegeți în ce stadiu mă aflu. Mă bucură faptul că sunt prima fată pe care o iubește și în care s-a regăsit,prima fată în multe chestii fizice cât și psihice. Sunt totuși egoistă și simt că nu îmi ajung toate acestea,mereu mintea îmi fuge la singurul lucru care mă rănește “prima fată pentru el”. E foarte calm cu mine…îmi tot repetă că eu sunt prima. Nu dă importanță la acele simple acte,mă deschid mai mult să precizez că nici ața nu i se rupsese și nici cum să atingă o fată nu știa. Ajung să discut împreună cu prietenele mele despre lucruri de genul,să mă întrebe dacă el era virgin și nu găsesc niciodată un răspuns fix,în special pentru mine. Apoi mă simt plină de vină pentru că dau prea multe detalii despre viața mea personală. Dar nu am un simplu răspuns să dau și îmi pierd timp din viață complicându-mă…De mică am trecut prin tot felul de probleme dar îmi e frică cum o să devin când o să dau de mai greu. Îmi place ordinea și controlul,îmi doresc să mă împac cu cel mai corect răspuns și să mă pot bucura de prezent și viitor. Dar trăiesc extrem de mult in trecut…al meu,al altor persoane. Aștept răspunsul dumneavoastră,mulțumesc !

    • Sorin spune:

      Înțeleg că virginitatea ta încă înseamnă foarte mult pentru tine. Este ok să fie așa. Este un cadou pe care băieții, în general, îl apreciază. Înțeleg că și tu vrei un cadou la fel de prețios în schimb. Virginitatea masculină, însă, nu este ceva la fel de prețios. Băieții nu o apreciază. Pentru majoritatea băieților virginitatea este oferită la întâmplare. Un cadou prețios din partea unui băiat este să te aprecieze, să te valorizeze, să fie mândru cu tine. Băieții pot fi condescendenți cu fetele; sunt mai ușor de iubit cei care nu sunt. Mai mult, ce ar însemna dacă ar fi virgin? Poate crezi că ai fi mai fericită. Dar n-ai fi, pentru că fericirea vine din lucrurile mici, din cum vă purtați unul cu altul, din cât vă apreciați, susțineți și câtă putere aveți să treceți prin certuri și nemulțumiri și să vă oferiți iertare. Poate faptul că ești nemulțumită nu ajută foarte mult relația și vei ajunge să fii cu cineva căruia nu-i vei mai putea oferi virginitatea și vei trăi ce trăiște el. Poate chiar îl vei iubi, dar nu-i mai poți oferi ceva ce n-ai. Oare l-ai iubi mai puțin? Sau oare nu mai ai dreptul să fii fericită cu el că nu i-ai dat-o lui?

  • Iulia lucaci spune:

    Buna ziua .am nevoie de un sfat pur profesional .ca sunt intr.o dilema si o situatie la care eu personal .pt prima oara in viata mea .nu gasesc raspuns ….sa incep ….am 45 ani iar de 4 ani sunt intr.o relatie cu un barbat de 53 ani …locuim impreuna aproape de cind ne.am cunoscut …totul a fost bine si a mers bine din toate punctele de vedere .sexual .financiar .profesional …era armonie .zile luni si ani in care convietuirea noastra era buna .relaxanta ….era atent .grijuliu .iubaret ….dar de vreo 3 .4 luni tot ce a fost o relatie normala .am senzatia ca a disparut total ….am ajuns intr.un punct in care parca nici comunicarea nu isi mai are efectul ei .suntem seci .reci si din partea lui sa nu exagerez dar am senzatia ca a devenit indiferent …la inceput nu m.am speriat si mereu am gasit scuze ca intradevar el de ceva luni munceste fara nici o zi libera si am considerat ca e obosit .stresat putin cu munca .munca si iar munca .dar timpul a trecut si el nu mai iasa din starea asta …e urzuz .adesea morocanos si de mult timp nu mai schiteaza nici un suris …am incercat chiar sa cred ca sa indragistit de altcineva si subtil i.am verificat apelurile .chaturile de socializare .agenda …nimic .absolut nimic nu mi.a atras atentia …tin sa precizez cei mai important ca de ceva saptamini bune nu mai avem nici un fel de relatie sexuala …imi da impresia ca .chiar evita sa ne apropiem intim (un mic exemplu .intr.o oarecare zi a venit de la munca sa dezbracat complet pt a se imbraca cu hainele de casa .eu m.am apropiat .l.am atins .l.am sarutat .la care el intr.un mod destul de lejer a inlaturat bratele mele continuindu.si ombracarea …un gest care ma surprins pt ca mereu el reactiona ffff bine la genul asta de joaca intre noi si logic totul se termina cu o partida buna de sex ) …am deschis subiectul acesta cu el la care el nu mi.a dat absolut nici un raspuns concret …au disparut imbratisarile noastre si mai ales sarurarile …nu mai reactioneaza la nimic din ceea ce sunt si tin sa precizez ca la 45 ani ai mei arat ffff bine .nu doar pt ca eu ma vad si sunt multumita de mine .dar iesind pe strada mereu sunt incurajata de privirile de admiratie ale femeilor si mai ales ale barbatilor …..mi.a luat mult timp sa pot scrie cuiva aceasta etapa din viata mea .dar eu am ajuns in punctul in care nu pot sa.mi dau nici un raspuns la ce se intimpla intre mine si el .dar ma deranjeaza teribil schimbarea asta si imi doresc sa.mi dati dumneavostra un raspuns sa pot intelege de ce am ajuns in acest punct cu omul meu si mai mult …cei de facut ???…pt ca de moment nu vreau sa cred ca totul e pierdut si totul sa terminat …astept un raspuns .va rog …multumesc…va rog lasati.mi raspuns aici nu in coreoo

    • Sorin spune:

      Este greu de spus ce se întâmplă, dacă este afectat de viață sau de cuplu. Nu pare să fie o altă femeie pentru că ar fi arătat o nerăbdare, nervozitate, comportamente de ascundere. Poate este o a vieții (așa zisa criză de vârstă mijlocie), poate că este o tristețe prelungită care se îndreaptă spre o depresie, dar de ce? Doar el poate spune. Dacă poți să vorbești cu el, încearcă să o faci cald și să-i spui cât de mult ți-e dor de voi, de relația pe care o aveați, ce însemna pentru tine, cum te făcea să te simți, să-i spui că ești îngrijorată pentru el și că vrei să afli ce se întâmplă. Dacă lucrurile continuă sa stea așa, poți sublinia că viața de cuplu implică viața amândurora și că ți-ar plăcea să știi ce să te aștepți de la ea. Să-l întrebi dacă lucrurile vor mai fi cum au fost sau dacă se vor mai schimba și în ce direcție. Te încurajez să nu renunți la întrebări, dar cu destul de mult spațiu între sesiuni ca să aibă timp să-și organizeze un răspuns și să nu răspundă cu nervi, că poate spune lucruri pe care îi va fi greu să le ia înapoi.

  • Adina.M spune:

    Buna ziua. Ma numesc Adina si sunt casatorita de un an si cateva luni. Problema este ca relatia noastra nu a fost nuna frumoasa innainte de casatorie, asta insemnand ca am avut parte de multe dezamaggiri, minciuni, inselatorii si cel mai grav de o trauma.Am ramas impreuna cu el probabil din obsesie. Adevarul e ca ma simteam foarte indragostita de el. Dar acum ma simt prinsa ca intr.o capcana. Simt ca acea trauma peste care am crezut ca voi trece, nu va disparea niciodata! Sa va povestesc….am fost cu cortul pe deal cu mai multi prieteni, si la cativa metri era o cabana unde erau niste matahale de oameni. Ei ne.au vizitat la cort si au vorbit cu sotul meu.apoi am fost impreuna la cabana lor. Unul dintre ei a incepul sa traga de mine si prietenul meu pur si simplu a plecat. M.a lasat acolo cu 3 oameni beti care aveau ganduri …..nici macar nu a incercat sa ma apere. Norocul meu a fost ca am putut ca scap datorita faptului ca unul dintre ei m.a recunoscut si a stiut ca nu sunt o curva. Dupa ce am scapat oamenii aia mi.au spus ca prietenul meu s.a laudat ca eu fac “treaba” buna. A fost un soc dar tot nu m.am despartir de el .. cred ca eram obsedata sa raman doar cu un baiat…dar dupa 5 ani de la incident eu inca mai am sechele. Si in momentul de fata sunt suparata pe mine ca am acceptat asa ceva! Pe langa astea , am renuntat la facultate, si am regrete, pe langa asta ma simt ca o servitoare sau ca o mama . Sotul meu nu ma ajuta deloc , trebuie sa ma rog de el…muncesc si totusi primesc bani cu portia. Daca vreau sa.mi ajut parintii sau fratii cu bani iar nu am voie si ma simt manipulata total. Si cu sexul simt ca e o problema pt ca 2_3 zile nu ma baga in seama, si apoi cand are chef, “hai la treaba”.nu cred ca aste trebuie traita o v i ata. Am vorbit cu el despre toate astea de mai multe ori dar s.a schimbat putin si apoi a revenit innapoi. Acum spuneti.mi va rog ce e de facut. Eu una as vrea sa plec acasa(mentionez ca suntem in Germania) dar as vrea macar sa.l fac sa inteleaga de ce plec. Si nu vreau scandal

    • Sorin spune:

      Este greu de dat sfaturi. Fiecare avem o poveste diferită de viață, avantaje și dezavantaje fizice, de comunicare, de a cuceri o altă persoană. Fiecare poate să-ți spună ce ar face (deși sunt șanse că nici ei nu ar face ce-ți propun ție) așa că noi psihologii nu dăm sfaturi. Mai degrabă îți pot spune în ce direcție pot merge lucrurile. Lucrurile nu se vor îmbunătăți semnificativ decât cu efort susținut, cu mers la psiholog, cu asumat consecințe, cu a te asculta și a ține cont de nevoile și părerile tale. Dacă asta nu se întâmplă, un eveniment important poate declanșa schimbarea, ca pericolul ruperii relației. Dacă ați fost și acolo și schimbările nu sunt de durată sau suficient de mari, sunt șanse mari să aduni iar astfel de dezamăgiri. Ce poți face este să accepți și să te bucuri oricum de relație și viață sau să schimbi. Desiguri poți să rămâi tot aici – și asta este o opțiune – cântărește ce poți să faci și ce te-ar avantaja cel mai tare dintre ce poți să faci. În privința plecării, dacă te aștepți la scandal (adică dacă știi că acesta este un comportament specific al lui), atunci așa va fi. De asemenea, poți să cântărești și să decizi ce te-ar dura mai tare: o ceartă sau alți câțiva ani cu el. Ca să-i spui ce simți poți să-i scrii o scrisoare sau un email în care să-i spui ce simți și ce îți vine să faci și vezi ce se întâmplă. Poate e mai bine (tu-l cunoști mai bine) să-i spui înainte să pleci că ești tentată ca să nu trebuiască atunci să dai înapoi și să „pierzi” sau să te înhami la o „nouă șansă” pe care el nu o onorează.

  • Daniela spune:

    Eu i-aș da un sfat Alinei si sa stea cuminte in banca ei.E la mijloc un copil care va suferi cel mai mult după tatăl ei.O spun eu care am trăit aceasta drama când am fost copil ceea ce mi-a lăsat rani adânci in sufletul meu.Si acum adulta fiind am de suferit după acest fapt.In plus nu îți este teama de pedeapsa divina?Sotia tatălui meu a sfârșit tragic.Am aflat mai târziu si am fost socata cum a sfârșit.Calau i-a fost propria ei fiica.In unele situații rațiunea trebuie sa fie mai puternica decât pasiunea,de aceea suntem oameni ca da judecam cu rațiune si sa ne înfrânam instinctele.Eu stiu un lucru ca orice se plătește in lumea asta si nu trebuie sa ne clădim fericirea pe nefericirea altuia.

  • mihaela + spune:

    AS VREA SA FIU CIT POT DE SUCCINTA IN RELATAREA MEA SUNT CASATORITA DE PESTE 35 DE ANI L AM IUBIT PE SOTUL MEU DIN FACULTATE SI MI AR PLACE SA CRED CA SI EL PE MINE AM CONSTRUIT O CASA IMPREUNA AM O FATA DE 31 ANI SI O NEPORTICA DE 9 LUNI PROBLEMELE DE NEINTELEGERI AU INCEPUT DE CIND AM DESCOPERIT INFIDELITATEA LUI CU O PERSOANA SI EA CU FAMILIE FARA COPIL ANI LA RIND 10- 12 ANI LE ARE SI CU ALCOOLUL SI NU POT SA MI EXPRIM NICI O NEMULTUMIRE PT CA SE AJUNGE LA JIGNIRI CE NU POT FI EXPUSE ESTE ASCUNS IAR CU DOAMNA IN CAUZA DISCUTA DI CE AM PRINS DIN INREGISTRARI CA SI CIND AR FI O FAMILIE IAR CU MINE NU ARE SI NICI NU INCEARCA SA COMUNICAM AM HOTARIT SA MA DETASEZ SA CONTRIBUI LA CHELTUIELILE CASEI SI CAM ATIT CRED CA PROCEDEZ BINE AM SUFERIT MULT PT CA LA ALTCEVA MA ASTEPTAM DE LA VIATA AM INCERCAT SA SCHIMB CEVA DAR NU MAI ESTE CE A FOST AVIND O VIRSTA SI NU AM UNDE MERGE AM ALES SA RAMIN IN CASA SI SA CONVIETUIESC IN DOI DAR SINGURA CRED CA M ATI INTELES ASTEPT UN SFAT DE LA D- VOASTRA

    • Sorin spune:

      Înțeleg unde vă aflați și, într-adevăr, nu sunt multe de făcut. Ați putea căuta o altă relație, dacă este ceva ce veți vrea să faceți. O altă abordare este să nu puneți acces pe relație. Unii oameni pot rămâne singuri toată viața și să nu fie nefericiți. Există lucruri ce pot fi mai interesante decât a avea o relație. Poate aveți pasiuni, lucuri pe care le-ați amânat cărora vă puteți dedica. Vă puteți gândi că poate nu sunteți suficient de bună pentru soț și asta vă va afecta, dar lucrurile nu sunt așa simple. Oamenii (și poate și celelalte specii) nu aleg persoana cea mai bună căreia să-i dedice timp, ci sunt o mulțime de factori mai mult sau mai puțin întâmplători, de la proximitate, la accesibilitate (ne poate atrage mai mult ceva ce nu avem, decât ceva ce avem) și multe altele. Sunteți ok. Sunteți la fel de iubibilă ca noi toți. Oferiți-vă această dragoste pe care o meritați și căutați satisfacțiile mai accesibile. Nu veți primi niciun premiu dacă vă veți petrece viața suferind că nu sunteți respectată de soț. Puteți să lăsați asta și să vă bucurați de restul acestei aventuri numită viață. De asemenea, un psiholog (vizite susținute la cabinet) poate ajuta în această direcție.

  • Ionuț spune:

    Buna! Va rog eu să mă ajutați ..in decembrie fac fix un an de când am o stare permanenta de tristețe .. Nimeni nu mă înțelege …nimeni nu îmi întinde o mână…
    De fiecare dată când mă apropii de cineva primesc respingeri …
    Prietenii i am pierdut …n am mai rămas cu nimeni ..și asta fără să le fac nimic rău sau sa mă port urât cu ei …
    Erau momente când eu mă simțeam cum mă simțeam și ei îmi vorbeau urât …dar eu tot le raaspundeam frumos …
    Îmi pliseste afecțiunea …tânjesc după asta …dar mereu sunt respins …
    Mereu când vorbesc serios sunt luat în râs. ..
    Ce e în sufletul meu …oricum nu știe nimeni …
    Cam de un an plâng mereu…zilnic ..nu las sa se vadă asta …mă feresc…nimeni nu știe că plâng
    Familia …nici acolo nu prea stau bine …certuri …neînțelegeri …
    Nici noaptea nu dorm …
    Dorm 2-3 ore și mă trezesc și nu mai pot sa adorm …
    Nu am nici o milă din partea nimănui … Îmi vine să plâng …e singura chestie prin care mă descarc …
    Parca din ce in ce mai rău îmi merge …

    • Sorin spune:

      Un sfat de la mine nu va face diferența. Mergi la psihiatrie. Nu o lua în nume de rău! Depresia este o chestiune serioasă. Este adesea legată de insuficiența unor neurotransmițători (moleculele prin care neuronii comunică). Nu este atât de mult legat de ce putem noi să facem și de mediul nostru. Cu siguranță o gândire care vede toate cantitățile paharului, ca să zic așa și o independență asumată pot înlesni mult lucrurile, dar o mână de ajutor (inhibitori ai reabsorbției neurotransmițătorilor, de exemplu) face mult bine. Te rog nu rămâne în situația asta. Viața este o șansă la o experiență unică și nu foarte lungă. Prieteni vin și pleacă. N-ai nevoie de cineva apropiat, neapărat. Poți avea doar prieteni funcționali, alături de care să faci lucruri. Poți merge la grupuri de dezvoltare personală unde oamenii se susțin și își oferă unii altora atenția de care toți avem nevoie. Nu aștepta de la prieteni și de la familie. Fii tu persoana care are grijă de tine!

  • Iulia spune:

    Bună!
    Ştiu că va suna banal, dar sunt o fire moale aş zice si foarte jalnică.
    Vreau sa ma despart de prietenul meu. Nu pentru ca nu’l mai iubesc sau ceva de genul, dar ma înşelat de atitea ori ,mereu își pune prietenii pe primul loc in cît nu mai pot rezista.
    Ma puteţi ajuta va rog ajuta cu un sfat ce să-i zic, sa ne despartim.
    Nu mai pot rezista sa fiu calcata atit in picioare….

    • Sorin spune:

      Învață despre asertivitate. Ea este „cum?”, dar îți mai trebuie și motivație. Terapia ajută și mai mult. Și eu eram timid și acceptam orice. Până la urmă gândește-te ce pierzi dacă te respecți. Ce riști? Ce poți câștiga. Te mai pot ajuta cărți motivaționale, cum ar fi cele de Tony Robbins.

  • Diana26 spune:

    Buna ziua!

    In urma cu 1,8 ani am intalnit un barbat cu 6 ani mai tanar decat mine. Eu am 36 ani, el are 30. El arata mai matur ( fara sa faca vreun efort in sensul asta; este chiar carunt), eu arat mult mai tanara decat varsta mea ( la fel, nu fac nici cel mai mic efort in sensul asta. am 2, 3 fire albe, constitutie atletica – fosta sportiva).
    Inca de la inceput, ma insela. Era deja angajat intr-o relatie dinainte cu 1 luna sa ma cunoasca. A mers in paralel fix un an pana cand m-am prins eu si am pus piciorul in prag. Ea stia demult despre mine, intrucat eram considerata prietena oficiala, viitoarea sotie.. Pe de alta parte, si ea era mintita si inselata si chiar “mancata” de bani de catre el. Avea si ea un alt logodnic pe care il insela cu iubitul meu. El imi returna fiecare leut.
    Dupa un an fix il prind cu o alta aventura…deja eram 4 intr-o relatie…mai tarziu aflu ca au fost si altele.
    L-am parasit…temporar…o luna nu am comunicat deloc cu el.
    S-a intors la mine in 4 labe, jurand ca nu ma va mai insela si ca se va schimba. M-a inselat iar cu prima…”de mila”. Adevarul este ca am cunoscut-o, nu ii caut scuze, insa este f instabila psihic. Este prima oara cand intalnesc o astfel de persoana…chiar vorbeam cu ea si imi spunea ca nu poate sta doar cu o singura persoana si ca daca s-a terminat cu iubitul meu, va gasi altul…Eu in naivitatea mea, incercam sa o consiliez. Imi spunea, sireata, ce bine ii fac discutiile cu mine.
    Am fost nevoita sa ma departez de ea cand mi-a spus ca isi bate j0c de mine..ca se juca cu mine incercand sa influenteze ce simt pentru fostul iubit.
    Ma impac iar cu el si ii dau ULTIMA sansa. El stie. Spune ca se schimba, dar…il cauta pe telefon o alta femeie…pe care a cunoscut-o in urma cu cateva luni…o alta care avea deja relatie cu un alt barbat, dar ii promisese el ca oricand va avea “nevoie de un cui in perete, o va ajuta oricand”.. In fine, nu a dat curs solicitarii femeii inca…poate nu o va face. Cum pot avea insa incredere in el? Ii place sa flirteze, intoarce capul dp femei pe strada, in 2 situatii m-a pus in dificultate si m-a lipsit de respect…( le-a claxonat pe strada)…am avut discutii si a zis ca nu mai face..
    Omul este “usor”…too easy…
    Eu arat bine, chiar mai bine ca el. El cauta femei care arata mai rau ca mine…mai rau ca el…este un fel de “iubitor” de urate…este urat sa o spun. Parca ar vrea sa creasca doar numarul de cuceriri pentru a-si capata increderea in sine, fara sa ii pese ca ma poate imbolnavi, ca se poate imbolnavi, ca sunt femei maritate, batrane, urate. Megre la ele acasa, in masina lui, in parcare , in parc..etc.
    Un astfel de om, descris pe scurt insa, se poate schimba vreodata? Cei din jur, cand il cunosc ( fara sa aiba aceste detalii), imi spun sa fug. Eu stiu ca l-am iubit enorm. Nu stiu de ce, pentru ca nu are logica. Este total opus “tiparului” meu de barbat, si m-a schimbat in sensul negativ – spun apropiatii. Nu as fi acceptat in veci sa fiu inselata, anterior lui…as fi pedepsit si intentia!
    Nu-mi pot imagina viitorul fara el, insa desi urmeaza sa ne casatorim, sa facem un copil curand, parca as vrea sa aman cat pot aceste doua evenimente…
    Deci…omul asta are vreo sansa sa se schimbe? Acum este ecuminte, dar cat va dura cumintenia lui?

    • Sorin spune:

      Dacă are vreo șansă, nu se va întâmpla doar că spune el. Este nevoie de un lung proces terapeutic si șansele de reușită sunt foarte mici. Dacă nu poți accepta să fii înșelată, nu vei fi fericită cu el. Dacă nu ești mulțumită cu situația acutală, nu vei fi mulțumită în relație. Lucrurile nu se vor schimba curând, dacă vreodată. Îmi pare rău!

  • Cristina spune:

    De ce o sora geamana nu vrea sa se joace si sa o atinga sora ei,?ce atitudine trebuie sa ia parintii,Nu mai pentru motívul ca ce a care vrea e mai galagioasa un pic,mai vesela .

    • Sorin spune:

      Încearcă să o pedepsească pentru ceva. Încearcă să se facă văzută printr-un comportament vizibil. Are ceva de transmis și nu poate să transmită pentru că în trecut, când a încercat, nu a fost luată în seamă așa cum și-ar fi dorit. Ce este de facut? Ar fi minunat să vizitați un psiholog de copii. Ei au tehnici ludice prin care pot să afle indirect (copiii nu sunt foarte confortabili cu direct) tot felul de lucruri. Mai mult, ascunsul informației este o altă formă de pedeapsă și nu are un motiv la fel de solid să facă asta cu psihologul. Acasă puteți observa în ce context apare, dacă se întâmplă mereu sau după ceva anume (este de așteptat a doua situație). Chiar dacă este des, veți observa că uneori nu se întâmplă. Nu o forțați să-i ofere iubire. Nu este datoria ei, este a părinților. Oferiți-le iubire la amândouă în mod egal și ignorați comportamentul ei (altfel îl întăriți). Încercați să vă prindeți și să corectați sau să explicați și să așteptați să accepte un lucru care nu poate fi schimbat, dacă asta o deranjează. Un psiholog ajută, cum spuneam.

  • Cotan Ana spune:

    Buna ziua!Am o problema destul de dificila sotul meu ma inseala de v reo 6 ani, de 5 ori l-am pris iertandul de fiecare data la rugamintile lui,acum ultima data e diferit nu isi mai doreste sa ne impacam ma ignora in fiecare zi deoarece suntem nevoiti sa locuim impreuna.Suntem casatoriti de 18 ani avand o fetita de 17 ani impreuna,sufar si nu stiu cum sa ma comport cu el pentru a nu o rani pe fetita.Va rog dati,mi un sfat.Multumesc

  • Andreea spune:

    Buna seara!Am si eu o mica povestioara si nu imi pot da seama exact care este adevarul…Am o relatie de 2 ani in care nu am avut probleme de inselat pana saptamana aceasta,Luni cand un prieten ma suna si ma intreaba daca stiu ca iubita lui umbla cu iubitul meu..bineinteles ca am ras pentru ca nu am putut crede asa ceva avand in vedere ca noi eram prieteni buni…Duoa care el imi da o poza in care acolo iubitul meu ii da mesaj iubitei lui ” ce faci mai iubire?nu mai poti vb ? Si ea ii da inapoi”imediat iubire”…ok?!?!?!….ne-am strans cu totii si am vb despre asta dar amandoi au spus ca cineva le-a spart conturile …de ceva timp amandoi sunt schimbati,sa nu mai spun ca ea ii spune iubitului ei “iubire” asa cum iubitul meu imi spune mie …avand in vedere ca folosea alt apelativ…Nu au recunoscut niciunul ca au vb la telefon pana cand i-am facut sa recunoasca si au recunoscut ca au vb apropae in fiecare zi la telefon,de mai multe ori si mult dar au spus ca au vb despre munca si alte chestii minore si cand i-am intrebat de ce nu ne-au spus au zis ca nu au vrut sa avem noi banuieli….Ok…Alta faza a fost ieri cand ea la sunat pe el dar mi-a spus despre acel apel si ea i-a spus iubitului ei despre apel dar cand am ajuns acasa nici eu si nici el nu am putut gasi apelulnin telefonul lor si au zis amandoi ca nu stiu de ce este apelul sters…aveau obiceiul sa vb amandoi pe facebook si stiam despre asta dar acum converstaia este stearsa…Eu nu am mai avut aceasta problema inainte cu el dar nici celalalt cu iubita lui si amandoi suntem in situatia in care nu suntem siguri de adevar…avem dovada ,dar suntem nesiguri inca…Dupa parerea voastra care este adevarul???multumesc!

    • Sorin spune:

      Din păcate, pare să se întâmple ceva, într-adevăr… Dacă tot ați făcut acest efort să-mi scrieți, voi fi și eu sincer. Sunt șanse foarte mari să se fi întâmplat ceva între ei sau, dacă nu s-a întâmplat încă, nu este pentru că nu și-au dorit. Ce îi împiedică să rămână împreună? Le este frică să vă rănească, probabil și faptul că ați descoperit acest lucru, probabil le va da curaj să rupă relațiile de voi, sau șocul unei fantezii care devine realitate îi va îngrozi (pe amândoi sau pe unul) și vor vrea să rupă relația aceea și să rămână în cuplu. Greu de spus în ce direcție vor merge lucrurile, dar cred că ești pe un roller-coster care a pornit deja și vei afla inevitabil. Îmi pare rău că treci prin asta, dar toți am trecut prin despărțiri și dezamăgiri. Fac parte din viață. Uneori suntem forțați către o nouă oportunitate (să facem ceva cu relația sau să o schimbăm)…

  • Rus Madalina spune:

    Vă rog frumos sa mă ajutați el e totul pt mn

    • Sorin spune:

      Poate confunzi scopul cu mijloacele. Scopul tău este că vrei să rămâneți împreună. Ce contează cum? Mai mult, poate presându-l nu faci decât să lucrezi contra scopului, nu?

  • Rus Madalina spune:

    Bună ziua va rog sa mă ajutați am avut un prieten cu care am stat 2 ani și 3 luni mama lui nu a fost de acord nici odata dar totuși sa mutat la mine dar acuma de cam o săptămână neam certat și sa mutat acasă la el …neam certat din cauza mamei lui acuma as face orice sa se întoarcă dar nu mai vrea el îmi spune ca mă iubește și ca nu mă lasă numai ca nu mai vrea sa se mute aici , nu înțeleg de ce nu mai vrea sa se mute aici pentru ca nu ia făcut nimeni nimic …spuneți va rog ce sa fac sa se întoarcă?

  • Anonim spune:

    Nu știu cum sa încep…Acum 4 ani și jumătate m am cuplat cu un băiat pe care îl Cunoșteam încă din adolescenta. Când ne am cuplat eu aveam 22 de ani,el 24. Eu nu l-am iubit pe el însă am acceptat sa avem o relație deoarece eram virgina și știam ca el ma place mult, și am mers “ la sigur” cum s ar zice. Din prima săptămâna s a mutat la mine acasă deoarece după cum am spus nu era un străin. Erau multe lucruri ce nu mi plăceau la el: familia din care provenea,mentalitatea lui, felul in care arata,prietenii lui,etc.insa el se comporta foarte frumos cu mine, îmi făcea toate poftele, ma alinta, ma rasfata atât prin fapte cât și prin vorbe, ma iubea cu adevărat și ma făcea sa simt asta in fiecare secunda. Eu i am spus de la început ca nu l iubesc însă nici n o sa mi bat joc de el. Timpul trecea,el era la fel de drăgăstos, ma asculta, ma înțelegea, ma răsfata, îmi făcea cadouri, îmi aducea cafeaua la pat, gatea ,imi aducea mâncarea la pat,îmi încălzea picioarele daca îmi era frig( și mie tot mereu mi era frig la picioare având o circulație proasta), îmi săruta mâna când mergeam in oraș, îmi deschidea USA când intram undeva,etc.Problema este ca eu la momentul in care noi ne am cuplat eu eram îndrăgostită de altcineva. El îl știa pe băiatul pe care eu îl iubeam deoarece i l am arătat pe fb.Ideea este ca in ciuda faptului ca el se comporta f frumos cu mine, eu îl jigneam foarte tare, cu orice ocazie, mai ales când ne certam. Și ne certam destul de des, de fapt eu ma certam și el tăcea.Ii spuneam ca nu l iubesc, ca nu ma simt bine cu el in intimitate, ca e urat , ca e prost, ca mi e inferior din toate punctele de vedere,ca nu l duce capul deloc, ca mi e scârbă de mine ca umblu cu un băiat ca el, ca mi e Rușine sa ies cu el pe strada, ca sa nu spună nimănui ca suntem un cuplu ca nu vreau sa știe lumea ca umblu cu el,etc. Apoi îi ceream scuze, și mi părea sincer rau.El in continuare se comporta foarte frumos cu nimeni ciuda faptului ca eu îl jigneam cu orice ocazie. Cam așa au decurs cei 4 ani și jumătate de relație: eu alintata și răsfățata , iar el preșul pe care îl călcam in picioare. Plus ca făceam dragoste 1 data pe săptămâna, iar in ultimul an, cam o data pe luna. El își dorea sa facem dragoste, eu nu prea… Eu sufeream de depresie la momentul acela și probabil din cauza aceasta eram furioasa și tot mereu pusă pe cearta, însă el ma înțelegea și ma accepta așa cum eram,ca spunea ca ma iubeste. 4 ani jumate de reproșuri, certuri, jigniri, îl dădeam afara din casa cu tot cu haine, apoi după vreo 3 săptămâni-o luna se întorcea inapoi, apoi iar îl dădeam și tot așa. Doamne, câte i am mai făcut omului ăstuia… Ideea este ca penultima data când l am dat afara din casa mi a spus ca dacă îl mai dau vreodată afara din casa, n o sa se mai întoarcă.Si așa a și fost. L am alungat și l-am înjurat sa se ducă la ma sa, sa și găsească pe alta ca eu m am saturat de el și ca mi am mâncat timpul degeaba cu el. Nu l am sunat vreo luna ca sa i spun sa se întoarcă, iar el in timpul asta și a găsit o fata care lucrează cu el, e intr o noua relație. El spune ca n o iubeste dar nici nu ii este indiferenta. Se simt bine împreuna, a dus o la Focșani la părinții ei, ea ii conduce mașina . Sunt de 3 luni împreuna. Când l am văzut cu ea , am avut un șoc,l am sunat și l am întrebat care i treaba cu fata și ce se va întâmpla cu noi. Atunci el mi a spus ca n o sa se mai împace niciodată cu mine, ca eu dacă nu îl vedeam cu fata aia nici nu l sunam, ca vreau sa ne împăcăm doar din obișnuința, ca eu nu l iubesc pe el, ca noi nu ne potrivim.Omul care îmi spunea ca nu se vede sa mai fie vreodată cu alta fata, ca vrea sa ne logodim( deși eu nu mi doream asta, nu mi doream sa ma căsătoresc și nici sa fac copii, cu atât mai puțin cu el), ca ma iubeste. L am întrebat dacă s a culcat cu ea și inițial mi a spus ca nu, ca este virgina, apoi a recunoscut ca s a culcat cu ea dar nu mi a spus ca sa nu ma facă sa sufăr. După câte i am făcut ( nu l am inselat niciodată) tot eu am fost cea care s a simțit dezamagita. Dar nu pot sa l condamn, chiar daca ma doare sufletul, NU pot sa l condamn. Fata asta îl alinta , eu îl jigneam;fata asta are fluturi in stomac când e cu el , eu ii spuneam ca nu ma simt bine cu el in intimitate; fata asta îl iubeste, eu nu l am iubit. Cum pot sa l condamn ca este și se simte iubit? După vreo 2 luni de zile de relație cu ea( ei in total având 3,4 luni de relație) ne am întâlnit, și spunea ca are un nod in gât, ce i drept și eu aveam un gol in stomac… am petrecut ziua aceea de parca eram din nou împreuna, m a luat de mâna , am mâncat, am povestit, m a sărutat , iar la finalul zilei am făcut dragoste( eu la momentul acela neștiind ca s a culcat și cu ea, ), apoi am fost la el acasă și am mâncat ceva, m a adus acasă și după vreo ora m a sunat sa mi spună ca ii este dor de mine.Dupa aceasta zi , am vorbit la telefon o săptămâna , și in fiecare seara îmi repeta ca noi n o sa ne mai împăcăm niciodată, ca noi nu ne potrivim, ca eu nu l iubesc doar m am obișnuit cu el, etc.Eu cred ca începe sa aibă sentimente pentru fata aceea, dacă nu are deja. I am spus sa se despartă de ea și a zis ca nu poate ca ea a pus suflet la el, ca lucrează împreuna, și ca nici nu i este indiferenta.Parintii lui m au plăcut din prima clipa, și când l au văzut cu noua iubita i au spus s o lase in pace ca dacă nu , ma suna pe mine:). Părinții lui ,mai ales tatăl lui,i a spus sa vina sa ne împăcăm, ca ii place de mine, ca ma vrea de nora.:))Dacă ar stii ei… In fine, el este cu fata aceasta și se pare ca începe sa aibă sentimente pentru ea( deși el a zis ca nu),și mie îmi pare rau de tot ceea ce i am făcut, deși n am făcut o intenționat. Acum nu ma mai suna deloc, nu se mai interesează ce fac, cum sunt.Este altcineva in viata lui, și brusc eu nu mai contez deloc, nu i mai pasa ce fac.Of Doamne dacă ar știi el cât de rau îmi pare, chiar dacă e prea târziu…Cu toate ca n a fost tot timpul numai cearta între noi, îl alintam și eu pe el, ne jucam, ne îmbrățișăm adică toate dulcegariile ce se fac intr un cuplu, mi era drag sa vina de la munca sa mi petrec timpul cu el , sa gătim, sa ne uitam la câte un film , și altele. Eu l am întrebat la un moment dat: cum poți sa stai cu o fata care îți spune ca nu te iubeste?, și el mi a răspuns ca degeaba ii spun ca nu îl iubesc ca el se simte iubit. Mult prea mult timp m a îndurat. S o fi saturat și el…Motivele pentru care eu ma comportam așa cu el erau ca tot mereu era obosit când venea de la munca imediat adormea, tot mereu erau părinții, fratii, prietenii înaintea mea eu eram pe ultimul loc, l am prins cu mici minciuni, nu mi lua apărarea in fata nimănui, era ușor de influențat de toată lumea, făcea ce zice toată lumea, in ultimul timp nu și mai mai făcea timp și pentru mine era tot mereu la munca, etc. Chiar dacă era așa nu trebuia sa l jignesc atât și nici sa i reproșez .In mare cam despre asta e vorba.Mi am spus oful însă am niște întrebări care ma cam neliniștesc: Cum se poate ca atunci când iubești un om, și acesta recunoaște ca a greșit și este dispus sa se schimbe,îți cere sa va împăcati și tu nu vrei? Cum trece așa de repede dragostea? Doar ca ai cunoscut o alta fata? pe Care zici ca nu o iubești dar nici nu ți este indiferenta, ca din partea ta este doar o relație sexuală, va simțiți bine. Cum sa nu ți mai pese deloc de persoana pe care zici ca ai iubit o? Sa nu dai un telefon?Cum sa te îndrăgostești așa de repede de altcineva? Nu exista perioada de doliu după o despartire?Te arunci in brațele primeia care îți iese in cale, ca zicea ca ea a insistat la el și i a spus și un coleg de munca sa se cupleze cu ea, și el s a cuplat.Cand ne am întâlnit zicea de ea ca are nasul mare, ca i raraita și o îngâna. Dar cu toate astea s a culcat cu ea și sunt intr o relație . Ciudat…Cam astea sunt întrebările mele la ora asta târzie…

    • Sorin spune:

      Scuze de răspunsul întârziat. Într-adevăr îți este frică de a fi singură, de a căuta / cuceri pe cineva… Așa a fost de la început. De aceea ai ales „la sigur”. Este ok, dacă nu vrei să treci peste asta și-l vrei înapoi, dacă acum într-adevăr ai fi mândră de el, l-ai arăta tuturor cu drag, ai simți că viața ta este complimentată de prezența lui. Dacă vrei doar să ai pe cineva în casă să te placă și să te aprecieze așa cum tu n-ai învățat să o faci (pentru că, foarte probabil, nu a avut cine să te învețe), atunci ai mai multă nevoie de asta: ședințe de psihoterapie din care să învăți că singurătatea este ok și că viața ta nu este determinată de o relație, doar îmbogățită de una.

