In noi

Consiliere Psihologica | Cabinet Psihoterapie

Noi toti

Raspunsuri la Intrebari

1,282 comentarii

  • Stella spune:

    Din nou, multumesc de raspuns. Tocmai am aflat ca nu a fost la munte cu un prieten. Cel mai probabil a fost cu o femeie pentru ca a fost indisponibil la telefon zilele cat a fost plecat.M-a sunat sa imi spuna ca se intoarce astazi si ca maine vom merge la tara (era stabilit mai demult). L-am sunat inapoi sa ii spun ca stiu ca m-a mintit si ca nu mai are rost sa vina acasa. A devenit agresiv in tonalitate, spunandu-mi ca are tot dreptul sa vina si sa stea pana isi gaseste ceva.
    Il astept in seara asta.
    Cum sa abordez problema?

  • Stella spune:

    Buna ziua,
    Va multumesc mult pentru raspuns. Povestea continua, astfel:
    Dupa plecarea catre colega, s-a intors dupa o zi. Mi-a spus ca s-a intalnit cu ea la o terasa, dupa care i-a spus sa mearga la treaba ei, pentru ca are nevoie de ceva timp, singur. A refuzat oferta de a sta in apartamentul ei si si-a inchiriat o camera de hotel. S-a intors la mine spunandu-mi ce il deranjeaza in relatia noastra si am promis ca imbunatatesc. Mi-am dat seama unde am gresit si eu insa si pentru mine schimbarea e grea (in principiu este vorba despre acceptarea lui asa cum este, insa anumite lucruri ma deranjeaza tare) dar am decis sa ma straduiesc.
    Problema este ca am impresia ca doar eu fac eforturi, el nu pare receptiv la a face vreun efort pt. relatie. A plecat la munte cu un prieten (muntele este ceva ce ii place enorm) desi l-am rugat sa amane pana cand ma mai restabilesc si eu emotional. A spus initial ca da, insa s-a razgandit. Apoi am plecat si eu la mare cu o prietena.
    Nu stiu ce sa fac, din ce unghi sa vad aceasta relatie in prezent. Uneori mi se pare ca el se comporta normal, ca inainte, afectuos, alteori mi se pare ca pica pe ganduri si imi fac toate scenariile posibile. Nu este dispus sa comunice cu mine prea mult.L-am intrebat daca se mai simte atras emotional de colega si mi-a raspus “nu cred…nu…” Ei colaboreaza in continuare de la distanta pe un proiect si mai imi pomeneste vag despre colega, chestii lucrative. Nu inteleg nimic nici din tiparul comportamental al acestei colege, pare tot timpul foarte disponibila pt.el cu orice dar nu il intreaba nimic concret, ceva ce ar conduce spre o relatie cu el, discuta in general despre multe nimicuri insa care le fac placere amandurora.
    Problema este ca eu ma simt foarte rau. Am o totala lipsa de incredere in el, fac eforturi sa nu ma imbolnavesc de scenariile ce mi le fac in cap insa nu stiu cum pot sa combat asta.
    In concluzie, intrebarile mele sunt:
    -ce pot face eu, pentru mine, sa imi imbunatatesc starea de spirit si sa am din nou macar un minim de incredere in el, in relatia noastra?
    -isi doreste el sa continuam relatia sau inca nu a inteles ce vrea si ce anume cauta?
    -ce asteapta aceasta colega de la el, este o amenintare serioasa pentru relatia noastra, in ideea ca poate el nu si-a consumat cu ea gradul de curiozitate care care ii face sa empatizeze emotional? Ea isi doreste de fapt o relatie cu el?
    -ar fi mai bine sa ii propun eu lui sa mearga la ea sa isi satisfaca aceasta nevoie de relationare cu ea? Cu tot riscul de a-l pierde de tot, nu pot sta nici cu gandul ca sta cu mine si se gandeste la ea…
    -poate fi si varianta in care el este de fapt impacat cu sine, vrea sa continuam relatia asa cum spune insa ma simte pe mine schimbata, poate mai rece…?
    Scuze pentru descrierea atat de lunga insa nu am reusit sa scurtez si multumesc anticipat pentru raspuns.

    • Sorin spune:

      Ceva este de schimbat în relație, altfel nu ajungeați aici. Ce poți face este să lucrezi la niste schimbări la tine, dar unele de care să beneficiezi și dacă lucrurile între voi se sting. Cum ai putea să fii mai apreciată într-o relație? În felul acesta vei avea mai multă încredere în tine și vrei fi mai puțin afectată de tumultul relației. Dacă își dorește încă relația, sunt două posibilități: ori da, și încearcă să obțină cât mai mult amânând împăcarea; ori nu prea, dar nu știe către cine să meargă și vrea să știe că are o plasă de siguranță. Dacă nu este cu colega, acum că ar putea, sunt șanse foarte mici să lege o relație mai târziu. Cel mult sex. Ce vrea colega? Foarte probabil o relație, dar așteaptă de la el, pentru că îi este frică de respingere. Dacă îl trimiți la ea, este posibil să interpreteze că poate să se culce cu ea și că vei fi ok cu asta. Și nu cred că ești ok cu asta. Chiar dacă zice că nu când îi vei zice, va rămâne cu impresia că are undă verde dacă se răzgândește. Dacă te simte altfel? Ceva se va întâmpla, fie își va da seama că este mai fericit cu tine decât să caute, fie își va da seama că nu a fost fericit cu tine și este mai liber și mai ușurat acum. Este semn către prima variantă că încă vorbiți. Dacă ești mai independentă și decisă să faci schimbări nu doar pentru el, ci ca să fii mai valoroasă in general, ai șanse mai mari pentru deznodământul pe care ți-l dorești.

  • Didi spune:

    E normal sa cunosti pe cineva iar apoi sa crezi in el sa pleci la el in strainatate fara sa te gandesti daca e serios saau vei pati ceva?? E normal sa crezi verbele lui?? Si sa te risti??

    • Sorin spune:

      Este periculos, într-adevăr. Ar fi mai sigur dacă ar face niște pași intermediari.

  • Adrian spune:

    Este normal ca intr-o relație de 4 ani , iubita sa spună in nenumărate rânduri , cat de frumos este băiatul care a adus pizza , cat de bun e doctorul care a consultat-o la clinica , cat de frumos e băiatul din PECO ? Ma gândesc ca sunt destule persoane mai potrivite pentru ea cu care ar putea împărtăși asemenea gânduri si nu cu iubitul . Oare sunt eu prea frustrat sau ieșit din comun ? Bănuiesc ca mai toti oamenii cand aleg sa intre intr-o relație sunt conștienți ca asemenea păreri nu le poti spune persoanei iubite , sunt lucruri care nu le poti spune asa cu nonșalantă persoanei iubite , altfel unde mai e respectul aprecierea sau tu esti “ totul meu “ ? Cred ca un bărbat si o femeie se aleg si își împart viata tocmai din motivul ca se respecta iubesc apreciază ? Ce rost ar avea sa spui ce bun e x sau ce buna e y , cand tu esti intr-o relație ? Oare sunt eu prea exagerat ?

    • Sorin spune:

      Pare că vrei să te mintă că “așa se face”. Ea este sinceră, autentică. Dar înțeleg și situația ta. Te simți în continuă competiție și, poate, îți vine să zici “cred că stau în calea fericirii tale”. Un mod mai adult de-a rezolva lucrurile ar fi să-i spui fără nervi și acuze (deci să nu aștepți momentul să se întâmple că s-ar putea să fii prea emoțional atunci, ci să-i spui într-un moment de liniște) cum te simți când ea face astfel de observații. S-o întrebi dacă vrea să-ți spună ție ceva când face asta (de exemplu, “ți-ar plăcea să port anumite haine, să mă tund într-un anume fel, să am o anumită atitudine?”). Și că ți-ai dori să-ți spună dacă și când și, eventual, de ce te afli in pericol ca și partener.

  • Petrean Dacian Matei spune:

    Buna ziua …Am avut o relatie de 10 ani …in urma cu 3 saptamani am avut o discutie legat de o gluma (eu find mai gelos m-am inervat)si am stat si am vorbit cu sotia…mi-a explicat desdpre ce ii vorba si de acolo a inceput cu adevarul toal.. sotia intrun fel vroia sa ne despartim ..pana la urma am ajuns de acord sa incercam sa vedem daca putem face ceva…iar ea in urmatorele 3 saptamani era rece cu mine ..nu vorbea destul (exm:ce ai mai facut …cum a fost la lucru..etc) ci venea acasa si pe telefon pe FB…acuma o sap…am vorbit din nou despre relatia noastra ..ea a venit cu idea ca sa ne despartim …in prima zi ca ori ce om super trist ca nush cum sa ma descurc si ce o sa fac …etc… porma dupa cateva zile (nush daca ii bine ce am facut dar asta e) am intrebato oare mai avem o sansa de inpacare…ea mi-a raspuns ca sa lasam timpul sa vorbeasca …intrebare mea este …ce vroia sa zica cu asta da..nu ..poate …dupa mine incerc sa nu ne mai contactam un timp…din cate simt eu ii ca mai tine la mine si ma mai iubeste ..acuma nush pentru ca nici ea nui sigura 100% de despartire …

    • Sorin spune:

      În “să lăsăm timpul să vorbească”, poate fi și un “nu” spus politicos și un “poate” sincer. Pe de altă parte, dacă vă împăcați, sunt șanse mari să vă despărțiți din nou, pentru că nimeni nu a făcut nicio schimbare. Frica de singurătate vă readuce împreună, dar, cu timpul, își va face iar curaj, pentru că este nefericită. Poți folosi acest timp să devii mai mult băiatul pe care și-l dorește. Chiar dacă nu vă mai împăcați, schimbarea este utilă, pentru că sunt șanse mari ca și următoarele fete să aprecieze direcția în care te-ai dezvoltat. Un/o psiholog/ă poate să ajute.

  • clarisa spune:

    Bună ziua! Eu și iubitul meu ne iubim foarte mult , dar cand e vorba despre o cearta totul e pe dos , din cauza increderii …mereu un gand il sfasie pe iubitul meu si isi aduce aminte . Cum ii pot recastiga increderea?

  • Anonim spune:

    Nu stiu Dl Sorin ce sa fac sa ma linistesc in privinta fratelui, sta la mama si matusa e acolo bolnava, e ft profitor in general si zgarcit….dar el bea si le cheltuie banii mamei, face cumparaturi pt ca mananca ft mult, este ft invidios si ffft nesimtit,,,dar in fiecare zi bea deja de dimineata,daca cineva ii atrage atentia cu ceva , tranteste usi,,,ma doare ca am asa un frate , as vrea sa nu imi mai pese de el, atata neliniste iti da un aaemenea om ,,,, e bolnav cu diabet si are si tensiune mare…..

    • Sorin spune:

      Ai nevoie de o susținere mai amplă. Mergi la un/o psiholog/ă. Poate te-ar ajuta niște pași mici și cineva care te-ar putea asculta mai mult. Esența ar fi să pui granițe dar, pentru asta, ai nevoie să crești ceva în tine, să ai curaj și să te implici mai mult în propria viață (ceva ce-ți este frică să faci ca să nu semeni cu fratele, dar este foarte greu să te impui altfel).

  • Diana spune:

    Buna ziua! Am și eu o întrebare…. dacă un băiat care s a ținut mult timp după mine, îmi dădea mesaje sa ies la suc cu el, sau sa ne vedem….și nu eu îl refuzam mereu…..acum 1 săptămâna ne am întâlnit și am întreținut relații sexuale iar acum ma ignora dar nu de tot….îmi Răspunde dar foarte greu…..ce as putea sa fac?

    • Sorin spune:

      Acesta pare să fi fost jocul lui. Ceva ce face cu multe fete, din motive evidente. Dacă așa stau lucrurile, nu este o persoană care să se oprească sau, cel puțin, nu pentru mult timp. Sunt șanse mici să devină un partener de încredere. Dacă este un alt motiv (tocmai trece printr-un impas în viață), atunci îți va spune despre asta și puteți negocia timpul împreună.

  • Gabriela spune:

    Multumesc de raspuns, si da aduce o nefericire pentru mine si chiar si stari depresive pe care nu mi le mai doresc , eu din ce inteleg , ca nu imi da un raspuns clar , este ca ori nu vrea sa se intample ceva intre mine si el , ori faptul ca pe vremea ei nu era asa si atunci eu de ce sa fac asta . Eu nu am fost niciodata genul care sa sar la gatul ei rau daca nu ma lasa sa fac ceva , dar pana la urma este viata mea si voi ajunge sa regret daca nu fac lucrurile pe care mi le doresc

    • Sorin spune:

      Dacă ești, încă, virgină, este limpede ce vrea să protejeze. Da, va trebui să începi să fii independentă și este o trecere dificilă în viața oricui.