  • Andreea spune:

    Buna ziua. Sunt mama unui copil de 9 luni. Subt mereu obosita pt ca nu am ajutor in cresterea lui.Tatl lucreaza pana seara tarziu si este la fel de obosit. Problema e ca intre noi nu mai exista comunicare. Orice subiect incerc sa deschid cu el ori nu ma asculta pt ca sta pe telefon si trebuie sa il intreb de 2 3 ori ori raspubde evaziv apoi tace. Trebuie mereu sa “il trag de limba” ca sa schimbam si noi 2 cuvinte.In schimb daca ii spun ce am pe suflet ia foc imediat si deseori ajunge sa ma jigneasca. Spune sa nu il mai stresez,sa il las in pace. Nu stiu ce sa mai fac sa fie comunicare si armonie intre noi…multumesc

    • Sorin spune:

      M-am gândit mult ce să-ți scriu. Pare că vei trece printr-o perioadă și mai grea decât cea prin care treci acum. Soțul tău pare să se gândească la altcineva în perioada asta… Copilul sau schimbările prin care a trecut corpul tău sau nimic ce ține de voi ci doar de imaturitatea lui emoțională probail l-au făcut să fantazeze la altcineva. Sunt convins că este o perioadă emoțională și pentru tine, mai ales că și oboseala contribuie, poate o abordare și o „clarificare” directă va duce la a rămâne singură și poate ți-ar plăcea o abordare mai delicată. O maineră de a ajunge la el (această abordare nu este cea delicată) ar fi să-i arăți că nu ești atât de complet cucerită cum își imaginează. Pentru asta ar fi grozav dacă ai putea să-l faci gelos. De exemplu, îi poți cere să stea cu copilul în weekend pentru că vrei să mergi la cumpărături cu prietena și apoi nu dai detalii despre ce s-a întâmplat. Fii la fel de misterioasă. Când îți va cere detalii, însă, lucrurile pot merge în tot felul de direcții. Ar trebui să ai niște abilități deja dezvoltate în această zonă pentru a rămâne în controlul situației. În principiu ai putea să-i spui că viața ta este le fel de privată ca a lui. Dar eu unul nu mă pricep la actorie și n-aș merge în direcția asta. Dacă nici pentru tine nu este ceva natural, ai putea încerca varianta delicată de care spuneam. Astea înseamnă să-i scrii o scrisoare de mână sau un email în care să-i spui cât de mult îți plăceau lucrurile înainte, cum te simțeai alături de el, cum și pentru tine este o perioadă grea, o perioadă nouă, cum îți este greu singură și cum îți este frică să fii și mai singură, cum îți este dor de el, de atingerea lui, de privirea lui, de căldura lui, cum ți-ar plăcea ca puiuțul vostru să aibă și mai multă iubire, să aibă un tati pe care să-l admire și pe care să-l îmbrățișeze dimineața (când se face mai mare). Cum știi că lucrurile nu mai sunt cum erau și nu mai pot fi și cum (cel puțin) ție ți-e frică de acest lucru și cum că ai nevoie de el să te ajute să o înfrunți. Că te bucuri că o bucată din el este cu tine mereu și că ți-ar plăcea să-l vezi și pe el să-l vezi mângâind vlăstarul lui și ajutându-l să crească, udându-l cu iubire și vorbe frumoase (și, evident, și cu niște ceartă că n-ai ce-i face).

  • Elena spune:

    Buna ziua numele meu este Elena am 37 de ani sunt casatorita de 16 ani.De ceva timp viata noastra sexuala are probleme privind din partes mea am inceput sami evit sotul sa nu il mai doresc.De fiecare data cand doreste sa facem sex eu nu doresc nu stiu ce se intampla cu mine parca nu ma mai cunosc nu mai imi doresc sa fac sex ,cand ma atinge parca ma inerveaza nu il suport.Va rog frumos sa imi dati un sfat ce sa fac caci miam dat seama vá se intampla ceva cu mine si ma gandesc ca intro zi sotul meu no sa ma mai suporte si se termina casnicia noastra.

    • Sorin spune:

      Este greu de spus, pot fi o mulțime de motive… Am să enumăr câteva cu riscul de-a suna a horoscop: 1. Ești furioasă pe soțul tău pentru ceva ce a / n-a făcut / zis; 2. Te simți captivă în căsnicie, nu este ce te așteptai; 3. Ești supărată dintr-un alt motiv (nu legat de soț) și nu vrei să mai primești plăcerea sexului ca o formă de auto-pedeapsă; 4. Încerci să împlinești scenariul unei strămoașe care a fost căsătorită împotriva voinței ei; 5. O suferință fizică nu foarte mare, dar pe care nu mai ești dispusă s-o înduri; 6. Că simți că ai oferit de-a lungul atâtor ani și el nu a oferit la fel sau suficient; 7. Faptul că nu încearcă să te excite, ci vrea să treacă direct la fapte și este prea mecanic. 8. Ai o vagă impresie (sau mai mult decât vagă) că te înșeală; 9. Altceva… Ar fi nevoie de mai mult suport, pe de o parte să afli ce se întâmplă și pe de alta cum să abordezi situația astfel încât să poți spune ce ai de spus, cui ai de spus astfel încât chiar să audă și să țină cont și, totodată, ca asta să nu ducă nici la ruperea relației (de orice fel – că poate nu este legat de soț). Îmi pare rău că nu am fost mai precis; sunt convins că așteptai ceva punctual pe care să-l iei și să-l transpui în viața ta, dar, după cum vezi, este de investigat… Pe de altă parte, așa cum ai spus, sunt șanse mari ca relația să fie afectată de lipsa sexului și, deci, ar trebui să vă preocupe – adică să vă aduceți contribuția fiecare, pentru că este ceva ce vă afectează pe amândoi și, știi cum e: „la bine și la rău”.

  • de ce devin suparat si pun la suflet

    • Sorin spune:

      Pentru că vrem să fim mai buni, mai adaptați la vâltoarea vieții, pentru că așa ne motivăm să învățăm, să avem mai multe abilități pe viitor și să suferim mai puțin. Cel puțin așa ar fi în mod ideal. Adesea, însă, suferim pentru că ne este frică să nu suferim, ne este frică să iertăm, să acceptăm, să lăsăm viața să curgă. Este modul prin care cerem control asupra lumii și dacă îl primim, dacă cineva face ca noi pentru că ne-am supărat, nu face decât să ne încurajeze să suferim și mai mult. Suferim și punem la suflet, deci, pentru că alternativa pare mai grea. Este nevoie de curaj să înfruntăm necunoscutul (acceptarea vieții și acceptarea că nu primim ce ne dorim uneori – nu doar să știm că nu primim mereu ce vrem, nici doar să tolerăm, ci să acceptăm plenar) și poate de și mai mult curaj să căutăm ajutor specializat (psiholog, adică), pentru că trebuie să luptăm cu stigma (țăcănită cum că toți trebuie să știm să ne bucurăm de viață de la început, cum că e atât de simplu… doar că nu le iese oamenilor…).

  • Madalin spune:

    Buna, numele meu este Madalin, am 22 de ani si de multa vreme intalnesc o problema pe care nu stiu absolut deloc cum as putea sa o rezolv. Nu am avut o relatie pana acum sau de fapt as putea spune ca am avut una cu mult timp in urma…insa am fost destul de nefericit. Problema in montelul de fata este ca, de fiecare data cand intalnesc o persoana alaturi de care as vrea sa -mi petrec viata, timpul,cu care sa am o realtie mai precis, incep sa ma panichez..spre exemplu, iesim la intalnire..nu e crush-ul meu, dar as vrea sa cunosc aceasta persoana si cine stie poate ne placem, dar la prima vedere imi place, o gasesc interesanta si draguta apoi,..a doua zi, incep sa stau pe ganduri si nu stiu ce sa fac, incep sa ma gandesc daca chiar imi doresc o relatie cu acea persoana, daca ea este potrivita pentru mine sau nu…adevarul e ca, mereu cand ajung la acest impas renunt si ajung sa refuz sa am o relatie si inchei totul apoi ajung sa fiu o perioada trist si pe ganduri, mereu ma gandesc daca a fost bine ce am facut sau nu. As vrea sa spun ca intalnesc mereu aceasta problema, mereu ajung sa ma panichez, sa ma gandesc la viitor si la aspectul fizic al acelei persoane si la ce ar spune ceilalti daca m-ar vedea impreuna cu ea…as vrea sa gasesc o rezolvare, sa imi dau seama unde blufez si ce as putea face. Ideea este ca…niciodata cand mi-a placut de cineva nu am avut norocul de a fii impreuna cu persoana respectiva, de multe ori cand am avut un crush nu am reusit sa ajung pana la o relatie si asta m-a facut oarecum sa nu am sperante sa ma mai indragostesc vreodata, sau pe viitor…cand ieseam la o intalnire cu cineva era din initiativa aceleai persoane care era foarte interesata de mine or eu..doream si eu sa o cunosc cat de putin dar ajungeam cum am mai spus sa simt ca nu ma vreau sa continui din nu stiu ce cauza, nu stiu de la ce porneste asta, si mi-as dori foarte mult sa gasesc o rezolvare. Nu sunt sigur ca m-am exprimat extrem de bine insa, mi-ar face o mare placere sa aud raspunsul dumneavoastra. Va multumesc anticipat!

    • Sorin spune:

      Da, înțeleg ce zici și-ți înțeleg situația. Lucrurile se pot îndrepta în mai multe direcții… Pe de o parte, nu reușești să fii cu o fată pe care o apreciezi foarte tare pentru că nu ai skillul necesar. Știu că sună a „agățat” și poate unele persoane vor avea issue-uri cu asta, dar „agățat-ul” face parte din viață și, așa cum spunea Hitch (din filmul cu același nume) ne permite să fim văzuți și cunoscuți de o persoană care altfel n-ar avea oportunitatea. Partea bună este că ai putea să-ți ascuți acest skill. Partea rea este că, atunci când vei ajunge să fii cu persoana potrivită, este posibil să n-ai skillul să o menții interesată de tine. Spun că s-ar putea să nu ai skillul pentru că nu pare că ți-l dezvolți – și nu este așa ușor să-l ai nativ. Deci o altă direcție pe care ai putea merge ar fi să ai o relație, să lași să fie cu o fată de care-ți place, evident și care, chiar dacă nu este plină de calități de la început (și cine este?) ar putea să fie surprinzătoare mai târziu. Desigur, nu prea poți să-ți exersezi cele două skilluri în același timp, pentru că a fi „material de relație” este cam important să nu înșeli. O altă perspectivă de luat în calcul este că noi toți ne străduim să fim fericiți. Să facem acele alegeri care ne umplu viața. Poate a alege o prietenă pentru care să te aprecieze prietenii durează mai mult timp din viața ta decât ești dispus să arunci. Le poți mulțumi pentru intenție, știi că-ți vor binele, vezi și perspectiva lor, dar dacă nu sunt dispuși să-ți ofere ce-ți oferă ea, poate ar trebui să-și vadă de treaba lor (dacă înțelegi ce vreau să zic 🙂 ). Când cunoaștem o persoană care este peste un anumit prag, când suntem încântați, este un punct de-a ne opri și a investi. Veți avea timp să reveniți asupra deciziei peste un an sau doi (ideal nu după ce și-a investit în relație anii în care ar fi fost cel mai cautată – adică nu după 7-10 ani; de acolo încolo ar trebui să fie asumare și responsabilitate și să încercăm să facem relația cât mai frumoasă și nu s-o mai schimbăm, decât în cazuri extreme). Oricum din primele câteva întâlniri cunoști cam 2% dintr-o persoană. Mai ales pentru că fiecare va încerca să-l impresioneze pe celălalt, poate chiar cu aspecte care reușesc opusul impresionării. Frumusețea este minunată, dar sunt multe dimensiuni sexy la o femeie, nu doar aspectul. Și chiar dacă unele sunt doar pentru tine și nu le poți arăta prietenilor, e ok. Pentru că nu le ești dator cu asta.

  • inna spune:

    Sunt impreuna cu prietenul meu de 2ani, totul merge bine si frumos, doar ca este o mica problema.. este prea slab si parintilor mei nu le place asta…ceee saa fac??

    • Sorin spune:

      Nimic deosebit. Este prietenul tău, nu prietenul lor. Vor mai fi decizii cu care nu vor fi de acord. Este greu să luăm decizii pentru toată lumea. Cu siguranță este minunat să luăm decizii care nu creează suferință altora, dar care nu le convine… nu-i așa relevant. Nu suntem responsabili de viața altora; este destul de complicat să fim responsabili de a noastră! Dar aș zice că este ceva mai complicat în situația ta… Cred că nu ești sigură dacă ai făcut decizia corectă, că îți este frică să nu rămâi cu cineva care să nu-ți placă. Întrucât frumusețea este destul de subiectivă, nu este atât de greu să ne sădească cineva dubii, să ne facă să ne îndoim că ceva e frumos sau nu. La un momendat, însă, unii oameni aleg să se maturizeze și să ia o decizie finală în privința frumuseții (și chiar asupra satisfacției unei relații). Se decid că chiar dacă cineva ar fi mai frumos sau relația mai frumoasă, diferența ar fi atât de mică încât efortul schimbării este exagerat. Dacă ești acolo, nu ai de ce să-ți faci griji. Niciun partener nu va fi perfect.

  • catalina spune:

    Buna seara, mereu cand vorbesc cu fostl meu, ma numeste omule… Asa de tare ma uraste?! Sau este alt motiv

    • Sorin spune:

      De obicei, modul în care am auzit eu persoane folosind „omule” a fost pentru a transmite „înțelege-mă! vezi perspectiva mea!”. Dar mai bine îl întrebi direct. Îi poți spune și cum te simți tu când îți zice așa: „când îmi spui < > am impresia că mă urăști. zic asta pentru că… (și aici menționezi ce te face să crezi asta)”. Poate este doar un tic verbal fără nicio încărcătură emoțională. Sau poate este o glumă răutăcioasă, pe care ai vrea s-o știi. Și despre care îi poți spune cum te simți când o face…

  • Ioana spune:

    Buna ziua! Trec printr-o situatie in care nu credeam ca voi ajunge vreodata tinand cont de principiile mele morale! Acum ceva timp am avut o relatie cu un barbat care era despartit de fosta lui logodnica de aproape 3 luni. Intre noi a fost o iubire si o pasiune ca in filme. Dar pt ca fosta lui era obsedata si facea orice sa il impace …am renuntat la relatie! Dupa un timp s-a impacat cu ea si chiar s-au logodit. In toata aceasta perioada ne-am intalnit pe ascuns avand in vedere ca in perioada cand l-am cunoscut doar ce terminasem divortul si fostul meu sot nu ne dadea pace. Acum e insurat! Dar m-a cautat iar …dupa o pauza de cateva luni…m-a cautat chiar cu o saptamana inainte de nunta. Dupa ce a venit din luna de miere…la fel..m-a cautat…si acum…la fel! Imi spunr ca ii e f dor de mine …de emotiile noastre ..de tot! Nu inteleg ce se intampla! Nici eu nu stiu ce simt!din anumite situatii cu sotia lui stiu ca sunt neintelegeri! Familia ei e mai instarita…le-a dat o casa desi el are casa parintilor…unde locuiesc ei acum…nunta a fost mai mult financiar suportata de partea ei! Il doresc din tot sufletul…dar sunt constienta de urmari. Relatia noastra initial nu a fost acceptata de fratele meu…de tatal meu dar nu am tinut cont! Ce sa inteleg acum din toata situatia asta? Ce sa fac? Cand il intreb ce se intampla cu el si daca e fericit evita sa imi dea un raspuns! Multumesc!

    • Sorin spune:

      Toți încercăm să obținem cât mai mari beneficii cu cât mai puțin efort sau cu a evita cât mai mult durerea. Acești doi bărbați se simt bine cu tine și se simt bine și cu celelalte femei. N-au nevoie să ia o alegere. Mai mult, o alegere ar fi dureroasă pentru ei și dacă pot să o evite, o vor evita. Și tu și ei, așteptați ca celălalt să ia o decizie. Și tu și ei evitați suferința și responsabilitatea acesti clarificări. Da, se simt bine cu tine și nu vor să nu mai fii în viața lor, dar le este frică să ia o decizie definitivă. Dacă îi vei pune să aleagă, nu vor ști și vor merge, probabil cu direcția care li se pare mai puțin dureroasă. Și direcția mai puțin dureroasă este să rămână cu persoana care nu știe despre despărțire (adică cealaltă) și să înceteze în a fi cu tine, pentru că a le spune lor direct li se va părea greu. Ce poți tu să faci? Să te uiți dincolo de această situație. Să decizi dacă vrei să te ducă râul vieții, unde vrea el, probabil atrăgându-te într-o cascadă periculoasă sau într-o mocirlă sau poți să-ți stabilești o direcție și pași către acea direcție. Viața va rămâne impredictibilă, dar vei avea mai multe șanse să ajungi undeva, dacă-ți și propui și faci ceva pentru asta. Dacă ești ok cu acest stil de viață, e ok. Este o viață ca oricare alta, un mod de a aborda această complicată secvență de evenimente (care este viața), peste o sută sau o mie de ani, nimănui nu-i va păsa. Nu trăi pentru posteritate, trăiește pentru tine. Dar dacă „pentru tine” înseamnă să ieși din această situație și să cauți un al treilea partener care să fie doar pentru tine, va trebui să înveți să spui „nu” și să-ți urmărești interesele chiar cu riscul suferinței.

  • Maria spune:

    Am avut o relație bună și a avut înțelegere de la mine.nu mă opun tatălui ei .chiar anul trecut cînd am trecut cu stres de capacitate mi a zis că nu vrea sa mai audă de el pentru că nu d a interesat de ea.poate nu m am făcut eu înțeleasă .îmi spune ce ar vrea sa o învețe el și eu o înțeleg că îi simte lipsa și o iau că o criza a virstei ei și încerc să o iau cu calm și înțelegere că în tot timpul.imi doream sa vorbesc cu dumneavoastră și mai aștept sfaturi.va multumesc

    • Sorin spune:

      Hm… am propus o direcție relativ vagă de îmbunătățit relația cu câteva teme de abordat și mi-airăspuns că ați avut o relație bună… Am simțit că reziști acestei direcții, că nu vrei să acceptați că relația n-ar fi… perfectă, poate. Da, sună bine ce spui, că o abordezi cu calm, consider că ai observat corect că ține de vârstă, că este încă atașată de tatăl ei și o afectează absența lui, dar, totodată, am impresia că nu vrei să lași de la tine. Îmi închipui că vei spune „ba da” și-mi vei da un exemplu, dar nu mă refer că „niciodată”, ci că, de exemplu, chiar în acest moment, nu dai de la tine. Te aperi, nu lași să se așeze cuvintele, nu accepți că sunt dăți când faci asta și unele din acele dăți sunt importante pentru fiica ta. Ce te invit să faci (și îmi pare rău dacă începe să înțepe conversația cu mine, dar cand ni se crapă o imagine pe care o avem despre noi, doare puțin) este să nu contrazici când cineva spune ceva (evident nu în legătură cu orice subiect – gen „unde e telecomanda?”), ci să te gândești (și chiar să întrebi) ce-o/l face să spună asta. Consider în continuare (deși mă pot înșela, desigur) că fostul tău soț/partener a auzit ceva ce tu n-ai fost dispusă. Ceva ce n-a contrazis, n-a încercat să se apere (faptul că nu era despre el a făcut lucrurile mai ușoare), n-a pedepsit-o că a gândit așa, ci i-a permis să se exprime (probaibl chiar i-a confirmat și exagerat, cine știe). Dar era ceva ce tu puteai îmbunătăți, repara, face să fie bine. Nu este nevoie să-mi confirmi sau infirmi. Oferă-ți câteva zile și observă cum comunici. Observă-ți sunt primele reacții. Ce-ar avea ea nevoie, de exemplu? Dacă ți se pare că n-are dreptate cu ceva, oare este o parte sau o perspectivă din care are, totuși, dreptate…?

  • Maria spune:

    Chiar nu are susținere de la el și înțelegere.imi spune numai că îi simte lipsa.eu nu sunt contra lui.ea știe și cum ne am despărțit din cauza infidelităților lui

  • Maria spune:

    Am avut o relație bună și a avut înțelegere de la mine.nu mă opun tatălui ei .chiar anul trecut cînd am trecut cu stres de capacitate mi a zis că nu vrea sa mai audă de el pentru că nu d a interesat de ea.poate nu m am făcut eu înțeleasă .îmi spune ce ar vrea sa o învețe el și eu o înțeleg că îi simte lipsa și o iau că o criza a virstei ei și încerc să o iau cu calm și înțelegere că în tot timpul

  • Maria spune:

    Buna ziua.am probleme cu fata mea de 16 ani.am adoptat o la virsta de 2luni iar la 8 ani ai eim am despărțit de tatăl ei acum a dorit să meargă în vacanță la tatăl ei care are acum familie copil.a venit foarte schimbata i au influențat o cu lucruri rele.nu mă pot înțelege cu ea.eu sunt singura.in timp ce a fost la el s a întîmplare sa mi rup mîna și nici nu a vrut sa mă vadă.eu sufăr foarte mult

    • Sorin spune:

      Pare că relația voastră nu mergea fără probleme nici înainte. Dacă ar fi mers, ar fi rezistat influențelor. Poate acolo a avut oportunitatea să vorbească, să fie ascultată despre ce nu-i convine în relația voastră. Acum aveți o oportunitate să puneți pe masă ce nu vă place una la cealaltă și să căutați soluții împreună despre cum să arate viitorul. Nu va fi ușor și nu va fi plăcut, dar ea, se pare, nu era foarte fericită și acum are ocazia să-i fie mai bine, să fie înțeleasă, susținută, clarificată de ce poate te purtai într-un anume fel care o deranja și cum altfel ar fi mai potrivit pentru amândouă… Nu te pune contra tatălui ei. Nu vrei să aleagă între voi, pentru că nu este in beneficiul ei. Vrei să aveți toți mai multe perspective asupra vieții, să vă puteți vedea fiecare prin mai multe perechi de ochi ca să știți dacă ceea ce intenționați voi(…noi… pentru cine nu este valabil?…) să transmiteți chiar așa ajunge la destinație sau putem învăța modalități mai eficiente.

  • Mariana spune:

    Voi încerca să urmez sfatul dumneavoastră problema este ca el nu o lasă niciodată singura cu noi el o duce la munca el o ia de la munca (nu are timp sa stea de vb la telefon lucrează foarte mult sora mea și nici eu nu as vrea sa port o discuție asa de serioasa la telefon)este cronometrata de el la orice pas ex.dacă vrea să-și ia ceva de la magazin ea trebuie sa fuga cu sufletul sa nu o abandoneze în parcarea mall-ului,înțeleg ca este treaba lui ce face dar poate sora mea nici nu își da seama exact ce accepta din partea lui (ma refer ca el este foarte subtil în ceea ce face )sora mea numai are prieteni din cauza lui decât grupul lui de prieteni el a reușit sa o facă să-și piardă cea mai buna prietena (erau prietene de la 17 ani ea acum are 31 )pe mine și pe mama mea ne doare foarte rău când vedem ce se întâmplă cu ea cum am mai zis ea nu mai vb deschis ,în casa cel puțin ii este frica sa vb ca sa nu fie auzita de el ,ne este frica sa nu ne ascundă și faptul ca el este violent cu ea ,Sora mea nu era asa întotdeauna vb foarte deschis ,când exista o discuție mai aprinsa intre noi el începe și ii zice de fatsa cu noi “Tu nu vezi ca ești proasta lor ?” sau “Tu nu vezi ca ele chiar își bat joc de noi ?” (adică mama și sora )cum as putea sa o îndrum către un psihoterapeut fără ca ea sa aibă impresia ca eu o fac nebuna sau ca o fac bolnava cu ceva ,și din cate am observat o apuca și crize mari de nervi ca tremura toată,eu vin acasă 1 data pe an locuiesc în alta tara deci îmi este imposibil sa fac anumite lucruri împreună cu ea și chiar și acasa dacă as fi fost el nu o lasă singura ,as vrea sa o fac sa înțeleagă ce accepta ea (eu presupun ca accepta din partea lui manipulare psihologica)căci totul este foarte subtil Va mulțumesc încă o data

    • Sorin spune:

      Într-adevăr este mai complicat decât am crezut inițial… Nu pare să fie fericită în relație, doar speriată că nu va găsi ceva mai bun, dependentă de el, cu o stimă de sine scăzută… Ce-ai putea face? Este dificil să vorbești cu ea direct, pentru că, așa cum ai spus, va fi inhibată de prezența lui. Ar fi, deci, două direcții. Una ar fi să-i scrii pe email sau whatsapp și să-i expui grijile tale, să o întrebi ce-ar crede ea despre o altă persoană care este lăsată în parcare de prietenul ei că nu a alergat suficient de repede și să-i expui, deci, ceea ce vezi din afară și s-o întrebi cum vede și ea lucrurile din afară… Cealaltă variantă, care mie mi-ar plăcea mai mult pentru că sunt mai războinic ar fi s-o abordezi pe ea cu el de față, să-i spui aceleași lucruri și când el va interveni să-l implici în discuție, dar nu cu nervi și ceartă, ci cu întrebări. „Ție cum ți s-ar părea ca un prieten să-ți facă asta?” Sau „Ce te face să spui că este proasta noastră?” Ar putea spune că îi ziceți ce să vadă/facă subliniind că voi știți și ea nu știe, dar prin ce diferă de ce face el? Problema va fi că ea este dependentă de el și nu va vrea să ia partea voastră pentru că-i este frică să nu o abandoneze. Dacă îl abordați frontal este aproape sigur că va fugi când se va vedea încolțit și vă va evita și o va forța și pe ea să vă evite, pentru că vede că-și pierde puterea. Deci este mai riscant, cu șanse mici de reușită. Mai eficient ar fi prima variantă, în care încerci să o inspiri că este în controlul vieții ei, că poate avea și o altă relație, dacă-și dorește și să fie sigură că asta este suficient de bună. Nu vom putea avea sau fi siguri că avem cea mai bună relație din toate posibile, dar putem să avem una suficient de satisfăcătoare. Este asta așa? Pentru mersul la psiholog, minunat ar fi să meargă cineva cu ea, gen mama voastră (că tu ești în altă țară) și să ceară să lucreze pe relația lor, să se înțeleagă mai bine. Dacă i se pare că o „ia de proastă”, cum să facă să nu facă asta pentru că nu știe că o face. Problema este, iarăși, că el se va băga… O a treia variantă, dar grea pentru rude, este să o renegați și voi. Dacă ea este fericită așa și voi sunteți partea rea din viața ei, atunci voi vreți ca ea să fie fericită și o să vă retrageți. Este un risc, dar ideea este să o lăsați să cadă complet în suferința pe care i-o oferă partenerul și să vină de la ea dorința de a ieși de acolo. Pentru că deocamdată ea este neputincioasă și voi toți trageți de ea. Ea ce vrea oare? Ea suferă atât de mult? Este în relația care o face fericită? Se simte bine cu iubitul ei? Este fericită cu viața ei suficient? Vrea mai mult de la viață și de la partener(acesta sau un altul potențial) sau aste este tot ce crede că poate obține?

  • Mariana spune:

    Bună ziua sora mea de 10 ani este cu iubitul ei de când este cu acesta comportamentul ei sa schimbat foarte mult,am ajuns la concluzia ca el folosește manipularea psihologica o face sa creadă de foarte multe ori ca el este victima (când clar este vinovat el ,da vina pe mine în permanenta ca eu sunt vulcanica și ma cert cu el din orice )o face sa creadă ca el este singurul care ii pasa de ea și ca ea ar fi bătaia de joc al propriei mame și a surori (adică eu )și am observat ca nu știe sa ii zică lui Nu o intimidează și se vede clar ca ii este frica ,ea ajuns în stadiul în care nu mai accepta alt adevăr în afară de ce spune el ,nu mai este o persoana cu care poți sta de vb sai aduci la cunoștință ce se întâmplă pentru ea toți sunt rai și se folosesc de ea (chiar și mama )numai el este bun ,nevinovat și numai lui ii pasa de ea …AS VREA CUMVA SA O SALVEZ DIN SITUAȚIA ASTA ,NU SA O DESPART DE EL DAR VREAU SA ÎNCEAPĂ SA ÎȘI PROPRIILE DECIZII FĂRĂ A FI MANIPULATA SAU INFLUENȚATĂ DE EL ,CUM AS PUTEA SA PROCEDEZ ÎN PRIVINȚA ASTA ?Va mulțumesc anticipat

    • Sorin spune:

      Toți suntem spălați pe creier de către cineva, tuturor ni se vinde un „adevăr”… Este greu de controlat… Ceea ce putem face este să vedem în ce condiții ar fi mai fericită. Vrea să se certe cu partenerul ei sau cu voi (că pare că trebuie să aleagă)? Și… din păcate pentru tine… a ales deja. Poate abordarea nu este să te opui situației. Poate obții mai multe prin a o asculta, a o intreba ce-și dorește, a o întreba în ce sens crede că îi doriți voi răul sau ce beneficiu v-ar aduce să-i vreți răul? Poate, chiar cu dorința de a-i face bine îi faceți ceva ce ea consideră rău… Nu vă certați pe versiunea corectă de ”adevăr” pentru că, cel mai probabil, ambele sunt incorecte, ambele au lacune. Mai degrabă luați fiecare punct în parte. Vorbește-i despre cum te simți tu că v-ați răcit, cum ți-ar plăcea să comunicați, ce-ați putea face, cum să faci astfel încât să se vadă că-i vrei binele? O vrei fericită și vrei să fiți prietene bune, poate nu i-ai arătat asta prin acțiunile și cuvintele tale. Cum ai putea face pe viitor să contribui la asta? Aliați-vă, deci, cu scopul comun de a avea o relație bună, neimplicându-l pe partenerul ei în ecuație. Nu vrei să-i faci lui pe plac sau să-l ataci. E treaba lui ce face el dacă ea acceptă. Ce poți face tu ca voi două să aveți o relație bună? Poate chiar puteți să nu mai vorbiți despre el o perioadă, până se mai liniștesc apele și să faceți lucruri împreună, să vorbiți despre planuri de viitor, dificultăți la job etc.

  • Andrei spune:

    Buna ziua!Am o problema destul de dificila.! sunt cu o fata de 18 ani si ea sta cu o persoana de 38 ani care este la inchisoare.Am ajuns in situatia de a renunta la mine desi ma iubeste din cauza frici ca ne vede cineva pe strada si ii spune respectivului. Ii este frica,teama sa nu afle aceea persoana desi ia facut mereu rau dar ea nu isi da seama nu constientizeaza mi-a spus sa caut eu o solutie .Va rog raspundeti-mi la intrebare am mare nevoie de un raspuns nu stiu la cine sa apelez si nu stiu ce sa fac .O iubesc din toata inima si as face orice pentru ea.

    • Sorin spune:

      Ceea ce ar ajuta lucrurile, chiar dacă este greu și nu vrea să-și asume, este să rupă ea relația cu partenerul ei. Un mod de a aborda este că nu se simte în siguranță cu el, că-i este frică de el și nu vrea să trăiască așa. Nu o poate numi iubire și vrea să facă parte dintr-o relație unde iubirea și nu frica este ingredientul principal. Îi pare rău, dar mereu îi va fi frică de el și nu pot fi împreună. Dacă chiar o iubește și vrea să fie fericită, are nevoie de să o lase să caute iubirea și îl încurajează să ofere și el, la rândul lui, asta în relațiile următoare… Relațiile ar trebui să se termine pentru că nu merg bine, nu pentru că a apărut altcineva, deci chiar dacă recunoaște că exiști (și eu unul aș face-o; nu promovez minciuna), nu tu ești motivul pentru care se despart. Motivul este că nu era fericită și are nevoie de asta și vrea să continue să caute asta. Poate cu tine, poate cu altcineva. Nu-ți aparține ție! Nu v-o furați unul altuia, pentru că nu este a nimănui! Este a ei însăși! Este important să-i spună și asta! Să-și asume viața și fericirea! Desigur veți fi în pericol de violență amândoi. Important este să mențineți acest aer de neputință, „nu aveți ce face! nu poate fi altfel! nu vreți ca el să sufere, dar nu vreți nici ca ea să sufere!”. Va fi greu și periculos; dacă credeți că trebuie să notificați poliția, faceți-o! Dar dacă vă hotărâți, trebuie să o faceți definitiv, fără urmă de ezitare, altfel pericolul va dura și mai mult și va fi și mai mare… Probabil șansele sunt mai mici de pericol dacă ea insistă pe „nu sunt fericită în relație„ și „nu contează dacă există altcineva, pentru că nu ăsta este motivul. Desigur nu voi rămâne singură toată viața, este sau va fi cineva oricum, dar nu ești în competiție cu nimeni. Vreau doar să nu-mi mai fie frică în relație și nu pot avea asta cu tine…”

  • bianca spune:

    Buna ziua,

    Iubitul meu a cerut o pauza de ralatie (pe care o avem de doi ani), o perioada in care sa fie singur si sa isi clarifice sentimentele spunand ca nu stie daca ma iubeste sau nu si ca merit sa aflu adevarul.A avut o perioada de un an in care a cautat sa isi schimbe domeniul de activitate, renuntand la un job pe care il avea de 10 ani.A avut parte de multe respingeri la interviuri si de curand a reusit sa se angajeze unde si-a propus.Am crezut ca prin acest succes situatia se va schimba si va avea o atitudine mai pozitiva dar imi pare ca s-a adancit mai tare.Imi spune ca are o stare de anxietate si depresie si ca desi are tot ce si-ar dori un om ,nu se simte nefericit.
    Pe scurt despre el: a crescut intr-o familie dezechilibrata, tatal lui fiind un alcoolist, a trait in certuri pana cand au divortat parintii lui si alaturi de sora lui a fost crescut doar de mama.
    Am observat la el un pattern in relatii si o frica de angajament la care se aduca si criza varstei pe care o are ( recent 36).

    A spus ca e dispus sa mearga la psihoterapeut si ca e pentru prima data cand se gandeste la asta.

    Eu nu vreau sa il pierd evident si desi ma doare ca este confuz in privita sentimentelor vreau sa fac tot ce pot pentru noi pentru ca am avut o relatie frumoasa, nu am avut certuri, discutii mari si lucruerile pareau ca merg intr-o directive buna.
    Intrebarea mea este: cat ar trebuie sa dureze pauza asta si in ce conditii? E ok 2 sapt sau e prea putin?E mai bine sa nu mai discutam deloc sau sa vorbim?cum ar trebui sa abordez toata situatia? sunt rupta pe interior si imi vine sa plang non stop dar trebuie sa ma intaresc pentru ca sper la o impacare.

    Multumesc,

    • Sorin spune:

      Este foarte bine că este dispus să meargă la psihoterapeut, pentru că pare să fie prins într-un pattern care merge în jos indiferent ce se întâmplă. Pare că ceea ce-l trage în jos este inconștient pentru el și toate chestiile astea cu jobul și relația sunt praf în ochi, niște scuze tolerate de Eu, dar a căror soluționare nu rezolvă mare lucru. Două săptămâni sau doi ani de puază nu vor rezolva nimic dacă nu face ceva cu ceea ce îl macină cu adevărat, cu lipsa de sens, probabil, cu care se confruntă. Are nevoie să deschidă cutia neagră și, dacă rămâne în proces, lucrurile vor fi mai rău până vor fi mai bine o perioadă. Dar vor fi mai rău oricum dacă nu merge. Spre binele lui și al vostru, să sperăm ca face pasul!
      În ce privește pauza, 2 săptămâni ar putea fi ok… Mai potrivit ar fi să-ți stabilești tu un termen peste care nu vrei să treci. Ok, două săptămâni de pauză îi vor spune dacă prezența ta este esențială pentru viața lui. Dacă încă nu-i este clar, este de așteptat să tot nu-i fie mult timp de-acum încolo. În consecință, gândește-te cât de ok este pentru tine o astfel de viață de cuplu. Chiar dacă merge la terapeut, va fi nevoie de, 1-2 ani să se vadă rezultatele. Și asta dacă nu renunță între timp. Nu zic să renunți la cuplu, zic doar să-ți pui niște marcaje de siguranță să nu fii prea prinsă și să aștepți o viață întreagă ca lucrurile să meargă mai bine… Oricum, tu nu poți face mare lucru; cel mult îl poți presa să vadă dincolo de acest praf în ochi ca să aibă o șansă bună să rezolve ceea ce contează. Dar sunt șanse mari să fie defensiv cu tine și să nu vrea să le discute… Nici nu le știe momentan, sunt inconștiente, dar este posibil să nu vrea să le afle de față cu tine…
      Legat de cum să fie abordată pauza, nu te supăra dacă nu sună; îi poți da niște mesaje spunând că te gândești la el și ți-ar plăcea să vorbiți dacă are chef… Este posibil să testeze prin pauza asta cât de mult ții la el și soluția să fie să-l tot cauți, să-i arăți că ții la el. Ar putea să nu mai vrea relația și să vadă dacă chiar va fi afectat fără tine… Dintr-o perspectivă, el are prea mult control în această pauză, prea depinde totul de el. Toți suntem impresionați de cei puternici, autonomi, pe care simțim că ne bazăm în viață. Ai putea folosi această pauză să întărești asta la tine. Poți folosi acest timp să descoperi viața fără el, să vezi în ce moduri este mai frumoasă (pentru că totul are și bine și rău), să-ți dezvolți autonomia și să fii ceva pentru care să merite să lupte, nu doar un obiect pe care el alege dacă să-l folosească sau nu. Fericirea ta în viață nu depinde de el, ci de tine. Nu el alege dacă să ți-o dea, ci tu alegi dacă să vină dintr-o sursă sau alta. Unele surse sunt mai bogate decât altele. Puteți afla amândoi, în această pauză, dacă este o sursă suficientă pentru tine…

  • Ghilde Denis spune:

    Cum sa ii spun tatalui meu ca vreau sa ma las de fotbal? Îmi este frica de reacția lui

    • Sorin spune:

      Nu va fi ușor și nu va accepta cu ușurință. Spun asta pentru că, din ce-mi spui tu, pare să fie important pentru el. Ceea ce poți face este să insiști și să fii ferm și să reziști tentației să-i faci pe plac acceptând ceea ce ai depus atât de mult efort să-i spui că nu mai vrei să faci. Și asta este, nu-l poți face fericit cu prețul nefericirii tale. Nu ești responsabil de așteptările lui pentru tine. Un mod concret de a aborda lucrurile ar fi să vorbești despre cum te simți. Gen: „înțeleg că vrei să-mi fie bine făcând fotbal, dar nu sunt fericit așa. Ce ți-ar plăcea să obțin cu fotbalul? Plăcerea vieții? Nu o obțin așa. Bani? Poate sunt și alte moduri. Fete? Poate sunt și alte moduri… Oricum, dacă fac asta doar pentru ce obțin de pe urma ei sunt șanse minime să am succes. Dacă tu te duci la un serviciu unde ești plătit bine, dar nu-ți place ce faci, cât de bun vei fi la acel serviciu?” Și dacă te întreabă „de ce nu-ți place?” și nu știi ce să răspunzi atunci poți spune, „pur și simplu! Nu am un răspuns și dacă l-aș avea, tot nu mi-ar plăcea”. Înainte de a face pasul, totuși, vezi dacă este ceva care te-ar face să rămâi. De exemplu, numerele de ore de practică, clubul, antrenorul, colegii etc. Dacă este ceva ce poți schimba și să continui să faci asta, începe prin a cere asta. Dacă ai un impediment, dar îți place fotbalul, rezolvă situația și mergi mai departe, pentru că mereu vor fi impedimente, în orice domeniu. Rămâi cu ce iubești să faci (și se plătește cât de cât, eventual), pentru că viața e lungă: nu vrei să renunți să faci ceea ce-ți place și să ceva neplăcut zeci de ani, doar pentru că este convenabil…

  • Aron.Doinita spune:

    Am cunoscut un bărbat acum trei luni, el locuiește în Germania.De loc este din Romania,din același oraș în care locuiesc, amândoi am trecut peste un divorț.M-ai avem de rezolvat unele probleme.Acum o lună de zile a venit în țară ptr a merge împreună în concediu,totul a fost frumos sau foarte frumos.A fost atracție din toate punctele de vedere.Dar înainte să plece era puțin agitat,nu știa ce hotărâre să ia(specific ,contractul în Germania se încheie în decembrie), deoarece este nevoie de banii ptr a-și putea rezolva problemele.Nu știu ce s-a întâmplat odată cu plecarea lui,nu a m-ai luat legătura cu mine deloc,nu a răspuns la msj.Stiu că după divorțul lui a trecut printr-o stare de depresie puternică.Avem pagină de Facebook amândoi, observ că accesează contul,ca și cum ar urmări activitatea pe care o am.I-am scris că orice decizie ar lua o respect,vreau să îmi răspundă să știu că este bine.Dar, degeaba!Nu înțeleg ce este cu el! Vă rog, dați-mi un sfat! Mulțumesc!

    • Sorin spune:

      În principiu ai făcut tot ce se putea face. Ai încercat cu blândețe și, aș spune, cam ca o mamă să-l determini să mețină discuția, dar tot n-a răspuns… Ceea ce ai putea face, dacă te simți confortabil este să-l atragi sexual. Noi bărbații suntem ușor de aprins și de stârnit cu acest subiect. De exemplu, ai putea să-i trimiti poze sexy, cu părți din corp dar nimic ce n-ai arăta la plajă și cu invitații dacă ar vrea să vadă mai mult. Este important, de asemenea, să nu arăți prea mult, pentru că va fi tentat să se laude și să arate la prieteni și apoi va fi greu să păstreze o relație de lungă durată cu cineva pe care prietenii lui au văzut-o dezbrăcată. Inspiră-te din reviste și prezintă-ți picioarele, conturul corpului într-un mod atractiv, dar cât să poți ieși în lume, chiar dacă le-ar posta pe facebook. Ceva de care să fii mândră! Dacă vrea mai mult, este binevenit să te scoată în oraș și să merite mai mult. Dacă nu îți este confortabil, aș spune să închei acest captiol. Dacă revine el este grozav, dacă nu, nu aștepta și nu-ți pune pauză la viață pentru el. E scurtă. Încercă s-o faceți frumoasă. Nu ai nicio garanție că dacă va trece peste acest episod și va răspunde la mesaje nu te va trata cu liniște mai târziu și, nu știu, mă gândesc că te va scoate din minți după o vreme…

  • Ana spune:

    Buna ziua! Am si eu o intrebare si anume nu stiu ce sa fac cu problema mea pentru ca ma deranjeaza profund si nu inteleg de ce e asa . E ziua mea de nastere si sotul meu de la care in fiecare an ma astept la macar ca sa mi dedice o jumatate de ora pentru a imi lua vreun cadou nu o face , nu mai zic sa fie atent pe tot parcursul anului la cam ce mias dori eu sau ce interese am la moment, nimic. Nu mai zic ca trece ca o zi obisnuita numai ca mia luat un ghiveci cu crizanteme( pe care le urasc), anul trecut in mia luat un buchetel pe care la pus pe masa in vaza si a zis ca uite il vezi e pentru tine. Stau in pat , ca am stat toata ziua aproape si asa trece al 3 an. Sint insarcinata si parca totul e bine dar cind stiu ca eu de ziua lui ii organizez cine la restaurant, coc torte si caut cadouri cu timp inainte si o fac din tot sufletul si ma stradui sai fac atmosfera de sarbatoare pca stiu cit e de placut asa mi sa facut mie mereu ziua inainte de a incepe a fi impreuna cu el. Si am vorbit nu o data si iam explicat ce mias fi dorit de la el dar nu ajuta. Aceaste situatii ma fac sa ma vomplexez enorm si ajung numai concluzia ca asa si merit.

    • Sorin spune:

      Eu și soția mea avem probleme similare. Ea face eforturi mai mari, face cadouri mai inspirate, eu mereu am probleme cu a găsi ceva adecvat. Pe de altă parte o iubesc enorm și n-aș vrea să nu trăiesc toată viața lângă ea… Bărbații nu sunt atât de orientați pe relații. De altfel, se poate spune că femeile sunt orientate pe orizontală, pe relații, colaborare, iar bărbații pe verticală, ascensiune, cuceriri… Evident, ca orice „vorbă de duh” este o exagerare, dar are niște adevăr în ea. Desigur, asta nu este o scuză. Este minunat că i-ai spus ce-ți dorești, dar înțeleg și perspectiva lui, că-i este greu să facă asta. Ceea ce poți să faci este să insiști foarte mult, să-i spui cât de important este, să-l duci la terapie de cuplu, să-i spui că relația nu poate continua așa cu cineva alături de care nu te simți apreciată (asta a îmbunătățit lucririle la noi) sau poți merge pe a te răsfăța tu de ziua tu cu tot ce-ți dorești, cu pregătiri, cu rezervare la restaurant, tort. Cred că ar fi încântat că a scăpat el de asta și tu te bucuri de ziua ta, iar tu vei fi în control ca ziua ta să fie exact cum ți-ai dorit. A doua variantă îl va face pe el și mai puțin implicat pe termen lung… Ceea ce aș mai vrea să punctez este că perspectivele voastre sunt egale. Pentru tine ziua ta este o sărbătoare totală. Pentru el (ca și pentru mine) a fost și este o zi obișnuită. N-are nimeni dreptate față de celălalt. Fiecare preferă modul la care a fost expus și care i se pare „normal”. Fiecare trebuie să facă un efort să-l accepte pe-al celuilalt. Partea bună este că iubire nu constă în asta. Ar fi fost suspect dacă organiza petreceri altora (cum ar fi familiei lui, copilului sau unor prieteni) și ar fi neglijat ziua ta. Dar cum bănuiesc că nu se întâmplă asta, este doar că nu știe ce să facă, că i se pare greu să că-i este frică să nu plătească mulți bani și să nu-ți placă…

  • Alexandra spune:

    Buna ziua! M-ati ajutat in trecut cu niste raspusuri care au condus la rezolvarea problemelor in relatia mea de cuplu, care din fericire merge tot mai bine…v as ruga daca se poate să-mi dati un reper intr-o alta problema care m a afectat mult de a lungul timpului…. În condițiile in care o fiica are o relatie defectuasă cu tatăl ei, neputând comunica bine cu acesta, simțindu-se neapreciată suficient, neincrezătoare, cât de eficienta este tendința fetei de a inlocui modelul patern cu o alta figura masculina de o vârstă potrivită pentru ai deveni model patern? Cumva s-ar putea atenua traumele provocate de relatia nearmonioasă cu tatăl natural printr-o relatie tata-fiica cu o persoana masculina care să ofere afectiunea si comunicarea necesară? Precizez ca in relatia cu tatăl natural a simtit mereu că acesta o sufoca, ca este foarte dornic de afectiunea ei și totusi nu o apreciază, e nemultumit de ea, fără a fi el insusi hotarat ce isi doreste de la ea. In intreaga existența a fost fascinata si doritoare de o relatie paternă armonioasă, incercand să substituie alte persoane rolului patern care să-i vindece cumva inima ranita (un frate al bunicii, un profesor, in prezent un preot). Simte cumva că situatia aceasta tb discutată, rezolvată pentru o existenta personală mai buna….desi insăsi discutia și incercarea de a sonda problema mai adânc rascoleste răni in sufletul ei… Fiica aflata in discutie sunt chiar eu…dar am simtit cumva nevoia sa privesc lucrurile cât mai lucid, mai exterior

    Va multumesc mult!

    • Sorin spune:

      S-ar putea spune că sunt biasat când spun asta, dar probabil cea mai bună relație compensatorie pentru tată este o relație cu un terapeut. Pe de o parte pentru că-i poate oferi în mod limpede și sincer și asumat (adică „ne-pervers” cum se zice la noi – numim „pervers” ceea ce ne prefacem că nu este așa; de exemplu o relație de cuplu în care s-ar căuta o relație de tată-fiică – și, încă ceva, „pervers” în concepția noastră a psihologilor nu este ceva rău, ci ceva ce nu va oferi niciodată ceea ce ne-am dori în secret să ofere, care ne va lăsa mereu vulnerabili și neîmpliniți). Continuând, pe lângă acceptare și aprecierea necondiționată pe care ai primi-o de la un terapeut, pe măsură ce se desfășoară procesul ar trebui să descoperi că rolul tău nu este să le faci pe plac părinților. Părinții pe care încerci să-i impresionezi sunt în mintea ta și nu vor fi niciodată suficient de impresionați, pentru că nu sunt ființe conștiente, sunt doar niște înregistrări care cântă iar și iar. Ceea ce vei putea face după ce vei înțelege asta cu adevărat și vei fi susținută pe parcurs este să le recunoști ca înregistrări, să le ignori și să cauți ceea ce-ți face ție plăcere.

  • Erik spune:

    Buna. Am o relatti de vreo 7 luni de zile cu o fata .pe care o iubesc foarte mult.eu 45 ea 20 de ani. Intro seara facind dragoste am ejaculat in ea ,de atunci sa schimbat totul ,ea zice ca ma iubeste doar nu ma mai doreste..ma simte distant..ce e de facut, pentru a salva relatia noastra?

    • Sorin spune:

      Motivul pentru care această relație este afectată nu a fost menționat. Poate că lucrurile s-au răcit pentru că ea a insistat să nu faci asta și, totuși ai facut-o, caz în care lucrurile s-au răcit pentru că nu ți-a păsat de ce și-a dorit ea, că te-ai gândit doar la tine riscând să-i schimbi viața într-o direcție poate dezastruoasă pentru ea, doar că n-ai avut tu chef s-o scoți… Poate s-a întâmplat cu totul altceva și n-ai observat… Mai vorbiți și fii atent și non-critic, poate afli ce ar putea îmbunătăți relația. Într-o altă ordine de idei, din acest mesaj am aflat că ai o relație cu o fată foarte tânără și faci sex cu ea… îmi pare că nu o valorizezi ca pe o ființă completă, mai mult ca pe o achiziție, ca pe un succes personal, un trofeu pe care te temi să nu-l pierzi nu ca pe o parteneră pe care o iubești… Îmi pare rău dacă am fost acid! În continuare nu știu cum să zic altfel… Sper să te afecteze ce-am zis, să te gândești o perioadă bună la aceste cuvinte și să-ți servească la a fi o persoană mai matură și cu relații mai satisfăcătoare, mai egale în care să simți că aparții (față de a fi cel căruia îi aparține)!

  • Raluca spune:

    Buna seara! Am o problema ce ma macina de ceva vreme. Am avut o relatie de aproximativ un an, ne am despartit pentru ca eu am vrut asta deoarece are un viciu si anume alcoolul. La catva timp de cand ne am despartit mi am dat seama ca si eu aveam greselile mele si am vrut sa ne impacam..am facut o dupa un anumit timp dar nu ma simt fericita
    .simt ca lipseste ceva si nu stiu ce este nu inteleg. In tot timpul acesta cand doar ne am vorbit cand nu o faceam imi era dor de el, simteam cum imi fierbe sangele cand ascultam piesele noastre, ma simt linistita cand sunt in brate lui, dar simt ca lipseste ceva so nu sunt total fericita. Nu pot sa inteleg ce lipseste..sau unde e problema..daca e la mine sau la el.

    • Sorin spune:

      Nu știu dacă am înțeles foarte clar… Ați avut o relație fără sex, ați făcut sex după ce v-ați împăcat și acum relația este mai puțin satisfăcătoare decât te așteptai? Dacă da… da, se întâmplă asta uneori… Sexul poate fi minunat sau poate să nu fie atât de grozav pe cât de imaginam. Oricum, dacă o doar sexul ține o relație, nu va dura foarte mult și / sau nu va fi foarte caldă, intimă și ne vom simți singuri. Dacă lipsește altceva, dacă nu mai este nicio emoție intensă acum, este poate pentru că ești îndrăgostită de ideea de a fi îndrăgostită, dar nu la fel de mult de el…

  • Maria spune:

    Buna ziua! Ma numesc Maria si de curand am intrat intr-o noua relatie, sunt o persoana destul de introvertita. Datorita acestui fapt nu ma deschid foarte mult in fata iubitului meu, ceea ce mie mi se pare o problema destul de grava. as vrea cateva sfaturi despre cum as putea sa ma deschid mai usor in fata lui. El stie ca sunt introvertita, stie in mare parte ce fel de persoana sunt. Mereu cand incerc sa-i explic ceea ce simt pentru el imi spune ca nu are incredere. Si stiu ca nu transmit sentimente din felul cum vorbesc (vorbesc repede, nu transmit sentiment). as vrea cateva sfaturi, nu doar pentru a-mi repara relatia, ci si pentru dezvoltarea mea.

    • Sorin spune:

      Este ok să fii introvertă. Nu o lua ca pe un defect. Este doar un mod de a te raporta la realitate. De obicei, oamenii introverți dedică mai mult procesării informațiilor despre lume și înțeleg mai multe. Când îi spui prietenului tău ce simți și el spune că nu are încredere, nu încerca să-i demonstrezi nimic. Nu este de datoria ta să-l convingi. Are atâta încredere cât este dispus să aibă. Îi poți spune, dacă vrei, cum că atitudinea lui contribuie la a te face să-ți inhibi exprimarea emoțiilor și mai mult. Nu contează că vorbești repede. Nu încerci să fii actriță și să-ți joci emoțiile. Ți le exprimi așa cum te simți confortabil.

  • Ioana spune:

    Buna ziua,

    Am gasit email ul pe un site si am o intrebare. Acum ceva timp am cunoscut pe cineva din alt oras si am decis sa incercam sa avem o relatie. Doar ca nu suntem nici macar din acelasi oras, nu avem prieteni in comun, nimic. Dupa doua saptamani si un pic mi-a spus ca nu distanta este o problema intre noi si nu mai este interesat sa continuam. Asadar, pe mine ma macina de cateva zile, chiar saptamani, daca merita sa vorbesc cu el si sa-l intreb daca nu ar fi bine sa mai incercam. (As vrea sa mentionez ca el a vrut sa-mi spuna “adio”, dar i-am cerut anumite explicatii. De asemenea, ca sunt o persoana introvertita, putin mamoasa, si poate ca a fost totul banal in ultimele zile.)

    • Sorin spune:

      Relațiile la distanță au avantaje și dezavantaje. Pe de o parte sunt mai ușor de gestionat emoțional. Nu mai ai dubiul dacă să te culci cu el sau nu sau cât de repede/târziu să o faci, te poți opri din a ‘fi’ cu el repede (la o apăsare de buton) și nu te vede complet și nici tu nu-l vezi complet lăsând loc de imaginare și fantezie. Pe de altă parte relația este mai mult fantezie și mai puțin realitate. Ești măști mult în relație cu ideea unui băiat decât cu unul adevărat cu defecte și ciudățenii cum avem cu toții. E ok orice variantă dorești, dar se pare că el vrea pe cineva real. Nu pare să fie o compatibilitate foarte mare din această cauză… Dar poate vei găsi pe altcineva sau pe cineva mai aproape de tine. Aș vedea puține motive pentru care să merite să te lupți pentru această relație. Ce primești atât de valoros ce n-ai putea găsi într-o relație apropiată? Nu trebuie să răspunzi. Folosește doar raspunsul pentru a lua decizia.

  • Rusti Lisamaria spune:

    Am saptamana viitoare examenul pentru permisul auto, dar am o problema. De fiecare data cand am emotii puternice ele se transforma in probleme fizice. Apare starea de rau, crampele abdominale si chiar vomitatul. Mainile imi devin reci si transpira. Stiu ca toata viata o sa ma confrunt cu astfel de episoade si nu vreau ca de fiecare data sa caut toalete pentru a vomita. Ce as putea face?

    • Sorin spune:

      Din păcate nimic atât de eficient pe un termen atât de scurt. Vedeți un articol aici despre „desensibilizarea sistematică”. Ca sfat (dar dacă era atât de simplu, nu mai suferea nimeni de nimic): vizualizați cât mai în detaliu tot procesul și faceți-o până când devine banal. Când vine starea de rău, poate ajută și niște suc de lămâie (hellas, gen) și încercați să nu vă mai opuneți. Observați-o și acceptați-o. Cu cât vă opuneți, cu atât vă panicați mai tare și o accelerați. Ce se întâmplă se întâmplă! Cum spunea o vorbă mare „relaxează-te! nimic nu este sub control”. Pe termen lung, cum ziceam, vedeți articolul și, mai bine, mergeți la un terapeut.

  • Roxana spune:

    Cum imi mai recapat eu increderea in mine si in barbati dupa ce am fost pacalita timp de 2 ani?
    Cum fac sa imi treaca durerea si tristezea care o simt?
    Cum fac sa ma prefac in ochi lumi ca nu ma lasat pentru ca era gay dar ma lasat pentru ca nu ma iubea?

    • Sorin spune:

      Nu e nevoie să vă prefaceți. Eu sunt fanul sincerității. Puteți spune că „nu ne-am potrivit”, de exemplu. Și, dacă se insistă cu întrebări continuați cu „aș prefera să nu intru în amănunte. este între mine și el”. Și ce vă face să o luați atât de personal? Înțeleg că îl iubeați, dar, spre deosebire de alte motive de despărțire, acesta este cel care spune cele mai puține lucruri rele despre noi. Zic asta plecând de la idea că atunci când suntem părăsiți pentru altcineva ne gândim mereu „ce-aș fi putut face altfel? cu ce este mai bun/ă decât mine? etc.” – în cazul ăsta nu puteam face nimic mai bine și nu există termen de comparație. Era inevitabil. Și, din punctul lui de vedere, având în vedere că trăiește într-o lume crudă care-l condamnă pentru ceea ce el este, nu a ales și nu poate controla, nu poate decât să se prefacă și să semene suferință în jurul lui așa cum o societate josnică sădește suferință în el. Ceea ce vreau să spun, ca motiv, nu este nimic deosebit de oricare altul. Singura diferență este că nu aveți ceva de învățat despre propria persoană. Nu este ceva ce să schimbați pe viitor. Puteți doar să-l iertați că v-a oferit o mulțime de lucruri de-a lungul acestui timp, atâtea clipe frumoase și că nu le-a făcut pentru el. Le-a oferit pur și simplu. Și asta este o formă de dragoste. (iar dacă spuneți că nu au fost frumoase, atunci, n-aveți de ce să suferiți că s-a terminat).

  • Roxana spune:

    Pana saptamana trecuta am stat cu un baiat timp de 2 ani
    Duminica trecuta ma lasat spunandumi ca nu simte nimic pentru mine ca ma vede decat ca o prietena
    Punand lucrurile cap la cap am descoperit ca el e gay ca are o relatie nascunsa cu un barbat si timp de 2 ani sa folosit de mine ca sa nascunda relatia lui
    Sant disperata si nu stiu incotro so apuc,ma simt pierduta si fara incredere
    De ce iau trebuit 2 ani sa stea cu mine cand putea sa o rupa inainte?
    Am incercat sai spun ca stiu tot dar el a negat

  • Albertina spune:

    Buna ziua, se poate revoca un caz de divort dupa ce a avut loc. Adica sa existe o perioada dupa divort in care se poate anula divortul cu toate ca a fost semnat?

    • Sorin spune:

      Nu sunt în măsură să răspund la asta. Trebuie să vorbiți cu un avocat…

  • Adrian07210 spune:

    Buna ziua, sunt intr-o relatie de ceva timp, eu unul sunt o fire mai calma, nu obisnuiesc sa ma enervez repede dar de multe ori am impresia ca iubita isi cam bate joc de mine. Eu nu prea obisnuiesc sa-I spun cand am ceva de spus dar si cand o fac ea se enerveaza foarte tare si se comporta foarte sec chiar si saptamanii la rand. Cand o intreb ce are ea imi spune ca ‘nimic sau ca mi se pare’ (este foarte razbunatoare). De ceva timp am aflat ca ea vorbeste cu un tip, nu il cunosc dar dupa ce am aflat de el am intrebat-o cine e si ce treaba are cu el. Ea mi-a mi-a spus ca e doar un prieten mai vechi cu care a reluat legatura. Am tinut sa o cred dar in adancul meu eu am niste dubii. Tin sa mentionez ca am impresia ca relatia care o am cu ea o tine ascunsa si ca doar familia ei si cativa prieteni apropiati stiu de noi. Ba chiar de cand a inceput sa vorbeasca cu tipul respective Evita anumite locuri publice cu mine cum ar fi( centrul orasului, cafenea sau restaurant din apropierea centrului).
    In momentul in care am aflat de el i-am adresat si tipului prin mesaj o intrebare(tin sa mentionez ca nu am folosit libaj vulgar). Dupa cateva zile acel tip i-a spus ca am incercat sa iau legatura cu el iar ea s-a enervat foarte tare si a inceput dinou cu comportamentul sec si lipsit de interes ba chiar mi-a dat si un ultimatum.
    Cum raspund in fata unui ultimatum? Si ce alte sfaturi imi puteti da?

    Buna ziua, sunt intr-o relatie de ceva timp bun, eu obisnuiesc sa ma comport frumos, sunt o fire calma si de multe ori am impresia ca iubita isi cam bate joc de mine, nu prea obisnuiesc sa i zic ce am de zis iar cand o fac se enerveaza foarte tare pe mine si se poarta cu foarte multa indiferenta saptamani bune. De ceva timp am aflat ca vorbeste cu cineva ( aceea persoana dupa vorbele ei e doar un bun prieten din facultate cu care a reluat legatura) in momentul in care am aflat i-am scris cateva cuvinte acestui prieten(nu am fost vulgar si un l-am amenintat, dar actiunea mea a fost una copilaroasa.) Dupa o saptamana acel prieten i-a aratat ce i-am scris. Ea s-a enervat foarte tare dupa ce a aflat mi a dat un ultimatum. Tin sa mentionez ca nu prea imi vine sa cred ca e doar un prieten pentru ca de cand vorbeste cu acea persoana ea niciodata nu i-a mentionat ca are iubit si ii s-a cam schimbat comportamentul. Cum reactionez in fata ultimatumului? Si ce alte sfaturi imi puteti da?

    • Sorin spune:

      Din păcate pentru dvs. relația se apropie de final. Băiatul celălat, chiar dacă este un iubit sau nu, are un efect. Creează un termen de comparație pentru dvs. Vă puteți lupta pentru ea, dar nu este deloc ușor. Dacă vă veți agăța de ea și-i veți cere să rămână din datorie sau milă, aveți șanse mici sau de scurtă durată. Ideal ar fi să o recuceriți. Să fiți stabil emoțional, glumeț, ne-gelos, independent… Dacă nu asta este personalitatea dvs, puteți merge în direcția asta în timp (un psiholog poate ajuta) și acceptați că viața uneori oferă, alteori ia. Este greu să luați controlul dintr-o dată. Faceți ce vă vine să faceți, observați, citiți ceva din domeniu (vedeți și articole pe acest site)… și pregătiți-vă pentru viitor. Cât despre ultimatum, nu mi-ați spus în ce constă, dar va da rău să vă vindeți demnitatea. Dacă relația nu mai este ce v-ați dorit și vă produce mai multă suferință decât bucurie, care mai este rostul?

  • Huţuleac Ana Maria spune:

    Ce sa aleg? Parintii sau viitorul meu pe care ei nu mi-l doresc?

    • Sorin spune:

      Părinții uneori nu știu lucruri, sunt rămași în urmă, alteori, însă, chiar sunt cei care știu mai bine, cum se laudă, pe când noi suntem cei fără experiență. Prin urmare recomand să mai vorbești și cu alți tineri și cu alți adulți despre această decizie și să cântărești mai multe păreri. Mult succes!

  • Nicoleta spune:

    Buna ziua din pacate ma confrunt cu o situatie foarte neplacuta,sunt insarcinata in 18 saptamani si de curand am aflat ca sotul are pe alta,el sustine ca nu este nimic si ca sa stau linistita ca doar pe mine ma iubeste(suntem impreuna de 10 ani)dar relatia noastra sa racit puutin de cand a aflat ca sunt insarcinata(isi doreste copilul asta doar ca a mai avut o relatie din care a avut un baietel si din care nu sia dat nici un interes pt ca nu a fost dorit de el,ce ma sfatuiti sa fac?repet ca imi demonstreaza ca ma iubeste si ca isi doreste acest copil.

    • Sorin spune:

      Înțeleg că întrebarea este dacă să rămâi în relație sau să renunți și la sarcină și la relație. Aș spune că, într-adevăr, nu pare să vrea mai mult decât sex de la cealaltă femeie (dacă chiar există, pentru că înțeleg că el spune că nu este așa). Nu vrea să piardă această relație și nici șansa de-a părinte cu tine. La bărbați dorința de a face sex și dragostea nu este la fel de strânsă ca la femei. Bănuiesc că ești furioasă pe el și este trist că nu este deschis cu tine (nu este chiar rar, însă, ca partenerii să ascundă lucruri unii față de ceilalți – de multe ori oameni sunt surprinși când li se propune să fie sinceri în relație). Îți sugerez să nu lași altora luarea deciziei, pentru că nimeni altcineva nu va trăi cu consecințele. Gândește-te ce este cel mai greu: să trăiești cu faptul că ai fost înșelată și, poate, că vei mai fi sau să ieși din această relație cu sau fără sarcină (trei opțiuni, deci). Îți pot spune dinainte că toate alegerile sunt grele și vei avea motive de regret în oricare din situații. Poți vorbi și cu el și chiar este de dorit să-i spui despre fricile tale, despre nesiguranța ta, despre cum te-ai simțit când ai aflat și despre cum și-ar dori el să facă persoana pe care o iubește să se simtă și despre ce ar simți viitorul copil știind cum tatăl lui se comportă față de mama lui? Cum și-ar dori el să fie relația dintre voi?