  • Gabriela spune:

    Buna ziua, este normal ca la 18 ani sa iti doresti sa pleci cu iubitul in anumite locuri , avand im vedere ca sunt deja 2 ani de relatie? Si daca mama nu prea este de acord cu asta , cum ii poti schimba parerea?

    • Sorin spune:

      Este normal, dar asta nu înseamnă că mama ta este obligată. Vezi ce o îngrijorează. Ce crede că riști? Poate crede ceva ce nu se potrivește mediului tău social. Poate, pe de altă parte, ținându-te pe tine prea aproape, îl face pe prietenul tău să fie cel pedepsit în gașca lui de prieteni și să ajungă să se despartă de tine, pentru că el vrea să mai iasă în lume. În acest caz, ce încerca să prevină, este ceea ce provoacă: nefericirea ta.

  • George spune:

    Multumesc mult Dl Sorin. Intradevar am uitat sa mentionez relatia anterioara. In ultimele acte sexuale cu `fosta` (am fost amant mai exact), m-a tot intrebat ce am de ejaculej asa repede. Probabil incepand o relatie, chiar dupa un scurt timp dupa `fosta`, tin minte ca am avut o frica in mine din cauza reprosului ei….. iar in primele acte sexuale, foloseam `tialing` sau cum naiba se numesc filolele alea (nu mai luasem in viata mea nici la ora actuala). S-ar putea intradevar sa fi avut un blocaj in privinta asta. Reprosul anterior ducandu-ma la o frica (care o mai port si acuma din pacate)!!! Multumesc mult pentru sprijin. V-as ruga daca se poate un numar de contact, as vrea sa iau legatura cu dvs. Am sa-l caut si aici pe site.

    • Sorin spune:

      Cu plăcere! Nu mai fac psihoterapie și aș vrea ca întrebările să rămână pe site. Dar nu te lăsa descurajat. Caută pe cineva care practică (n-am recomandări, din păcate). Mult succes!

  • Angela spune:

    Am vazut Dl Sorin pe pagina de facebook si multumesc pentru accept,mi s au umplut ochii de lacrimi, asa este , ele nu au nici o vina ai nici nu se pot apara…

    • Sorin spune:

      Ingredientele animale pot fi înlocuite și mâncarea rămâne aproape la fel, dacă vrei să adopți acest stil de viață. Sunt rețete pe net, grupuri de Facebook, site-uri dedicate. Te invit în lumea compasiunii! 🙂

  • Mihai Bortosu spune:

    Buna ziua, as vrea sa fiu scurt si la oboect. As putea spune ca am o “problema”. Am o relatie sexuala cu sora mea mai mica,a durat ceva timp mai indelungat. Acum ea este casatorita si au un copil. Are o familie fericita, dar din cand in cand ne mai “vedem” si noi. As vrea sa stiu cat de gresit este ce am facut si inca facem?

    • Sorin spune:

      Voi vedeți relația voastră ca fiind diferită de celelalte. Cumva că “nu se pune”. Dar se pune. Distracția voastră afectează relația ei cu soțul și copiii. Dacă vreți să rămâneți împreună, puteți face asta. Dacă nu, este bine ca decizia pe care o luați să fie definitivă. Da, e soră și lumea poate comenta și copii, dacă ați face, știți consecințele. Sunt lucruri de luat în considerare. Din punct de vedere al greșelii, sunt doar reguli inventate de noi oamenii. Încălcarea lor duce la consecințele menționate, consecințe date, ca și regulile, de noi oamenii. Ce mai pot să spun, este că ceea ce primiti în această iubire este siguranța. Aveți șanse mult mai mici să fiți abandonați. Și, deci, implică faptul că, mai ales ție, pentru că ea este deja căsătorită, îți este frică de respingere și ești dispus să-i riști relația decât să riști respingerea. Am o vagă bănuială că tu insiști mai mult (mai ales că ea este față și ele, în general, insistă mai puțin). Desigur, puteți continua fără să schimbați, cu toate riscurile implicate. Gândiți-vă la costuri pentru toți implicați, la posibilitatea de a se afla și ce implică asta. Uneori un lucru dureros este mai ușor de suportat dacă este deja în trecut.

  • Ciocoiu Nicoleta spune:

    22 de ani de când neam cunoscut si 14 de la casătorie azi mia întristat rău inima spunândumi căl sufoc şi vreau săl conduc ,sunt o soție calmă ,linistită cu mult bun simt si iubitoare stiu sa ma fac plăcută sai arat afectiunea si dragostea mea să am grijă de el ca sot ,tată si iubit dar el a devenit respingător ,supărat ,înbufnat şi neatragător suntem tineri avem un copil de 11 ani si îmi doresc flacăra iubiri să nu se stingă din păcate nu mai ştiu cum să procedez .Am mare nevoie să mă sfătuiti poate chiar eu gresesc în relatia noastră si nu îmi dau seama .poate sunt prea iubitoare ,ocrotitoare,grijulie si este asa cum spune el .

    • Sorin spune:

      Păi poate clarificați asta. Ce anume este dificil de acceptat pentru el. ‘Sufocat’ este un cuvânt vag. Poate afli un comportament clar care-l deranjează. De exemplu, “hai să nu ne întrebăm mai mult de 3-5 lucruri”, “nu-mi place când îți arăți milă față de mine” etc. Din păcate, este posibil să caute nod în papură pentru că a întâlnit pe cineva. Dacă ar fi așa, nemulțumirea lui trebuie să fi apărut de curând și cu intensitate.

  • George spune:

    Buna. Am si eu o problema destul de delicata. Nu ma atrage deloc partenera, efectiv corpul meu nu o accepta. Prin urmare recurg la masturbare zilnica. Am fost si la medic si toate analizele mi-au iesit bine. Mi-a sugerat un psiholog. Am fost, insa nu am facut multe sedinte din cauza ca s-a cam terminat intre noi. Relatia nici de la inceput nu a fost stralucita, nu am vazut-o atractiva, probabil am acceptato gandindu-ma ca e vremea sa-mi fac o relatie si pe urma o caznicie. Insa pe partea sexuala a fost critica in tot timpul petrecut cu ea. Am stat 2,5 ani (da, dar e o alta problema legat de timp…strainatate…cazare tip camin…sunt multe, incerc sa fac un rezumat) si de 3 luni suntem despartiti din cauza asta. As vrea sa stiu daca mai am seanse sa o vad atractiva si sa-mi provoace placeri sexuale. Ca un exemplu, in ultima vreme chiar si cu filme xxx sau pastile nu puteam avea erectie fata de ea. Am incercat absolut orice fantezii sexuale insa degeaba. Din aceasta cauza am pus punct. O vad ca si pe o sora sau o mama. Nu pot sa-mi dau exact seama despre ce e vorba. Mi-e frica sa accept in sinea mea, ca de la inceputul relatiei trebuia sa-mi vad de drumul meu. Ma gandesc ca la un barbat sau o femeie…..daca nu ma simpt atras de la bun inceput de cineva, nu are rost sa-mi petrec timpul ajungand la problema pe care o am eu spre ex, am acceptata asta pentru ca o consideram FOARTE frumoasa pentru mine, dar nu corpolenta, la inceput a fost sex insa nu ceva frumos, de multe ori evitam si sexul cautant altceva gandindu-ma ca nu o voi satisface si nu as vrea sa o pierd(ceea ce a fost o prostie, stiu) dar niciodata in alta parte. Ma si mir de multe ori cum a putut ea sa reziste atata vreme cu mine. dupa mai multe discutii impreuna am stabilit problema impreuna si asa am mers la medic, dar inzadar.Ne iubim enorm de mult si nu as vrea sa o pierd pentru nimica. Comunicarile cu ea au fost deschise si i-am spus absolut totul pe fata, nu am ascuns nimic (referitor la caz). Multumesc.!

    • Sorin spune:

      Nu ai spus nimic de relații sexuale anterioare. Poate nu ține de atractivitate, ci de o teamă de-a ta în acea situație. Poate modul cum începeți sexul nu implică apăsarea butoanelor corecte. Clarificarea și lucrul cu motivul poate duce la îmbunătățirea vieții sexuale. Dacă nu ești atras, penisul nu ține cont atât de mult. Cunoșteam mulți băieți care făceau sex cu cine puteau. Oportunitatea era mai puternică decât atractivitatea. La voi s-a stabilit un mod de interacțiune care ar trebui spart. Puteți face asta clarificând motivul, cum spuneam.

  • Angela spune:

    Multumesc mult Dl Sorin , sunteti cel mai deosebit Om ,sunt norocoasa sa va cunosc , da ti sperante oamenilor ,le deschideti sufletele, tare mult as vrea sa va cunosc,Multumesc !

    • Sorin spune:

      Îți mulțumesc foarte mult! Putem să ne împrietenim pe facebook, dacă vrei. Caută ‘sorinpsi’. Vei vedea că o preocupare importantă de-a mea este compasiunea pentru celelalte vietăți care nu sunt în controlul vieții lor și care nu au pe nimeni care să le apere, deși strigă după ajutor și după îndurare atunci când au cuțitul la găt…

  • Angela spune:

    Buna ziua Dl Sorin, as vrea sa intreb ,o relatie de 5 ani din care 3 ani am stat impreuna dar fara casatorie , poate rezista daca el a plecat la munca in strainatate pe tir 3 luni jumate cu 2 sapt. pauza si iar tot asa,
    sunt singura , el a ales sa faca bani , asa spune ca pentru noi,vrea multi ani sa faca treaba asta ,avem 52 de ani amandoi ,el zice ca a plecat sa avem bani, nu stiu ce sa cred

    • Sorin spune:

      Din partea lui poate să meargă relația. Nu sunt șanse mari să vrea să rămână singur, nici să întâlnească pe cineva pentru o relație de lungă durată. Dar contează și cât de mult te simți, cu adevărat, într-o relație. Contează cum arată o relație pentru tine. Ce poți face? Vorbește-i despre ce-ai vrea să faceți împreună. Cum vezi tu relația. Acum fiindcă a investit în asta, îi va fi greu să se oprească imediat. Dar, dacă vrea, puteți să puneți un termen sau o sumă limită. Și poate nu-l cerți și nu-l critici, ci îl atragi. Cum te comporți acum îi arată ce lasă în urmă.

  • bia spune:

    Buna. In luna martie am cunoscut un barbat care parea ca este copia mea masculina. Intr-un timp foarte scurt ne-am indragostit unul de altul, intr-o luna ne=am mutat impreuna , el a fost cel care a dictat tonul relatiei noastre, mutat impreuna, casatorie, copii . Dupa vreo doua saptamani de locuit impreuna mi-a spus ca pleaca , ca vrea sa aiba mai multa libertate, ca el a vrut sa incerce sa vada cum este viata de om la casa lui insa stia de mult ca nu vrea casatorie si copii dar a crezut ca se va razgandi cand va vedea cum este. Spunea ca inca ma iubeste dar ca vrea o relatie mai libera. Sex nu am avut decat oral fiindca de fiecare data cand incercam normal nu i se intarea. Ulterior mi-a spus ca ii este foarte bine singur, ca sentimentele lui fata de mine s-au schimbat si ca nu vrea o relatie serioasa. Dupa vreo doua luni de la despartire mi-a spus ca vrea sa ne impacam , dar asa ca si o gluma fara sa insiste. Imi vorbeste de sentimentele lui despre lucrurile pe care le faceam impreuna etc. Mentionez ca atat el cat si eu nu mai locuisem impreuna cu altcineva. el este un gen de om irascibil, glumet si atunci cand ceva nu ii convine se supara. Eu inca tin la el dar mi=e frica sa nu sufar din nou. Ce sa fac?

    • Sorin spune:

      Așa cum îl cunoști acum, va fi mult timp de-acum încolo. Partea cu erecția, probabil, se va remedia. Dar comportamentul va rămâne irascibil și predispus să plece. Iubești ce ați fi putut să fiți, dar nu știu dacă sunteți asta. Poate vă înțelegeți bine, totuși. Eu nu am decât imagini parțiale despre poveștile voastre (adică voi cei care scrieți). Oricum, dacă vrei să vă mai dați o șansă și se poate, amânați locuitul împreună o perioadă. Puteți alege niște dormit peste noapte. Și, poate, și cu alți parteneri, dacă va fi cazul, poți alege această abordare, de amânare, de creștere a dorinței.