  • Ioana spune:

    Bună ziua ! Am o relație de 5 luni iar de ceva timp iubitul meu este altfel , deoarece îmi spune că trebuie să învețe , vrea ceva bun pentru el ,etc . Ideea este că și eu am de învățat dar nu îl neglijez , iar eu oarecum mă simt uneori neînțeleasă,singură ,dezamăgită… Ce aș putea să fac în situația aceasta ?

    • Sorin spune:

      Greu de spus dacă se apropie finalul sau chiar are de învățat. Stabiliți împreună cât timp să vă dedicați vouă, astfel încât să nu aveți așteptări frustrante. Și, în rest, găsiți alte lucruri de făcut care să vă ofere independență.

  • Eu as vrea sa își schimbe comportamentul asta ,dar am stat și m.am gândit că poate este și vina mea , pentru că femeia trebuie sa l domolească pe bărbat . Am citit articole gen ,, oferă iubire fara sa te aștepți să o primești înapoi ” , vreau o skimbare și asta o pot face doar eu. Am inceput sa fiu mai drăgăstoasă cu el și să ma port frumos și am văzut că are nevoie de asta . Printre atâta stres la mine trebuie să găsească liniștea și iubirea și apoi să vad rezultatele. Va mulțumesc

    • Sorin spune:

      Opțiunea 1, deci! Este, probabil, cea mai dificilă, așa ca felicitări! Ai observat, poate, că eu am spus s-o accepți și „asta este”, însemnând să oferi iubirea „fără să te aștepți s-o primești înapoi”. Dar știu că aștepți rezultate; e foarte greu să nu… Capcana este să-l învinuiești dacă nu se arată sau nu se păstrează rezultatele pentru că poate acum simți că „te sacrifici”. Cheia este să o faci pentru că te simți tu mai bine; că-ți este ție mai bine să accepți lucrurile. Să cauți echilibrul în tine, nu să joci „te-am prins ticălosule” (vezi pe net ce înseamnă acest joc din Analiza Tranzacțională). Toate bune!

  • Izzabella spune:

    Va multumesc inca o data pentru tot ce mi-ati scris! Aveti perfecta dreptate, va trebui sa imi acord timp si sa iau o decizie cat mai buna pentru mine, pentru restul vietii mele. Numai bine va doresc!

  • Izzabella spune:

    Buna ziua,
    Va scriu in speranta ca imi mai lamuresc niste raspunsuri pe care nu am curaj sa mi le dau singura.
    Sunt inca in soc dupa ce am descoperit ca sotul meu a mers cativa ani la prostituate, am cateva dovezi ca s-ar fi oprit din aceasta activitate de vreo 2-3 ani, el insista sa ma convinga ca a fost doar o faza trecatoare, sa isi dovedeasca ceva lui si altor barbati, dar a trecut peste si imi va fi toata viata fidel. Asta ar fi fost la el criza varstei a doua, numai ca lui i s-a intamplat in jurul varstei de 35 de ani. Dupa ce am aflat, l-am confruntat, a negat tot, apoi usor usor a inceput sa recunoasca putin cate putin, voia sa mearga chiar la biserica sa jure ( ulterior imi spunea ca ar fi mintit doar un lucru sau doua, numai ca eu nu am fost de acord sa mergem acolo, stiind ca el ar putea minti). Problema mea este de fapt ca am mereu senzatia ca mai minte/ascunde ceva, si faptul ca mi-a zis la un moment dat ca ar trebui sa fiu fericita ca nu a fost implicat intr-o relatie extraconjugala, doar sex platit, nu e asa grav in mintea lui. Mi-e teama ca il iert si cand va avea ocazia sau pofta va face din nou la fel.
    In plus a facut sex oral doar neprotejat, ma gandesc si la riscurile in ce priveste starea mea de sanatate, deocamdata sunt bine..In acelasi timp nu imi imaginez viata fara el, mi-a spus la un moment dat o terapeuta (unde am fost doar 2 sedinte din pacate) ca as fi de fapt dependenta de el emotional. As putea sa ma intretin singura dar nu concep sa traiesc de acum fara el, anul asta implinesc 20 de ani de cand m-am indragostit de el.
    Ma puteti ajuta cu un sfat, va rog mult? E posibil sa fie intr-adevar o faza sau in general oamenii nu se vindeca de asa ceva? Am uitat sa va spun ca acasa primea tot ce isi dorea, nu s-a pus problema sa refuz vreo dorinta a lui in pat,teoretic nu avea motive sa mearga la alte femei.Nu stiu ce sa mai cred.
    Va multumesc din suflet pentru raspuns.

    • Sorin spune:

      Evoluția se întâmplă atunci când ceva foarte dureros ne marchează viața și ne forțează să învățăm și, uneori, nici atunci… Soțul tău nu cred că a suferit suficient să nu se mai ducă la prostituate… s-ar putea să se mai întâmple. De asemenea, senzația că ascunde ceva este foarte (foarte) probabil să fie adevărată. Faptul că își caută scuze și motive pentru tine să te bucuri, nu sunt semne ale remușcării. Lucrurile sunt cu atât mai complicate cu cât dacă nu-l crezi că a renunțat și-l acuzi sau bănuiești că încă face asta, îl vei împinge să facă asta… Cât despre faptul că-i ofereai tot ce-și dorea, asta nu-l face să nu caute. Nu este legat aproape în niciun fel de comportamentul tău. Dacă-i ofereai sau nu sex oral, să zicem, atenție, iubire, mâncare seara, masaje… orice, nu l-ai fi putut opri. Pentru că nu ținea de tine. Poate dacă chiar te despărțeai și venea după tine și se chinuia mult să vă împăcați, poate realiza cât de importantă este această relație pentru el și se gândea serios să se oprească. Altceva ce poți face (dar nu poți face decât dacă ești dispusă să pierzi relația), dacă s-a dus la prostituate cu anturaj, este să-i ceri să nu se mai întâlnească cu ei, cu prețul relației. Dacă nu are un anturaj și se duce singur și nu concepi să te desparți, te poți adapta la acest risc, folosind prezervativ, cel puțin. Dar, dacă faci asta, cum spuneam, îi vei prescrie să meargă și mai mult… Îmi pare rău, nu sunt soluții simple. Iar dacă îl convingi să mergeți la terapie de cuplu, va face tot efortul să-ți arate că este inutil și va minți în continuare, scopul lui fiind nu să evolueaze, ci să nu fie prins. Am avut un astfel de soț la un moment dat și n-a fost niciun progres. Așa cum și-a și dorit, de altfel… Un alt lucru pe care l-ai putea face, iarăși cu riscul despărțirii, este să găsești un punct sensibil de-al lui pe care să și-l asume dacă face asta iar – de exemplu să te culci și tu cu altcineva. Desigur asta îl va face să ascundă și mai mult, dar riscul suferinței îl va ține mai blocat. O altă variantă este să-l inviți să-ți spună orice și să nu-l judeci, dar, iarăși, din experiența mea, progresul va fi foarte, foarte lent… Viața ta nu este ușoară. Poți lua orice decizie, oricât de grea, pentru că oricum va durea. Gândește-te nu la cât suferi azi, ci ce fel de decizie (cu durerea aferentă) este mai profitabilă pe termen lung…

  • M.N spune:

    In vara o sa dam bacul (eu impreuna cu iubitul meu).Avem 3 ani de relatie … in ultimul timp eu am nevoie ,mai multa de afectiune,iar el este din ce in ce mai stresat cu bacul… ce pot sa fac? nu mai suport sa ma cert cu el… am uitat sa specific.. ne certam in fiecare zi…

    • Sorin spune:

      Ați putea începe cu a vorbi și a stabili ce-și dorește fiecare de la relație. De exemplu, ca să aveți mai mult timp de calitate, poate mai puteți reduce cantitatea (să vă întâlniți și să vorbiți, chiar, mai rar). Dacă nici așa nu primești mai multă afecțiune, poate poți s-o primești de la altcineva (gen prietene, familie). Dacă nici asta nu duce la o soluție și discuțiile nu mai sunt productive, dar știi că relația este ok și ai vrea să dureze, puteți lua o pauză cu totul, până la bac (este foarte probabil, însă, să nu mai vreți să vă împăcați atunci, să fi găsit pe altcineva între timp, să vă împăcați și să reveniți la ce aveți acum…) sau să o încheiați pur și simplu. Poate atât a putut duce. V-ați combinat când erați la o anumită vârstă mentală, să zicem, ați crescut semnificativ, că așa se crește la acele vârste și acum nu mai sunteți la fel de compatibili… Dar, cine știe, poate doar trece prin ceva dificil și poate este timpul să învățați amândoi cum să treceți prin ceva dificil într-un mod în care să nu fiți foarte dificili cu partenera/ul. Poate reușiți să vă întâlniți la mijloc…

  • andreia spune:

    Buna.
    Am 42 de ani. Acum un an m-am separat de tatal copilului meu, dar suntem in continuare doi parinti pt el. Relatia noastra nu mai mergea de mult timp, am decis de comun acord ca e mai bine asa.
    Sunt o femeie cu studii superioare, stabila financiar pe cont propriu, cu simtul umorului, si-in general- bine infipta cu picioarele in pamant. Aceasta a fost o “introducere de prezentare” 🙂
    La cateva luni de la separare am cunoscut un barbat CASATORIT si cu copil, cu care a fost un fel de coupe de foudre. Ne-am vazut -din prisma unui proiect- de cateva ori timp de 2 luni. Chimia a fost/ este reciproca. Declarata din ambele parti. Initial ne-am propus (el a propus, eu am acceptat fara nicio pb cu situatia lui/a mea) sa ne vedem. Nu am reusit. Motivele…hm..aparaent lipsa de timp sau de sincronizare. (joburi solicitante amandoi, familii amandoi)
    Dar am continuat sa vb. La nivelul comunicarii am avansat, in sensul ca vb despre orice, ca si cum ne stim de o viata.
    Evident ca..m-am implicat mai mult decat era cazul.
    Lucru destul de “ciudat” daca tinem cont de faptul ca nu ne-am vazut de 6 luni si ca nu s-a “consumat” nimic altceva intre noi.
    Am avut cateva discutii pe subiectul ..sex, de fiecare data el este cel care ..proneste cu elan pe subicet, apoi pune frana.
    M-a ametit total. Stiu ca dorinta este, dar stiu si ca ratiunea este mai puternica. Ceea ce nu e cazul la mine, caci eu as ignora tot ce striga ratiunea in mine:)
    Am decis sa imi iau distanta, i-am cerut sa imi spuna sa-l las in pace (da, stiu, nu asta era ideea cea mai buna..) pt a ma ajuta sa ies. Mi-a zis ca nu poate sa spuna asta.
    Nu ma mira, caci nu vrea asta, dar nici nu va face nimic in directia dorita de mine.

    Stiu ca voi iesi..daca sunt lasata asa…dar ..va suna ciudat: NU VREAU sa ies. Nu sunt obisnuita sa nu obtin ce doresc (oribil suna, nu-i asa?) si nu vreau sa nu obtin ce imi doresc. In acest caz..sex. cu el.
    Nu, nu vreau familie cu el, repet, fiecare dintre noi are una.

    Mi-e clar ca..trasnmit presiune catre el..si ca asta l-a cam pus in stand by. Dar nu am varsta si nici dorinta de-a poza in ceva ce nu sunt..nu am chef de “tehnici de manipulare” (pe care, de altfel, le stapanesc f bine si le-as putea folosi, dar NU VREAU!)
    Presimt ca imi veti recomanda terapie serioasa…:)
    Sau nu?

    • Sorin spune:

      Terapia serioasă nu strică niciodată, dar este nevoie de ceva mai simplu… deși foarte greu. Ai (sper că ești ok cu „tu” – mi-am propus să semăn egalitatea pe care o proslăvesc vorbind cu „tu” cu toată lumea de aici – în viața reală mi-e mai greu…) investit mult timp și multe eforturi în această direcție și, ca o persoană care joacă poker și tot pierde mână după mână, ești determinată să pierzi tot sau să câștigi. Nu te poți ridica de la masă fără o finalizare. Dacă vrei să faci asta, să mergi până se termină într-un fel sau altul… este ok. Este doar un mod de-a trăi viața. Nu este nimic în neregulă. Da, poate insistența ta să aibă repercursiuni asupra familiei și copilului lui, dar… dacă ți-asumi asta… o poți face. Dacă ar fi prima oară când își înșeală soția sau dacă este prima oară după ce a promis că nu se mai întâmplă este… cam nasol. Suferința creată de această aventură va fi destul de mare. În familia ta, nu datorezi nimănui să nu te culci cu cineva, aici ar fi ok. Dar, aș spune că ai fost afectată de separare mai mult decât vrei să crezi. Îți place să te simți în control și încerci să te convingi că încă ești în privința relațiilor. Dar te simți neputincioasă și furioasă că lucrurile nu ies, de aceea nu poți să pleci de la masă. Nu vrei să rămâi cu adevărat singură, nu vrei să nu vezi pe cineva la orizont. A fost o perioadă așa de curând, dar te-ai convins că va fi altcineva, că nu trebuie să disperi, dar acum simți că, cel puțin, durează mai mult decât ai așteptat. În aceste 6 luni te-ai mai uitat și după alți bărbați, dar n-ai găsit pe cineva în care să se activeze ceva și de aceea ai tot revenit la el. Încerci să te prinzi de cineva și el este singurul la îndemână. Poate vei reuși, dar ai o oportunitate acum să te scufunzi în singurătate pe care, dacă o ratezi, va reveni iar și iar. Nu o poți evita. Va fi mereu chiar în spatele tău. Te poți întoarce și o poți înfrunta. E ok să fii singură. Află cum. Nu te grăbi să mă contrazici. Nu trebuie să-mi demonstrezi nimic. Observă doar ce simți. Observă durerea de sub suprafață și invit-o în viața ta. Într-o terapie ai face mai bine față gândurilor dureroase care vor veni în acele momente vulnerabile. Despre valoarea ta, despre sensul tău în viață, despre iubire… Vezi prin articolele mele poate găsești ceva util pentru tine. Mult succes!

  • Buna ziua nu știu ce să mai cred, soțul meu se enervează pe mine din orice și daca i zic ceva nimic nu i convine e tot timpul irascibil , uneori mă jignește și ridica mana la mine, cu copilul de joacă când și când mai mult se joacă pe telefon. Iar dacă îi zic că are pe alta face scandal mă face proasta. De multe ori spune că ie dor de vremurile când era singur venea acasă când vroia la ce ora nu conta . Iar partea cu dragostea așteaptă să vin eu mereu la el la început nu era așa. Ce mă sfătuiți să fac ? Oare are pe altcineva în viața lui ?

    • Sorin spune:

      Indiferent dacă are sau nu, important este dacă aceasta este relația pe care o vrei; sau măcar dacă este suficient de bună. Cum bănuiesc că răspunsul este „nu”, opțiunile sunt 1) să accepți pe deplin și asta este, 2) să îî explici ce-ți dorești și cum viața ta (unică și scurtă, ca a tuturor) ai vrea să ți-o trăiești într-un mod mai plăcut (așa cum ne dorim toți), 3) să accepți situația și să faci ceva pentru tine, astfel încât să nu ieși din relație, dar nici să nu aștepți de la el lucruri. Varianta 3 sună cel mai bine, sunt convins, dar în curând va duce unde te afli deja… Varianta 1 este greu de obținut. Șansele cele mai mari sunt să lupți pentru ceea ce meriți. Pe de altă parte, tu știi ce valorează mai mult. Poate preferi ce ai acum decât să riști și să rămâi singură (că există acest risc). Riscul să ajungi la cineva alături de care să suferi și mai mult nu există, pentru că, dacă ar fi așa, ai ieși din relație iarăși. Nu contează de câte ori ieșim, așa cum nu contează de câte ori încercăm ceva până ne iese. Important este să ne iasă. Rezumând, nu contează dacă are pe cineva, contează că nu ești fericită (nici măcar în vecinătatea acestui sentiment). Ce comportament al lui ți-ar îmbunătăți situația? Este dispus să-l facă? Ce ești tu dispusă să faci pentru a-l obține? Ce ești tu dispusă să faci dacă nu-l obții? Nu trebuie să-mi răspunzi, evident, doar fă-o.

  • Mă ia dureri de cap nu am pe nimeni. Nemernicul de tatăl meu Ilie V. Ilie din Râmnicul Vâlcea ma dat spre Afoptie la Protectia Copilului Râmnicu Vâlcea. Ca prin urmare Protecția Copilului când adoptă pe un copil înfiază mai multi și îi baga într-un centrul de Plasament și vorbeste cu angajați de-ai lor ca sa îi Injecteze cu niste Substante si se folosește după urma unui copil îl baga apoi pe grad de Handicapat.E pentru aia ma inervez eu si ma ia și lumea de prost ca la ce sa am eu bani casa familie nar vrea lumea ca să nu-mi refac eu viata să-mi fac și control ca sa am și bani

    • Sorin spune:

      Viața e grea. Ce ai putea tu să faci să-ți fie mai ușoară? Nu este nevoie să răspunzi. Află ce și pune în practică. Nu aștepta să se îndrepte, vei avea mult de așteptat… Poate este ceva ce ai încercat, poate ceva nou… În ce condiții te simțeai mai bine în trecut? Poate poți să ai mai mult acel ceva în viața ta.

  • Suciu spune:

    Baiatul meu, 33 de ani se afla intr-o relatie cu o fata de 25 de ani, foarte dezechilibrata, irascibila, certareata, insensibila, il jigneste, ii vorbeste in doi peri, in sila, nu il iubeste, sta cu el doar pentru ca nu are unde sa se duca, neavand bani. A schimbat intr-un an 11 servicii. El nu este plimbaret prin femei, nu cauta, o accepta din teama de singuratate. Eu nu pot sa scriu succint, pentru ca viata unui om, nesansele, problemele nu se pot descrie in cateva cuvinte. ce am scris in email este detaliat si elcvent pentru cine are rabdare sa citeasca tot, dar doar asa, prin detalii, se pot da sfaturi exacte. Diagnosticul nu se pune pe lucruri prezentate succint. Dar poate ca dumneavoastra reusiti.

    • Sorin spune:

      Mi-am făcut o idee și îmi pare rău fiindcă o să fiu acid… sper eu, într-un mod constructiv. Aș începe cu a spune că „băiatul dvs” este cu exact fata pentru care este pregătit. O fată care îi desconsideră alegerile, care îl tratează ca pe un copil care greșește, care nu știe să fie bărbat… care seamănă cu cealaltă femeie din viața lui pe care o iubește mult… (sper că v-ați prins, despre dvs vorbesc). Dar e ok! Nu vă supărați pe mine, sunt convins că aveți cele mai bune intenții, că vreți să aibă ce poate avea mai bun în viață, doar că în acest fel îl programați să fie sub papuc, să nu facă nimic el însuși, să decidă alții pentru el. În general, ca cineva să fie motivat pentru o schimbare, trebuie ca lucrurile să stea rău pentru acea persoană și, mai ales, să nu se schimbe pentru că-i cere cineva (toți avem orgoliu). Este ok să ni se spună care ar fi calea (cum fac eu acum), dar nu să pun și presiune. Depinde de fiecare dacă vrea să treacă prin efortul schimbării.
      Vestea bună este că nu este efortul dvs. Nu trebuie să faceți nimic, chiar să faceți mai puțin. Deja v-ați făcut treaba! Este adult, este într-o relație, este timpul să-și asume propria viață. Dacă vreți să-l învățați o ultimă lecție, este independența, oferindu-i-o. Puteți începe cu a-i accepta decizia, a înțelege că suferința este calea către evoluție și că ar fi un lucru nu foarte educativ să i-o luați (un părinte bun pregătește copilul pentru drum, nu drumul pentru copil). Nu-i mai spuneți „băiatul meu” (de aceea am pus ghilimele la începutul mesajului); Îi puteți spune pe nume, pentru că nu vă mai aparține (nu v-a aparținut niciodată, realist vorbind – este o ființă conștientă, un subiect, nu este ceva de aparținut), este o altă persoană egală, un alt adult cu propriile decizii de viață pe care ar fi minunat să le acceptați și să vă întrebați cum vă puteți face propria viață mai bogată, astfel încât să vă implicați mai mult în ea (cu aluzia „și mai puțin în a altora”). Nu o luați în nume de rău. Sunt convins că v-a plăcut să fiți mamă și vă este greu să renunțați la asta, dar toate se sfârșesc. Și (poate cu excepția morții) mai toate sfârșiturile sunt un nou început.

  • Iris Covrig spune:

    Buna ziua! M-a confrunt cu o problema de care nu prea pot sa scap. De câțiva ani m-am schimbat. M-a comport mai urat cu cei dragi,simt ca nu am niciun prieten și ca toți îmi sunt dușmani, și simt ca nu regăsesc omul bun ce am fost odată. Tot îmi spun in cap “nu mai sunt cine eram”. M-a puteți ajuta cu o părere?

    • Sorin spune:

      Nu este relevant că „te-ai schimbat” (între ghilimele pentru că noi nu suntem comportamentul nostru – vezi articolul „Cine suntem noi?”) cine ce comportament vrei să ai. Scopul nu este să rămânem cine eram odată, ci să fim o versiune cât mai bună a noastră, să fim o persoană pe care noi am admira-o… poate pui și niște veganism în rețetă 😉 Poate filmul Earthlings ajută la decizie.

  • Buna ziua!Am o relatie de 1 an si 5 luni.De vreo 5-6 luni numai e totul cum era la inceput..si doamne..plang de fiecare data cand imi aduc aminte de toate surprizele frumoase,de ensibilitatea care o avea el la inceput,plangea pt mine din orice,renunta de multe ori la dreptatea lui sa ma vada pe mine fericita,plangea pe umarul meu cand il suparam cu ceva.Imi aduc aminte ca purtasem o bluza mai decoltata si facusem un live pe fb.Asta pe la vreo 3 luni de relatie ..si a plans foarte mult.Nici un om inselat nu ar fii plans cat a plans el.Nu stiu..imi lipsesc enorm momentele alea..a observat si el ca avem probleme.Aseara i am spus ca ne despartim,dupa o cearta,pentru ca numai suport sa imi aduc aminte mereu..Credeam ca toata viata o sa fie magica ca atunci.Cand inima mea era fericita in orice moment…I-am spus si chiar am insistat.Azi dimineata mi-a dat mesaj ca sa ne impacam ,ca o sa ne revenim pentru ca ”iubirea noastra e cea mai mare”.A mai spus si ca motivul racirii lui a fost,deasemenea,racirea mea.Dar eu nu prea am observat asta…Seara insa spusese ca crede ca numai e asa indragostit,in urma intrebarii mele ”Mai esti indragostit ca atunci?”Nu stiu ce sa fac,imi doresc din suuuflet sa fie totul ca atunci.Nu pot sa pierd iubirea asta..nu pot pentru ca nimeni nu va mai fii asa.Nu pot sa stau fara el mai mult de o zi.Vreau sa fiu eu ca la inceput.Cum sa fac sa ma redescopar?Va rog mult…simt ca ma duc incet-incet..

    • Sorin spune:

      Din păcate timpul trece doar într-o direcție. Acea situație a fost concluzia unor concepte despre viață pe care le-a avut fiecare la momentul respectiv. Am ați ajuns la concluzii noi despre viață și nu se mai poate merge înapoi. Nu putem să ne dezvățăm să citim. Fără să fiu critic (deși o să pară că așa sunt), aș spune că relația voastră era bazată mai mult pe manipulare și presiune. Doar că asta vă oferea un sentiment de importanță, de valoare, că se străduiește celălalt. Acum pare să vă fi săturat de aceleași jocuri. Cel puțin în cazul lui… Poate ar fi cazul să vorbiți deschis despre ce așteptați de la o relație. Despre de ce era important comportamentul lui atunci. Ce însemna pentru tine când el plângea? Ce vroia el să-ți transmită, de fapt. Aș spune că erați amândoi în nesiguranță, că nu erați mulțumiți de celălalt și vă era frică să-i spuneți direct și atunci îl presați să se schimbe, dintr-o perspectivă de victimă – ca și cum celălalt este agresorul că nu se schimbă… Nu te gândi că aceste acțiuni de manipulare au fost conștiente. Chiar n-au fost! Sunt doar elemente comportamentale pe care le aplicăm orbește (inclusiv eu) în încercare disperată și perfect naturală să ne fie bine, să nu suferim, să primim iubire și tot așa. Dar poate dacă vorbiți despre asta, despre ce vă doriți, de fapt, unul de la celălalt. Nu ca el să fie o victimă asupra căruia tu să ai putearea, ci o valorizare a fiecăruia. Ideea e, cum spuneam, că nu vă mai puteți întoarce acolo. Poți reveni la aceleași stări cu altcineva, dar ai rata o lecție de maturizare la care vei ajunge iarăși, inevitabil. Pentru că aici duce acest drum. Îmi pare rău dacă ai simțit acid din răspunsul meu. Este ok să mă urăști (așa am făcut și eu la prima revelație), dar nu nega complet. Observă! Poate ceva din ce ai citit aici rezonează cu realitatea observată și asta te va ajuta să faci un pas către o nouă formă de iubire. Una care nu va mai fi la fel de intensă, dar cu mult mai puțină suferință. Pentru că, dacă ar fi să fii sinceră cu tine, ai observa că te-ai hrănit cu durerile din această relație. Dacă nu-ți este evident, recitește ce ai scris și observă de unde trăgeai o mare parte din beneficii. Nu este necesar ca celălalt să sufere pentru noi ca noi să fim valoroși. Dar mulți am crescut cu aceste așteptări și ne vine să-i testăm pe ceilalți (cum a fost această amenințare cu despărțirea). Dar testare, înseamnă uzură. Un obiect rezită mai bine dacă-l prețuiești, nu dacă-l tot testezi în condiții extreme…

  • Liliana spune:

    Buna ziua, cind sint un pic mai bine ma suna si nu imi vorbește de momentele frumoase petrecute împreuna si numai de parintii lui, si cunoscându-i stiu cum sint ma deranjează ( exemplu: au crescut o fata de la virsta de 9 luni era la fata de fosta lui nevasta, dupa divorț cum el a adoptat copii ei nu i-a vrut cu ea, si la 16 ani fata s-a îndrăgostit si bunici nu vroiau sa o lase nici macar la poarta sa stea de vorba cu băiatul acela, zicea ca e femeie ușoară ca maica-sa si atunci fata a vrut sa plece sa stea cu mama ei cum era deja mare, si in ziua ce a iesit pe ușa iau zis ca acolo nu poate sa mai intre, cind vine sa-l vada pe fratele ei trebuie sa sune si sa iasă el in strada) de aceeea vreau sa zic sint oameni batrini am încercat sa ii ajut si sa fac tot posibilul dar daca nu faci tot cum vor ei nu mai poti vorbi cu ei. Intr-o zi m-au tratat rau fara dreptate, caci curățăm piscina si a venit urlindu-mi caci nu trebuie sa o fac eu si băiatul lor, dar daca eram o familie si el era la munca am vrut sa-l scutesc, vroiam sa le explic si nu ma lăsau sa vorbesc numai urlau intr-una, atunci fiind straina m-am dus in camera mea, am stat acolo 3 zile fata apa si mincare pina am putut sa ma intorc acasa, dar ma doare mult ca el nu a facut nimic, singurul lucru a chiamat familia mea sa ma sune sa ma consoleze. Parintii lui merg aproape in fiecare zi la biserica, tatăl chiar cinta si in cor, daca sint oameni cu credință de ce nu nu au vreo legătura cu familia lor, chiar cu frați nu vorbesc sau au murit si nu au fost la înmormîntare. Din Septembrie nu mai stam împreuna, acum sint cu depresie si ensietate in loc sa ma ajute cu vorbe bune ma suna sa imi facă si mai rau. O zi buna si plină de soare

    • Sorin spune:

      Cu doar câteva întrebări în urmă și-a mai exprimat nemulțumirea o fată față de părinții partenerului. Poate te ajută ceva de acolo. Ideea e “Zoe fii bărbată”. Ia controlul vieții și cum nu este la fel de ușor pe cât este de zis, ședințele de terapie te pot ajuta în acastă direcție…

  • Maria spune:

    Buna,relatia actuala nu este din obligatie, tin la el, dar nu pot spune ca il iubesc, cel pe care il iubesc e defapt prietenul meu cel mai bun,el vrea sa fie cu mine si eu cu el. Ma voi desparti de cel cu care sunt, dar sper sa nu il ranesc , nu vreau asta, este un om bun si merita sa fie fericit.

  • Maria spune:

    Buna ziua, ma numesc Maria. Am o problema putin delicata, eu sunt impreuna cu un baiat de 3 luni , dar de mult timp eu si prietenul meu cel mai bun suntem indragostiti unul de celalalt, initial l-am refuzat si am spus ca nu putem fi impreuna de teama sa nu il pierd daca nu ar merge relatia propriu-zisa, dar acum suferim amandoi. Ne iubim tare mult si sincer nu stiu ce decizie sa iau, si daca voi fi cu el, cum sa ma despart de cel cu care sunt acum fara sa il ranesc? Va multumesc anticipat

    • Sorin spune:

      Relațiile n-ar trebui ținute din obligație, dacă nu ești încântată de relația acutală, o poți încheia. Nu prea ai ce face să nu-l rănești pe celălalt, dar e ok. Va trece peste. Pe termen lung îl va afecta mai tare să știe că persoana de lângă el visează să fie lângă altcineva. Pentru viitor, este util să încerci mai întâi să menții o relație, decât să o stingi, dar depinde cât de aproape te simți de partener. Dacă acum simți că este un obstacol… nici el nu cred că vrea să fie asta…

  • Liliana spune:

    Am avut o relatie cu un bărbat italian, stăteam împreuna cu parintii lui dar lucrurile nu mergeau bine pentru faptul caci ei vroiau sa controleze totul si pe mine ma considerau ca si o servitoare nu ca pe o nora, noi de iubim dar el zice ca nu își poate părăsi familia pentru ca ii este dator ca l-au ajutat, chiar l-au amenințat caci daca pleaca cu mine pentru ei este mort, eu sufăr enorm de aproape un an ce as putea face sa schimb ceva ( cu parintii lui nici nu se poate avea o conversatie

    • Sorin spune:

      Suntem pe atât de puternici pe cât de pregătiți suntem să pierdem anumite lucruri. De exemplu, dacă vrei să rămâi în relație cu orice preț, vei plăti cu demnitatea și fericirea ta. Dacă să ai un anumit tip de relație este mai important decât persoana lângă care ești, atunci vei avea pretenția că lângă tine să se afle o astfel de persoană. Dacă el este acel bărbat, minunat, dacă este doar un băiețel speriat și tu ai nevoie de mai mult… nu vei avea relația pe care ți-o dorești lângă el. Dar ca un bărbat să te găsească, este nevoie să fii o femeie, adică un adult puternic, capabil să ceară ceea ce poate, la rândul ei, oferi. Altfel spus, poate te ajută să te tratezi tu așa cum ai vrea să te trateze socrii. Dacă ei îți cer ceva și ți se pare nedemn sau nedrept, poți spune „nu”. Dacă el nu poate pleca de lângă ei, invită-l la psihoterapie de cuplu (psihoterapia, de asemenea, este ce te-ar ajuta și pe tine să devii o femeie puternică) și vorbește-i despre cum te simți și află cum vede el relația, care sunt rolurile voastre etc. Terapeuta/ul va ști. Altfel, poți alege să rămâi în aceste condiții (singure ne se vor schimba decât în rău) sau poți alege să treci printr-o durere acută către o aventură nouă.

  • Ana. spune:

    Buna.am o problema.mam andragostit de vecinul meu.el fiind ansurat si cu 2 copi.si eu la fel maritata si am si 2 copii.neam andragostit unul de altu.el ami spune k ma iubeste.vorbim pe ascuns de 3 ani.dar nu am avut niciodata relatii intime.adica sa facem dragoste.pt ca ami este frica cum va fi dupa.ami pun mi si mii de antrebari.ce sa fac?oare cum fac.pe o parte stiu ca nu e bn ce am facut vorbesc cu vecinul.

    • Sorin spune:

      Relațiile au un nivel de satisfacție mediu. Dacă ar fi, să zicem, la 70%, uneori pot urca la 90-100, alteori pot coborî la 30-50, dar pe termen lung se mentin la un nivel relativ constant. Dacă la început pare să fie foarte înalt, niciodată nu rămâne la 90-100%. Intervine obișnuința, banalitatea și cineva nou ne poate activa la niveluri mai înalte decât partenerul/a. Știind asta, la cât la sută ești satisfăcută de relația actuală? Dacă nivelul este peste minimul dorit, viața ta este deja împlinită. Poți face câte ceva să-l mai ridici (sunt convins că l-ai neglijat în ultima perioadă) și să te bucuri și mai mult de viață. Desigur, există opțiunea să fii cu vecinul. Te invit să nu faceți sex pe ascuns (tu ai putearea; noi bărbații stăm rău la asta). Dacă vă hotărâți să fiți împreună, anunțați-vă partenerii, despărțiți-vă de ei și apoi puteți fi împreună. Dacă este o iubire atât de puternică, de adulți responsabili, conștienți de consecințele acțiunilor lor, acesta este drumul pe care se merge. Nu este nimic în neregulă cu a fi o iubire adolescentină, pe ascuns (de „părinți”), dar acum, față de atunci, aveți mult mai multă putere și impact asupra altora și este nevoie de mai multă responsabilitate. Oricum, felicitări că nu ați făcut sex! Asta va cântări cel mai mult dacă partenerii vor afla. Prin urmare, ce poți face acum? Să iei o decizie clară și să acționezi în direcția pe care ți-ai stabilit-o. Nu trebuie să o iei singură; o puteți lua împreună.

  • Ioni spune:

    Buna , am o nelămurire si as fi bucuroasa dacă m-ați putea ajuta. Sunt despărțită de 5 ani de tatăl copilului meu , chiar dacă am trecut prin foarte multe momente dificile din cauza lui am decis sa rămânem intr-o buna relație pentru copilul nostru. Ne auzim des la telefon si ne vedem cel puțin o data pe săptămâna dar nu avem nici un fel de discuții decât in legătura de copil . Ceea ce nu reușesc sa înțeleg , cum? Si de ce? Presimt mereu cu câteva minute înainte ca ma va suna sau ca ne vom întâlni … chestia cea mai strana e ca acum câteva zile in urma am început sa am o presimțire ciudata sa ma simt rău la stomac tip fluturi si sa îmi treacă in câteva clipe mii si mii de imagini cu fostul meu si cu actuala lui iubita . Dupa putine minute știam ca actuala iubita a lui a născut . Dar nimeni nu mi-a zis nimic si a doua zi am aflat ca era adevărat , între orele la care eu mam simțit stran ea a născut .. ce legătura am eu cu asta sau de ce mi se întâmpla asa ceva ? Sa presimt ca iubita lui a mers la spital sa nască ??

    • Sorin spune:

      Există niște studii în acest domeniu (al fenomenelor psi). Dar, după cum sunt convins că știi, există o controversă. După părerea mea, cei care nu cred în ele fac un efort susținut să închidă ochii la ceva ce este destul de frecvent în toate culturile. Cu atât mai mult cu cât n-am prea cunoscut persoane care să nu aibă deja-vu-uri. Revenind, studiile au punctat, într-adevăr, că aceste legături sunt susținute de atașamente emoționale. Deci, de ce experiența ei? Cel mai probabil punctul de acces în relația lor este fostul partener și susceptibilitatea ta la a primi informații de acest gen. Poate și el este mai susceptibil și a înlesnit trecerea experienței… N-aș ști să zic ce poți face să blochezi asta… Aș spune să o preiei ca pe orice fel de informație care vine spre tine. Dacă nu-ți este utilă, permite-i să treacă mai departe și urmărește-ți scopurile…

  • Roda spune:

    Buna seara. In decembrie am cunoscut un tip . M-am indragostit de un baiat cu 2 ani mai mic ( are 20 de ani ) , pentru el a fost o joaca , el tocmai se despartise de iubita sa si a suferit enorm si de atunci a zis ca nu doreste sa mai aiba nimic serios . A venit la mine acasa si a incercat sa se culce cu mine , eu fiind virgina am refuzat,el intelegand. Dupa cateva zile de cuvinte frumoase si veniri la mine mi-a zis ca nu putem fi impreuna pentru ca el in acest moment nu isi doreste o relatie serioasa si vrea numai sa se distreze si ca eu nu merit sa sufar,ca nu vrea sa isi bata joc .De cate ori iesim , iesim mai multi ,eu, el si prietenele mele,lucru care nu mi-a placut foarte mult,dar am acceptat,el argumentandu-mi ca daca ar iesi numai el cu mine eu as interpreta ca suntem impreuna ,desi dupa acele iesiri venea si dormea la mine si incerca anumite lucruri.A venit la spital cand m-am operat,a facut cunostinta cu mama,dupa cateva zile nu m-a mai cautat 2 saptamani , m-a durut enorm , intr-o zi i-a trimis o poza cu el si o tipa,sarutandu-se,unei cunostinte,poza care a ajuns la mine , el imediat m-a sunat sa ma intrebe daca acum il urasc si daca mi-am dat seama ca e un nenorocit,lucru pe care nu l-am putut face,mi-a zis ca el nu e de durata si ca nu vrea sa ma faca sa sufar,m-am apucat de sala pentru el ,dar nu mi-a facut niciun compliment cand au inceput sa se vada rezultatele,in schimb persoanelor comune le-a spus asta si ca incep sa arat in proportie de 40% precum si-ar dori el,ca daca ar continua iar sa se apropie de mine eu as renunta la sala,de ziua lui mi-a facut cunostinta cu prietenii lui,toti credeau ca sunt prietena lui,chiar am crezut ca va fi bine din moment ce m-a chemat la party pe mine si nu pe fata respectiva,el facandu-mi complimente de fata cu amicii lui.Cand l-am intrebat daca tine la acea fata,mi-a zis ca nu,ca doar se distreaza,ca acea fata e copila ,ca o sa vada intr-o zi cum e el si ca pentru el e o distractie si ca poate peste o perioada va fi totul bine intre noi doi ca acum are cateva lucruri de rezolvat si ca eu sunt foarte geloasa si posesiva desi nu suntem impreuna,lucru care il sperie, ca eu merit ceva mai bun , ca el nu e de durata . Mi-a povestit despre familia sa , despre tot ce a patit el rau si m-am apropiat enorm si el a vazut asta .In momentul de fata tin enorm la el ,dar nu stiu ce sa fac,de ce se joaca cu toate?Stateam impreuna in pat si imi arata conversatiile cu altele ,cum le “vrajeste” si ca sa apreciez ca e langa mine acum si ca nu e la ele. Ce imi sugerati sa fac?Nu pot sa renunt atat de usor la el.

    • Sorin spune:

      Nu ești în control. Nu contează ce spun eu sau alții. Vei trece prin asta. Vei încerca să nu faci sex cu el și el va încerca să facă sex cu tine. Din păcate nu te iubește nici pe tine, nici pe celelalte. Se bucură de ce-i permit ceilalți. Sunt șanse minime să-l cucerești. Dar te poți bucura de timpul în care îți oferă atenție…

  • Popescu Corina spune:

    Buna ziua! Am si eu o problema. In ultima perioada am avut o poveste de dragoste de 1 an si jumatate cu un barbat pe care il iubesc inca… Si el dupa ceea ce facea pentru mine cred ca ma iubeste. Dar a fost foarte ciudata aceasta poveste a noastra care a inceput f f frumos si pasional si in ultima periada s-a ajuns la injurii si mari si multe jignit cand se certa cu mine . Cand ne impacam era lapte si miere el fiind cel care venea la mine de fiecare data. Incerc sa ma rup de el dar nu reusesc. acum sunt intr-o periaoada in care ne-am despartit deoarece ultima data a fost ceva fosrte urat cu jigniri la adresa fratilor mei cearta mare chiar si cateva imbrancituri. de aceea am hotarat sa ma despart de el lucru care l-am facut de foarte multe ori dar venea si ne impacam iar si iar si iubindu-l ne impacam. Acum insa vreau sa ma lase in pace. M-a cautat de doua ori acasa la mine si nu a fost nimeni acasa. Eu locuind singura nu am fost acasa.Mi-a spus asta un vecin. Este un tip foarte periculos.Dar acum vad ca s-a linistit nu m-a mai cautat nici la job niciunde. La telefon nu ma poate cauta deoarece am toate apelurile care nu le am in agenda la respinse. Site-uri de socializare nu folosesc. Credeti ca ma va lasa in pace pentru ca daca va renunta la mine ne va fii bine amandurora.Ne-am linisti si ne-am vedea de viata noastra fiecare.

    • Sorin spune:

      Am răspuns la o situație similară câteva mesaje în urmă. Vezi poate te ajută ceva de acolo. Altfel, se va mai gândi la tine și poate vor mai fi dăți când te va mai căuta fizic, dar treptat se va răci pentru că ai făcut să fie un efort mare. Depinde, de suportul pe care îl găsește el – ce-i spun prietenii, dacă găsește o altă relație etc.

  • NELU spune:

    AS VREA SA STIU DACA PERSOANA CARE PLATESTE PENSIA ALIMENTARA ARE TREI COPII ACASA PLATESTE MAI PUTIN CHIAR DACA EL IMPLINESTE 18 ANI VREAU UN RASPUNS?

    • Sorin spune:

      Nu mă pricep la aspecte legale. Va trebui sa vorbiți cu un avocat sau altcineva din acel domeniu…

  • Aduta spune:

    multumesc pt. raspunsurile utile care ne ajuta intr-un mod surprinzator.

    Uite,ca fiecare de aici am o nelamurire. Sufar o perioada de…schimbare daca pot sa o numesc asa. Parca ma macina o schimbare,am impresia ca trebuie sa schimb multe la mine,alte ori imi spun ca daca esti tu ,autentic,ceilalti o sa te aprecieze.
    Nu stiu exact cum sa ma exprim,ideea e ca, am impresia ca 80% din ceea ce sunt, nu sunt eu… sunt familia mea,ceea ce nu e neaparat bine.

    ce parere ai? i am crazy sau doar e perioada de tranzitie,schimbare,constientizare? :-))
    Am 23 de ani.

    o zi buna

    • Sorin spune:

      „Cine suntem noi?” este un articol pe acest site. Sunt mai multe; identitatea, sensul vieții, existențialismul sunt temele mele preferate. Uită-te, te rog, peste ele și aștept întrebări dacă mai ai.

  • Adriana spune:

    Buna seara,ma numesc adriana,si as dori sa va intreb ca din ce cauza visez ca partenerul meu ma inseala in vis? Nu doar 1 data sa mai intamplat,in realitate nu sa intamplat nimic in trecut,avem o relatie foarte stransa si chiar vrem sa avem un viitor impreuna, eu sunt o fire mai geloasa,si mie foarte frica sa nu il pierd chiar daca stiu ca iubeste enorm,dar in vise am imagini ciudate si parca sunt reale!! Noi doi incercam ca relatia noastra sa fie mult mai buna, difererenta de ani dintre noi este de 13 ani, daca va rog frumos sa ma linistit cu cateva sfaturi,va rog din suflet.va multumesc foarte frumos pt timpul acordat

    • Sorin spune:

      Poate fi pentru că te simți nesigură în relație și-ți visezi temerile. Poate fi pentru că nu chiar îți dorești relația, că vrei să înșeli (noi suntem toate personajele din visele noastre) și proiectezi (un termen din psihologie). Poate fi o tensiune sexuală care se manifestă în vis într-un mod în care pare că nu tu o trăiești, de fapt… Și mai pot fi și altele. Având în vedere că m-ai întrebat, totuși, înțeleg că îți este frică să nu fii înșelată, caz în care aș spune că nu ai foarte multă încredere în tine în ce privește relația voastră, simți că el este prea în control și tu ești mai mult un obiect pentru el, decât o persoană egală… Ceea ce mă face să cred că ești cam supărată pe el pentru treaba asta și visul prezintă mai mult dorința ta de a fi aprciată de cineva pe deplin și, deci, a-l înșela… Sfat? Mă tem că sunt șanse scăzute să fii vătuă ca o persoană egală și el are un motiv pentru care a ales pe cineva cu o așa diferență de vârstă (acela fiind că nu este dispus să-și împartă poziția). Partea bună este că motivul este, ca și în cazul tău, frica de a fi abandonat.

  • Petrescu Simona spune:

    Bun raspunsul…sa ancorez mai bine determinarea….Cand imi dati raspunsurile se pare ca stiti prea bine cum functioneaza relatiile…..Da…de aceea sunteti si specialist poate… Intr-adevar trebuie sa fiu foarte pregatita deoarece au venit si acei pasi inapoi de care mi-ati vorbit…Foarte greu de stapanit, doar cu foarte multe ganduri la consecinte si cu foarte foarte multa vointa reusesti….asa mi s-a intamplat mie am avut tentatii de dat inapoi deoarece mi-a transmis un mesaj printr-o prietena comuna…nu stiu pentru cat timp sau cum si ce va fii,dar….incerc lupt din rasputeri si nu vreau sa merg pe varianta care mi-ai spus-o cu fumatorul care dupa ce ia o tigara ..renunra…Mare dreptate aveti . Vreau sfaturi sa se termine …

    • Sorin spune:

      Te încurajez să mergi la un psihoterapeut care îți poate oferi suportul pe termen mediu de care ai nevoie în această situație!

  • Sandra spune:

    Buna seara! Trec printr-o situatie dificila in legatura cu relatia mea. De 1 an si jumatate am o relatie cu un baiat dar la distanta, deorece el a fost detasat la vreo 250 de km cu serviciul si ne vedem la 2,3 saptamani. Mie imi convine asa pana se va putea transfera inapoi dar el face ma supara mereu cu faze de genul ..sa ma duc acolo, sa stau cu el pana se va putea transfera samd, dar i.am explicat ca am si eu serviciul aici si nu pot sa merg la el dar tot nu intelege. Acum nu ne mai vorbim de cayeva zile, dar observ ca nu lupta deloc pentru mine.Ce sa fac?

    • Sorin spune:

      Nu luptă pentru că nu știe dacă are șanse de câștig. Nu se simte foarte iubit că nu vrei să te muți cu el acolo… Nu trebuie să te muți ca să-i arăți că îl iubești, dar îi poți spune asta, că relația nu este în pericol, că vrei să fie mai aproape, dar viața ta este aici și că asta este important pentru tine. Că abia aștepți să se întoarcă… De avut grijă, însă, că relațiile la distanță au niște dezavantaje. Unul ar fi că începem să-i uităm pe cei plecați și să avem alte relații în locul în care ne aflăm. Dacă lucurile nu stau așa, atunci distanța și inabilitatea de a fi cu el/ea ne face să-i idealizăm, să credem că sunt ceva special ce nu mai găsim aici (unde ne aflăm) și când, în sfârșit, suntem lângă ei descoperim că nu sunt atât de magici pe cât îi credeam, că încep să ne strice tabieturile pe care ni le-am făcut și tot așa. Dacă durează prea mult această separare, poate ar trebui să alterați starea de lucruri actuală (fie prin a va apropia mai mult, fie prin a vă distanța mai tare, care, deși doare pe termen scurt, oferă mai multe bucurii pe termen lung alături de persoane mai apropiate).

  • Ioana spune:

    Buna ziua ! Am o problema acum 2 ani am fost 6 luni impreuna cu un baiat a trevuit sa ne despartim pentru ca nu suportam gandul ca se droga in forcare zi dupa un an de la eveniment m-am apucat si eu si am tinuto tot asa pana in 2016 si inca putin inprezebt in tumoul acesta eu ma tot gandeam la el , de ce, nu stiu dar n-am decis sa incepem din nou o relatie impreuna si sa luam toate lucrurile de la 0 ( eu nu stau in romania ) in perioada sarbatoriilor de iarna eu am venit in romania , cand ajung in romania ma schimb complet, sunt o persoana total diferita ( de nerecunoscut) el nu a putut venii cu mine din cauza serviciului iar el ma suna din 10 in 10 min si am oncepht sa ne certam pe tema asceasta spunandui ca al venit acasa sa ma relaxez si nu sa stau toata ziua si sa vorbesc cu el la telefon , lui nu ia concenit ce ii spuneam si am inceput sa ne certatam si mai mult . Dupa certurile acestea eu am fost la o cabana cu prietenii iar acolo l-am inselat ( de cand am inceput sa ne certam am simtit ca nu mai prea am sentimente pentru el) ok sa terminat concediul iar eu m-am intors in germania au fost toate bune pana i-am spus ca ar fi mai ok sa luam o pauza de 2 saptamani iar fiecare din noi sa faca ce vrea ok am luat o pauza de 2 saptamani dar intr-un fel ii simteam dorul, l-am sunat sa vad daca este ok si ce mai face iar atunci am simtit un fel de ura pentru el adica cand nu vorbesc cu el ii simt lipsa dar abd ajungem sa vorbim parca dispar toate sentimentele si simt ca ma enerveaza la maxim si incepem sa ne certam

    • Sorin spune:

      Nu vreau să spun că relațiile ar trebui să se termine într-o căsătorie (toate modailtățile sunt minunate, dacă ambii sunt încântați de situație), dar în anumite situații când lucrurile sunt neclare, este util să ne proiectăm în viitor și să luăm acele decizii în prezent care ne duc la viitorul cel mai grozav. Imaginează-ți că au trecut 10 ani (sau 5) și într-o variantă ai rămas cu el și în alta nu. Imaginează-ți în detaliu, ce s-ar putea întâmpla în ambele cazuri. Vezi de ce decizii are nevoie viitorul pe care ți-l dorești.

  • Cris spune:

    Ma poti ajuta cu o parere?

  • Olesea spune:

    Buna seara, ma numesc Olesea…Am divortat recent 2 saptamini, el a fost initatorul divortului si despartirii noastre..Eu nu ma pot impaca cu gindul ca numai suntem impreuna, si ca asa tare s-a schimbat.Spunea ca nu isi vede viata fara mine, acum insa mi-a zis ca nu ma mai iubeste, si de 3 luni de cind ni-am despartit niciodata nu m-a cautat, nu mi-a scris, si ma evita atunci cine eu ii scriu.Sa discut cu el despre asta e imposibil, evita orice discutie despre noi cu toti..si vorbeste despre relatia noastra in trecut, ce sa fac? cum sa-l fac sa inteleaga ca a procedat foarte urit?

    • Sorin spune:

      Ca să obții ce, Olesea? Nu se va mai întoarce. Unele lucruri mor, nu doar se îmbolnăvesc… Ce te-ar putea ajuta să treci peste el și să vezi ce lucruri frumoasă ți-au rămas de făcut în viață? În plus, nu considera că, dacă el este inițiatorul divorțului, înseamnă că tu nu ești o persoană care merită iubită. Noi toți sunte compatibili cu niște persoane. Uneori putem învăța despre cum să fim mai mișto pentru cei pe care îi iubim, dar avem mereu niște mișto în noi. Cu toții suntem demni de a fi iubiți. Cine ți-ar putea oferi sau unde ai putea găsi o persoană care să-ți ofere iubirea de care ai nevoie?

  • Cris spune:

    Buna seara,
    In primul rand vreau sa iti spun ca am 26 de ani si sunt singura la parinti. Locuiesc singura dar merg destul de des sa ii vizitez pe parintii mei care locuiesc intr-un alt oras mai mic,la casa,au animale ,pe scurt imi incarc bateriile si ma simt minunat in locul acela.Parintii mei ,de mica, s-au certat de fata cu mine,la manie si-au reprosat de fata cu mine lucruri, si astea bineintels lucruri care se intampla si acum, o aud pe mama care spune de fiecare data cand se cearta cu el ca s-a saturat ,ca este in fel si chip, tata imi spune ca ea e nervoasa mereu ma simt la mijloc si mai mult pe langa ca ma afecteaza si ma enerveaza sa stiu ca in loc sa isi rezolve probleme mai bine ar vorbi intre ei, parca au 19 ani… eu trebuie sa traiesc cu frustrarile lor de 2 bani si sa suport cand imi e lumea mai draga un telefon al mamei care plange si dramatizeaza , inclusiv asta vara eram la mare ,cu mai multi prieteni si m.a sunat plangand ca s,a saturat ca tata bea,ca asta nu ii viata,etc….
    ii iubesc de mor,de aia caut si solutii , am incercat sa le dau sfaturi,sa ma implic, dar deja nu mai suport ,vreau sa nu imi mai pese,in fond ei au ales viata asta nu eu.

    • Sorin spune:

      Pe de o parte, ei au o dinamică ce le oferă confort. Ca să renunțe la comportamentul lor actual este ca și cum ar spune că au greșit cum s-au comportat în tot acest timp și este nevoie de cineva puternic să facă asta. Foarte rar, se întâmplă, prin urmare, ca cineva să vrea să-și schimbe comportamentul. Mai toți îi presăm pe ceilalți să și-l schimbe ei. Deci nu mi-aș ține respriația, cum spun americanii. În al doilea rând, tu vei fi mereu văzută ca un copil de ei, chiar dacă ai face și o facultate de psihologie (știu ce zic). Chiar dacă sunt impresionați uneori de ideile și revelațiile tale, nu vor folosi ce spui tu ca pe un ghid în schimbare. De asemenea, schimbarea cea mai eficientă vine din interior. Uneori un mod mai util este să subliniezi disconfortul pentru ca oamenii să fie motivați să schimbe ceva. Dar asta este o sabie cu multe tăișuri. Uneori doar se îndepărtează de cel ce face asta, pentru că le este mult prea teamă de schimbare. Anyway, ce ai putea face este să le vorbești despre cum te simți tu. Așa cum ți-ai dori ca ei să vorbească unul cu altul, ai putea demonstra prin exemplu. Este ușor să le spunem altora ce să facă, de aceea la psiholog se pun mai mult accent pe ce simțim. Cum te face să te simți când ești sunată, când îi auzi că se ceartă? Neputincioasă, furioasă, cu așteptări neîndeplinite cum că sunt oameni mari și ar trebui să știe să relaționeze unul cu altul? Cum se simt ei oare când celălalt blah-blah? Deseori îl certăm pe celălalt ca să sufere, ca să simtă ce simțim noi. Dacă aflăm că celălalt suferă, ne-am atins deja scopul și ne simțim vinovați în legătură cu asta. Suntem tentați să o luăm în altă direcție. În scurt timp, însă, lucrurile vor reveni de unde ai plecat, fără un ghidaj solid și, data viitoare când cineva vă va da aceeași idee, veți putea spune că „ați încercat-o și pe-asta”. Yoda spunea „do or do not; there is no try”. Ca ceva să aibă efect trebuie continuată tot restul vieții…

  • Petrescu Simona spune:

    Dintr-o femeie respectabila ajunsesem sa accept ceea ce nu credeam ca voi accepta vreodata..doar pentru ca iubeam un om anormal…

  • Petrescu Simona spune:

    Merit un barbat care sa ma iubeasca nu unul care iti face un moment fericit si 10 nefericite. Merit un barbat care sa imi vorbeasca frumos nu unul care sa ma faca curva si sa ma jigneasca in asa fel….doar pentru ca l-am iertat iar si iar…Voi rezista deci rezist….

  • Petrescu Simona spune:

    Am inteles….Inapoi nu o sa dau. \\\\\\\\\\\\\rezist. Mi-a mai fost dor….dar rezist imi imaginez viata langa acest om si atunci reusesc sa merg inainte. Au palit toate momentele frumoase cand imi amintesc de cate ori am incercat…Deci de incercat am tot incercat iar si iar cum ati spus d.str….Acum a venit momentul sa reusesc….asta simt. si da cred ca si el si-a dat seama si se va opri si el in a ma cauta. Voi reusii am ocupatie….si ma simt foarte foarte linistita si mandra de mine. Ce va aduce ziua de maine…stiu sigur ca va aduce ceva bun in iata mea….

  • Petrescu Simona spune:

    A trecut si ziua de 8 martie,zezist…….am inceput un proiect deci am un scop sunt foarte foarte pusa pe fapte mari…numai sa rezist sa nu ma mai gandesc acolo…. Apropos nu am inteles expresia,,că acele momente de care vă este dor vin cu un mare pachet, care include, printre altele, schimbarea cartelei și profilului de facebook). Și el va avea căderi și vă va căuta cu agresivitate,,. Nu am prea inteles aici cea ce ati vrut sa spuneti. Ma bucur ca imi raspundesti la intrebari,ma bucur ca imi dati sfaturi,unul din sfaturile pe care le-am citit ca mi le-ati dat a fost acela de a ma implica intr-un proiect ceva sa imi ocup timpul Asta am si facut si este f bine pana acum. Sper sa fie bine si in continuare cu toate ca m-ati cam tuflit putin cu ceea ce mi-ati spus…Voi reusi cu siguranta trebuie….NU? Eu cred ca s-a terminat nu ma va mai cauta.

    • Sorin spune:

      Ce am vrut să spun este că te vei mai gândi la el, la părțile bune și te invit să te gândești și la consecințe. Și nu s-a terminat. Este contraproductiv să vă focalizați pe terminat. O mare lecție la a renunța la o dependență este să trăim „one day at a time”. Adică nu știm ce va fi mâine, dar decidem acum ce să facem, iar și iar. Fiți pregătită pentru mici pași înapoi, altfel veți fi mai dispusă să vă prăbușiți, ca persoanele care se lasă de țigări și dacă au apucat să fumeze una, nu mai încearcă, ci renunță. Câștigătorul este unul care a eșuat iar și iar, dar a încercat încă o dată. Sau câștigul = suma eșecurilor + 1. Nu vă pot oferi suport pe termen lung, aici… Dacă aveți nevoie de o susținere mai amplă, vă recomand să căutați pe cineva pentru ședințe față în față…

  • Mariaa spune:

    am inteles. doar ca atunci cand cineva se lauda pur si simplu ma blochez nu stiu ce sa spun,ma enerveaza pe moment si ma gandesc: okei,de ce te lauzi atat cand am putea vorbii lucruri faine?

    nu stiu cum sa reactionez la lauda.

    • Sorin spune:

      Ai putea fi sinceră. De exemplu, zâmbind cu căldură, ai putea spune: „Mi-ar plăcea și mie să fac asta! Cred că a fost tare mișto! Sunt invidioasă!” Și, ca ceilalți să se simtă confortabil, dacă nu simți că faci un efort, ar fi grozav să nu vii cu o poveste comparabilă. Să nu încerci să „te scoți”. Poveștile comparabile sunt ok când este un nivel perceput de egalitate, de exemplu și eu și tu am călătorit în multe țări, dacă tu îmi descrii un oraș, îți descriu și eu. Dacă celălalt, doar el a călătorit în multe țări, a spune că ai fost și tu la bulgari, nu-ți face un serviciu. Doar acceptă că ăsta este teritoriul lui și fii sinceră (și caldă) cu invidia pe care o nutrești. Și ce dacă asta simți? Expune-te! Nu vei păți nimic!

  • Mariaa spune:

    Hey. Ma poti ajuta cu un sfat?
    De ceva vreme, simt ca am devenit invidioasa si imi e ciudă pe cei care reușesc. Ma chinuiesc de ceva vreme sa realizez un proiect,am dat gres ultima data cu el ,am avutdestul de mult ghinion cu el( ar trebui sa iti scriu 4 pagini) si cand aud de la atii ca reusesc , desi nu isi dreau atat ca si mine.. apare inividia.stiu ca nu e bine..de ai iti si cer o parere..

    • Sorin spune:

      O poți folosi ca pe unealtă care să te propulseze înainte. Desigur viața este nedreaptă, desigur munca multă nu garantează succesul, desigur cei ce nu merită (după părerea noastră) pot fi printre cei ce obțin succese. Nervii noștri și ura nostră pot fi un compliment pentru ei (nu că nu ar merita, neapărat; și ei se luptă cu aceeași viață ca și noi) și dacă asta este concluzia, că ei sunt inferior, deși au avut succes, vom fi obținut niște liniște, dar vom fi ratat o oportunitate de a ne depăși limitele, de a avea mai mult succes. Va trebui, totuși, să stabilim niște limite până la care să-i invidiem pe ceilalți, altfel viața noastră va fi o continuă luptă, pierdută majoritatea timpului (pentru că vor fi mereu alții care vor avea mai mult succes).

  • Petrescu Simona spune:

    Buna ziua din nou. Intamplator am intrat pe acest site si tot intamplator m-am uitat sa vad daca am primit vreun raspuns la situatia relatata de mine.Surpriza a fost mare pentru ca am primit raspuns. Am citit raspunsul cu foarte mare atentie. Sa va spun intre timp ce s-a intamplat. Normal a venit 1 martie a venit la mine la usa cu flori si alte cadouri. Cand a inceput sa bata in usa avand un batut special am inceput sa tremur. Nu am deschis usa si nici nu o voi mai deschide niciodata. Imi doresc din suflet sa termin aceasta relatie chiar daca am sentimente inca pentru acest monstru. Imi doresc sa rezist ma gandesc numai la viitor la faptul ca am incercat de peste 50 ori si nu s-a schimbat nimic,ba mai mult acum dupa chestia cu Politia este si mai grava situatia. Am rupt orice legatura cu el. Am schimbat cartela de telefon. Am inchis contul de facebook,mi-am facut alt cont cu alt nume, l-am blocat sa nu fiu tentata vreodata sa ma uit ca sa nu cumva sa imi faca rau lucru care l-a mai facut, anuntand public ca este in nu stiu ce relatie cu nu stiu ce duduie, am blocat si emailurile. Deci nici un fel de legatura nu i-am dat posibilitataea sa avem.Credeti ca o sa reusesc? Sunt mai motivata ca niciodata pentru ca din cea mai iubita femeie cum credeam ca as fii nu mai simt nimic din toate aceste lucruri, nu spus ca nu ma iubeste dar iubire de acest fel nu doresc nimanui, traiesc cu teama cand suntem impacati ca nu va dura mult si iar il va apuca nebunia. Imi doresc din suflet sa reusesc. Mai vreau sfaturi ,mai vreau sa intru aici si sa imi spuneti ca e bine ceea ce fac si ca voi reusii.As vrea sa va pot povestii f multe pentru ca v-am spus esentialul doar dar, vad ca ati inteles totusi situatia mea cu atat cat v-am povestit. Multumesc pentru raspuns si astept altul.

    • Sorin spune:

      Chiar eram curios cum știu persoanele care scriu aici dacă eu am răspuns. Nu știam dacă primesc un mail sau trebuie să intre înapoi. Acum știu. A doua idee este că ceea ce vă pot oferi eu aici este doar o idee, un mod de abordare, dar este prea puțin pentru a fi un suport adevărat. Este nevoie să mergeți la un cabinet pentru o susținere reală. Asta este ceea ce vă îndrum să faceți 🙂 Și da, sigur, aveți toate șansele să reușiți. De menționat că orice renunțare are căderi și că vă va mai fi dor de el (gândiți-vă, totuși, că acele momente de care vă este dor vin cu un mare pachet, care include, printre altele, schimbarea cartelei și profilului de facebook). Și el va avea căderi și vă va căuta cu agresivitate, dar dacă reușiți să-i blocați canalele de comunicare, dacă nu stați de vorbă cu el, chiar dacă vă întâlnește pe stradă (într-o astfel de situație, vă invit să fiți mereu politicoasă și să-i spuneți politicos dar insistent că nu vă face bine să vorbiți cu el și că-l rugați să înțeleagă, iar și iar, același lucru, repetitiv, fără alte detalii care ar putea invita la o discuție). Mult succes!

  • Vieru daniel spune:

    Am stam stat cu o fata doi ani si jumatate si ma lasat pentru un italian.dar totusi ISI doreste sa avem relatii intime ca nu vrea saa piarda de tot.de ce ar face asta?

    • Sorin spune:

      Ipoteza mea este că relația era de un 8 (din 10), că nu era foarte sigură, nu vroia să piardă oportunități, îi era teamă cum le este multor bărbați de căsătorie, iar acest italian, fiind de pe alt tărâm, a adus o oportunitate exotică, o aventură. Dar, așa cum era nesigură înainte, a rămas nesigură. Aventura a fost… nu radicală, să zicem. A fost o relație relativ la fel și nu știe încotro să încline balanța. Este greu de spus când se va hotărî definitiv și cât va dura. Există glume legate de faptul că femeile se răzgândesc, dar nici pe departe nu sunt singurele care fac asta. Doar că bărbații care au gândit acele glume, nu aveau bune abilități de auto-reflecție. Oricum, ca idee, nu te poți baza pe mâine, te poți baza pe azi. Îi poți vorbi despre cum că nu există relația perfectă (găsești pe acest site niște articole susținătoare) și o poți invita să ia o decizie sau poți lua tu o decizie în ce privește viața ta.

  • Petrescu Simona spune:

    Buna ziua. As vrea sa va relatez si eu povestea mea pe scurt daca pot sa o fac.
    Am o relatie de un am de zile cu un barbat necasatorit. Nici eu nu sunt casatorita. Toate bune si frumoase ma iubeste foarte mult il iubesc la fel de mult dar incet incet am inceput sa descopar la el anumite comportamente. De exemplu se desparte de mine ca o saptamana dupa ce suntem impreuna. Facem toate lucrurile impreuna ne plimbam totul ca la carte. Dupa o saptamana il apuca nebunia din diferite motive si incepe sa ma faca curva,proasta, necioplita,tipa nu mai tine cont de nimeni Dupa ce se desparte de mine vine la mine dupa doua zile cu rugaminti ca nu pote trai fara mine cu cadouri,cu vorbe frumoase , cu disperare ,cu lacrimi….La inceput rezistam si nu e impacam acum insa de fiecare data reuseste sa ma aduca din nou in bratele lui.Toate aceste lucruri ni se intampla de 1 an de zile va dati seama ca ne-am despartit si impacat de peste 50 ori. dupa ce ne impacam este foarte fericit plange spune ca nu vrea sa se mai intample niciodata si nu trec cele 7 zile si din nou ii vine acea nebunie si la fel se intampla. Ma afecteaza ingrozitor ca nu pot sa pun capat. Ultima data l-am dat pe mana politiei pentru ca ma santaja cu fel si fel de chstii si i-am facut plangere la politie. Ne-am impacat si dupa aasta dar acum situatia e si mai grea. Tot timpul imi voreste de politie, are un temperament agresiv parca cand intra in starea aia de nebunie i se transforma fata in monstru. La nceput nu imi era frica de el dar acum imi este foarte frica.Ajuta-ti-ma sa ma despart de acest monstru pe care il iubesc si sunt constienta ca nu este un om normal. Am relatat pe scurt dar sunt multe multe intamplari.Ma denigreaza peste tot pe la rude pe la prieteni comuni apoi vinesa ne impacam iar eu aflu aceste lucruri dupa ce ne-am impacat de la prietennii comuni si de la rude.

    • Sorin spune:

      Sunt astfel de situații triste în care dacă scapi tu de el îl are altcineva pe cap, iar poliția nu poate interveni decât dacă ceva grav se întâmplă! Dar… nu este altceva de făcut decât să ne protejăm…
      O variantă ar fi să preiei controlul despărțirii, să-l împiedici să mai comunice cu tine înainte ca lucrurile să se răcească, preventiv, în funcție de cât de fezabil este. De asemenea, este posibil să nu repare lucrurile. Cealaltă variantă este despărțirea. Există câteva articole pe acest site care te pot ajuta în a te detașa. De asemenea, vezi pași în renunțarea la substanță. Câțiva ar fi: 1. trebuie să fie definitivă (un pahar e prea mult și o sticlă prea puțin) însemnând fără orice fel de telefoane, de scuze, de acuze, de explicații, 2. trebuie să găsești ceva specific de umplut timpul, ceva tot interesant și captivant (un curs nou, un proiect amânat etc.) și 3. suport de la alte persoane (un posibil partener, prieteni, familie etc.).

  • Nadejda spune:

    De 9 luni imi place de un baiat…am noi noi am vorbit ceva timp după care el a decis sa incheem prietenia,acum nu mai vorbim dar dupa atâta timp încă sunt atrasă de el si simpt ca el la fel..
    Am încercat să-l intreb dacă mă place si el a raspuns…ca la moment nu poate raspunde la o asemenea intrebare,mereu viziteaza profilele mele ca sa vada cea ce postez rare ori cand imi apreciaza,si cand ii scriu mereu la sfirsit ne certam..
    Ce sa fac?
    Oare ii place de mine dar la moment nu vrea sa aiba prietena?
    Ce as putea face ca să-l fac sasi declare sentimentele fără ca să vorbesc cu el?

    • Sorin spune:

      Așteptarea ca celălalt să facă ceva, adesea duce la a nu prinde oportunități. Dacă nu face nicio mișcare, iar tu vrei să obții ceva, acum pare să ai o șansă. Lucruri care funcționează la bărbați sunt atingerile și retrasul mâinii încet, privirile lungi și zâmbetele subtile. Pronunțarea numelui (este plăcut pentru toată lumea), cererea părerii și invitarea în discuție, ascultatul și vezi ce mai vine natural. Desigur, înseamnă să te expui la riscul ridicolului, dacă el observă ce faci și merge într-o direcție care nu este deloc gentelman-like. Dacă observi asta îi poți spune amuzată de copilăria lui că „e pierderea ta, prietene”. Cealaltă variantă care duce, la rândul ei la satisfacții, este la a renunța să mai aștepți, să setezi o asociere de „nu mai este cazul să-mi fac iluzii” când îl vezi și să căuți un alt potențial partener. În ambele cazuri un psiholog (ședințe, adică) poate fi un bun sprijin.