  • Ana spune:

    Buna. Relatia cu mama a fost mereu una foarte buna insa de 7 luni insa de cand mama are pe cineva (de 7 luni;el sta in germania) ea a devenit rea, rece si nu vrea sa comunicam . Astazi mi-a spus ca nu isi mai doreste o relatie mama-fiica si ca isi doreste sa stau singura si sa ma descurc pe cont propiu. Eu cred ca acest barbat o influenteaza insa ea spune ca nu este adevarat. Nu imi pot da seama ce s-a intamplat.

    • Sorin spune:

      Nu știu în ce consta relația voastră. Poate își dorește să fii mai independentă. Să te preseze să-ți găsești pe cineva, dacă încă nu s-au întâmplat. Cât despre influențat, cine nu este? Suntem animale sociale. Ai putea să-i spui că te simți abandonată, dar încearcă să nu o manipulezi. Mai degrabă, clarifică ce a determinat-o să se îndepărteze. Ce se așteaptă să obțină cu această îndepărtare? Care sunt beneficiile la care țintește?

  • Sebi spune:

    Salut sorin , am si eu o intrebare , e putin mai complicata situatiabsi nu stiu ce sa mai cred sau sa inteleg.acum cateva zile m-am certat cu prietena mea de la o gluma foarte proasta , iam zis ca nu mai vreau sa vorbesc cu ea sa aud de ea si etc , i-am cerut sa ma blocheze peste tot dar a refuzat de nenumarate ori , si tot am insistat si pana la urma am facut-o , problema e ca e minora iar parintii ei cand au aflat prima data despre noi au pedepsit-o , au inchiso in casa , fara telefon si etc , iar pe mine m-au amenintat si etc , i-au spus ei ca o sa ma lase in pace daca ma lasa si ea in pace ,pentru binele meu a renuntat la mine , dar ma cautat dupa 1 luna jumate.si ne-am iubit pana la acea ultima cearta fara nici un semn de dat inapoi sau regret.nu cred ca nu ma iubeste pentru ca chiar in ultima zi ma dus in casa la ea cu riscul sa fim prinsi iar de parintii ei si sa fie pedepsita toata vara sa stea in casa , duodupa despartire le-a spus prietenelor ei ca no sa reziste mai mult de 2 3 zile si imi scrie , iar una din ele m-a sunat si mi-a spus asta pe ascuns .acum am aflat ca sta cu un alt baiat intr-o relatie , pe care eu i l-am interzis pana si sa vorbeasca cu el deoarece e genu de om care are 5 6 pe langa el pentru ca e frumos.de iubit stiu ca ma iubeste dar de ce face asta nu stiu , + ca am fost primul ei iubit si mereu m-am purtat cu ea cu manusi , nu ia lipsit niciodata afectiunea , vorbele dulci etc…o prietena de a ei m-a sunat si mi-a spus ca a vorbit cu ea si i-a zis ca sa saturat sa i tot interzic sa mearga nustiu unde cu nustiu cine , sa saturat sa tot iau decizii de despartire la nervi si ca de fiecare data cand face o gluma mai proasta eu interpretez si reactionez cu despartire.te rog sa ma ajuti , ce sa inteleg de aici ?

    • Sorin spune:

      Dacă prinții fetei te-au amenințat înseamnă că vârsta voastră diferă mult. Știu că nu vrei să auzi asta, dar păcălești un copil. Nu aveți i relație de egalitate. Faptul că îi ‘interzici’ lucruri este un semn. La fel faptul că te porți cu ea cu mănuși, care, dintr-o altă perspectivă, înseamnă că încerci s-o manipulezi. Oamenii fac asta (intră în relații în care domină absolut) de frică să nu fie răniți. Nu sunt conștienți de asta, desigur. Poate ți-ai dori să lucrezi la asta cu un/o terapeut/ă.

  • Daniela spune:

    Bună! Voi trece direct la subiect. Locuiesc cu iubitul meu împreună de un an, el având 24 de ani, iar eu 21. Amândoi fiind la prima relatie serioasă, si sexuală. De la primele contacte sexuale, am văzut că ejaculeaza rapid, maxim 1 min. Am zis ca e normal, până va învăța să-și controleze erectia. A trecut un an, în tot acest timp, nu sa schimbat absolut nimic, erectia e la fel, maxim 2, cel mult 3 min, uneori. În tot acest timp, nu a incercat o data sa încerce să ma satisfacă, i-am cerut eu,am avut discuții și nu voia să știe ce are de facut, părea total dezinteresat, refuz automat. Facem dragoste o dată la 3-4, uneori 5 zile. Eu simt nevoia mai des, macar la 2-3 zile. De câte ori incercam sa discut cu el, despre asta, să încercăm anumite lucruri pentru a ma satisface, nu voia, nici macar nu ma asculta. Si inteleg de ce? Cum e posibil să ai o relație si sa nu iti doresti să-ți satisfaci iubita.. pur si simplu sa nu te intereseze. Între timp, am ajuns sa aflu alte chestii. Se masturbeaza de la 13 ani, până în ziua de azi, fiind la 24 de ani. Pana la 23 de ani nu a avut niciun contact sexual cu o fata. Ma deranjat sa aflu ca el se masturbeaza des, fiind dependent de filme porno si masturbare. De multe ori se masturba, si tocmai de aceea nu simțea sa mai faca ceva cu mine. Tin sa specific că, se termina doar daca-i arăți un sân, nu are nevoie de mai mult. 🙂 Imi spune că nu își poate controla deloc erectia. E atras de tot ceea ce tine de pornografie, nud, fundul femeilor, etc. Uita mereu, e foarte agitat, se enervează din orice, si are ieșiri usor agresive, viz-a-viz de lucrurile prin casa, la nervi. A recunoscut recent ca se masturbeaza. Inclusiv când făceam dragoste, se gândea la filme porno, si imi spunea chestii de acolo. Are propuneri, care vin doar din filme, tot ceea ce vede vrea sa puna si el in practica, unele lucruri fiind bizare. A zis ca e obisnuit sa se masturbeze, si ca sa obisnuit asa. De ce nu isi doreste sa facem sex mai des, oare nu-l satisfac vizual la fel de mult, ca și filmele? E normal să ai o relație, si sa alegi sa te masturbezi, în loc să faci dragoste? Dacă acum când suntem la începutul relației nu se simte atras de mine, încât să renunțe la acest obicei, ce se va întâmpla mai târziu? Dupa ce ejaculeaza, nu i se mai “ridica”. Ce e de facut in situatia asta? Eu simt ca nu mai pot sa stau si sa aștept ca el să își rezolvă problema. Din cauza ca nu sunt satisfăcută, sunt stresata, ma enervez din orice, chestii de genul. Mi-am pierdut orice răbdare. Mai e ceva de schimbat? Se mai poate? Sau si-a obisnuit deja psihicul si penisul cu pornografia masturbandu-se? E mai mult decat dependent, îl consideră un viciu. Nu vreau sa stau o viata intreaga, sau anii in situatia asta. Fără să mă simt iubita, apreciată, răsfățată si fericita. Nu sunt împlinită deloc, nici fizic si nici psihic. Comportamentul lui nu-mi oferă afectiune, iubire, atenție, nimic. Oare e posibil să își fi dorit acesta relatie doar pentru a-și începe el viata sexuală? Si sa se rezume totul aici? Sunt o fire deschisă. Astept sfatul dvs. Va multumesc!

    • Sorin spune:

      Ejaculatul precoce este greu de combătut. Cu toate astea, tot poate să te satisfacă dacă vrea și dacă-l lași. De exemplu prin sex oral sau ceva ce se numește orgasmic meditation. Altfel masturbarea nu previne o relație de cuplu fericită.

  • Nicole spune:

    Scuze pentru greselile de ortografie.Sistemul le modifica automat iar eu nu am fost destul de atenta. Scuze!

  • Nicole spune:

    Buna ziua,

    V am mai scris. Ne am cununat in februarie. Eu sunt la a doua casatorie. El la a treia. El are doi baieti mari care nu au vrut sa vina la cununie. Acum dupa cateva luni unul dintre baietii lui, familist cu nevasta si copil de 3 ani (locuieste in Londra) a venit in tara in vizita la bunic (sotul meu). Motivulk venirii in tara este botezul unei nepotele din partea ei. Mentionez din nou ca la cununia noastra nu au venit..era scump… Relatiile dintre mine si ei sunt destul de reci insa sotul le a propus sa meraga cu noi in Grecia in septembrie fara sa se consulte cu mine. Eu m-am suparat si consider ca am tot dreptul sa ma considfer jignita. Era prima vacanta a noastra dupa ce ne-am cununat. Consider ca o vacanta alaturi de ei (care nu m au acceptat alaturi de tatal lor) nu e vacanta, mai ales ca au un baietel de 3 ani…… Sunt sau nu in masura sa ma supar? Gandesc obiectiv sau gresesc? Precizez ca sunt impreuna cu sotul meu de 6 ani desi neam cununat in februarie si e prima data cand isi invita copiii cu noi in vacanta. Nu stiu daca nu imi scapa ceva…..Imi iubesc sotul dar consider ca ma umilit prin faptul ca a luat o decizie care stia clar ca mi displace. Un sfat va rog!

    • Sorin spune:

      Soțul vrea să vă înțelegeți. Să vă cunoașteți. Îl afectează că trebuie să se rupă pentru fiecare. I-ar plăcea să fie parte dintr-o familie, nu la granița dintre două clanuri războinice, el trebuind să fie de ambele părți. Încearcă să vă pună împreună în speranța că veți colabora. Separarea nu a fost foarte eficientă până acum; vrea să încerce ceva nou. Nu te-a întrebat, că știa răspunsul. Vrea, totuși, să vă dați o altă șansă. În altă ordine de idei, te poți supăra, desigur. Nu o considera „prima vacanță”. Este doar o vacanță când s-a oferit o oportunitate. Cine știe când ar mai fi fost o alta. Și este ok să nu fii acceptată cu brațele deschise. Nimeni nu este obligat. Orice gest frumos este un bonus. De asemenea, dacă ai fi în locul fiului, ce te-ar ajuita să ai mai multă încredere sau mai mult respect față de soția tatălui tău? Răspunsurile la întrebarea asta nu trebuie să fie sacrificii. Doar lucuri pe care le poți face sau dărui cu riscul de a nu primi nimic înapoi și chiar cu riscul de a fi interpretate. Caz în care poți să spui cum ai ajuns la acea idee. Să fii sinceră și să spui că vrei ca soțul tău să fie într-o familie armonioasă. Că nu vrei să aleagă între voi. „Suntem doar niște oameni obișnuiți, care avem o șansă scurtă de a ne bucura de viață. O să murim în curând. Cum ai vrea să-ți petreci restul vieții? Eu aș vrea să mă bucur de ea!”

  • Stella spune:

    Buna ziua,
    Am 40 de ani si ieri am fost parasita de catre prieten dupa o relatie de 9 ani. Am avut o relatie frumoasa, in care ne-am iubit mult, am construit insa ne-am si certat la fel de mult.Certurile noastre nu sunt cu tipete insa au o incarcatura emotionala negativa extrem de puternica si le resimtim ca atare. In urma unor astfel de certuri el mi-a spus ca poate este mai bine sa incheiem insa de fiecare data am gasit calea de impacare si cumva am reusit sa ne mentinem flacara vie timp de 9 ani.
    Anul trecut am plecat impreuna in alta tara si s-a atasat destul de mult de colega de birou. El nu a recunoscut atasamentul si nu i se parea nimic in neregula nici chiar ca colega facea mai mult decat un coleg de birou obisnuit, ex cand am avut nevoie de apartament, s-a mutat cu prietenul ei si ne-a oferit apartamentul lui. Cand isi lua el concediu, isi lua si ea,schimbau mesaje duminica “nevinovate” etc,in concluzie au creat o legatura emotionala, oarecum accenuata si de mine pentru ca ii tot spuneam sa fie atent, sa nu se lase prins in astfel de jocuri. La un momentat dat l-am conditionat pe el sa puna stop. Lucru pe care l-a facut, apoi ne-am intors in tara noastra iar ei nu au mai tinut legatura si nici eu nu am mai simtin nici o amenintare. Dupa scurt timp el a trebuit sa plece pentru cateva zile in alta tara, am vorbit ca de obicei la telefon insa in ultima lui seara acolo s-a imbatat cu niste colegi si nu a mai raspuns la telefon, lucru ce nu i se intampla de obicei. M-am speriat ca poate i s-a intamplat ceva si l-am certat cand am vorbit cu el, l-am si acuzat ca a petrecut noaptea cu altcineva. S-a simtit f. vinovat ca m-a ingrijorat si a gresit si ora cand trebuia sa il iau de la aeroport si s-a simtit si mai rau pentru ca l-am asteptat multe ore.
    Dupa aceasta isprava s-a decis ca e mai bine sa plece, pentru ca nu mai vrea sa se simta atat de des atat de vinovat, sunt prea buna pt. el, orice face pt. mine nu e niciodata suficient, etc
    Astfel ca s-a hotarat sa luam o pauza apoi a luat decizia sa mearga la colega lui de birou, in tara din care tocmai ne intorsesem, in conditiile in care el nu era convins ca totusi colega il place erotic dar probabil spera, sau oricum el simtea nevoia acelei femei poate doar ca prietena pentru ca simte ca il intelege atat de bine, orice face el ea il aproba si ii valideaza alegerile.Ea i-a raspuns ca poate sta in apartamentul ei si ea va sta la maica-sa.
    Dupa o perioada de framantari de cand a luat decizia (asta s-a intamplat in 5 zile), a plecat cu un ruxac si hainele de pe el.
    Mi-a mai spus ca de atatea ori cand il certam si se simtea necorespunzator, a aparut in mintea lui o prietena imaginara care s-a personificat apoi in colega de birou, care are exact atitudinea prietenei lui imaginare. Era foarte ingrijorat si pentru anomalia de a avea in minte o persoana imaginara se gandeste ca e vreo boala psihica sau ceva de genul.
    In concluzie, ieri a plecat, a contactat-o pe prietena mea si a rugata-o sa imi ofere suport pt. ca stie ca e greu pt. mine. I-am trimis un mesaj seara, ca imi lipseste, pe care l-a vazut dar nu mi-a raspuns la el.
    Sunt sanse sa se intoarca? Ce se intampla cu el, cu noi? Ce trebuie sa fac? Eu acum sunt foarte debusolata, ca dupa 9 ani de increde oferita unui om care m-a parasit in 5 zile.
    Recunosc ca nu mai inteleg deloc barbatii…noi femeile nu ne lasam doborate asa usor de conflicte, luptam mai mult…
    Mai am pentru ce sa lupt?
    Cu o zi inainte de a pleca parea ca luase decizia de a nu pleca si mi-a spus ca decizia luat de a pleca la colega este ca sa imi atraga atentia.Apoi seara s-a intalnit cu prietenul lui care face facultatea de psihologie si au discutat muulte ore in care acesta l-a sfatuit sa caute in interiorul lui etc. Dar ce sa gaseasca cand este atat de derutat, este nevoie de timp si mai ales singur, neinfluentat de nimeni … Acum ca este la colega dorita banuiesc ca va fi influentat de ce anume isi doreste ea ca el sa creada…

    Multumesc pentru rabdare…
    Mi-as dori mult sa imi raspundeti…am mare nevoie de un sfat acum…

    • Sorin spune:

      Greu de spus dacă mai sunt șanse sau nu. Este posibil să fie, totuși. Depinde și de aceea colegă. De cum se simte el acolo. Dacă nu este atât de fericit acolo, aveți șanse mai mari de împăcare dacă îi tot trimiți mesaje, fără să aștepți să răspundă, neapărat. Îi vei da astfel șansa să îți răspundă când poate. Dacă trebuie el să facă primul pas, îi va fi greu să recunoască faptul că a exagerat. Cât despre “să nu fie influențat”, nu există. Toți suntem tot timpul. Căutatul în interior duce la a ști ce-ți dorești, nu și cu cine. Poate duce și la o relație mai bună între voi. Pune-ți, totuși, un termen limită pentru răbdarea cu el. Nu vrei să-ți petreci restul vieții așa.

  • Maldita spune:

    Buna Sorin,
    Iti cer o parere: crezi ca daca a ajuns sa simta repulsie ptr mine isi va reveni la sentimente dinou daca eu ma retrag?! Din pacate eu nu i am facut si cerut nimic mai mult decat normal. Dar el fiind un tip care nu isi asuma nimic de teama ca i inund libertatea cand il intrebam de ex ce face maine,lua foc ca si cum eu il controlez. Eu nu i am gresit cu nimic dar lui i se par agasanta ca incerc sa comunicam si caut tot felul de pretexte ca sa l sun ori sa i scriu in ideea ca el isi revine. Acum nu stiu fie are alta dar nu i sigur pe relatia aia si eu sunt rezerva,fie faptul ca eu vreau comunicare il sperie. Nu stiu. Are 41 de ani si nu cred ca a avut relatie serioasa decat la distanta. El nu poate locui cu cnva ca l sperie o schimbare radicala. Cum sa ma port eu?! Crezi ca daca prezenta mea il enerveaza,lipsa mea il va linisti sau candva o sa simta ca lipsesc? Ce sanse sunt?! Multumesc mult!

    • Sorin spune:

      Îmi pare rău, dar sunt foarte mici, cum am mai spus și-n trecut. Faptul că nu a avut o relație serioasă până la această vârstă spune ceva despre abilitățile lui în această direcție. Faptul că insiști la cineva care te tot respinge spune ceva și despre abilitățile tale. Nici tu nu vrei o relație de lungă durată. Îți este frică (nu este conștientă; nu te-ai descrie așa, știu). Vrei să te convingi că încerci. Dar există o parte inconștientă care se mulțumește cu situația actuală și i-ar fi frică de mai mult.

  • Răzvan spune:

    Bună ziua ma numesc Răzvan am 39 de ani sunt căsătorit de 15 ani. În urmă cu sase luni soția a dat în depresie cu mine. După un timp a fost de acord sa meargă la doctor și sa urmeze un tratament. As vrea sa știu dacă mai am sansa să fim iarăși o familie. Ea încă nu simte nimic ptr mine. Face tratament de 5 luni

    • Sorin spune:

      Înțeleg că nu mai vrea relația. Trebuie să se fi acumulat în timp. Probabil au ajuns sa o deranjeze tot felul de gesturi mici ale tale. Ce vreau să spun este că dacă tu nu schimbi nimic la tine, ai șanse foarte mici să se întoarcă iubitoare. La terapie își va clarifica nemulțumirile și-și va face, poate, curaj să ia o decizie radicală în legătură cu ele. Ar fi minunat pentru voi să luați aceste decizii radicale împreună. Altfel spus, ai șanse mai mari ca relația să continue dacă te implici și dacă ești dispus la schimbări. Și nu o învinui pentru ce simte. Bucură-te că afli ce se întâmplă cu ea. Nici umilința nu este foarte eficientă. Ar fi frumos să fii puternic, curios în legătură cu ea și suportiv.

  • Dana spune:

    Acum 2 luni am cunoscut un barbat divortat si cu copil. De o luna vorbim. Este pt prima data cand am acceptat sa cunosc un bărbat cu copil,mi a placut mult cum gandeste. Stam in orase diferite. Inca are conflicte cu fosta sotie ,conflicte legate de cresterea copilului in care el se implica f mult as zice eu. Cum as putea sa l ajut desi noi nu suntem iubiti,nu locuim aproape,dar il simt ca este chinuit. Cum as putea sa l mangai ,sa l ajut sa treaca peste ,desi este inevitabil,se intalneste cu ea tot a 2 zi. Ce mi recomandati sa cutesc in sensul asta? Ma simt eu mai neajutorata decat e el.

    • Sorin spune:

      Să-l asculți, să nu-i spui ce să facă, să-i spui ce-ai face tu, asta dacă vrea să audă sau dacă întreabă. Adică, dacă îi dai sfaturi, să nu te atașezi de ele. Să fie opțiuni pentru el. Iar dacă n-ai niciun sfat pentru el, e ok. Faptul că putem vorbi cu cineva care nu face presiuni (de orice fel), este mare lucru pentru oricine.

  • Angela spune:

    Mai precis fratemeu are 52 de ani deja ,parintii s au despartit cand aveam 8 ani,tatal a avut o concubina cu 20 de ani mai tanara la care s a mutat,eu ca fata fiind nu prea am tinut asa mult legatura cu tatal meu,eram cred suoarata pe el in sinea mea,facea scandal cu mama ,a si lovit o,si asa mama l a evacuat,dar fratemeu ,el in fiecare zi mergea la tata ,tinea legatura cu el,mama l a judecat pt asta pe fratemeu,pana s a insurat fratemeu si legatura cu tata era stransa ,dar statea cu mama si sotia tot asa mergea des la tata ,s au ivit discutii urate intre mama frate si sotia lui,verbal o jigneau pe mama tinandu i parte tatalui,mama l a evacuat pe fratemeu ,eu nu am stiut ce se intampla pt ca eram casatorita si nici nu m am bagat ,10 nu au vorbit mama cu fratele,eu i am ramas alaturi mamei ,tata si fratemeu sau suparat si pe mine,fratele a fost ajutat de tata , eu am fost inlaturata pt ca ii eram alaturi mamei ,mi se parea firesc,ea ne a crescut,,,,tata a murit si fratemeu a facut o depresie fiind plecat in cipru si sotia nu il mai vroia ,a avut o tentativa de sinucidere ,si mama la acceptat la ea acasa inapoi,l a ajutat cu doctorii,spital,eu la fel ,dar nu s au inteles ,mama ii tot reprosa de tata,si a plecat in strainatate la munca multi ani,acu iar ia esuat relatia si iar a venit la mama, dar e ft invidios ,vrea doar el sa fie iubit,e invidios pe ceea ce fac ,ce am,pe planurile mele,pe relatia mea si vrea sa bage intrigi,,,,precizez ca mama mi a donat mie un apartament si matusa ,sora mamei,la fel a facut act de mostenire tot pentru mine ,,,,lui urmand sa ii ramana mostenire apartamentul mamei unde stau ei….si ii reproseaza mamei ca pe numele lui nu e inca nimic,,,bine ca mie deja mi au facut actele de donatie….dar bea si si e impulsiv,,,,nu stiu ce pot sa fac….multumesc mult un gand bun Dl Sorin

    • Sorin spune:

      Îmi aduc aminte că am mai avut discuția asta. Nu am un alt sfat. Ce gândește și trăiește el este treaba lui. Contează să nu te simți în pericol fizic. Altfel, ce dacă este invidios? Nu ți-a promis nimeni că nu vei întâlni astfel de oameni. Sunt parte din viață. Dacă nu poți să schimbi ceva în viață, cealaltă opțiune este să te adaptezi.

  • Alina spune:

    Buna Sorin am nevoie de ajutorul tău și să îmi dai un sfat, cum pot trece peste aceasta soțul meu este mamos eu sunt foarte geloasă nu știu cum să trec ce să fac ca să trec cu vederea plus la aceasta el are o soră care tot mereu îi sare în gât la cuprinde sta în brațele lui mereu o sărută eu fiind o fire geloasă nu știu nu pot accepta toate aceste nu știu cum să fac să nu mai fiu așa geloasă poate este a normal treaba aceasta dar am încercat de multe ori să nu bagă în seamă dar nu mi se primește spune tu ce să fac cu ce poți să mă ajuți,

  • Angela spune:

    Buna ziua Dl Sorin,as vrea sa va intreb ce pot sa fac ,fratemeu este foarte invidios pe mine si in general pe toata lumea , ce as putea sa fac?

    • Sorin spune:

      Ai putea să-i vorbești despre cum ești tu invidioasă. Din senin. Îi spui că uite ce-a făcut cineva. Ce enervant că n-ai putut și tu. Ți-ar fi plăcut și ție. Speri să nu reiasă de aici că tu ești inferioară. Ce frustrant este că nu te-ai ridicat și că nu v-ați ridicat la așteptările pe care le-aveați în copilărie. În felul ăsta îi arăți că viața ta nu este perfectă, chiar dacă el are motive să te invidieze și îi oferi și un model de comportament așa cum ți-ai dori tu să-l aibă. Nu-l va prelua direct, așa că îi poți spune direct: „mi-ar plăcea să-mi spui când ceva nu-ți convine la mine și să-mi spui ce ți-ai dori. Ai vrea să fiu nefericită? Asta te-ar face fericit?” Dar într-un mod suportiv, nu confruntativ. Nu în mijlocul unei certe.