  • Ana Maria spune:

    Buna ziua. Ma numesc Ana Maria si am 17 ani.Am cunoscut de curand in baiat de varsta mea pe facebook si ne am întânit, ne înţelegem foarte bine si suntem si împreună. Numai ca inainte sa ne vedem ma intreba mult despre virginitate si restul. Eu sunt o fata destul de cuminte, in comparaţie cu fetele din ziua de azi. Numai ca eu i am cam dat de înţeles ca eu as vrea a fie primul baiat din viata mea, adica sa o fac. Apoi i am explicat ca nu, si m a inteles. Fara voia mea nu se va intampla nimic. Si ca exista alte metode prin care ne puten simti bibe. Dar nu vreau lucrul asta acun.Doar ca ma cheama acasa la el. Trebuia sa ne vedem azi, dar a intervenit o problema si nu mai pot eu. Si mi a propus din nou sa ne vedem la el acasă, pentru a incerca*****. Numai ca nu ştiu cum sa il refuz. Inca sunt mica, si nu as vrea de acum. Pentru o perioada lunga de timp imi e foarte bine asa.
    Si am facut prostia sa ii promit ca voi veni la dansul. Nu stiu ce a fost in mintea mea. Cum sa fac?:(

    • Sorin spune:

      Te invit să citești despre asertivitate, este un articol și pe acest site. În principiu, ai dreptul să spui „nu” și dacă ai promis. Ai dreptul să te răzgândești. Noi băieții ne grăbim să ajungem în pat cu voi. Deși avem diferite tehnici și, despre unii, fetele ar putea să creadă că nu este așa. La acest băiat este evident, dar și eu am fost în locul lui și nu-l judec. În principiu, ai putea alege să fii sinceră cu el, să-i spui că te simți presată, că nu ești pregătită, că nu vă cunoașteți foarte bine și pentru tine sexul este un pas mare, ai nevoie de cineva pe care să te bazezi și, deocamdata, vrei să treci prin mai multe expriențe de viață cu el. Va încerca să te manipuleze, să-ți întoarcă vorbele, nu-ți vrea răul, e hăituit de hormoni. Dacă ajungi să accepți totuși, este ok. Este doar sex. Cultura noastră pune mult prea mult accent pe el (pe el îl împinge spre și pe tine te ceartă dacă), dar nu este cine știe ce transcendere în spațiul cosmic. Este, totuși, un lucru minuant pe care să-l faci cu cineva minunat… sau cu alte persoane. Altfel spus, nu te încurajez să te măriți virgină. Este util să știi dacă te înțelegi sexual cu partenerul (vezi câteva întrebări în urmă o astfel de situație) și, cei care caută virgine, le vor trata ca pe obiecte care li se cuvin și mă îndoiesc că vrei asta. Și încă ceva, mersul la el acasă, cum ai intuit corect, vă crește mult presiunea din partea lui și va fi cruntă dezamăgirea lui de după dacă nu se întâmplă (nu că ar trebui s-o faci de mila lui). Îți va fi mai ușor să refuzi mersul la el acasă decât propunerile sexuale după ce ai ajuns la el acasă. Dar îi poți spune și lui un termen ca să știe și el cât are de așteptat și să decidă dacă este un timp pe care vrea să-l dedice. Ca să nu fie o împingere, îi poți spune despre premiul pe care îl va primi pentru simplul fapt de a fi cum este acum. Acum îl placi deja, nu trebuie să schimbe nimic (mai ales în niște direcții neplăcute) și, dacă este congruent cu această imagine, vei fi bucuroasă să te oferi lui… Puteți negocia timpul, desigur și poți să nu te ții exact de el, dar e bine să aibă măcar o idee ca să nu trăiască dezamăgiri după fiecare întâlnire.

  • Liviu spune:

    Buna ziua..sufar de atacuri de panica frecvent. Iar cealalta problema este ca m.am indragostit nebuneste de seful meu insurat si eu sunt maritata. Ce sa fac?

    • Sorin spune:

      Legat de atacurile de panică, trebuie să faceți o investigație mai amplă și un efort de a le depăși mai mare decât a întreba pe internet. Un psiholog vă poate ajuta și medicamentele din parte unui psihiatru pot contribui la acest ajutor. Pastilele vă vor ajuta să reduceți nivelul de tensiune care duce la aceste atacuri, iar psihologul vă poate ajuta să gestionați tensiunea rămasă. Cât despre dragostea față de șef, într-o lume ideală soțul v-ar înțelege și v-ar da liberatatea să vă urmăriți sentimentele și să vedeți ce se află la celălalt capăt (de o relație scurtă cu șeful). Dar ar fi nedrept față de soț să-i ascundeți asta și sunt șanse mari să ajungeți la despărțire sau, cel puțin, la o relație mai rece cu soțul dacă nu-i ascundeți (cum sigur ați anticipat). Ce este de făcut? Eu aș încerca să fiu sursa durerii altora (dacă nu eram vegan aș fi fost super ipocrit) și aș lua o decizie, oricare este ea și aș pune-o în practică. Iarăși, matur, dacă ați vota pentru relația cu șeful, ar trebui să rupeți mai întâi relația cu soțul. Pentru că, la urma urmei, relația cu șeful ar trebui să aibă loc doar dacă relația cu soțul este nemulțumitoare. Dacă lucrurile nu merg cu soțul, atunci ar trebui fie să o reparați, fie să o rupeți, indiferent dacă există o plasă de siguranță sau nu. Dar dacă lucrurile merg (ar trebui să faceți o listă cu ce vă doriți de la relație, ce este cu adevărat important, fără de care nu ați vrea relația și, dacă soțul nu se încadrează, decizia este simplă; dacă se încadrează, iarăși este simplă) și vreți să fiți cu șeful că aveți impresia că lucrurile vor merge mai bine, șansele sunt foarte mici. Cu siguranță începutul va fi frumos, dar banalitatea se va instaura și, dacă acum nu sunteți confortabilă cu ea, nu veți fi nici mai târziu. Ca să fac o analogie, ne bucurăm când ne luăm un telefon nou și-l scoatem plini de nerăbdare din cutie, dar după ce-l deschidem, vedem că are fix aceleași aplicații ca toate celelalte, poate cu 1, 2 inutile în plus. Dacă telefonul trecut era stricat și nu ne mai plăcea, ne vom bucura mai mult, dar dacă încă era bun, noul va fi o mare dezamăgire și ne vom gândi doar la prețul mare pe care l-am plătit pentru el…

  • Ema spune:

    Buna ziua, de ce un barbat te cauta doar cand are nevoie de sex sau de anumite informatii de job sa spunem.? Sunt frustrata desi stiu ca am sa tertmin aceasta nebunie, mi-am dat seama ce se intampla dar nu inteleg cum cineva poate sa creada ca o alta persoana este disponibila asa.Repet eu stiu unde am gresit si mai stiu ca vina este a mea aceptand aceasta situatie dar vreau sa pricep de ce.Va multumesc!

    • Sorin spune:

      Sexul pentru noi este un lucru în sine. Nu trebuie să țină de o relație, de exemplu. Desigur, avem niște criterii de alegere a partenerelor (din ce-am înțeles, în generațiile anterioare criteriul era oportunitatea… nu conta nici măcar dacă vrea sau nu… încă sunt dificultăți cu a trata violul ca o crimă în toată regula… pentru că bărbații sunt, de obicei, cei care fac regulile) dar după actul sexual nu simțim, de obicei, nevoia de apropiere decât până la următoarea dată când avem chef de sex. Un mare criteriu din menținerea relațiilor din perspectiva bărbaților este să fim siguri că avem acces să facem sex iar cu persoana care ne place. Frica de a fi înșelat este legată de frica de ieși la lumină faptul că nu suntem foarte grozavi și abandonați. De altfel, unii bărbați preferă fetele cărora nu le place sexul prea tare, pentru că au două bonsuri (sunt șanse mici să fie înșelați și nu le cer mai mult sex decât pot ei să ducă, pentru că asta ar putea conduce la a fi înșelați). În principiu, deci, îți cere doar sex pentru că astea sunt limitele pe care i le-ai pus. Dacă îi cereai (ceri) mai mult este posibil să ofere mai mult sau să renunțe la servicii. Îmi pare rău dacă te simți folosită (pentru că am această impresie), dar gândește-te că noi toți nu oferim nimic fără să primim ceva în schimb. Este ok să te bucuri de ceea ce primești. Care este o apreciere (la care tânjim cu toții) de la cineva care ne place. Poți rupe nebunia, dacă el nu vrea mai mult, sau o poți menține în ritmul tău. Un cerut mai mult ar fi, când el îți propune sex, tu să spui că ai avea chef de un film, o ieșire în parc… Să-i oferi ocazia să vă cunoașteți mai mult, fără să-i impui asta, pentru că poate refuză ceva fără să știe ce. Dintr-o perspectivă evoluționistă, rolul nostru este să vă convingem la sex, iar rolul vostru este să folosiți asta ca să ne convingeți de tot felul de alte chestii 🙂

  • Anca spune:

    Sorin bia adică anca

  • Bia spune:

    Sorin nu se pune problema de frica de a nu ma pierde!Am încercat de atâtea ori sa discutam aceste probleme si in final mereu spune ca o sa încercam sa vedem ce se poate face dar sfârșim tot prin a ieși eu mereu cea vinovata! Mereu imi reproșează ca ar fi vina mea pt ca el nu a mai avut probleme in trecut cu fostele relații deși a avut si o relație de 7 ani.El face 30 de ani anul acesta iar eu am 24, vorbim de un an(la început la distanță) apoi ne am mutat împreuna din Iunie!In rest ne înțelegem Ft bine pe celelalte planuri, călătorim împreuna,muncim, nu ne lipsește nimic decât o viața sexuală împlinita cel putin Pt mine!El se comporta Ft frumos ma respecta, este atent,ma răsfață cu cadouri însă toate astea nu compensează marea lipsa pe care o simt in suflet mereu Pt ca nu ma face sa ma simt femeie.Mentionez ca el lucrează Ft mult de dimineața pana seara si când ajunge acasa cade mort si adoarme!pt el preludiul nu este important si mereu spune ca nu are timp si ca este obosit! Mi a zis ca in trecut mi a zis ca nu a avut probleme însă eu cred ca are libidoul Ft scăzut,ca stresul si oboseala de la munca își spun cuvântul întrucât im vacante am observat totuși o schimbare!Mie nu mi se pare normal ca la 30 de ani sa nu fii in putere Pt sex, sa nu simți nevoia des mai ales ca bărbat!Este Ft devotat si fidel in rest nu am ce i reproșa însă nu ma simt împlinita lângă el din punct de vedere sexual!M am gândit sa ma despart însă totuși poate cu timpul o sa trecem peste problemele astea Pt ca nu as vrea sa pierd pe cineva așa bun ca el!aaa si ejaculează Ft repede eu nici nu apuc sa realizez ce se întâmpla ca gata s a terminat apoi nu poate din nou sa reluam, nu mai are chef si nici timp! Mi a spus ca doar eu îl excit așa de tare, ca in trecut nu i s a mai întâmplat!eu sunt o persoana după care bărbații întorc capul pe strada nu se pune problema ca nu l mai atrag!nu stiu ce sa mai cred si ce sa fac:) uneori cred ca nu l mai iubesc din cauza asta și ma simt Ft confuza! Ast răspuns! Ms

    • Sorin spune:

      Înțeleg, situația pare destul de înghesuită într-un colț… Lucrurile nu se vor schimba, dacă el nu schimbă modul în care abordează balanța dintre viața personală și viața profesională… Din ce înțeleg aș spune că nu te învinuiește pe tine, ci doar vrea să fie lăsat în pace, nu vrea să schimbe. De asemenea,… nu cred că în trecut rezista mai mult sexual. Sau, cel puțin, nu atât de mult pe cât te aștepți tu. Asta cred că vrea să ascundă și de aceea nu dedică mai mult efort. Nu vrea să afli asta despre el pentru că altfel, la fel cum spuneam și în postul anterior și cum confirmai și tu în acest post (sub partea aia în care spuneai că nu se pune problema 🙂 ) ar putea să fie părăsit. Nu vrea să piardă relația cu tine și vrea să se ridice la nivelul imaginii pe care o ai despre el. Însă… ai șanse mai mari către fericire dacă vei continua să cauți un alt partener sau îl accepți pe el așa cum este acum. Nu am perceput la el o dorință de a schimba ceva. Dacă vă decideți că vreți o schimbare, atunci ar trebui să meargă către mai multă viața personală (în detrimentul celei profesionale), preludii, jucării și disponibilitate pentru mai multe acte sexuale. Dacă îl exciți atât de tare, ar trebui să fie o bucurie să plimbe tot felul de jucării sexuale peste corpul tău. Desigur, atunci când ejaculează prea repede sau când este stângaci, este important să-l ghidezi, să-l focalizezi pe corpul tău să aibă chef iar, nu să-ți arăți dezamăgirea, exasperarea, tendința de renunțare. Ci, „eu nu am terminat. ce poți face pentru mine?” De asemenea, ar putea insista oral și/sau cu jucării și apoi să terminați amândoi odată sau el imediat după tine… Eu aș presa lucrurile înainte de o despărțire, aș pune un deadline și aș stabili atunci dacă asta este ok pentru mine (în stadiul respectiv, pentru că este de așteptat să nu se schimbe) tot restul vieții.

  • Anca spune:

    Buna!Am si eu o problema destul de grava care nu ma lasa sa ma bucur de frumusetea vietii!i L am inhibat pe prietenul meu cu reprosuri dupa actul sexual, precum ca nu ma simt bine, ca ma doare(jeneaza) ceva in timpul sexului,ba ca nu simt nimic, ca actul sexual e prea scurt sau ca nu simt nimic:( incat el se simte incomod si
    I a scazut dorinta de a face sex regulat!O facem cat mai rar si asta ma deranjeaza si mai tare!Mentionez ca am mai avut alti parteneri sexuali si la fel nu simteam nimic, cu el m am simtit cel mai bine dintre toti desi cu cum ar fi normal! nu stiu ce sa fac stiu ca am o problema si chestia asta ma face sa fiu ft frustrata,memultumita,mereu irascibila, morocanoasa si plina de reprosuri!Dar si el are o problema pt ca ejaculeaza ft repede!Astept cu nerabdare un raspuns!Multumesc!

    • Sorin spune:

      Nu știu exact ce-ați încercat, dar poate investiți timp în preludiu, vă descoperiți, vă explorați, chiar și fără intenția de sex. Poate reușiți să continuați chiar după ce-și dă drumul. Dacă este o jenă, poate un ginecolog poate să ajute. Dacă este un blocaj psihologic, o terapie poate să ajute (un program mai lung, nu doar o idee, cum puteți primi online). Este util și să puneți accent pe progres, mai mult decât pe faptul că nu s-a întâmplat („mă simt mai bine” vs. „încă nu simt mai nimic”). Cât pentru partener, nu este ușor oricum să declanșeze o furtună, nu este legat de el. Poate îl ajută să vorbească mai sincer despre ce face acest lucru atât de important pentru el. Cel mai probabil este teama că nu veți rămâne în relație cu el, dacă nu vă poate face fericită și noi bărbații avem preconcepția că asta este tot ce contează. Poate află că este mai în siguranță și mai iubit decât se crede și că vă puteți bucura, totuși, de sex. Pentru a rezista, când vine prea repede, o metodă este să strângă puternic de baza penisului. De asemenea, poate se învață să țină actul și după ce a terminat. Corpul se va învăța cu timpul, dacă este expus la asta. De asemenea, mai mult romantism ar ajuta, totuși la a porni motoarele. Mult succes!

  • iuliana spune:

    Iubesc si sunt iubita de un barbat casatorit si eu la randul meu sunt casatorita ce rezolvare avem

    • Sorin spune:

      Cea mai ușoră pentru început este, desigur, să furați timp împreună și să petreceți timp mai puțin și de mai slabă calitate cu persoanele care-și dăruiesc viața lor vouă. Cea mai matură abordare este să luați în considerare consecințele și să vă tratați partenerii cu respect. Dacă mergeți pe această cale, consecințele sunt că viața alături de parteneri nu va mai fi la fel. Veți avea mereu ceva greu pe care-l veți plimba tot restul vieții. Intimitatea se va răci. Nu știu cum stau lucrurile acum sau până acum, dar, dacă stăteau rău, o astfel de experiență ar putea fi un imbold care să îndrepte lucrurile. Va rămâne rana. O clientă spunea că încă are momente lungi în fiecare zi de ură față de soț, deși a înșelat-o cu 10 ani în urmă și a arătat că-i pare rău în fel și chip și că nu-i poate cere mai mult, dar asta simte în continuare. Dacă le spuneți partenerilor că i-ați înșelat, relația nu va mai fi la fel, veți fi mai reci și viața va fi mai dificilă. Dacă nu le spuneți, relația nu va mai fi la fel, veți fi mai reci și viața va fi mai dificilă. Dacă rezistați și vorbiți despre asta cu partenerii, probabil se va întâmpla același lucru, deși ar fi nedrept. Ar putea să aprecieze că ați făcut un efort, pentru că dragostea față de ei a fost mai puternică… dar, cel mai probabil, tot se vor simți amenințați și le va veni să vă împingă în brațele celeilalte persoane. Dacă relațiile actuale scârțâie, în virtutea arătării respectului, ați putea vorbi cu ei și să clarificați dacă relația poate fi mai bună decât este (asta dacă mai vreți) și să o rupeți dacă relația nouă pare mai promițătoare… Într-o lume în care partenerii nu s-ar supăra, ar fi grozav să faceți sex de câteva ori, să treceți peste tensiunea inițială și să vedeți dacă încă mai simțiți același lucru sau este doar o dorință de evadare din cotidian (nu neapărat din relația de cuplu). Dar nu cred că vor fi de acord și vor suferi enorm dacă vor afla. Dacă s-a întâmplat deja sexul, matur ar fi să le spuneți partenerilor și să rupeți relațiile dacă așa se vrea sau să repeți relațiile fără să le mai spuneți. Căsătoria este doar o relație și nu este nicio competiție să ajungem la finalul vieții cu ea. Nu se dau premii pentru sacrificiul de sine. Dar a-l trata cu respect pe celălalt este să nu-l ținem în minciună. Fie îi spunem adevărul, fie îl scoatem din situație. Nici pentru asta nu se dau premii… Este posibil să ducă la mai multă suferință decât dacă ați ascunde. Doar că nu veți mai avea o relație autentică, nu veți mai fi iubită și apreciată, ci doar masca dvs va primi aceste lucruri. Vă veți bucura de aprecieri care nu vă aparțin, pe care veți ști că nu le meritați, că nu le-ați câștigat. Personajul pe care îl jucați le câștigă. Veți fi la adăpost, dar poate descoperiți că sunt lucruri mai importante în viață decât adăpostul…

  • Timus Mariana spune:

    Va rog sa ma ajutați ce fel de sentiment ciudat e ca nu-l iubesc sau poate ca da nu stiu sunt confuza dar nu vreu să-l dau la nimeni pe nimic în lume va rog sa-mi explicați 😔😔

    • Sorin spune:

      Pot fi mai multe lucruri care contribuie. Observați cu ce rezonați: 1. Presiune socială să fiți într-o relație; vă simțiți mai jos decât alții dacă nu sunteți în relație. 2. Vă este frică de singurătate; vă sperie să aveți pe cineva acolo, dacă vă hotărâți, totuși, că vreți pe cineva. 3. Vă este frică de iubire, vă este frică să nu fiți rănită (părăsită, înșelată, tratată rău) și păstrați o distanță de siguranță; poate primiți mesaje mixte de la el. 4. Vă este frică de implicare pentru că ați putea pierde o persoană mai grozavă; are niște calități, dar nu suficiente și nu știți dacă să mergeți spre sau dinspre el la această bifurcație. Este zona în care veți regreta orice decizie veți lua, indiferent dacă decizia este de a nu lua nicio decizie. Pe termen lung (dacă nu identificați că această situație se întâmplă des, caz în care se numește „scenariu” și este minunat să-l rupeți) este mai util să vă desprindeți acum. Pentru că fie veți descoperi că chiar este important și veți încerca să vă întoarceți (și, dacă se rupe, atunci el nu simte la fel și este ok că s-a rupt), fie veți fi expusă la o nouă oportunitate. Dar, dacă vă hotărâți în direcția asta, luați-o treptat și vedeți cum vă simțiți când vă gândiți să vă despărțiți. Poate descoperiți că este important încă înainte de acest pas…

  • Flori spune:

    Buna seara,

    Am o dilema si vreau sa ma ajutati !
    Am cunoscut un barbat din alta tara la sfarsitul luni Octombrie mi-a placut de el din prima fizic dar nu am cazut nici pe spate,timpul a trecut la inceput ma cautat el apoi lucrurile sau schimbat in luna Decembrie anul trecut a aparut pe wall pe Facebook ca si-a schimbat statusul intr-o relatie ,nu stiu de ce ma durut ,lam contactat nu lam intrebat esti intro relatie din discutie mia spus ca a inceput o relatie ,iam spus felicitari si el mi-a urat la Multi ani! ,in acea zi a fost ziua mea de nastere si sa inchiat conversatia ,a inceput sa ma intreseze mai mult cand am vazut ca este intr-o relatie parca pierdusem ceva ,nu stiu de ce?Nu l-am mai contactat am spus ca trebuie sa uit si sa merg mai departe asta imi spunea ratiunea ,apoi brusc ma-m razgandit si am spus sa vad daca o sa ma caute el dupa sarbatori nu a facuto ,asa ca am sfasit in al contacta din nou eu pe 9 Ianuarie, a raspus imediat,am vb noi apoi mi-a marturisit ca nu mai are prietena si ma intrebat si ce planuri am pentru vara si daca vin in vacanta in tara lui,iam raspus ca e posibil ca o sa vad ,apoi replica mea a fost poate vi tu aici daca nu ai planuri de vacanta ,mi-a raspuns ca ar fi minuat sa isi petreaca timpul cu mine ca sunt o dulceata asta imi spune mereu ,ca ma place ect.Ma aptin sa nu il caut cam 2 saptamni in tot acest timp nu primesc nimic de la el si sfarsesc sa il caut tot eu,acest lucru sa intamplat in aceasta seara, a raspuns imediat si mi-a spus ca e racit si ca are febra ,l-am intrebat daca a fost la doctor daca are febra si a spus ca nu a fost ca nu are febra cu toate ca asa mi-a scris ,iam scris ca ii doresc sa se recupereze repede si iam trimis o poza mai sexy cu textul sa nu te mai gandesti la raceala ,nu stiu daca am procedat corect deoarce nu mi-a raspuns la mesaj ,recunosc ca m-am uit sa vad cand a fost ultima data online ,nu mai fusese de 3 ore apoi m-am uitat din nou am vazut ca a fost cu 42 de minute in urma dar nu a citit ce iam scris .Am uitat sa mentionez ca am tot pus poze pe Facebook sa ma vada sa isi aduca aminte de mine dar tot nu a reactionat.Am ajuns la concluzia ca nu il intresez !Intrebarea mea este daca e adevarat ce cred eu ca nu il intreseaza persona mea si nu inteleg daca ma place sau nu ?Daca raspunsul dumneavoastra este cea ce cred eu este adevarat,atunci care sunt pasi sa imi vad de traba mea si sa nu mai imi pierd timpul?Multumesc frumos!

    • Sorin spune:

      Se simte foarte în controlul situației. Nu este împotrivă să petracă timp cu dvs, dar nu înseamnă foarte mult pentru el… Asta nu înseamnă, neapărat că lucrurile nu s-ar putea schimba. Poate îl veți cuceri când veți fi față în față sau după ce ați peterce mai mult timp împreună… Vă invit să observați, însă, că acesta este prețul pe care trebuie să-l plătiți, că așa au stat lucrurile și este de așteptat să nu se schimbe nimic, atât timp cât nu se schimbă condițiile. Poate ar trebui să setați un timp pentru care veți investi în aceste încercări și, dacă lucrurile rămân la fel, să vă petreceți viața în alt mod. Pentru a vă desprinde vă pot ajuta câteva articole de pe acest site. De exemplu, „cum să nu mai iubim o persoană” și cele care explică ce este cu dragostea. Ce l-a făcut mai atractiv după ce și-a schimbat statusul? A devenit valorificat. Cineva a garantat pentru el, a confirmat că este bun de relație. Dacă, în general, sunteți atrasă de bărbați indisponibili, vă recomand o cură terapeutică. Vă veți bucura mai mult de viață în urma ei.

  • Ionela spune:

    Imi place pagina

  • german doina spune:

    Buna ziua.Numele meu este Doina,sunt o femeie divortata de cativa ani,am avut o casnicie dezastruoasa,sotul meu consuma fffff mult alcool asa ca orice initiativa din partea mea pe orice plan se transforma in ///scandal.Am un baiat de 21 de ani student,cuminte ,ascultator.Sunt multumita din acest punct de vedere.Dar dupa 21 de ani de calvar in fosta mea casnicie intr-o seara in eterna stare de euforie in care era fostul meu sot dupa o discutie f aprinsa in care el ma acuza ca am pe altcineva am luat ziarul in mana si am inceput sa citesc la intamplare.Am ajuns la un anunt Caut o doamna ptr refacerea vietii domnul este din Germania ,nr de telefon..i-am trimis mesaj.Nu asteptam sa imi raspunda dar..mi=a raspuns a doua zi si m=a anuntat ca intr=o saptamana vine in tara sa ma cunoasca.Binenteles ca m=am panicat putin eu nu prea ieseam din casa doar servici ,copil casa o mama f bolnava pe pat etc.Dar in fond mi-am spus ca nu prea am ce pierde.Asa l-am cunoscut pe actualul meu prieten dar si acum incepe povestea..Eu casatorita si el casatorit.am fost sinceri din primul moment eu am spus ca vreau sa divortez dar nu am banii necesari el mi-a spus ca va divorta in 2-3 ani pt ca are rate bancare in Germania si este conditionat imprumutul pe o perioada de 10 ani si in acest interval expira termenul limita.Nimic neadevarat.M-am dus in Germania sa ii cunosc familia ii cunosc si sotia (culmea stau in aceeasi casa el la parter si ea la etaj).Are o fiica ne intelegem bine,parinti ,frati iesim in societate toata lumea stie ca suntem impreuna deci nici o problema aparent.A cumparat o casa in Romania zice el pt noi dar e a fiicei lui ma ajuta cu bani imi intretine copilul la facultate deci s-ar parea ca e tot ok.Dar de cum m-am mutat in casa lui s-a schimbat f mult.Inainte era un om bland iubitor atent la fiecare nevoie pe care o aveam si simteam ca o face cu mult drag.Dar acum nu mai este asa,este tacut f controlat in tot ce spune sau face daca ii spun de vreo dorinta dea mea imi spune ca fac presiuni asupra lui ca de exemplu -ii propun sa iesim impreuna .ma aproba iesim o data la 6 luni dar sunt iesiri tacute nu vorbim nu zambim deci prefer sa stam acasa.Asadar au trecut cei 3 ani pt imprumutul bancar si eu am inceput sa il intreb de divort.Mi-a spus ca incep procedurile de divort dar mi s-a parut ca timp de un an de zile ,adica anul trecut s-au taraganat lucrurile si nu s-a intamplat nimic.de sarbatorile de iarna am abordat din nou discutia si a spus ca se intoarce in Germania si incep divortul.Problema care pe mine ma deranjeaza deaja am insomnii ca in tot acest timp toata familia lui inclusiv el incercau sa ma faca sa inteleg ca ea este sotia lui ca ea are asa drepturi asa…dar candva se va schimba tot.Sa revin ..intors acasa la el imi spune dupa vreo saptamana ca nu poate sa mearga mai departe cu divortul pt ca tocmai a aflat ca ea are cancer.De inteles…Dar el este tot timpul nervos .imi da ordine stricte sau contrariul fa ce vrei nu ma intereseaza pe de alta parte imi spune ca intre noi nu s-a schimbat nimic ,el urca seara de seara la ea sa vada cu ce poate sa o ajute si cand vorbim (pe skype)este alt om.Simt ca nu suntem o familie ,orice problema chiar si unele care ma implica si pe mine o discuta cu fratele lui cu fiica lui si uneori chiar si cu sotia lui.Nu stiu ce sa fac discut cu el el imi spune ca eu toate le interpretez ca nu este asa cum spun ,Acuma eu sunt in romania si el in Germania ma cheama la el dar este o situatie f dificila pt mine el merge la sotia lui . o ajuta eu sunt suprasaturata de aceasta situatie el nu pricepe ce anume ma deranjeaza..iar acum s-a ivit o alta problema locul meu de munca.La inceputul relatiei a spus ca nu trebuie sa lucrez si acuma spune tot asa dar nu uita sa adauge cel mai usor este sa nu faci nimic cu toate ca cand sunt in Romania ma ocup de casa lui am renovato in 3 ani de la a la z,acolo tot de el de tot ce e al lui si totusi..cu locul de munca imi mai spune iti dau eu cat iti trebuie nu este adevarat imi da cat crede el de buna cuviinta si restul cat ii strangem ii imparte cu sotia lui..stau o luna aici o luna in Germania este f greu acomodarea ,drumurile schimbarile.Sunt f debusolata nu stiu ce sa cred nu stiu ce ar trebui sa fac.Nu mai stiu daca il iubesc nu mai stiu ce inseamna iubirea adevarata,respectul fata de partenerul tau cred ca nu ii mai inteleg esenta.Ce sa fac????????In principiu vreau o viata simpla ,sa iubesc sa respect sa fiu iubita respectata nu vreau o a treia persoana langa noi,Oare cer prea mult?Va multumesc

    • Sorin spune:

      Cum ar fi să fiți cea care oferă iubire în loc să fiți cea care aleargă după ea? Cum ar fi să fiți puternică și independentă și să ofere dacă vrea să primească, să fie implicat, dacă vrea să fiți implicată? Cum ar fi să nu vă mai focalizați pe el, ci pe cum puteți avea mai mult control asupra propriei vieți?

  • Maria spune:

    Buna ziua, am si eu o problema.am o relatie de 5 ani in care acum 3 ani mi am inselat iubitul cu un cunoscut , dar o singura persoana stia asta , toata lumea il considera prost pe acela care stia de aventura mea , dar acum dupa 3 ani s a gandit sa i spuna iubitului meu . Acesta a reactionat urat si stiu ca ma iubeste si sufera la fel ca mine. Nu pot renunta la el e iubirea vietii mele , as da orice pentru a ma impaca cu el . Regret ce s a intamplat si i am negat totul lui am spus ca prietenul lui incearca se ne desparta pentru ca nu i am acceptat avansurile. Cum ii pot demonstra iubitului ca eu nu am avut treaba cu acel baiat si prietenul asta a lui e unul fals? Daca recunosc o sa suferim am 2 foarte mult.

    • Sorin spune:

      Minciuna nu creează intimitate (pe termen lung, cel puțin). La urma urmei nu pe dvs vă va iubi, ci pe acea persoană despre care crede că sunteți, dar care, de fapt, nu există în realitate. Într-adevăr există riscuri mari de despărțire, de suferință…, dar este dreptul lui să știe și este matur din partea ta să-ți asumi consecințele. Desigur îi poți vorbi despre cum vedeai lucrurile atunci, despre cum ai înțeles că a fost o greșeală și cum ai vrea să ștergi ce-a fost, despre cum ți-a fost și ție greu să nu poți împărtăși cu persoana iubită această greutate în tot acest timp, despre cum îi vei respecta orice decizie va lua și vei înțelege dacă va avea nevoie de niște timp singur să proceseze asta și despre cât de mult îl iubești acum și cât de mult speri să poată trece peste în curând știind că este iubit cu ardoare. Se va simți foarte umilit și îți va fi greu să-l convingi că nu are de ce. După o vreme, vei fi mai atractivă dacă nu te vei lăsa certată și nu vei mai permite să ți se reproșeze. După un timp, nu imediat. Poți continua să ascunzi, desigur și să te prefaci, o mulțime de oameni o fac, doar că vei fi mereu deasupra lui cu această informație ceea ce va duce la a-ți pierde respectul pentru el și fericirea se va stinge treptat. Chiar dacă acum, când crezi că relația se poate termina, crezi că-l iubești foarte tare, dacă se va detensiona relația, este foarte probabil să vă îndepărtați. Și încă o informație, fii pregătită de despărțire dacă îi spui adevărul. Te invit să descoperi că n-ai nevoie de o relație anume, ci de un fel anume și nu stiu dacă asta este de acel fel deocamdata, cel în care ești cu adevărat acceptată, iubită, de care ești mândră… Poate îi puteți da vestea (dacă vă decideți să faceți asta) în cadrul unei ședințe de terapie pentru a putea înmuia lovitura cu un sprijin profesionist.

  • Monica spune:

    Buna dimineata. Am o dilema si nu stiu cum sa o rezolv. Sunt intr-o relatie de aproximativ 1 an. Eu am 35 de ani, el are 30. In acest timp ne-am despartit de 2 ori si pt. impacare el a facut primul pas. Motivele despartirilor au fost aceleasi: vrem lucruri diferite: el isi petrece o f mare parte din timp cu prietenii lui, eu voiam mai multa atentie, aveam impresia ca nu isi mai doreste relatia, chiar daca nu avea curajul sa imi spuna asta, asa ca ii spuneam eu ca nu mai pot sta intr-o relatie doar de dragul de a fi intr-o relatie. Acum lucrurile merg mai bine…nu atat de bine precum mi-at placea ..vad doar ca el incearca. Ce ma supara acum este ca el isi petrece in continuare f mult timp cu prietenii lui. Cand nu ne vedem este cu ei. In timpul saptamanii cel putin 4 ore, iar in weekend ajung la 10-12 ore/zi, in conditiile in care noi ne vedem aproximativ 3 zile pe saptamana. Nu ma deranjeaza pt ca isi petrece timpul cu ei si nu cu mine, ci doar pt. ca mi se pare f mult. Viata lui mi se pare ca se invarteste in jurul acestor prieteni..nu spun ca in acest timp nu beau doar apa sau ceai. Nici macar nu imi fac griji ca ma inseala sau orice altceva. Tot ce imi doresc este ca el sa inteleaga ca este prea mult timp pe care el il petrece cu ei. Ceilalti nu sunt implicati in relatii si unii dintre ei nu au nici macar serviciu si au aceeasi varsta..acesta este alt aspect al situatiei. Vreau doar sa gasesc o modalitate de a-l face sa inteleaga aceste lucruri. Inteleg ca fiecare trebuie sa aiba timpul lui pt ca si eu am lucruri de facut fara el sau persoane de vazut. Mi se pare doar o exagerare din partea lui. As aprecia un sfat pt tratarea acestei situatii. Multumesc,

    • Sorin spune:

      Chiar dacă multe persoane ar simți că petrece prea mult timp cu prietenii, el nu vede lucrurile așa și discuția trebuie să plece din punctul unde ambele opinii sunt egale. Altfel spus, motivul pentru care ar urma să petreacă mai mult timp cu dvs nu trebuie să fie „că așa e normal”, „că eu vreau asta”, ci „înțeleg că te distrezi mult cu prietenii, mi-ar plăcea să ne distrăm și împreună mai mult. Ce-am putea face să fie mai interesant pentru amândoi timpul petrecut împreună?”. Adică „e normal să petreci atât de mult timp cu ei, dar vreau și eu timp, este normal și asta, cum să avem mai mult din asta?”. Pentru a-l înțelege, se bazează pe prietenii lui și nu este sigur dacă relația va dura, nu pentru că nu-și dorește (neapărat – nu știu ce simte exact), ci pentru că îi este frică. Are un scenariu că va rămâne singur și, de frică, ajunge să facă exact asta… Este util să vă stabiliți un dead-line și să rupeți relația la finalul lui (poate fi 6 luni, un an) dacă nimic nu se schimbă, pentru că sunt șanse minime să se mai schimbe după ce ați încercat câteva variante.