  • Maria spune:

    Buna Sorin.Am fost intr o relatie cu un baiat un an jumatate. In tot acest an s a despartit de mine de 5 ori, reprosandu mi la cearta ca nu a fost fericit niciodata, desi crede ma ca l am simtit fericit. Ne am mutat impreuna dupa 5 luni, eu plecand dintr un oras frumos pentru el. De la inceput au fost certuri, dar ma gandesc ca au fost din cauza faptului, ca oamenii sunt diferiti, ca nu stiam ce ne place si ce nu, chestii minore oricum. Acum o luna ne am certat rau, despartire. Dupa 2 saptamani, m a rugat el sa i mai dau o sansa si sa incercam sa facem ce trebuie sa facem. Noi nu comunicam, adica nu ne spuneam pe moment ce ne deranjeaza, ci la nervi, cand ne desparteam, ei bine am vorbit amandoi sa schimbam asta si sa vorbim. Eu am comunicat cu el, in schimb el dupa o luna a vrut sa ne despartim iar, acelasi motiv, ca nu mai suporta ca nu mai vrea, ca nu e fericit! ce nu inteleg e ca acum imi spune ca sunt perfecta si ca ma iubeste, a doua zi se desparte de mine. Am scotocit eu si cam asa a facut si cu fostele lui, cu familia. Renunta cand are el chef si apoi ii pare rau. Sincer as vrea sa l ajut in vreun fel pentru ca eu consider ca are o problema psihica sa zic asa.Pentru ca din punctul meu de vedere nu ai cum sa iubeste acum un om si dupa cateva ore sa i spui ca nu l mai suporti, sau ca nu ai fost fericit niciodata avand in vedere ca in timpul relatiei imi spunea ca e fericit si ca sunt tot ce si a dorit.

    • Sorin spune:

      Într-adevăr, face parte din stilul lui de a fi. În Analiză Tranzacțională se numește „Te-am prins ticălosule”. Este un joc inconștient… ar fi mai multe de spus. Îți recomand cartea „Jocuri pentru Adulți” („Games People Play”). Oricum, ce poți face este să-l ajuți să conștientizeze și minunat ar fi să facă / faceți niște ședințe să vă ajute cu schimbarea. Îi poți spune că această abordare va afecta și relațiile lui viitoare și că va trăi fie drame inutile în care vor suferi multe alte persoane dragi lui (familia, copiii etc.) sau va rămâne singuri pentru că ceilalți se vor sătura. Îi mai poți spune că deși este acum felul lui de-a fi, el nu a fost proiectat așa. A învățat aceste jocuri și acum le practică inconștient. Așa cum a învățat, așa poate învăța un nou mod de a se comporta. Chiar dacă îi va fi nenatural, este în regulă. Este doar o obișnuință. Nu este o trăsătură definitivă ca faptul că are două mâini. Într-un an îi poate fi „natural” un cu totul alt mod. Asta pentru el. Pentru tine, tu nu ești responsabilă de fericirea lui. Dacă vrei să renunți, dacă vezi că nu vrea să schimbe și știi că restul vieții tale va fi așa – vei fi prețuită și aruncată la intervale regulate – ești liberă să pleci. Asta este frica lui, așa că amenințarea cu plecatul și chiar faptul că-i menționezi consecințele jocului lui (cum ziceam mai sus) îl va frustra și-i va veni să plece. Un psiholog ar spune mai bine, dacă reușiți să mergeți. Poți menționa în acest caz că nu vrei să-l părăsești și nu vrei să fie părăsit nici pe viitor (doar că nu-și va recunoaște slăbiciunea și va spune că poate să fie părăsit – că pentru asta joacă jocul – să arate că este puternic). Și atunci îi poți spune că dacă vrea să fie singur poate să aleagă asta definitiv în viața lui. De asemenea, poate să aleagă să fie cu cineva definitiv în viața lui. Să riște să fie părăsit și cu toate astea să vrea să fie cu persoana respectivă. Fuga nu este cine știe ce curaj. Mai mult dai dovadă când rămâi, când încerci să faci față lumii, relației. Mult succes!

  • Angelica spune:

    Ce inseamna daca imi spune sa trimit un mesaj neutru…referitor la un obiect dupa ce sotia lui mi-a scris???Bineinteles cu o ora imi spunea ca ma iubeste… Inseamna ca ii papuc! Sau ii frica de sotia lui? Exista oare sentimentul de a o nu pierde? Nu inteleg…Te rog Sorin…cu o parere! Merci!

    • Sorin spune:

      Este nesigur. Nu știe ce să aleagă. Da, îi este frică să nu piardă relația cu soția și apoi s-o regrete. Cu ea relația este mai oficială decât cu tine, așa că va ține mai mult la aceea. Acum că s-a prins soția este cam forțat să aleagă și nu știu ce va alege. Deocamdată se pare că soția. Dar potea va mai încerca ceva cu tine mai târziu cănd crede că nu va mai fi prins. Nu știu dacă va rupe relația cu ea, dar, întrucât nu pare o persoană foarte hotărâtă, este foarte posibil să aibe aceleași dubii și dacă alege să fie cu tine. Altfel spus, este posibil ca chiar dacă rupe relația cu ea și începe o relație cu tine, să încerce în scurt timp să o cucerească pe soție înapoi sau să caute o altă persoană. Punctul lui slab de care beneficiezi tu acum va rămâne acolo. Bine, asta nu înseamnă să nu încerci. Obține cât poți de mult de la viață! Toți suntem imperfecți, toți avem puncte slabe. Nu ar mai avea nimeni relații dacă ar căuta perfecțiunea. Îți spun doar să fii pregătită că viața îți poate da la gleznă oricând.

  • Robert spune:

    Buna,Sorin. Prietena mea a început să nu mai aibă încredere în ea. De câteva zile îmi spune că se simte inutila,că nu are nici un rost în viața și nu știu cum să o ajut sa ii recapăt încrederea.

    • Sorin spune:

      Mergeți la un psiholog împreună. Nu există sfaturi atât de puternice. Este ok să meargă și singură. Dar o poți însoți dacă preferă așa (măcar la început).

  • Mladita spune:

    Buna Sorin,
    Intre timp dupa ce ti-am scris am decis sa schimb foaia si sa incerc sa joc teatru ca nu m ar afecta comportamentul lui rece si fara explicatii si fara dorinta de a relua relatia si pur si simplu sa incerc sa nu i mai pun intrebari si sa l caut non stop.Si surpriza cam da roade: ti-am zis ca a plecat in delegatie de serviciu si nu a vrut sa spuna unde iar eu imediat am crezut ca i cu vreuna.Sora mea m-a sfatuit sa nu incep sa fac crize si sa ma port normal chiar de ma doare ca asa aflu mai multe.Asa am facut.Astazi de ex credeam ca e cu una ptr ca a raspuns fff sec la mesaje.Mesaje nu cu iz de cearta ci cu sentimmente.Intr un final ma suna si nu imi veni sa cred ce bine dispus era!!! oare totusi efortul depus de mine de a merge 1200 km pana la el ,l a pus pe ganduri? nu stiu.cert e ca parese ca m a luat in considerare ptr ca printre randuri cand ii sp ca l iubesc si de aceeia am mers,el arunca subtil ca eu de el ar relua relatia cu mine apoi eu as zice ca nu ma acomodez in strainatate unde i el.Deci,ceva se petrece.Si raseram,lucru pe care nu l-am facut de mult.Ideea e ca eu nu stiu sa ma port sa nu mai ajung la certuri caci de asta fuge el si de intrebari.Ajuta ma tu cu sfaturi,cum sa ma port? ce nu ti-ar placea tie sa iti faca o femeie? ceva gen.Ideea e ca functioneaza daca nu l controlez smd.Multumesc mult ptr toate raspunsurile parca rupte din mine.

    • Sorin spune:

      Întreabă-l pe el ce i-ar plăcea, mai degrabă. Continuă cu ce funcționează. Și, eventual, pune-ți o dată limită până când relația ar trebui să ajungă acolo unde ți-ar plăcea.

  • Andreea spune:

    Buna ziua! Iubitul meu trece printr-o perioada grea, este bolnav, nu de ceva netratabil, dar din cauza aceasta a renuntat la pasiunea lui, sportul (judo) si asta l-a facut de nerecunoscut. Am facut tot ce am putut sa incerc sa il ajut , dar nu vrea, si acum cred ca am fost prea sufocanta. Si pana la urma s-a despartit de mine , a spus ca nu mai se simte el si ca nu mai poate sa ma iubeasca ca inainte si ca ar fi mai bine sa il uit!Nu stiu cum sa il ajut, sau mai bine las lucrurile asa, poate are nevoie de o pauza? Ce sa fac?

    • Sorin spune:

      Pare să intre în depresie. Are nevoie de ajutor. Încearcă o intervenție (ca-n filme) cu prietenii și familia lui. Vezi pe internet care este procedura (să nu ajungeți să vă uniți toți și să-l criticați, de exemplu).

  • Mirela spune:

    Buna ziua ! Sunt căsătorită de 20 de ani cu soțul meu .Din relația noastră nu au rezultat copii , deși ne-am dorit foarte mult si am incercat tot ce se poate.Foarte multi ani eu am avut un job acasa , el plecat la serviciu .Am incercat sa fac sa fie totul bine cat m-am priceput, sa se poata relaxa dupa program ,sa-l scutesc de muncile de acasa sa avem timp mai mult pentru noi.Am crezut in el , am crezut in noi.De câțiva ani observ ca nu mai oferă fără sa-i cer o îmbrățișare, o sărutare.Plimbarile noastre pline de dragoste acum au devenit monotone, el este gânditor mai tot timpul,absent la multe discuții , nu mai este atent la ce spun .Am cautat să-mi explic ce se intampla cum :După 17 ani am îndrăznit să mă uit în telefonul lui.Convorbiri de care a încercat să se eschiveze ca sunt clienti de la munca.Am început să fiu mai drăguță,mai amabilă,sa nu aibe motive sa fie distant , în zadar ,în schimb am observat ca in afara de mine cu orice persoana era altfel, zâmbitor, deschis ,degajat.Dupa cativa ani , am început să vorbesc, sa spun ce ma doare si a dat vina pe serviciu.Bun , a schimbat serviciul , lucram impreuna de un an . Comportamentul lui fata de mine nu s-a schimbat din contra , la orice discuție a început să ridice tonul si chiar sa ma si lovească.Observ ca este foarte amabil si zâmbaret cu persoane feminine , deși nu este necesar inventează motive sa ajunga in preajma lor ,eu fiind foarte atentă la tot .Cand se intoarce revine la starea inițială fata de mine , nu povestește nimic din contra, face pe aparatul.Cs mai observ este ca urmărește cu privirea aceste persoane , se admira si analizează des ,deci eu numai sunt pe nicăieri. Ce pot face in aceasta situatie ? Ce vrea el de fapt , eu sa ma mai amagesc doar ca am soț? Relatii sexuale nici atât, poate o dată la două luni dar fără pic de tandrețe. Ce pot face sa-mi recapete starea mea de alta data chiar in conditiile date ,măcar pt sufletul meu ? Vă mulțumesc!

    • Sorin spune:

      Ai încercat să fii mai atractivă. Era, într-adevăr, una dintre modalitățile care ar fi putut da roade. Ce mai poți face este să-i copiezi comportamentul. Să te porți frumos cu alți bărbați. Asta este foarte probabil să-l facă violent, mai ales că a fost în trecut. Dar este ceva ce are șanse mari să-l atingă. Totuși, sunt șanse foarte mici să devină soțul care a fost. Lucrurile vor merge în mai rău când cineva îi va cere să rupă relația cu tine. O altă variantă de întârziere, care ar putea să meargă sau nu (vezi cum stau lucrurile la voi) ar fi să implici familia și prietenii și să vorbești cu el și cu ei despre asta (în același timp), despre cum te simți, ce ți-ai dori etc.

  • Maldita spune:

    Buna Sorin,
    Cum am sp te tin la curent cu fostul care intr adevar se pare ca nu ma mai vrea in viata lui. Nu stiu daca are sau nu alta relatie sau efectiv ii place sa fie liber si sa faca doar sex. Ideea e ca eu am tras de el si el imi raspundea evaziv dar nimic concret. Din asta eu am tras clc singura ca lasa portita,ca m ar tine de rezerva..m am inselat. El chiar nu ma mai vrea. Asta am dedus dupa ce intr un final desi a trecut un an de cand nu ne am vazut fizic ci doar am vb prin mesaje si numai ne certam ptr ca el nu spunea lucrurilor pe nume,sa merg sa dau fata n fata cu el sa vad ce simte si sa imi zica concret ce vrea?! Am mers si nu s a bucurat deloc,nu a apreciat ca am venit 1200 de km,a vrut doar sex dar a zis sa nu interpretez. Nu a vrut sa l sarut. Nimic. A zis ca el nu mai vrea sa fim impreuna dar dupa ce l am rugat sa sp clar. A zis si ca are pe cineva…acum nu stiu are sau nu ca i am gasit prezervative si cu mine nu le foloseste. Deci face sex clandestin cred…at nu are o relatie serioasa. Asta m a facut sa lupt..insa el e vehement,nu si nu din motive ab banale…ideea e ca este ffff influentat de o fosta sau poate si ea actuala,nu stiu totu i mister la el. De ex era ecranul pornit la tel si mi a zis ca l inregistrez sau am purtat o camasa a lui si dupa ce am plecat de la el m a intrebat de camasa dar ca si cum se temea sa nu fac ceva cu camasa gen vraji. Asta m a facut sa imi dau seama ca i influentat si chiar crede in ce i zic altii. Mai mult are o deplasare cu serviciul si sub nici o forma nu a vrut sa zica unde?! Sa inteleg ca el chiar nu ma mai vrea,nu?! Ideea e ca eu as vrea sa l readuc in viata mea si nu stiu cum sa procedez. Sa incerc sa nu ma mai cert din cauza a ce imi zice?! Nu stiu,ajuta ma. Cand am facut dragoste nu am simtit ca face sex,noaptea am dormit imbratisati..dar ziua parca ma respingea. Oare ii e teama sa se reapropie de mine?! Nu stiu ce sa mai fac. Faptul ca ma respinge ,ma face sa lupt dar ma si umilesc mult. Offff….