  • Ely spune:

    Buna seara
    Va multumesc pentru sfat chiar a fost de bun agur am discutat cu sotul meu ce ne deranjeaza si ne am promis ca vom tine cont unul de celalat…va multumesc

  • Florin spune:

    Buna ziua. Eu am o singura problema in relatia mea, una ce trebuie rezolvata intr-un fel si anume ca am o relatie de 6 ani si de 3 ani ma tot rog de ea sa se nute cu mine. O iubesc si cred ca si ea ma iubeste dar nu inteleg de ce nu ar vre. Adica am stat de vb cu ea si mi-a spus ca are asa o teama o ceva de ii e greu sa se mute la mn. Sta la mine in jur de 3-4 zile pe saptamana dar mai mult nu… ce sa fac sa o iau la mine ca eu incep sa ceed ca nu ma iubeste si nu ma duc cu gandul sa ii fac bagajul usor usor ca nu mai pot alerga dupa ea mere. Eu am 27 si ea 23 de ani. Cred ca suntem destul de mari pt o familie si imi e teama sa nu imi pierd timpul degeaba si sa nu se mute la mn. Multumesc

    • Sorin spune:

      Chiar speram să menționați vârstele, mă bucur că ați făcut-o. Mă gândeam că sunteți adolescenți. Vă focalizați prea mult pe chestiunea asta cu mutatul și deja a devenit o dinamică. De obicei, când suntem împinși, tindem să împingem înapoi. Din ce înțeleg, există o frică inconștientă la dvs că relația este instabilă, că ea are dubii și că ar putea să rupă relația și, dacă ați convinge-o să se mute, ar fi sigur că nu mai pleacă. Dar nu este așa… riscul rămâne în continuare și crește cu atât mai mult cu cât o împingeți să vă demonstreze asta. Bucurați-vă de timpul petrecut împreună, de atât cât se simte confortabil să ofere și, dacă relația va deveni mai puternică, lucrurile vor curge în direcția apropierii (oricât de mult ar dura), iar dacă nu… asta este. Important este că în acest timp ați avut o relație de care v-ați bucurat!

  • Ely spune:

    Offf viata mea e parca rupta din telenovela ma numesc ella si sunt casatorita de 13 ani am un baiat de 10 ani si o fetita 5 anisor problema mea e ca de vreo 2 luni am incetat sa-mi mdi iubesc sotul in timp de la multe certuri si jigniri plansete si inpacari au contat si ele dar ultima picatura care a umplut paharul a fost o cearta banala cand a venit o prietena si ma scos la cafea si el a facut un scandal monstru in care el zicea ca divorteaza de mine si pentru prima oara am zis foarte bine divortam dar el a incercat sa ne inpacam si chiar a reusit ne am inpacat de dragul la copii si a tot ce am realizat pana acum…problema e ca am incetat sa il iubesc…si am cunoscut un barbat pe net cu care conversez de ceva vreme nu stiu ce decizie sa iau sa raman alatur de familie sau sa aleg necunoscutul

    • Sorin spune:

      Nu ar trebui să rămâneți în cuplu pentru copii. Nu cred că ați vrea să învețe lecția sacrificiului și a asumării nefericirii în viață. Însă cred că prezența acelui bărbat face că relația este mai neatractivă și mai puțin reparabilă decât poate este în realitate. Sunt convins că simțiți o presiune să o încheiați acum, cât aveți o plasă de siguranță. De principiu, pentru că nu puteți să luați ambele decizii în același timp, ca să le puteți compara, mereu vor fi momente când veți crede că mai bine o luați pe cealaltă. Ce aș încerca eu, totuși, în locul dvs ar fi o deschidere sinceră cu soțul, calmă și cu dorința ca lucrurile să se îmbunătățească. Pentru că chiar dacă veți schimba relația, impasuri veți tot avea. Puteți să schimbați iarăși partenerul, desigur, dar va fi din ce în ce mai complicat. Mai ușor este să avem o dorință puternică de a investi și înfrumuseța relația pe care o avem deja. Desigur, uneori chiar nu mai putem iubi o persoană, caz în care ar fi potrivit să nu stăm unul în calea fericrii celuilalt. Dar este bine să ne asigurăm că chiar așa stau lucrurile înainte de a lua o decizie drastică.

  • Jane spune:

    Hey , am o problema grava . Am cunoscut o profesoara care este sufletul meu ca sa zic asa . Are 31 si eu 15 ani. Pana sa o cunosc nu am stiut ca sunt atrasa de femei , dar acum am descoperit. La inceput nu am vazut nimic la ea , pana ce nu s-a apropiat de mine sa ma mangaie pe fata fiindca plangeam …. nu stiu ce a insemnat asta. Dupa asta am fost foarte confuza si imi puneam mii de intrebari , si nu prea eram obijnuita cu ideea ca doua fete se iubesc ,dar acum m-am obijnuit. Ea mereu ma baga in seama , si in clasa existam doar eu , fiindca simteam asta . Mereu parea ca se holbeaza la mine , si statea numai pe langa banca mea . Dupa vacanta asta in care am suferit mult. Am avut prima ora cu ea . Si am incercat sa ii fac acelasi joc cu privirile . Ea era suparata inca inainte sa inceapa vacanta , dar nu stiu din ce motiv , si ieri era suparata si avea o alta privire acum , nu pot sa explic ce insinua . Si cand in aceeasi zi a trecut pe langa mine pe strada eu m-am intors cu fata catre ea si i-am zambit , dar ea a trecut doar uitandu-se si plecand de parca eu nu eram acolo . Si asta a durut , adica mai intai ma baga in seama de parca voia ceva de la mine , m-a facut sa ma indragostesc de ea , si acum ma face sa sufar ca un caine , si am incercat sa o scot din cap o luna , dar degeaba …..ce sa faac. Ea este casatorita de mult cu un om batran si bogat , care nu e aratos deloc . Are doua surori cu care nu prea relationeaza dupa cate am vazut pe facebook. Are si mama si cred ca si tata . Nu are copii. Unii mi-au spus ca ma place ca pe un copil , dar nu cred , fiindca are o altfel de privire si daca i-ar fi placut copii , ar fi o persoana mult mai deschisa cu toti. Dar nu e asa , in plus sunt mult mai inalta decat ea…..sper sa ma sfatuiti , pana nu ma inchid in camera…

    • Sorin spune:

      Aș vrea să încep prin a sublinia că trebuie să ne asumăm ce ni se întâmplă. Nu v-a făcut să vă îndrăgostiți de ea și nu vă face să suferiți. Toate sunt ale dvs. și le puteți opri, dacă vă doriți cu adevărat. Dar nu vă vine să renunțați complet pentru că încă mai aveți speranțe și (inconștient, desigur) încercați să o manipulați să vă placă iar. Și eu am făcut asta (și încă o mai fac uneori), nu judec, doar prezint. În ce privește faptul că o placeți sexual… este posibil doar să o placeți și să aveți o pulsiune sexuală spre care nu aveți în mod special spre cine să o înderptați. Nu contează, până la urmă, dar vă încurajez să trageți concluzia asupra orientării în urma unui act sexual. Poate vă plac ambele versiuni, poate doar una… permiteți-vă să fiți surprinsă de realizare. Cum să faceți să depășiți starea, vedeți prin articolele mele. Există cel puțin unul foarte specific. Toate cele bune!

  • iulia spune:

    Buna Ziua! ma aflu intr-o situatie in care as dori un sfat….am 49 de ani si intr-o relatie de 3 ani cu un barbat care nu a fost insurat! am luptat mult pentru relatia asta, dar cand am zis ca am reusit a venit peste mine o mare nenorocire…..am fost diagnosticata cu cancer ovarian destul de avansat!
    in prezent dupa opertatie si chimioterapie sunt bine dar, in sufletul meu sunt praf! odata din cauza bolii si apoi daca relatia pe care o am merita sa o mai continuu……tin sa va spun ca mi-e foarte drag , dar in conditiile acestea nu stiu daca nu ar trebui sa -i propun sa ne despartim! el nu locuieste la mine , stam fiecare la casa lui! stiu ca mi-ar fi foarte greu o perioada dar poate ca ar fi mai bine…nu am discutat cu el niciodata subiectul asta ….

    • Sorin spune:

      Având în vedere că este o decizie care vă privește pe amândoi, este minunat să fie ceva ce vă puneți împreună de acord. Mai mult, deși pare un gest mărinimos și altruist să îl scutiți de suferință și să rămâneți singură cu ea, este foarte probabil să-l regretați. Toți avem nevoie de sprijin când se apropie marea trecere. Și dacă se apropie acum pentru dvs, aveți oportunitatea să simțiți iubire o perioadă mai lungă din viață iar el are posibilitatea să realizeze fragilitatea vieții și poate învață să se bucure mai mult de ea (de ceea ce are, în speță). Iar dacă nu se apropie marea trecere, cu atât mai bine, nu-i așa? Și dacă tot am ajuns aici, la moarte, aș vrea să repet iarăși mesajul de respectare a vieții pentru toate ființele. Să nu le facem altora ceea ce nu vrem să ni se întâmple nici nouă. Să-i protejăm și pe alții de ceea ce ne este nouă frică. Să fim iubire și să învățăm să primim iubire! Toate cele bune!

  • Hermina spune:

    Buna Sorin!
    Am 25 de ani si am o relatie de 6 ani. Este un baiat bun, il apreciez si il respect insa cu toate acestea am uneori impresia ca nu ma regasesc in relatie,desi, am relatie stabilia,bazata pe incredere ne iubim.. dar parca ma simt “anulata” parca nu sunt eu ,oare am vreo problema??

    • Sorin spune:

      Bună Hermina, ceea ce-ți spun s-ar putea să te doară. Pe mine m-a durut primul spray în ochi și l-am urât pe terapeut două săptămâni, dar am văzut alftel lumea. Iată, deci: acest mesaj arată că, într-adevăr tinzi să fii anulată în relație. Modul cum mi l-ai scris pune accent pe ceea ce face prietenul tău. El decide dacă sau nu să te anuleze. Tu aștepți să fii văzută, nu te scoți în evidență. Cel mai probabil încerci să te pui în evidență, dar nu te scoți în evidență, vrei să fii descoperită. Nu este nimic in neregulă cu asta, ca și principiu, fiecare om este liber (vorba vine – sunt mulți care nu sunt, nici nu mai vorbim de alte specii) să facă ce vrea, dar se pare că pentru tine nu-ți servește foarte bine la a-ți satisface nevoile. Poate te-ar ajuta să-ți cer niște drepturi, nici dorințe să le faci prioritare pentru relație, să discuți în grupuri de prieteni cu încredere că și ce ai tu de spus este aproximativ la fel de valoros. Când te simți anulată, fă ce ai face dacă n-ai fi. În general nu se folosește cuvântul „problemă” în psihologie. Dacă ai dificultăți în a-ți întruni nevoile, un psiholog te poate ajuta. Dar mai întâi poți încerca. Prietenul tău nu va face asta pentru tine. Fiecare se va întinde până unde îi este permis, de aceea nu sunt teritorii libere între țări. Dacă tu îi permiți, el te va acoperi. Nu o face cu răutate. Nu poate să nu o facă. Tu controlezi dinamica.

  • Cristina spune:

    Cum il faci pe baeatul visurilor tale sa te ea in casatorie

    • Sorin spune:

      Este foarte complicat de plantat idei în mintea oamenilor (a se vedea filmul „Focus”) și nici nu ar fi onest. Ceea ce puteți face este să vorbiți despre acest subiect, să-i spuneți cât de important este pentru dvs, cât de afectată sunteți că alte fete pe care le cunoașteți au fost luate în căsătorie și cum vă face asta să vă simțiți și să-i dați oportunitatea să aducă contra-argumente, dacă are și să decideți împreună ce ar fi cel mai potrivit pas de făcut.

  • Borz rodica spune:

    Daca din bunatate sau speranta am lasat sa treaca viata pe langa mine ramanand casatorita 31 de ani cu un barbat alcolic si agresiv -psihic-acuma parca nu mai suport,sunt epuizata ,parca as fi medic si tr sa-l calmez,in schimb eu mor incet,vreau sa schimb aceasta stare,mi-a baut viata ,ajunge,nu mai vreau,nu mi-a oferit nimic in schimbul blandetii si rabdarii mele.

    • Sorin spune:

      Ceva ați primit. În mare parte mai mult speranță, înțeleg, dar ceva ați cumpărat. Nimic nu vine gratis, chiar dacă știu că de asta vreți să vă convingeți acum, ca să justificați schimbarea pe care aveți de gând să o faceți. Dar faptul că ați primit ceva nu schimbă cu nimic ceea ce simțiți. Acum ați dori altceva și v-ați convins că nu va mai veni din această relație. Nu a fost o viață pierdută, asta vreau să spun, fiecare zi a fost specială în felul ei. Este în regulă să fie diferite de acum încolo, dacă asta vă doriți.

  • Alessandra spune:

    L.Am pitit pe iubitul meu in casa unde am stat ce ma fac acum ca au aflat

  • valy spune:

    Buna ziua…nici nu stiu cum sa incep…:(Sunt casatorita de aproape 10 ani.Mam casatorit cu el nu din iubire doar din dorinta de a avea pe cineva aproape care casa aiba grija de mine.Mereu am sperat ca iubera o sa vina ca am aa reusesc insfarsit sa.l iubesc dar degeaba.Au trecut ani si eu tot ce simt e obisnuinta nimic altceva.E o persoana fff geloasa.Fara motiv am luat batae,au fost saptamani poate chear si o luna cand nici macar nu se atingea de mine.Am incercat sa.i spun ca ceva se intampla dar e o persoana care nu vrea sa discute problemele.E genul de om care traeste in lumea lui perfecta si atat.Acum e plecat pe tir si nu am cuvinte cate crize de gelozie imi face in fiecare zi.Am 2 ani de cand ma gandesc serios sa.l parasesc dar mie mila de el sau poate ca mie frica de un nou inceput.Mi.a facut prea multe dar daca incerc sa.i spun ceva zice sa nu mai exagerez…mia amanetat aurul si la bagat la aparate, (noi am fost in italia si am muncit am avut bani pusi deoparte si a luat fara sa stiu si tot la aparate a bagat)…Si totusi am continuat sa fiu cu el…Dar de cand e plecat deja simt ca cedez emotional si psihic din cauza crizelor…In tot acesti ani nu lam inselat niciodata si totusi crize mia facut.Am inceput sa ma satur…As vrea un sfat ce sa fac…sa numi spuntei sa vorbesc cu el pt ca tot ce spun eu pt el sunt chestii prostesti ca vorbesc aiurea doar ce zice el e bine…va rog datimi un sfat ca simt ca nu mai pot nu am cui sa ma plang…

    • Sorin spune:

      Dacă i s-ar întâmpla unei prietene, care ar fi calea cea mai potrivită pentru ea pe termen lung? Cum s-ar putea pregăti mai bine pentru o perioadă mai bună în viață?

  • otilia micu spune:

    il iubec atit de mult dar ceva din trecut nu l lasa sa ma iubesca cu adevarat; de iubit ma iubeste dar nu arata de loc

    • Sorin spune:

      Așa vor rămâne lucrurile… Dacă vă doriți mai mult, vor fi rare acele momente. În plus… din ce înțeleg el este cel ce domină în relație, pentru că dvs sunteți cea care cere și cu cât cereți mai intens cu atât vă veți periclita poziția și vă creșteți șansele să iasă din relație. Observați să nu fie un pattern în relațiile dvs. Dacă da, poate este ceva ce puteți face să schimbați lucrurile.

  • Iris spune:

    Buna seara!As vrea sa fiu foarte explicita si in acelasi timp concentrata pe principal…dar realizez ca povestea mea e foarte complexa si ca un caz mai dificil,cred ca mai greu de rezolvat.
    Voi incepe cu sfirsitul…sotul meu este obsedat sexual dupa parerea mea si de aici toate ni se trag…sintem casatoriti de 21 ani,dupa o prietenie de 5 ani..aveam la inceput viata sexuala f.activa si in ciuda faptului ca am primit apetitul lui sexual,nu se multumea si se masturba frecvent,cum o facea des inainte sa ne cunoastem,cu ajutorul filmelor porno.
    Am acceptat intr-un fel problema lui,desi mi-am dat seama repede ca asta vine pe contul relatiei noastre,si intime si in relatiile din orice clipa…problema s-a agravat cindam intrat serios in viata de familie…sarcina ,copil si alte atributii…el era cu el,nu cu mine…el multumit cu stare psihica buna…pe contul nemultumirii mele tot mai accentuate.
    Cit i-am spus si l-am rugat sa ia in calcul ca ma deranjeaza si ma afecteaza atitudinea asta deja…am realizat ca e f. egoist si nu chiar il intereseaza…l-am rugat sa faca un control la psiholog pt.ca lucrurile se agravasera pe toate planurile…minca mult,dormea si nu mai lucra…
    Doar dupa o consiliere de citeva sedinte impreuna cu mine si apoi singur mi s-a spus ca el vrea sa fie inca copil si nu vrea sa se maturizeze…ca-i este f.comod asa.Acolo abordind defapt doar rezultatul comportarii lui,ca nu lucreaza de citiva ani,ca nu si-a dat examenele pt.ceea ce s-a pregatit in viata,ca nu prea se implica in viata de familie,fara sa atingem “subiectul” masturbarii,care,dupa mine era cauza preocuparii lui principale,luindu-i timpul,capul si toate energiile,desigur pe contul nostru…eu lucram pt.doi si afara si in casa,fiind f.familista si nevrind ca fiica mea sa fie afectata crescind intr-o familie destramata…m-am ocupat de educatia ei si de cresterea ei sanatoasa cu o dedicatie de supermama si lasind aspectul relatiei cu sotul pe plan secundar…vazind cit de greu colaborez cu el mi-am vazut de treaba…la psiholog a mers in final singur,nu mi-a povestit ce au vobit..dar f.mult il are de acuzat pe tatal lui cum s-a comportat cu el in copilarie…f.dominant,fara prea multa acceptare si sensibilitate,in ciuda faptului ca vine dintr-o fam destul de normala :mama,tata,frate ,toti cu studii superioare… ca si el de altfel..dar crescut de bunici.Dupa parerea mea l-au crescut f.rasfatat,f. Limite,de unde si atitudinea lui actuala violenta cu tipete discutii contradictorii permanente…mai rar cu mine care nu-i permit sau care am luat nu de putine ori rolul de “impaciuitor”intre ei dezvoltind o intrega atitudine de psiholog,incercind sa inteleg si sa gasesc solutii de a -l (i) pondera in manifestari…am trait o viata f.oscilanta,de sus-jos,cautind mereu sa-mi gasesc echilibrul intr-o asa viata,tot timpul cu degetul pe puls,dar inchizindu-ma mult si schimbindu-ma enorm,cautind mult sa ma tin deasupra ,de dragul copilului si a parintilor mei care nu voiam sa sufere stiind ca as vrea sa divortez…desi lui ii spusesem asta si nu voia sa auda motivind ca ma iubeste enorm,ca n-ar putea trai fara mine.Insa asa,pus la colt a intrat sa zic asa pe fagasul bun,a dat si a luat examenul,incepind sa lucreze imediat,dupa 5-6 ani de somaj…Am vazut soarele rasarind si pe strada mea si am realizat ca sacrificiul meu nu a fost in zadar si ca a meritat sa sustin o fam.mica-mare,ce nu ce s-ar fi ales de ea daca nu eram!M-am felicitat ca am fost puternica si ca femeia mica din spatele barbatului chiar exista,si cum fetita mea de 11 ani ma implora sa-i fac o sora sau un frate,n-am mai stat mult pe ginduri,aveam deja 40 ani-si n-am vrut sa ramina singura la parinti ,ca mine!Sarcina a fost normala si la termen,dar in ciuda faptului ca lucrurile au evoluat in bine cumva in “pachetul”familie sotul nu s-a maturizat cu mult,am avut “acelasi ” sprijin superficial si am inceput sa regret de decizia luata…mi-am facut iar curaj si in ciuda unui diabet de sarcina tratat cu insulina injectabila…am nascut un baietel sanatos…dupa 3-4 luni insa am fost coplesita de dureri articulare in tot corpul,ca nu puteam sa ma ocup de bebe.Dupa multe investigatii,se pare ca totul a fost declansat de o depresie sau invers..depresia a declansat durerile…in tot cazul…doar cu pastile si pt.una si pt.alta intr-o perioada de vreun an m-am recuperat …timp in care a trebuit sa tin o fam.de 4 persoane!si sa fac fata!Fetita mea a fost f.fericita vreun an dupa care a cam uitat de atributiile ei de sora,avind preocupari doar prietenii,scoala,tel.si calculator!Acum are aproape 20 de ani si interactia in familie este minima,tot ce am inplementat in ea bun parca s-a sters cu buretele…cu greutate ajuta,comunica,asculta…este dupa parerea mea copy tatal ei…comoda,joviala,numai sa ia..sa nu dea,si cu un mare prost obicei..de a suge degetul ca atunci cind era bebe si i s-a luat suzeta pe la 3 ani!Sint disperata s-o vad asa si nu vrea sa mergem la psiholog dar nici nu vrea sa renunte la obicei..caci ii face placere!
    Despre tatal ei nu mai spun ca s-a ingrasat enorm,ca a dat d-zeu si” poate” mai putin dar pt.asta ia Viagra si vrea multa fantezie sexuala…de la propunerea ca ē sa am amant si sa-i povestesc ce fac cu el si pina la sex in 3,ca o sa-mi placasi o sa-mi faca bine,eu aratind f.bine si meritind mai mult!Cum asta nu se va intimpla de dragul lui la cit am suferit din cauza lui…gasesc ca e cazul sa ma ridic si sa plec,lasind” pachetul”asta care e prea greu deja pt.mine,ajungind la concluzia ca nici macar de dtagul copiilor nu metita sa te sacrifici!Si totusi,am acum copulul asta de aproape 9 ani care ma tine,doar pt.el mai amin…si nu stiu ce sa fac…o mai am si pe mama la mine,batrina si bolnava…iar lucrul meu este impreuna cu el,multe ore i-mi arde ca e lenes…mare lenes…nu vrea,nu poate,nu-i pasa su nu-l intereseaza…lucreaza dupa chef iar eu sint doar cu impinsul din spate,cu trasul pina “se misca rotile” sau cu ridicatul miinilor cind nu mai pot…metaforic vorbind..de aici si durerile articulare de care inca sufar,de depresiile care se intorc an de an…tot ce realizam se face f.ffff greu si cu mult sacrificiu!Eu cu nori deasupra capului…el cu un rinjet de la o ureche la alta,multumit,dar nemultumit,cu masti,smecher sinorocos!Iar eu..cu ochelari roz ca sa supravietuiesc…mai am un hop si nu stiu cum sa-l sar…puterile ma lasa,rabdarea m-a lasat..sint de-acum la o virsta de schimbari si nu stiu ce sa fac…”psihologul”are nevoie de psiholog!Ajutati-ma va rog!

    • Sorin spune:

      Bună ziua,
      Noi toți vom alege calea cea mai puțin frustrantă. Pentru el a fost evitarea efortului muncii și studiului și căutarea satisfacerii imediate date de masturbare. Pentru dvs a fost evitarea suferinței ieşitului din relație. Fata a adoptat modelul părintelui fericit, cum era de așteptat. De acord că nu vrea să se maturizeze, responsabilitățile nu sunt foarte populare. V-a presat, însă, să i le preluați incluzându-le în prețul relației. Acesta a fost și este costul real al familiei… Dacă vii se pare scump, veți fi obligată să nu mai plătiți abonamentul. Mai ieftin nu există. Poate veți primi o reducere, dacă vor simți că pierd un client fidel (sper să nu fi devenit obositoare analogia asta), dar trebuie să fiți dispusă să renunțați la tot. Ezitarea se va simți. Minunat ar fi să transmiteți acest mesaj cu fermitate și nu cu nervi sau cicăleală. Vă puteți (sper) separa finanțele, spațiul de locuit, corpul (aici mă refer la sex) și păstrați la comun doar ce este prețuit și respectat de amândoi. V-ar ajuta să vă informați despre asertivitate. Dar asta însemnă luptă. Unii oameni nu vor luptă. Mai există și este la fel de satisfăcătoare, dacă vă iese, acceptarea completă și realizarea că ceea ce vi se întâmplă este ceea ce doriți să vi se întâmple, că ați avut și aveți mereu controlul, dar sunt beneficii secundare, cum ar fi martirismul sau că sunteți mai bună și mai realizată decât el (acestea sunt inconștiente; în ședințele la psiholog ies mai clar la suprafață). Ar mai fi multe lucruri de spus… ceea ce vreau să subliniez este că sunteți în control în propria viață și că dacă o duceți într-o direcție care să vă bucure vă veți învăța și copiii să lupte pentru ceea ce consideră că merită. Sau îi puteți învăța sacrificiul…

  • ion boldeanu spune:

    Buna ziua.
    Domnule psiholog Sorin, sunt tare multumit de raspunsul dat si in special cele relatate sunt total adevarate.In continuare va cer sfaturi, ajutati-ma:
    Eu locuiesc in Rosiori de Vede, inginer in transporturi feroviare, varsta 36 ani,domnisoara locuieste in Alexandria, contabila, varsta 37 ani.M-am intalnit cu tatal ei fiind prieten cu tatal meu, mi-a dat nr. de telefon, multe date caracteristice si infomative despre ea, ma indeamna neaparat s-o caut.Tatal ei a stat cu ea de vorba,ia spus povestea despre mine, dar nici macar nu vrea sa auda. La insistentele tatalui ei si al meu trebuie sa-i fac o vizita, sa ne intalnim, sa facem cunostinta, sa-i propun prietenie, dar cum, nu am vazut-o niciodata si nici ea pe mine. Una este sa lucrezi impreuna la aceiasi unitate si alta cum suntem noi in localitati diferite, sa-ti intersectezi privirile, sa ai tangente de serviciu de la un birou la altul, ca sa pot pune in evidenta tot ceea ce mi-ati precizat anterior.
    Concret, cum sa procedez , dati-mi cateva idei ca sa le pot aplica , asa intr-o ordine succesiva,faci asta,asta,asta, ca sa nu gresesc.

    Cand vin la Bucuresti va caut,sa auzim numai de bine domnule Sorin!

    • Sorin spune:

      Mergeți cu un buchet de flori și spuneți-i că doar vreți să vă cunoașteți fără nicio presiune. Ce va fi, va fi. Și purtați-vă fără nicio presiune. Ce va fi, va fi. Cât despre a mă căuta, am ieșit din domeniu. Dar sunt alți psihologi și coachi care vă pot ajuta să vă îmbunătățiți abilitățile de comunicare cu sexul frumos. Multă baftă!

  • ion boldeanu spune:

    Dl. psiholog poate ajuta o domnisoara sa accepte prietenia cu un baiat care-i propune prietenie si ea nu vrea?

    • Sorin spune:

      Sunt greu de convins domnișoarele… Dar sunt interesate de persoanele care sunt atente la ele, care ascultă cu atenție mici detalii și fac cadouri inspirate de aceste detalii, de exemplu, de persoane care vor să le cunoască cu adevărat, care au valori cu cele pe care le au și ele sau la care aspiră… care fac eforturi deosebite pentru ele, care nu le critică, au simțul umorului etc. Știu, sună foarte complicat; pare că doar vreo 10 persoane vor avea prietene. Vei avea șanse cu atât mai mari cu cât ești mai răbdător, atent, plăcut de a fi pe lângă, îngrijit…

  • Maria spune:

    Buna seara am o relatie cu un baiat care fumeaza marijuana..il iubesc enorm suntem de 2 ani impreuna dar nu am avut o relatie oficiala ne am vazut in secret pentru ca zicea mereu ca el nu a stat niciodata cu o fata si nu vrea o relatie serioasa ..am acceptat si asa pana cand el a fost nevoit sa nu mai fumeze timp de doua luni ,in tot acest timp mi a demonstrat ca ma iubeste era foarte ggelos atent cu mine nu mai iesea cu prietenii statea doar cu mine si imi spunea ca sa schimbat ceva ca acum simte ca ma iubeste ….cum a inceput sa fumeze din nou, a inceput si sa se indeparteze ..nu stiu cum as putea sa l fac sa renunte sau macar cum sa ma comport cu el in asa fel incat sa ne intelefem.😕

    • Sorin spune:

      Mult mai probabil decât că se va lăsa de marijuana și că vă veți înțelege mai bine este ca lucrurile să rămână la fel. Din experiența ultimilor doi ani învățați asta. Puteți accepta acest lucru, puteți să-l folosiți ca pe o oportunitate, ca pe o libertate de a face altceva sau căuta pe altcineva sau puteți ieși. Asta depinde de dvs, asta puteți controla. Restul… nu foarte mult.

  • Vasy spune:

    Buna ziua .ma numesc Vasy..am 34 de ani.de curand sotia m-a anuntat k vrea sa divorteze,dar fara un motiv întemeiat.nu ne-am certat.stam bine pe plan financiar.doar ca nu avem copii.A-m încercat sa o conving sa rămânem împreună dar fara nici un rezultat.Problema este k încep să devin agresiv.pur si simplu nu mă pot controla.Devin un animal.Iar după aia regret.violența nu m-a caracterizat inainte.nu stiu ce sa fac.simt că pierd tot.problema este schimbarea asta a mea.

    • Sorin spune:

      Salut. Minunat ar fi să afli ce se întâmplă, ce-ai putea face, dacă este ceva de făcut (uneori pur și simplu nu este). Dacă lucrurile sunt spre definitiv, sigur nu vrei să stea din datorie / obligație / milă cu tine. Vrei să fie fericită și-i vei oferi această oportunitate. Mai mult, asta îți va da și ție oportunitatea să faci pe altcineva fericită. Uneori se întâmplă schimbări în viața noastră. Așa este partea din viață pe care o numim “interesantă”.

  • Anca spune:

    Multumesc mult pentru timpul dedicat si pentru raspuns!

  • Ce arata spune:

    Cum pot opri pe cineva ce mă jignește în continuu ?ce arata prin jigniri?

    • Sorin spune:

      Minunat ar fi să rupeți patternul. Să faceți ceva ce nu se potrivește. De exemplu, să răspundeți prin complimente sau să fiți de acord cu ce spune fără să vă umiliți, cu relaxare. Gen „du-te dracu’!” „n-o să crezi, dar mi-am luat deja bilet. plec mâine!” „poți să te duci de-acum!” „observ că ai crezut că am nevoie de permisiunea ta! ești amuzant!”
      Ceea ce încearcă să facă o persoană prin jigniri este să stabilească în ochii tuturor (inclusiv a persoanelor implicate) că ea este superioară. Ceea ce vă recomandam este să-i arătați că imaginea dvs nu este în discuție, nu poate fi dezbătută. Încercările lui de a face asta sunt amuzante.

  • Anca spune:

    Sa comprim in 10-20 de randuri ar insemna sa reusesc sa imi fac ordine in ganduri…si exact asta e problema..haosul din mintea mea. Nu mai stiu ce vreau de la viata, de ce exist, cine sunt, ma simt batrana la doar 27 de ani, simt ca traiesc pe pilot automat si ca relatia in care sunt de 13 ani nu ma mai multumeste. Ma concentrez doar pe partile negative ale relatiei, mi se pare ca am oferit prea mult…Nu ma pot concentra la munca si in discutiile cu ceilalti. Ma simt foarte obosita psihic si astazi am simtit ca fac atac de panica asa din senin la birou. Mi-e frica sa nu innebunesc. E posibil sa innebunesti doar pentru ca te simti mai trist? Imi cer scuze pentru textul lung…

    • Sorin spune:

      Vă recomand o discuție mai aprofundată cu un/o psihoterapeut/ă. De asemenea, niște articole de pe site. La o primă impresie, mai ales că ați și folosit analogia cu bătrânețea, aș spune că nu sunteți încântată de posibilitățile viitorului. Poate v-ar ajuta niște timp separați. Poate este mai multă obișnuință decât dorință rămasă în relație și va trebui să o testați… Nu vreau să spun ce văd eu, cel mai bine este să descoperiți și un ghid (psiholog) vă poate ajuta…
      Legat de ultima întrebare, nu știu ce înțelegeți prin nebunie. Sunt persoane care iau pastile pentru tristețe copleșitoare (depresie). Dar decât să așteptați să vedeți ce se întâmplă, mai bine vă priviți în interior și faceți ceea ce pare o idee bună, pentru că am impresia că ați cam făcut ceea ce cred alții că este o idee bună și v-ați cam sacrificat. Ce preferați? Să regretați că ați făcut ceva sau că n-ați făcut ceva?
      Mult succes!