    • Sorin spune:

      Nu mai sunt șanse. Sex este ceva ce un bărbat rareori refuză, mai ales dacă este singur. Dar nu mai vrea o relație cu tine, din păcate. Îmbrățișarea și sexul au fost cadou pentru tine pentru că ai făcut atât efort. Dar, indiferent dacă mai are pe cineva sau nu, între voi s-a terminat. Dacă nu ți-a spus clar a fost pentru că nu vrea să te rănească, dar eu aș zice că te rănește mai mult că nu știi ce vrea. Probabil ți-a și spus, de altfel, că nu mai vrea să fiți împreună, dar ai sperat că este valabil doar în acea zi. Poți să continui să te umilești, dar nu vei avea relația pe care ți-o dorești cu el. Vezi și răspunsul anterior. Ce poți învăța, chiar dacă nu ești dispusă acum când ești furioasă pe el, pe mine și, poate, pe toți bărbații. (Și eu am fost în locul tău – și femeile fac asta).

  • Marius spune:

    Buna ziua, am nevoie de un sfat va rog pentru ca nu stiu cum sa fac si ce sa fac.
    Am avut o relatie de 6 ani jumatate, in care am fost impreuna aproape zilnic, am facut totul impreuna si ne am iubit foarte mult. Am facut totul pentru ea, nu am inselato, nu am vorbit cu nicio fata pe ascuns de ea sau sa fac alte lucruri.
    Am tot avut certuri mai mici sau mai mari sa zic asa, in ultima perioada, si de la ultima cearta eu am simtit o ca s a racit ffoarte mult fata de mine. Mi a spus ca are nevoie de o pauza ca sa isi dea seama ce simte cu adevarat. Nu am putut sa fac pauza, am tot continuat sa vorbesc cu ea si ne am impacat ca sa zic asa. Doar ca am simtit o foarte rece si foarte schimbata fata de mine. Dupa 1 saptamana mi a dat un mesaj pe care atunci cand l am citit am simtit ca o sa cad din picioare. Mi a zis ca de doua saptamani vorbeste cu un baiat, si ca nu este vina lui ca ea a vorbit cu el, ca este vina a tot ce s a intamplat intre noi in ultimul timp.
    M a durut si mai tare ca este “prieten” cu mine ca sa zic asa, iar ea l a cunoscut prin mine…
    Mi a zis ca nu stie cum a facut asa ceva, ca nu o sa si o ierte niciodata. I am spus ca sunt dispus sa trec peste pentru ca doar a vorbit, nu s a intamplat nimic fizic. Si el nici macar nu sta in acelasi oras.
    Nu am stiut ce sa fac, cum sa reactionez, am iubit o si o iubesc din tot sufletul meu,i am spus ca sunt dispus sa trec peste, doar sa isi dea seama ce simte. Si mi a spus ca nu stie ce vrea si ce simte.
    Am vorbit cu tipul la telefon, mi a spus ca ea i a zis lui ca relatia noastra trebuia terminata de mult, si mi a zis ca ea il alinta, ca vorbesc zilnic.
    Are 23 de ani iar eu 29. Am fost primul ei barbat, am crescut alaturi unul de celalalt..
    Nu stiu ce sa mai fac, nu imi vine sa cred asta si ma doare pentru ca am avut cea mai mare incredere in ea..
    Am mare nevoie de un sfat..

    • Sorin spune:

      Faptul că ai fost primul din viața ei nu înseamnă nimic. Nu vrei să stea cu tine din datorie sau tradiție. De asemenea, nici din milă nu vrei să stea. Dacă s-a dus pasiunea și nu ați reușit să o reactivați, atunci este ceea ce este. Ce-ați învățat din relația asta? Cum ar putea fi mai frumoasă următoarea? Când ai fi putut să te prinzi că vă distanțați? Ce-ai fi putut face? Știu că este dureros și trebuie să treci printr-un doliu. Nu poate fi altfel, nu-i așa? Vei supraviețui. Am trecut mulți prin el. Poate reușești să-l previi o următorul.

  • Ana spune:

    Buna, sunt împreuna cu un băiat de la 16 ani.
    Când l-am cunoscut am crezut ca este cel mai bun,respectuos și iubitor din lume.
    Am fost atât de îndrăgostiți ca nu mai am ținut cont de nimic și de nimeni.
    El sa mutat in Germania pentru mine,a stat in aceeași casa cu mine și cu părinți mei.
    Inițial am fost foarte fericiți,fericirea a durat cam o luna și ceva …
    Observasem niște lucruri diferite la el…dintr-odată parca mam trezit din visul meu frumos și am dat de realitate.
    Ne certam aproape in fiecare zii,mă jicnea și era foarte gelos.
    Sau întâmplat și multe episoade cam urate …nu mă bătut dar orcum mă înjosit mult.
    El muncea pentrucă este mai mare ca mine cu un an și ceva și eu mergeam la școala pentrucă eram minora.
    Contribuia in casa cu bani,și și din cauza asta am avut cearta cu el.
    Cam am făcut 18 ani am lăsat școala ca sa mă duc la munca,chiar dacă iubeam foarte mult școala l-am pus pe el pe primul loc.
    După un timp scurt ne-am mutat de la părinți mei,pentrucă mi se părea ca și din cauza lor nu avem înțelegere.
    Ne mutasem,cumpărasem tot singuri încet,încet.
    Într-adevăr a mers mai bine la început dar nu in totalitate.
    La nici aproape o luna de zile de când ne mutasem la adus pe unchiului.
    Cheltuisem o grămada de bani cu el i-am chirie,marcare,țigări și multe altele.
    Dar degeaba ii plătisem chirie ca tot cu noi stătea
    Mergeam la munca și eram foarte stresată.
    Trebuia sa fac mancare și curat pentru toți și niciodată nu au fost multumiți.
    Multe certuri și vorbe am suportat pana când intr-o seara neam despartit.
    Mam reîntors la mama și am crezut ca pot sa îl uit,dar nu a fost așa.
    El sa rugat de mine sa ii dau niște bani ca nu mai avea,și ne-am întâlnit.
    El a fost cu mașina și cand a venit am urcat.
    Am vorbit și mi-a zis ca nu pentru bani venise..ci pentru mine.
    Mi-a zis ca nu a mâncat nimic,ca fără mine nu poate,ca și-a dat seama de greselile lui…și multe alte lucruri..
    A plâns ca un copil și îl vedeam ca suferă.
    L-am iertat și mam reîntors înapoi cu el.
    A fost bine o săptămâna poate nici atât și a început cu reproșurile.
    Unchiu lui intre timp tot noi îl Țineam pentrucă nu era instare sa muncească și nici nu vroia.Din cauza lui am avut probleme cu patrona și nea dat afara.
    A trebuit sa ne căutam alta chirie …a trebuit sa plătim Iara o grămada de bani.
    Ne-am mutat in alta casa,am fost și in România pentru buletin.
    Unchiu lui l-am mutat in alta chirie,i-am adus și iubita și și sora.
    Ne-am regăsit practic aproape fără nici un ban,mi-a fost foarte greu sa împart bani ca sa plătim tot.
    Aproape aveam ce mânca.
    Uitasem pe iubitul meu l-au concediat tot din cauza lu unchiului și din cauza lipsei de interes a lui iubitul meu.
    In ultimul timp este un pic mai bine cu bani.
    L-am băgat și pe iubitul meu la munca unde sunt eu.
    In chiria unde ne-am mutat patronul a vrut sa vândă apartamentul și deoarece eu muncesc de mult și am Contract nedeterminat mam gândit sa mă bag inprumut la banca.
    Mam băgat și săptămâna viitoare o sa semnez actele de la Notar (este ca și luată).
    Am vrut sa ne fie bine,sa plătim pentru noi.
    Lui nu ia convenit atâta de chestia asta deși am vorbit înainte de a face pasul asta.
    Acum îmi reproșează ca pot sa îl scot afara când vreau și etc.
    In ziua de azi am 19 ani și stau de 3 ani cu el.
    Tot ne certam poate mai rău ca înainte și este un om insuportabil.
    Am uiatat sa Menționez ca in toți acești ani nu am ieșit aproape deloc,mam închis in mine și nu am vorbit de problemele astea cu nimeni.
    Toată ziua munca și cearta.
    Mă gândesc la omul care a fost înainte și tot sper ca se va schimba pentru mine.
    Îmi este greu!!!
    Mai are momente când își revine un pic dar tot comportamentul ăla urat are.
    Nu îl înțeleg mă înnebunește toată ziua,zici ca este copil.
    Tot vrea sa mă îmbrățișezi și sa mă pupe cu forța și dacă eu nu vreau.
    Nu mă lasă sa dorm,are comportamente ne normale.
    Mam distanțat de el într-adevăr și el vede asta.
    Tot vrea sa fie ca la început dar eu nu pot.
    Sunt epuizata psihic.
    Am trecut prin prea multe la vârsta mea…și încă trec..
    Nu știu cum sa rezolv și sa fie bine.
    In ciuda toate lucrurilor care sau întâmplat eu tot îl iubesc dar este greu cu el.
    Nu as vrea sa îl las după atâtea ..
    Nu știu pur și simplu cum sa îi schimb comportamentul.
    Cum as putea face?
    Te rog dami un sfat sau dați cu părerea ca eu nu mai știu.
    Îți mulțumesc foarte mult dacă o sa răspunzi!

    • Sorin spune:

      Nu se va schimba. Cel puțin nu atât cât este în relație cu tine. Deja aveți un mod solidificat de a relaționa. Nici tu, nici el nu vreți schimbare. Ție ți-e frică de faptul că nu te-ai putea descurca singură și poate și lui. Chiar dacă te iubește, doar așa îți poate arăta și nu știu cât valorează asta pentru tine. Vrei să schimbi tu sau aștepți să schimbe e el? Dacă alegi varianta b, măcar stabiliți exact ce anume vrei, specific, ce ești dispusă să oferi la schimb și cât timp să așteptați. Și care sunt acele lucruri care se lasă cu despărțire subită.

  • Adriana spune:

    Vorbesc cu un baiat de cateva saptamani si in ultimul timp s-a indepartat de mine si nu mai vorbim la fel de mult. Cum il pot intreba daca mai vrea sa vorbim fara sa sune forțat?

    • Sorin spune:

      Nu știu ce înseamnă “forțat”, dar poți fi sinceră cu el: îi poți spune ce simți (că îl placi), ce ți-ai dori (mai mult timp împreună), ce-ai observat (că ai impresia că s-a îndepărtat) și te întrebi dacă așa este, dacă este un motiv și cum să faceți că timpul petrecut împreună să fie mai plăcut pentru amândoi (eventuală negociere). Desigur, poți declanșa o despărțire prea rapidă, dar poți și preveni una. Fără riscuri nu se poate.

  • Maldita spune:

    Buna Sorin,
    Ce bn ar fii sa vezi la timp mesajul meu. Ti am mai scris eu si mi ai rasp la fix. Ti am zis de fostu care mai tine portita deschisa,nici nu sp ca nu ma mai vrea,nici ca ma vrea. De comunicat tras cu clestele. Acum am decis sa merg la el in strainatate unde ma aflu si in vacanta,sa discutam fata in fata. Crezi ca ma crede disperata?! Sincera la cum s a purtat si m a ignortat mai mult in tot acest timp,nu cred ca l mai iubesc f tare insa totusi am momente cand plang ca ma ignora. Asa am decis cu orice risc sa dau ochii cu el. Ptr ca ma tine in loc. Nici ca,nici ca…Sincera nu stiu cum sa ma port. Sa las trecutul si sa nu i scot ochii ca m a ignorat…nu stiu…offf

    • Sorin spune:

      Spune-i ce simți. N-ai de ce să-i scoți ochii. Viața ta nu este responsabilitatea lui. Nu ți-a promis nimic (cred). Dar poți să-i spui ce ți-ar fi plăcut. Cum te-ai simțit când te-a amăgit. Nu uita, însă, că orice îți spune că va face este nesigur. Nu pare o persoană responsabilă. Ce vei obține sunt dezamăgire și o încheiere (closure) sau alte amăgiri și așteptări. Știu cum este să te gândești doar la o persoană. Este greu să reziști tentației. Te va crede disperată, apropos, dear și ce dacă? Este ok. Nu există greșeală, există feedback, cum se zice în Programare Neuro-Lingvistică.

  • Mirela spune:

    Buna, trec printr o perioada foarte grea a vieții mele.. iubesc pe cineva și băiatul acela și a ales părinții in locul meu, fiindcă ei nu sunt de acord cu mine, nu l am pus sa aleagă pe cineva, doar sa rezolvam cumva, fiindcă știu Ca ma iubește.. dar el acum nu mi mai Răspunde îmi spune ca ma iubește dar nu vrea sa fie pus la mijloc.. as vrea sa mi dați un sfat.. ce sa fac?…

    • Sorin spune:

      Gândește-te că te vei căsători cu el. Cum va fi viața voastră? Întreaga viață. Singura! Dacă le-ar tine piept doar sărbătorile ar fi groaznice. Crezi că va putea? Știu, îl iubești. Nu înseamnă că “ți-e dat să fii cu el sau ceva”. Dacă nu este de partea ta, vei fi mereu o intrusă în familia lui și se vor aștepta să le pupi picioarele că ți-au acordat această onoare. Asta dacă te acceptă. Dacă nu, vei fi motivul pentru care toată lumea iese din cameră sperând că vei înțelege. Și el va fi mereu în dubii dacă este cu fata potrivită.

  • Roxana spune:

    Vă mulțumesc mult pentru răspuns. Voi tine cont. O seară frumoasă!

  • Roxana spune:

    Sunt pe gânduri in legatura cu atracția lui sexuală în legătură cu nepotii lui, pentru că e posibil sa aveti dreptate, si asta mă înspăimîntă ce-i drept. 🙁 După primele 2 săptămâni în care ne-am mutat împreună, am avut deja prima discuție pe tema acesta, motivul fiind faptul că el mereu voia să mergem la ei, în fiecare zi aproape… dacă voiam să ieșim undeva, imediat il auzeam ca luam si copiii cu noi, de parcă ar fi copii nostri. 🙂 Aiurea! Cand eu nu eram acasă, aducea copii sa doarmă cu el, copii având (6, 8, 10 ani) si unul fiind de 1 an și câteva luni. Mereu imi spunea ca i se face dor de copii si ca merge sa-i pupe. 🙂 Asta mă pune mult pe gânduri, deoarece la prima cearta pe tema asta, el ma certat urât ca ceea ce vreau eu de fapt, nu-i normal, si ca el nu are cum sa nu mai meargă, eu i-am cerut să mai reducă din acest lucru, sa meargă la rar. Eu am refuzat să mai merg cu el, iar el s-a obișnuit să meargă singur. Mă lasă plângând acasă, sau supărată,si nu-l interesa, efectiv era pe usa pleca , si de multe ori se întorcea acasă cu unul dintre copii, cel mic de 1 an. Mă lasă masca. 🙂 Stiind ca nu sunt foarte încântată de acest comportament al lui. Mă sperie gandul ca ar putea fi cum spuneți dvs, si mă face să nu mai suport acesta situație. Vreau să vorbesc cu el si sa-i arat mesajul dvs, si sa discutam putin despre asta, ei sa-i propun sa mergem la un test poligraf, doar asa as ramane cu conștiința împăcată. Credeti ca este bine sa fac acest lucru? Nu mai stiu ce sa mai cred, el sigur o să nege absolut tot, si mă va minti ca intotdeauna.

    • Sorin spune:

      Pare să fie o tensiune sexuală în interiorul familiei lui. Faptul că-i plac filmele porno nu este nimic deosebit. Este ca majoritatea băieților / bărbaților. Faptul că nu vrea să se uite cu tine, iarăși nu este special. Nici cu sora nu se uită, nu? Doar i-a trimis. Au o relație mai apropiată că se știu mai demult și au mai multă încredere unul în celălalt. Are și o nuanță sexuală. Legat de pedofilie, cum spuneam, poate nu se întâmplă nimic nevinovat. Depinde de la om la om ce face cu această orientare. Spre deosebire de homosexualitate, pedofilia nu se face cu un adult care consimte, așa că ideal ar fi să se țină de niște granițe. Schimbatul este un proces foarte lent și asta când te ții de el și ești motivat. El nu ar motivație, pentru că nepoții sunt principalii și ei nu sunt în pericol să plece. Aș mai vrea să precizez că și tu mai ai de învățat despre relații și cum să te porți cu partenerul. Este ok. Sunteți la început. Aveți amândoi lucruri de învățat. În cazul tău, de exemplu, încerci să-l învinuiești pe el pentru faptul că relația nu merge. Ai vrea să stea cu tine că „așa trebuie”, nu încerci să-l captivezi să stea cu tine. Vrei să-i arăți că tu ești cea bună, iar el cel rău (mulți dintre noi facem asta, nu crede că ești în urma tuturor, dar asta înseamnă că mulți dintre noi au de învățat la capitolul ăsta), pe când totul este contribuția amândurora. Soluțiile, deci, ar trebui să vă implice pe amândoi.

  • Roxana spune:

    Nepoți sunt micuți, de 1 an si ceilalți au până în 10 ani. El a crescut cu acei copii, a dormit cu ei ani de zile. De asta sa fie atat de atasat? Din cate am vazut, alții băieți cand se îndrăgostesc de o fata, sunt foarte atenți, grijuli cu iubita lor.. la noi nu a fost deloc așa. Tocmai de asta mă tot gândesc, că el stie cat de mult il iubesc, e posibil sa se complaca in situatia aceasta, din acest motiv? Mi-a promis că o să se schimbe? Dvs ce credeti?
    Ar mai fi o chestie care mă lasă cu multe semne de întrebare. Sora lui fiind de 40 de ani (el 25) i-a trimis într-o seară filme porno, mai multe la număr. Reacția lui a fost aceea de a-mi ascunde acest lucru? De ce oare? După mai multe insistențe mi-a arătat într-un final, chiar în acel moment, după ce le-a primit. Am rămas masca. 🙂 Vreau să vă spun că, eu eram nervoasă iar el era calm, nu știa cum sa ma minta, imi tot spunea ca daca asa este ea, el ce sa faca? Nu la forțat nimeni sa-i permită ei acest lucru, a facut-o el pentru ca sa complacut asa, ia suras ideea asta, poate i-a placut. Mai ales ca-i plac filmele porno. Nu puteam să înțeleg nimic. El nu era deloc deranjat de acest lucru, dimpotrivă, voia doar sa tina ascuns de mine, atât. L-am întrebat, ce inseamna asta? Mi-a zis ca nu stie, ca asa e sora lui.. sora lui fiind o persoana extrem de deschisă, fiind vorba de sex. Mai p.s. este o persoana care asta face, merge din floare in floare, ca sa zic asa, si sa nu ma exprim altfel. Iubitul meu, când ne-am cunoscut era virgin. Nu mă asteptam la o asemenea relație deschisă intre el si doar lui, mai ales fiind si diferenta de varsta. Fata de mine el nu este asa deschis, cel puțin el mi-a zis ca imxa are momente cand ii este rusine sa-mi spuna sau sa-mi ceară anumite chestii.
    Cat de normal vi se pare acest lucru? Adica fata de sora ta sa fii asa, si fata de iubita ta sa fii mai închis? M-am gândit că dacă tot îi plac atât de mult filmele porno, i-am cerut să ne uitam amândoi (doar ca sa vad ce gen de filme-i plac, ce vrea el de fapt). A refuzat automat. Ca el nu vrea așa ceva, ca nu i se pare normal. Adică să se uite cu mine nu e normal, dar sa-i trimita sora lui filme e normal? Ar fi trebuit să le fie rusine la amândoi. Eu nu accept așa a ceva, si am discutat cu el pe tema asta, si cu ea, mi-a spus că nu se va mai repeta. Plus ca, am impresia ca el ma mintit in legatura cu asta, deoarece aceste lucruri nu par a fi noi in peisaj, par mai mult a fi vechi aceste obiceiuri. N-ai cum sa ajungi sa faci asta, așa brusc fara a avea un motiv, e clar ca relatia asta a lor a fost asa dinainte de a mă cunoaște. Nu inteleg de ce nu ar vrea sa recunoasca? Mie imi spune ca acest lucru e normal, si el tocmai de asta nu a fost deranjat. Dar de ce mi-ar fi a ascuns asta, daca tot îl consideră normal? Ce ar trebui să cred?
    În toată acesta relație, am suferit enorm, am plâns foarte mult, însă am asteptat ca el să se schimbe. Poate ca gresesc, dar o fac din cauza ca il iubesc mult, mai ales că e primul meu iubit. 🙁 Știa că mă deranjau multe, dar pot să spun că nu la interesat. El mereu făcea de vrea, parca intenționat. Familia mea imi spune sa închei relatia ca nu merit așa ceva, dar nu pot, mi-e foarte greu sa ma gandesc ca nu voi mai fi cu el.
    El discuta tot cu frații și surorile lui, despre noi, iar eu nu sunt de acord cu așa ceva. Ce este intre noi, ideal ar fi sa rămână intre noi si atât. Noi suntem diferiti, se poate vedea cu ochiul liber, total opuse. E foarte deranjat daca-i spui ceva de familia lui, sau de frații și surorile lui. Însă în legătură cu mine nu-i asa.

    Cum as putea sa-l schimb?
    Imi tot spune ca el nu poate sa fie ca mine, ca el e genul care nu isi arata afecțiunea, așa imi spune. În schimb cand vine vorba de familia lui se schimba. Cu nepotii lui se joacă, îi pupă si cam atat.. E foarte bucuros cand e in preajma lor. E enorm de fericit ca are nepoți. Ii plac copiii. În schimb s-ar speria sa aiba el unul. :)) E un băiat care e foarte copil la minte, imatur as putea spune. Vorbeste mult si prost, chiar fara rost. Asa e el. E foarte grăbit, agitat, mereu e asa.. asta stilul lui. E foarte atent cu frații și surorile lui, mereu e primul care le sare in ajutor, dar din partea lor nu e asa.

    Sunt curioasă de faptul că, el imi spune ca o sa se schimbe pe parcurs, si ca nu va mai fi asa. În relația lui cu familia mi-a spus să nu mai intervin. Familia lui nu e de acord cu acesta relație. Iar intervenția familiei si a a fraților ne face rau, dar el nu vede asta. E orbit de iubirea dintre ei, ca frați.
    E posibil oare sa se poata schimba? Sau ma amagesc eu, sperând asta?

    Va mulțumesc mult pentru raspuns.

  • Roxana spune:

    Buna! Ma numesc Roxana, si am 22 ani.
    Am o relatie de aproximativ 2 ani cu iubitul meu (25). Amândoi suntem la prima noastră relație, nu a mai avut nici el/eu iubit/a. Relatia noastra a început cu stângul, el nu stie cum sa se comporte cu mine, nu stie sa imi ofere afectiune si atentie.. etc. Vreau să spun că la începutul relației am trecut cu vederea, sperând că el se va schimba, însă nu sa intamplat asta. Locuim împreună de 1 an, si discutiile noastre devin tot mai serioase si dese. De cand ne-am mutat împreună, nu l-am simtit sa fie bucuros că stă alături de iubita lui, din contra, nu voia să iasă cu mine, sa mă scoată, sau sa stea cu mine acasă să ne uitam la un film, aveam impresia ca se plictisește. Sau chiar se plictisea. Toată atenția lui era îndreptată spre familia lui și spre nepotii lui, cu care ar fi stat non-stop, daca se putea. Inteleg ca iti iubesti nepotii, dar cand te concentrezi si asupra relației? Cand i-am spus că aș vrea să îmi ofere mai multă atenție, si sa nu mai iesim mereu cu nepotii lui, mi-a sărit în cap, cum ca, ceea ce vreau eu, nu se poate ca el isi iubeste enorm nepotii, frații si familia. Eu am cerut doar sa imi ofere atentie si iubire. Tin sa cred ca el nu ma iubeste, sau de ce s-ar comporta atât de urât și indiferent cu mine? De ce nu se comportă si el ca un băiat care își iubește iubita. Mai ales că sunt prima lui iubita. Eu il iubesc enorm de mult, si nu stiu ce sa mai fac ca sa meargă relatia. Am avut multe discuții pe tema asta, si degeaba. Face mereu ceea ce vrea el. Într-o săptămână merge de 3-4 ori la nepotii lui, mereu imi spune ca i se face dor de ei? Dar de mine de ce nu simte sa isi faca timp, mai ales că suntem la începutul relației. Ce sa cred? Ca nu ma iubeste? E posibil sa ma iubească si sa se comporte așa pentru că așa e felul lui? Nu stiu ce sa cred, si nici ce sa fac. Am luat o pauza de o luna, în speranța că se va schimba ceva, si nu s-a schimbat nimic. A rămas la fel. Cer eu prea mult, ca in relatia mea cu el, sa fiu eu prioritatea lui? Multumesc!