  • Anca spune:

    Buna,

    Sunt Anca, am 27 de ani si am nevoie de un sfat, o opinie, o indrumare sau poate nici nu stiu de ce am nevoie mai exact. Ma simt captiva intr-o relatie ce dureaza de 13 ani. Logodnicul meu este consumator de alcool si folosesc acest termen deoarece nu sunt convinsa ca este alcoolic. In relatia noastra s-au intamplat foarte multe lucruri, asa cum este si normal in 13 ani, doar ca eu l-am iubit exagerat de mult si am incercat sa depasesc mereu momentele critice. M-am aflat si poate inca ma mai aflu intr-o stare de dependenta fata de el. Inca de la inceput am fost cumva dominata de temperamentul sau dar nu am constientizat. El este o fire mai nervoasa, negativista si critica iar eu sunt o fire mai calma, mai optimista sau cel putin asa cred ca sunt. Acum cand incerc sa relatez ce simt si gandesc imi dau seama ca e un mare haos in mintea mea. De-a lungul relatiei m-a inselat cu diferite persoane, dar desi sufeream enorm, am incercat sa inteleg si sa privesc situatia ca pe ceva normal in procesul lui de dezvoltare si am considerat ca avand doar 17 ani cand m-a cunoscut era normal sa experimenteze, sa fie curios. Am acceptat si am trecut intr-o mare masura peste. Inca de la primele intalniri mi-a marturisit ca isi obtine banii intr-un mod ilegal si ca daca pot accepta acest lucru relatia noastra are o sansa, eram un copil si nu intelegeam foarte bine gravitatea lucrurilor asa ca desi am fost socata si am plans am acceptat situatia. El a fost inchis si eu l-am cautat, i-am dus pachete si i-am scris mereu…multe s-au intamplat, multe am acceptat si am tolerat, atat de multe ca nici nu mai are rost sa le amintesc. Cu timpul el s-a schimbat in bine si a renuntat la a mai face bani prin ocupatii ilegale. A mai crescut s-a mai maturizat si riscul de a intra din nou in inchisoare l-a determinat sa se opreasca. Nu a fost niciodata genul de golanas incult, este din contra un baiat inteligent, caruia ii place sa fie informat, documentat. Citeste, merge la teatru, are un vocabular dezvoltat, cei din jur nici nu s-ar gandi ca are doar 8 clase si ca a facut puscarie de 2 ori. Acum cativa ani cand etnobotanicele ne-au invadat a fost si el unul dintre consumatori si a ajuns din cauza lor intr-un soi de depresie…si-a pierdut pofta de viata, a inceput sa se gandeasca la calugarie, sa vorbeasca despre suicid si sa nu mai suporte casa in care locuia, avand un tata pensionar si morocanos. Astfel considerand ca ii fac un bine i-am propus sa ne mutam impreuna. M-am gandit ca schimband mediul depresia o sa treaca si el o sa redevina baiatul energic pe care l-am cunoscut. Zis si facut, am terminat facultatea, am inchiriat o garsoniera, am discutat cu parintii si ne-am mutat. Depresia bineinteles a continuat, la fel si consumul de etnobotanice, eu munceam sa ne intretinem si el isi intretinea depresia. Ma respingea si imi spunea sa il parasesc..acum regret ca nu am facut-o. Am incercat timp de un an sa il ajut oferindu-i iubire, liniste, intelegere dar el se afla in aceeasi stare, ba chiar incepuse sa si bea foarte mult. Se lupta cu el sa depaseasca momentul prin rugaciune dar nu reusea, iar eu nu stiam cum sa il ajut, iar terapia nu era o optiune pentru el. Astfel am hotarat sa aduc o schimbare majora in viata lui si i-am propus sa schimbam orasul, gandindu-ma ca si anturajul il influenta negativ..si asa ne-am mutat la cateva sute de km departare de orasul natal. La inceput a fost entuziasmat, se gandea sa se angajeze dar nimic nu se materializa. Eu m-am inscris in noul oras la master si am continuat sa aduc bani in casa pentru a ne intretine. Constintizam ca in acest mod ii intretineam si viciul dar nu vedeam alta cale, traiam cu speranta ca intr-o zi se va ridica din mocirla. A continuat sa bea zilnic, foarte mult vin, tarie, bere etc iar eu am continuat sa fiu iubitoare si intelegatoare, sa accept si sa tolerez. In fiecare seara stateam si ascultam povestile lui negative despre cat de rea si urata este viata, societatea, lumea etc. si in fiecare seara dansam dupa cum spunea “cocosul”. Din teama de a nu genera un scandal il ascultam si il aprobam pentru ca in nici un caz nu imi puteam exprima o opinie contrara pentru ca ar fi devenit agresiv verbal. Am realizat ca toate starile lui se trag din lipsa de incredere in sine si am incercat mereu sa il incurajez mai direct sau mai subtil. Dar nu am reusit sa schimb mare lucru. Au trecut 4 ani de cand locuim impreuna si el bea in continuare zilnic. Totusi o schimbare s-a produs…acum un an jumatate, a avut loc un incident in urma caruia el a fost acuzat de lovire si alte violente si a ajuns sa fie din nou inchis. Iar eu m-am luptat cum am stiut mai bine si platind avocati foarte buni el a fost eliberat dupa doar 2 luni cu o pedeapsa cu suspendare. Astfel fiind oarecum sub vizor a trebuit sa se angajeze si acum lucreaza de un an si cateva luni lucreaza si aduce bani in casa. Starea lui s-a mai remediat in urma socului de a se revedea dupa gratii. Astfel incat acum si-a recapatat oarecum energia. Merge la cumparaturi, gateste, plateste facturile, spala, calca etc… fiind chiar foarte activ in comparatie cu anii trecuti in care era mai mult mort decat viu. In schimb bea in continuare, bea atat de mult incat de foarte multe ori adoarme cu capul pe masa sau nu mai este in stare sa mearga la baie. Am incercat sa discut aceasta problema si mi-a spus ca bea de plictiseala sau bea pentru a scapa de inhibitii la locul de munca (el fiind introvert). Am discutat despre efectele negative ale alcoolului pe care si el le constientizeaza, dar totusi nu face nimic cu privire la acest aspect. Iar eu m-am saturat sa lupt, sa il ajut, sa il pun mereu pe primul loc. Am ajuns la un punct in care simt ca ajung eu sa fiu cea depresiva. M-am saturat sa ajung acasa si sa il vad beat sau pe punctul de a se imbata. In acel moment nu mai conteaza nici ca a facut mancare, nici ca mi-a adus flori. Efectiv nu il mai suport atunci cand este beat. Anul acesta m-a cerut in casatorie, desi nu isi doreste o nunta si imi vorbeste despre copii atunci cand este beat…iar eu constientizez ca atat timp cat el o sa bea eu nu pot sa imi asum riscul de a ma casatori si a face copii cu el. Nu imi doresc un sot alcoolic si agresiv, este ceva ce nu pot tolera. Vazandu-l beat atat de des am inceput parca sa imi schimb sentimentele fata de el si am foarte des momente in care ma gandesc sa plec, sa ma despart si sa imi vad de viata mea singura…totusi sunt foarte confuza pentru ca am trecut prin multe impreuna. Am avut o tumora si multe internari si el a fost alaturi de mine, mi-a adus des cadouri, m-a alintat si m-a iubit in felul lui. Acum spune ca ma iubeste mai mult ca orice pe lume, ca sunt singurul motiv pentru care traieste si asta ma sperie. Ma sperie si ma face sa stau langa el. Daca plec si imi vad de viata mea imi este teama ca va cadea din nou in depresie si mi-e teama sa nu se sinucida. Nu as putea suporta psihic o astfel de situatie….Si totusi nu mai sunt fericita. De fapt nici nu stiu cand am fost ultima data fericita cu el. Am impresia ca am facut foarte multe lucruri doar ca sa ii fie lui bine si m-am mintit ca asta ma implineste si pe mine. Am fost foarte des stresata sa nu spun sau sa nu fac ceva gresit pentru a nu-l enerva sau pentru a nu fi criticata…si de multe ori mi-am ascuns micile greseli fata de el. Am ajuns sa constientizez acum ca ne aflam intr-o relatie tata-fica…el fiind autoritar si eu mereu stresata sa nu-l dezamagesc. Simt ca ma domina foarte mult si ca nu pot fi eu insumi. Nu stiu daca este vina lui sau daca este vina mea pentru felul in care ma simt. Poate pentru ca am avut un tata dur cu mentalitate comunista si ambii parinti au fost totodata si superprotectivi, poate pentru ca am fost diagnosticata cu hipersensibilitate la 15 ani…nu stiu de ce si ce anume ma face in continuare sa accept aceasta situatie….In adancul meu constientizez ca nu il mai iubesc ca alta data, ca nu o sa ma pot manifesta niciodata in preajma lui, ca o sa fiu mereu stresata…dar totusi parca nu pot sa plec si sa nu ma mai uit in urma. Deja am inceput sa visez la cum ar fi sa fiu singura…o oarecare teama de singuratate exista, dar exista si o bucurie la gandul ca as veni de la munca intr-o casa linistita si curata, in care as putea citi, asculta muzica, picta (desi nu am nici un talent), as putea scrie o carte…simt ca as putea face foarte multe lucruri singura…dar mi-e teama ca ma amagesc si ca e de fapt o iluzie. Mi-e frica sa il parasesc pentru ca nu stiu cat de tare l-ar afecta. Ma gandesc ca l-ar distruge…si mi-e frica si pentru mine, mi-e frica sa nu regret aceasta decizie. Dar parca nici nu mai am puterea sa lupt pentru aceasta relatie, parca nu mai am dorinta sa misc nici un deget…si simt ca am murit si traiesc pe pilot automat. Cand sunt singura cu gandurile mele sunt convinsa ca vreau sa il parasesc, cand il vad se duce naibii orice speranta ca voi pleca vreodata…Am impresia ca tocmai acum cand lucrurile au inceput sa mearga pe o cale mai buna eu vreau sa renunt, cand el a inceput sa munceasca, sa fie “familist”, sa imi faca surprize, sa ma astepte cu masa calda..cand parca totul se repara incet, incet…eu parca nu mai pot nici sa ma bucur de aceste lucruri. Sunt foarte confuza, pe de o parte imi doresc sa fiu independenta si sa ma gandesc la mine ca o egoista, dar pe de alta parte ma gandesc ca poate el e iubirea vietii mele si poate toata aceasta lupta interioara pe care o duc este doar o alta incercare in relatia noastra. Noi nu mai dormim impreuna de 3 ani deoarece el nu dormea confortabil si in timp eu am acceptat si aceasta situatie si m-am obisnuit asa….dormim in camere diferite de 3 ani si eu m-am inchis in mine, simt ca nu pot comunica cu el pentru ca s-ar enerva oricum…As vrea sa plec dar m-as simti vinovata si responsabila pentru suferinta lui. Atunci cand nu bea este foarte dragut si atent dar eu tot nu ma pot manifesta ca un om normal in preajma lui. Cumva ma inhiba….nu mai stiu ce simt pentru el…
    Daca totusi deslusiti care este problema in toata povestirea mea atat de lunga si intortocheata sper sa primesc un raspuns la o intrebare pe care nici macar nu stiu sa o adresez. Poate intrebarea e sa stau, sa lupt, sa incerc sa-l privesc din nou cu iubire si plandete sau sa plec oricat de dureros ar fi…
    Multumesc!

  • zorca spune:

    Buna ziua!Am 34 ani, sunt casatorita de 2 ani si am un copil de 1 an. Sotul meu nu mai este inteesat de mine, avem relatii intime o data pe luna si numai la initiativa mea. Dormim in camere diferite pt ca sotul a vrut sa aiba mai mult loc in pat, spunand ca paturile noastre sunt prea inguste pt 2 persoane. S-a casatorit cu mine dupa cea aflat ca sunt gravida. Il surprind de multe ori vorbind singur in soapta sau razand singur incet. Nu prea vorbeste cu mine, se uita toata ziua pe laptop dar nu pe siteuri deocheate. Credeti ca nu ma mai iubeste, sau e din vina mea pt ca nu ma mai machiez, m-am ingrasat un pic, nu ma mai imbrac sexy? Dar asa a fost de la incept, cu intimitati o data pe luna,sotul are 40 ani, doarme f mult si in timpul zilei. Cand a fost mic a fost operat de fimoza. Cand este ziua mea de multe ori nu imi cumpara nimic. Va rog ajutati-ma cu un sfat!

    • Sorin spune:

      Aș spune că persoana care ar trebui să te aprecieze cel mai mult, nu o face, adică tu însăți. Cum ar trebui să arate, să se poarte acea tu pe care și tu o vei îndrăgi? Cum te-ai purta, machia, aranja pentru un alt bărbat pe care vrei să-l impresionezi? Pune-te în evidență și, dacă el te va vedea și va începe să-ți dea atenție, minunat. Dacă va fi altcineva, va fi iarăși bine. Îmi cer scuze că te invit să fii un obiect pe care bărbații ar vrea să-l folosească. Ar fi minunat să fim iubiți pentru minte și personalitate, dar sexualitatea este strâns legată de imagine. Și nu spun că doar pentru că nu te mai machiezi, te ignoră, chiar nu. Ceea ce contează este atitudinea, încrederea că meriți să ți se dea atenție, lipsa acestui lucru te-a pus în umbră. Faptul că știe că ești oricum acolo, că ești parte din obiectele pe care le-a achiziționat. Arată-i că nimic nu e sigur, că vrei să fii iubită de el sau de cine dedică timp, atenție, resurse… Mult succes!

  • flory spune:

    Prezentul este foarte frumos, cu exceptia gandurilor mele negre care nu ma lasa sa fiu pe deplin fericita, iar in viitor ma vad cu el fericita. A fost alaturi de mine tot timpul, niciodata nu l-am prins cu vreo minciuna de acest gen. A fost un baiat exemplu, spun ca a fost, nu pt ca acum nu este, doar ca l-am prins o singura data cu o minciuna si acum probabil sunt intr-o stare de soc. Teoretic stiu ce am de facut, stiu ca acum la mine e problema, stiu ca nu ma minte, simt asta. Am o problema cu increderea care mi-a fost zdruncinata brusc si f rau. Partea amuzanta in toata povestea e ca am ajuns sa nu mai am incredere in el, de la o simpla conversatie cu o fata. Din acea convesatie nu reiesea faptul ca m-ar fi inselat cu ea, poate ca ar fi vrut, dar ca m-ar fi inselat, nu s-a pus problema sa vad. Ideea este ca de cand a spus ce a spus atunci la nervi, am inceput sa ma gandesc obsesiv la chestia aia. Daca ar fi spus ca m-a inselat, l-as fi iertat cu siguranta pt ca ne iubim, si as fi considerat ca a fost o greseala prosteasca, dar problema mea este acum ca eu nu stiu daca m-a inselat, doar banuiesc din cauza nervilor pe care i-a avut cand a spus atunci ce a spus.Mi-a explicat ca din cauza nervilor a spus, nu ca asa a si fost. Nu a ierta este o problema pt mine, ci faptul ca am dubii, faptul ca nu stiu eu exact ce s-a intamplat. I-am explicat si lui. Oricum, voi lupta ca macar sa incerc sa uit ca am dubii, sau sa ma obisnuiesc cu ideea ca voi avea dubii tot timpul. pana la proba contrarie nu am ce face. Stiu ca ma iubeste,si mai stiu ca si daca cumva m-a inselat nu o sa mai repete. Asta imi da putere sa trec peste. dar din pacate nici nu stiu daca am peste ce trece.poate e doar in capul meu ce s-a intamplat. pe zi ce trece imi dau seama tot mai mult, ca problema e la mine, si simt ca nu ma minte. Timpul le va rezolva pe toate. Voiam sa aud o parere din afara, referitor la ideea cum ca omul la nervi spune intotdeauna adevarul. Multumesc frumos pt sfaturi!

  • flory spune:

    Pare sa spuna adevarul in sensul ca m-a inselat? ca asta este ceea ce a afirmat, sau a spus-o la nervi ca sa ma enerveze pe mine? adica a spus adevarul in momentul in care a facut afirmatia aceea?

    • Sorin spune:

      Mă refeream la ceea ce spune cu consistență, adică la faptul că nu a înșelat, dar, cum spuneam, este foarte greu, chiar și pentru o mașină (detector de minciuni, adică) să identifice adevărul. Nu știm ce-a fost, dar accentul ar trebui să se pună pe ceva ce este sub control. Trecutul nu este sub control, (nimic nu este, realist vorbind, dar cât de cât) prezentul și viitorul au o șansă. Cum ai vrea să arate astea?

  • flory spune:

    Multumesc! Tin sa precizez ca el a incercat de nenumarate ori sa imi spuna ca nu e cum cred eu, nu se enerva, ba din contra era foarte rabdator in a-mi explica exact ce s-a intamplat. dar intr-o zi a rabufnit si a zis ca ,, Da mey, te-am inselat ca asta vrei sa auzi,, am simtit atunci ca ceea ce a zis, a fost strict ca sa ma enerveze, dar mai apoi am inceput sa fiu si mai paranoia. am inceput sa ma gandesc ca poate a recunoscut ca sa scape odata de presiune, pt ca trebuie sa recunosc ca l-am terorizat multe luni cu aceeasi intrebare. pur si simplu nu puteam sa imi revin. azi il credeam, iar a doua zi o luam razna din nou, si incepea o alta zi cu intrebari la care parca refuzam sa cred ca nu m-a inselat. refuzam pur si simplu sa il cred, desi imi placea sa aud ca nu a facut-o. el se chinuia din rasputeri sa ma faca sa inteleg ca nu e asa cum cred eu. a rabufnit si a zis exact ce credea el ca eu voiam sa aud. acum nu mai stiu ce sa mai cred. poate problema e la mine.

    • Sorin spune:

      Cine știe? Pare să spună adevărul… oricum, dacă înșelatul s-a întâmplat cu mult timp în urmă, nu mai contează. A insista în continuare îl poate împinge nu doar să spună, ci chiar să înşele. Dacă tot e certat, măcar să aibă și motiv.

  • flori spune:

    Buna ziua…am o problema foarte mare,,ma afecteaza sa nu stiu daca prietenul meu m-a inselat. as vrea sa stiu, ca sa incep o noua viata,,as vrea sa iert, dar el nu recunoaste. intr-o zi am avut o cearta si de nervi mi-a spus exact ceea ce nu voiam sa aud. ce sa cred.? la nervi spunem adevarul?

    • Sorin spune:

      … Nu vom ști niciodată cu certitudine. La nervi nu spunem neapărat adevărul ci, de obicei, ce vrea celălalt să audă. Oricum, dacă aveți suspiciuni, dacă el se ascunde, dacă renunță greu și cu ranchiună la a-i vedea istoricul digital, atunci sunt peste 50% șanse să se fi întâmplat sau să vrea să mențină un teren favorabil pentru a se întâmpla pe viitor.
      Dar, dincolo de asta, poate vă puteți formula mai clar, împreună, cum să arate relația pe viitor. Câtă transparență să existe în ceea ce faceți? Ce acțiuni par suspicioase și ați vrea să nu le mai facă? Ce comportamente sau cuvinte ar avea rol să vă liniștească? (și nu mă refer să „recunoască”, pentru că nu știm ce este acolo, ci la, de exemplu, a nu mai spune „dragă” altor fete…)

  • Mirea Georgiana spune:

    Eu și iubitul meu suntem foarte bine împreuna dar nu știu ce sa fac sa fim mai apropiați și mai uniți?

    • Sorin spune:

      Oamenii petrec mai mult timp voit acolo unde este distracție. Cum ați putea face mai distractiv timpul petrecut împreună?

  • Marian spune:

    Multumesc pt sfat! Ceea ce mi-ati sugerat am facut in trecut, am pus pe hartie ce ne dorim dar in final nu a dat roade. Ideea e ca eu nu mai vreau sa continui cu ea. Am incercat, am facut compromisuri iar dezamagirea e profunda. Relatia s-a deteriorat atat de mult incat nici nu o mai pot atinge, iar atingerile ei imi provoaca un disconfort. Nu mai incredere in ea absolut deloc. Iar ce-mi doresc eu de la partenera mea nu se mai poate si datorita mie, nu mai pot sa o tin de mana pe strada sau sa o pup, relatii intime nici nu ma mai gandesc. Sunt lucruri banale pe care ea nu mi le-a oferit la momentul potrivit iar acum eu sunt scarbit si nu mi le mai doresc. Eu vreau doar sa ma pot desprinde. In privinta copilului este foarte greu. Pt ca stiu ca nu va sta cu mine si mi-am dorit foarte mult un copil. Dar nici nu vreau sa ma sacrific, am 33 de ani si inca o pot lua de la capat.

    • Sorin spune:

      Observ multă furie și o lungă așteptare nesatisfăcută. Lucrurile au potențial să se dezvolte în ambele direcții. Aş spune că există o frică de a fi iarăși dominat, de a nu primi iubirea pe care o aveți de dat. Aveți încă o speranță. Dar va fi greu de schimbat nu doar pattern-uri comportamentale, ci și relaționale. Va trebui să luați o decizie și s-o urmați cu un comportament.

  • Marian spune:

    Buna ziua, am 33 de ani si sunt casatorit de 6 ani. Sunt impreuna cu sotia de 14 ani dar ne-am mutat impreuna dupa 7 ani. In perioada asta eu am cerut-o de sotie, i-am propus sa ne mutam impreuna, dar a tot amanat momentul. Intre timp ne-am mutat si am planificat si nunta, dar eu am inceput sa am anumite nemultumiri. Erau perioade cand ne certam si dormeam unul cu spatele la celalalt. Momentele intime dintre noi doi erau destul de rare si practic programate (de obicei odata pe saptamana, sambata). Eu ii reprosam chestia asta, imi promitea ca se schimba dar fara niciun rezultat. La un moment dat mi-a spus ca pur si simplu nu ii place sa faca asta si ca pt ea e prea mult chiar si odata pe saptamana. Inainte de nunta am avut un moment in care eu am vrut sa ne despartim, am dormit la parintii mei dar in final am cedat. Am facut nunta, dar nu s-a schimbat nimic, din contra ma simt singur in relatie, eu trag de toate in timp ce ea este foarte apropiata de ai ei. Ba chiar in urma cu cateva luni am auzit o discutie intre ea si mama ei cum ii povestea cum a plans fetita noastra care avea atunci 3-4 luni, intr-o vizita la parintii mei iar soacra incuraja fetita sa planga cand merge la parintii mei. De atunci m-am incarcat de ura si furie si nu o mai pot atinge, dar nu pot nici sa iau hotararea de a divorta. Fetita are acum 1 an si 4 luni. Pur si simplu fluctuez, am momente cand sunt ferm convins sa divortez si apoi am momente cand ma gandesc sa ma sacrific pt copil. Nu imi explic de ce fluctuez asa. Femeia asta mi-a oferit numai suferinta, iar eu am tot facut compromisuri. Simt ca sunt legat de ea si nu ma pot desprinde. Ea este cu 3 ani mai mare decat mine si m-a cam dominat pe parcursul relatiei, doar in ultimul an de la evenimentul cu soacra, nu m-a mai interesat parerea ei. Va rog sa ma indrumati! Cum sa ma desprind de dominarea asta? Va multumesc!

    • Sorin spune:

      Salut. Nu-ți pot spune dacă să rămâi sau să pleci din relație. Este o decizie grea, cum ai observat singur și, probabil, orice ai alege, va fi loc de regret. Ceea ce pot să-ți spun este că deja ai puterea, dacă vrei să o iei. A devenit a ta când ai fost pregătit să pleci. În general, ceea ce te-ar ajuta să iei decizia de a rămâne sau a pleca, este să-ți definești clar ce consideri că înseamnă o relație frumoasă pentru tine. Ce este ceva ce nu vrei să lipsească și care sunt lucrurile de dorit, dar opționale (must have și nice to have, ca să zic așa). Apoi poți vorbi cu soția, invit-o să facă și ea o listă și vedeți ce vă puteți oferi unul celuilalt, dintre lucrurile importante pentru voi (ambele categorii sunt importante). Veți ști unde vă aflați. Este complicată situația copilului, dar sacrificiul nu este ceva ce ai vrea să învețe, nu? Nici n-ai vrea să se simtă mai târziu responsabil pentru nefericirea voastră, că v-a forțat să rămâneți împreună. Desigur, este de evitat despărțirea când un copil este implicat, relația ar fi minunat să se repare. Psihoterapia de cuplu în condițiile în care unul sau amândoi nu vin acolo doar ca să demonstreze că nu se poate, ar fi foarte de ajutor.

  • Hippi spune:

    Eu cree ca exista ca o vad la mine si nu o percepa ca a fii ok mai ales ca sufar. De exemplu am animale acasa si mereu ma gandesc, saracele e atat de frig afara, oare le e bine si sufar gandindu-ma ce bine le-ar fi in pat ..ceea ce ar fi imposibil la cate am si de cate ma atasez. Este un exemplu. Si asa imi stric ziua gandindu ma la tot felul de situatii care ma fac sa sufar legat de animalele mele si cele pe care le vad in jur.

    • Sorin spune:

      Înțeleg ce spui. Motivul pentru care grija și comportamentul tău îți afectează viața, însă, este pentru că ești printre puținele persoane care observă suferința celor fără apărare. Este foarte realist ce gândești, așa este, le este frig, le este greu, foame, sete, au nevoie de iubire, de siguranță; viața lor este cum nu dorim nimănui. Încă suntem într-o lume absorbită de sine, antropocentristă, din păcate. Pe de altă parte, așa au fost lucrurile dintotdeauna. Puțini oameni au fost suficient de empatici să se pună în pielea celorlalți (fără să-i jupoaie de ea îniantea, cum fac cei care par să aibă nevoie să-și acopere pielea cu cadavre). Excluzând captivitatea și mai ales decapitarea lor pentru a le mânca, pentru că se pare că omul este natural necrofag și nu poate trăi fără carne, compasiunea l-ar otrăvi, în rest viața lor (animalelor) este la fel, ca aceea pe care au avut-o și oamenii acum câteva mii de ani. De sute de milioane de ani de când există viața evoluată pe această planetă, doar de câteva mii de ani lucrurile s-au îmbunătățit. Natura este crudă și nepăsătoare. Este minunat că suntem mai morali de atât, dar nu putem fi mai mari decât natura. Cu siguranță suntem răspunzători de faptele noastre. Dacă natura omoară nu înseamnă că și noi avem dreptul, dar nu putem lupta (cel puțin nu individual) cu ea toată. Suntem niște furnici. Nu este responsabilitatea noastră. Ceea ce facem pozitiv, mâna pe care o întindem celorlalți este un cadou pe care-l oferim lumii. Să ne bucurăm de asta și pentru cei ce-l primesc. Scopul nu este să-i ajutăm pe toți, pentru că nu vom reuși, dar am putea să ne umplem viața cu cât mai multă iubire. Fii vegană și, dacă nu poți să iei suferința tuturor, măcar poți fi împăcată că, cel puțin, nu o creezi! Toate bune! P.S.: cu câteva mesaje în urmă am mai vorbit despre asta.

  • hippi spune:

    Ce cauze ascunde dependeta de animalele ?!

    • Sorin spune:

      Păi, în primul rând, nu există așa ceva. Ar fi ca dependența de oameni sau de copii. Omul este un animal de turmă, ca multe altele, are nevoie de prezența celorlalți pentru a se simți bine, fericit, în siguranță. Singurătatea este pentru foarte puțini care sunt autosuficienți și nu necesită hrană psihologică (a nu se înțelege că sunt oameni superiori sau ceva – fiecare caracteristică are părți pozitive și negative). Când ne plac alte specii, când le acceptăm în grupul nostru intern (la oameni numit familie, care este un simbol al vechilui și mult mai satisfăcătorului clan), este pentru că ne place să oferim și să primim iubire necondiționată, ceva foarte rar, pierdut prin istoria dificilă a umanității, unde condiționarea ajuta la supraviețuire.

  • Nedelcu Jeanina spune:

    cum imi pot ajuta fiica sa depaseasca frica de abandon.frica de esec?Are 4 ani jumatate si de ceva timp e tot mai rau.Face tot timpul concurenta cu fratiorul ei de 2 ani si 9 luni.Devine uneori rautacioasa chiar in relatia ei cu el,si implicit cu noi ca parinti.E doar opinia mea sau intraevar ar trebui sa apelam la un terapeut?

    • Sorin spune:

      Terapeutul este un ghid. Unele locuri sunt foarte puțin probabil să le atingem fără el, dar oricând ne poate ajuta să ajungem la o destinație mai repede. Cât despre frica de abandon, eșec, pare să fie o gelozie fraternă, pare că cel mic primește mai multă atenție și iubire și ea are nevoie să concureze ca vulnerabilitate ca să primească și ea o parte. Deja consider că aveți niște obișnuințe solide și vă va fi greu să le rupeți singuri. Un psiholog vă poate ajuta să învățați noi moduri de coopera. De exemplu, cea mică ar putea avea un timp al ei, în care să primească toată atenția. Se simte făcută, rezolvată și pusă de-o parte și încă nu este ajunsă acolo. Are nevoie de certitudinea sprijinului celorlalți. Este minunat să-i spuneți că este iubită și dorită și prețioasă și, și mai minunat, să vadă singură asta. Mult succes!

  • Din Mirela spune:

    De ce eu ma simt eu? este întrebarea unui băiețel de aproximativ 12 ani către mama sa,menționez că nu a știut să detalieze

    • Sorin spune:

      Este o întrebare foarte adâncă și foarte înțeleaptă. Lucrurile ar putea să meargă în două direcții totuși, în funcție de context. Fie a avut la bază o curiozitate filozofică, fie se simte alienat de el însuși, care, nu o luați personal, ar putea ține de psihiatrie. Diferența s-ar vedea de cât de organizat se comportă el față de cei de vârsta lui. Dacă pare că plutește, că nu se adună, că este… încet, există pastile care îi vor permite să ia parte mai mult la viață și, implicit, să se bucure mai mult de ea. Dacă este curios din fire, dacă are o minte analitică, ia lucrurile aparent obișnuite și le vede dintr-o altă lumină, atunci întrebarea este una filozofică.
      Considerând că este al doilea caz, am să răspund în continuare cu ceva foarte ciudat, o explicație mai amplă găsind prin articolele mele (cum ar fi Cine suntem noi, Despre avort, Despre cum sufletul nu exista și altele care sună a avea legătură cu acest subiect): noi nu ne simțim noi. Există doar senzația de simțire, dar nu este cineva care să o aibă, pentru că dacă eu m-aș simți eu, eu aș fi și subiectul și obiectul, și cel care experimentează și cel experimentat și atunci care dintre cei doi sunt eu, de fapt? De ce există această senzație de „eu”? Pentru că altfel corpul n-ar funcționa ca un întreg. Creierul procesează informațiile venite prin senzorii corpului și le unește într-o experiență unitară. Această experiență unitară este experiența eului. Dar această explicație se potrivește mai bine la experiența despre eu a celorlalți. Când vine vorba despre noi, de ce eu exist aici și acum, iluzia existenței a ceva este foarte puternică. Cei care au atins iluminarea, confirmă, totuși, că este o iluzie. Eu personal nu am atins-o. Am ajuns la această concluzie după mult citit în domeniu și ascultarea experiențelor altora. Sper că am ajutat. Dacă este criptic, sunt explicații mai de anvergură în articole…
      Toate cele bune!

  • Anca spune:

    plus ca, ea avand bani, mereu ne-a crezut inferiori,ca nu suntem cum vrea ea,ca dc nu fac aia ca dc nu fac cealalta, si se indepartase de familie,ba chiar am mers ultima data la ea cu cainele si a facut numai crize,nu vorbea cu nimeni, de zici ca ii manca un an din viata bieil caine..iar acum cand ii este greu, suntem buni.. si ne viziteaza .. acum cainii nu mai constituie o problema si noi nu mai suntem inferiori,acum cand ea nu mai are bani si sot.. penibil..nu?

    • Sorin spune:

      Buna. Un înțelept budist a scris într-o carte „când întâlnești o persoană dificilă, greu de digerat, să nu ai resentimente față de ea, ci să te gândești că tu petreci doar puțin timp în preajma ei, pe când ea trebuie să se suporte pe ea tot timpul”. Cred că a formulat mai frumos decât am ținut eu minte, dar ideea este că veninul pe care-l varsă în jur este din cauză că este prea mult pe dinăuntru. Pentru o comunicare eficientă cu astfel de persoane (și altele) îți recomand un articol de-al meu de pe acest site (sau un alt articol de pe net) despre asertivitate. Nu cădea în capcana comparației cu ea (dacă ea este penibilă sau nu, dacă îți este superioară sau nu) și nici nu crede că ai ceva să-i demonstrezi. Știu că vei spune „dar nu fac asta, nici nu mă interesează”, dar nu ești sinceră cu tine. Vrei în continuare să demonstrezi ceva, cuiva. Doar observă ce se întâmplă și … fii în prezent. Salutări cățelușului! Toate bune! 🙂

  • Anca spune:

    Salut. Am resentimente față de matusa-mea care toata copilaria m-a terorizat si toata frustrarile ei mi’ le-a pus in carca, intr-un mod rautacios .. de exemplu: mereu i se parea ca sunt rea sau ca ma incred,sau cine stie ce aberatii. Ea mereu da sfaturi la toata lumea fara ca cineva sa i le ceara ,plus ca ,de curand sotul a prasit-o si a creat o drama o mare drama in jurul ei,ca e abandonata si prostii de genul.nu ma bucur pt ea,dar nici nu imi e mila….. vreau doar sa nu ma mai intereseze ,sa nu mai am resentimente fata de ea..

  • Andrada spune:

    wow! iti multumesc mult.. si da,ai dreptate cu tot ceea ce spui! multa armonie tie si familiei….😊✌🏼️

  • Andrada spune:

    Salut. stiu ca si tu esti un mare iubitor de animale tocmai de aceea indraznesc sa te mai intreb ceva, eu iubesc mult animalele si vreau sa inteleg de ce , cand vad un caine care nu are stapan, un animal care nu are unde sta, simt o durere fara margini si inevitabil imi vine sa plang..?!
    de ex in fata casei mele s-a adapostit o catea pe care eu si vecinii o hranim dar din cauza ca toti avem caini in curte noapte se porneste o nebunie care deranjeaza tot cartierul, imi e mila sa o duc la un adapost, dar imi e mila sa o vad si cum sta in frig sau ploaie in fata portii, ma doae sufletul , nu pot sa o iau la mine pt ca am 2 caini , ai mei nu ar accepta.. dar la adapost am teama ca va sta mai mult nemancata decat o ingrijim noi..
    una peste alta, asta fiind un exemplu, ma doare inima efectiv cand intalnesc asemenea situatii, catei, batrani,copii, ma afecteza .. cum pot sa ma protejez?

    • Sorin spune:

      Cu toții suntem iubitori de animale, doar că unii au un număr mult mai mic de animale de care le pasă, uneori singurul animal fiind propria persoană. Altfel spus, este o reacție normală față de suferință. Ceea ce are cineva căruia nu-i pasă este limitarea perspectivei. Lumea lor este mult mai mică, înțeleg mult mai puțin din ea. Știu, cineva ar spune că eu văd deformat realitatea și că atribui minte și emoții umane altor animale, care, de fapt, sunt mecanice. Așa s-a crezut și de femei și de oameni cu altă culoare a pielii. Oamenii au dorința de-a se simți special