    • Sorin spune:

      Este posibil să te iubească și acesta să fie felul lui, într-adevăr. Pe de altă parte, după cum ai observat, felul lui de-a fi este o trăsătură stabilă. Poate asta a fost valoarea lui insuflată în familie. De asemenea, în funcție de vârsta nepoților și modul cum se joacă cu ei (cu multe atingeri) ar putea să însemne o atracție sexuală. Ceea ce nu înseamnă, neapărat, că i-ar abuza sexual. Poate să fie satisfăcut doar de asta, să fie toți fericiți. Ceea ce ar fi o bună soluție pentru el, unde toată lumea este fericită (însemnând el și nepoții), dar care te cam lasă pe tine pe afară. Astfel ai fi mai mult alibiul lui, decât iubita lui. Apropos, my este de acuzat; atracția nu este ceva ce decidem, ce ține de noi. Ce facem cu asta ține de noi. O altă variantă ar fi că se plictisește făcând lucruri cu tine, că a crescut făcând lucruri de băieți sau cu copii și asta știe să facă. Ați putea clarifica mai mult ce vă place fiecăruia și să găsiți ceva comun, dacă există. Altfel, indiferent cât te iubește, asta este viața ta de zi cu zi. Dacă nu vrea să se schimbe, trebuie să alegi ce vei face. El nu este de învinuit. Așa a fost, asta a avut să-ți ofere, nu te-a amăgit. Iubiri mai sunt de găsit.

  • Leho spune:

    Buna ziua.Am un prieten care face psihoterapie dar nu povesteste toate frămîntările lui,credeti ca ar trebui sa vorbesc cu psihoterapeutul?Multumesc.

  • ioana spune:

    Ioana, 25 ani
    Nu stiu ce sa fac sa scap de golul asta de singuratate. Nu sunt depresiva, dar ma simt foarte singura. Eu am probleme cu timiditatea/lipsa de comunicare. Eu lucrez la un birou de contabilitate, dar nu am colegi. Sunt doar eu si cei 2 sefi ai mei, care sunt sot si sotie. De cand eram mica ma confrunt cu lipsa de comunicare. Nu am nici prietene care sa ies in oras. Ies din cand in cand cu niste foste colege de liceu si cu o nepoata(mama ei e vara primara cu mine). Ea are 18 ani, dar pare destul de matura.
    De 2 luni am terminat o relatie cu un baiat care l-am iubit si il iubesc si acum foarte mult. El s-a despartit de mine deoarece nu s-a intamplat nimic intim intre noi si a considerat ca nu suntem compatibili. Eu desi stiam ca nu suntem am continuat relatia deoarece l-am iubit si pe mine nu ma interesa aceste lucruri. Si am vazut in privirea/ochii lui ca si el ma iubea la fel, desi el a fost primul care a zis ca ma iubeste si dupa aia eu am fost cea care i-a zis ca il iubeste. Dar se pare ca m-am inselat in privinta lui. El s-a despartit printr-un mesaj pe Facebook deoarece nu a avut curajul sa imi zica in fata. Eu fiind nervoasa si socata i-am dat inapoi ursuletul de plus care mi-a dat cand am implinit o luna. Am vrut sa aiba si o amintire de la mine si ursuletul era singurul lucru care puteam sa ii dau. Stiu ca am gresit in privinta asta si regret, dar nu mai pot da timpul inapoi sa repar. De la despartire nu am vorbit deloc cu el. Zilele trecute l-a intrebat o cunostinta de a noastra daca sufera si a zis ca nu, doar ca e suparat ca e singur. Si i-a spus ca, decat sa se intoarca la mine mai bine ramane singur toata viata .Cand mi-a trimis mesajul de despartire m-a blocat pe Facebook dupa cateva zile m-a deblocat si dupa o luna mi-a trimis iar cererea de prietenie, eu am acceptat. Mi-a zis ca vrea sa fim amici, dar eu nu vreau asta. Mi-a dat like-uri la poze, imi vizualizeaza povestile atat pe Facebook cat si pe Instagram. Nu mai inteleg nimic. De ce, daca nu vrea sa auda de mine imi da like-uri la poze? Stiu ca poate nu inseamna nimic, dar mi se pare foarte ciudat acest lucru. Imi este foarte dor de el si imi lipsete foarte mult. De fiecare data cand mentionez de el in fata cunostintelor sau familiei imi zic sa il uit si sa caut pe altcineva. Dar eu sunt si foarte pretentioasa, deoarece ma uit mai mult la aspectul fizic. Mentionez ca nu am avut pana in prezent relatii intime cu nici un baiat si ma simt prost si ciudat deoarece imi doresc asta. Cu fostul nu am avut, deoarece am vrut sa fiu sigura, desi am simtit de multe ori si de multe ori imi venea sa ii zic asta. Dar am vrut sa vad daca va putea astepta cateva luni.
    Am fost cand eram in liceu la un psiholog cu timiditatea, dar nu m-a ajutat foarte mult. Parintii mei sunt divortati de cand aveam 2 ani. Pe tatal meu nu l-am vazut niciodata si nici nu vreau sa il vad. Eu locuiesc cu mama. Dar ma simt foarte trista ca nu am prietene cu care sa ies, mai ales ca vine vara, concediul si eu nu am cu cine sa ies. Ies din cand in cand cu unele fete(colege de liceu), cand au timp liber si au chef, dar eu cand le intreb nu vin. Mereu sunt ocupate. De cand eram mica eram genul ala de persoana care lumea se folosea de mine. Si nu pot sa fiu altfel,sa fiu rea. Nu e stilul meu. Nu pot sa zic nu. Rutina mea zilnica e acasa si la munca. Merg si la sala de fitness,dar nici acolo nu gasesc pe nimeni cu care sa ma imprietenesc. Eu vreau sa ma imprietenesc cu fete, dar ele nu vor. Discuta cu mine, dar nici una nu a vrut sa se imprieteneasca cu mine. Si ma simt trista si singura. Am si eu o varsta, ar trebui sa am familie/copii ca toata lumea. As vrea sa merg in concediu cu prietenii/iubitul sa ma distrez, nu cu mama. E bine sa ies si cu mama, dar nu pot sa merg toata viata cu ea. Toata viata numai cu ea am iesit. Incerc sa imi gasesc un iubit, dar cum am mentionat mai sus, sunt foarte pretentioasa. Chiar nu stiu ce sa fac sa scap de singuratatea asta. Desi par puternica pe dinafara, dar pe dinautru(in sufletul) nu ma simt bine. Nu stiu daca e semn de depresie. Ce sa fac?

    • Sorin spune:

      Se pare că fostul are sentimente amestecate. Nu se știe, însă, cum vor evolua lucrurile. Ține de mulți factori. Legat de prietene, vei avea mai puțin nevoie de ele dacă vei fi într-o relație. Oamenii nu-și fac cu ușurință prieteni noi. Găsește, mai degrabă, ceva de făcut împreună: yoga, curs de actorie, un sport de echipă, ceva ce se face cu alții. De asemenea, ți-ar fi util să înveți despre asertivitate (nu ești rea că zici ‘nu’). Vezi un articol și aici. Cum îți găsești perieni? Expune-te. Și ține cont că și noi apreciem cel mai mult aspectul fizic. Legat de depresie, să nu ne ancorăm de etichete. Ceea ce simți este un răspuns natural la ceea ce trăiești. Depresia ține de inabilitatea creierului de a activa stări pozitive (absorbția neurotransmițătorilor). La tine nu știm dacă așa stau lucrurile. Încearcă să te mobilizezi mai mult să obții mai mult de la viață și vezi atunci.

  • Nu ma crede deloc am încercat orice e posibil ma sunat azi a ras de mine cu , colegii si am spus sa îmi spune tot , si când am întrebat-o ma mai iubesc a zis exact , nu stiu ce sa mai cred dar cred ca nu ma mai iubește si cred ca vorbește cu altcineva si nu stiu ce sa fac îs cam distrus , nu mai stiu ce sa fac ca sa vorbim măcar atat

    • Sorin spune:

      Faptul că ești atât de afectat este opusul la ce ar cuceri-o. A preluat controlul total al relației voastre. Ceea ce simbolizează că și-ar fi dorit să ai tu mai multă tărie de caracter. Nu mergi intru la într-o direcție câștigătoare. Ți-ar fi util să înveți să te detașezi puțin. Să fii în controlul vieții și fericirii tale.

  • Eu i-am spus tot adevarul cum a fost tot si ea asculta de colegii ei si pe mine nu ma crede deloc , când am greșit sau am mintit cu ceva mereu i-am spune si nu am mințit-o niciodată , acum spun adevarul si ma blocat peste tot si nu ma mai bagă in seama de ce face asta ? Si ce sa înțeleg prin asta ? Îmi spune-ti va rog frumos Domnul Sorin

    • Sorin spune:

      Te-a blocat… Ai putea să-i scrii o scrisoare și să i-o dai în mână. În ea i-ai putea spune despre cum te simți nedreptățit, cum ești deschis la a lămuri această neînțelegere și cum este foarte importantă pentru tine și vrei să lupți pentru ea. Pe de altă parte, este posibil ca partea cu neîncrederea să ascundă o încercare de a rupe relația cu tine. Să fie o scuză oarecare la care a apelat. Gândește-te cum mergea relația înainte. Mai vorbește și cu prietenii și vezi care era sentimentul din afară.

  • Eu îi spun adevarul lui iubita mea si ea ii crede pe colegii ei si nu pe
    Mi e , ce sa înțeleg prin asta ?

    • Sorin spune:

      Că a mai fost el mințită în trecut sau a învățat din greșelile altora. De asemenea, tu ai ceva de câștigat din minciună, iar colegii ei probabil nu au. Adică se întreabă de ce ar minți-o colegii ei și găsește putea puține argumente. Dacă chiar spui adevărul, fii oricât de deschis vrea ea. Oferă-i acces la telefon, mail, fii cald cu întrebările ei și oferă-i liniștea și asigurarea de care are nevoie. Va fi mult mai iubitoare după.

  • Ana spune:

    Buna!As vrea si eu un sfat va rog.
    Eu am 36 de ani si sunt casatorita de 17 ani , am un baiat de 17 ani insa de 6 ani ma iubesc cu un barbat neinsurat el are 33 ani. Sunt foarte stresata nu stiu ce sa fac? Barbatul acesta care traiesc de 6 ani cu el a decis sa ma mut cu el pentru ca ma iubeste enorm de mult ,el.si a lasat viata lui pentru mine si ma asteptat pana acum. Eu pe sotul meu nu l am iubit niciodata insa atunci cand mam maritat eram prea mica si nu gandeam si a mai venit si copilul atunci si am zis sa sa stau pentru copil aici.Īnsa si sotul imi arata ca ma iubeste tot tmp insa poate sa imi zica si sa imi arate ca eu tot nu pot sa il iubesc. Pur si simplu chear nu mai pot sa stau sa il.mint tot timpul. As vrea sa ii zic tot sa pot sa ma duc sa ma mut la barbatul.pe care il iubesc. Insa nu am curajul sunt prea lasa, ma gandesc la copil la el imi este gandul cel mai mult ca il las si nu stiu daca as putwa sa traiesc fara el. Insa el o sa termine scoala mai are un an de liceu si apoi o sa raman cu sorul…insa imi este greu sa raman cu el daca nu il.iubesc. Va rog frumos vreau un sfat .

    • Sorin spune:

      Copilul va fi în regulă. Are o vârstă, nu va fi traumatizat. Va fi afectat, foarte probabil. La fel și soțul. Nu vor aprecia că ai dedicat atâția ani din viață ca să-i faci fericiți. Este ok să nu-ți sacrifici toată viața pentru ceilalți. Este grozav că ai încercat atâția ani (ai încercat, nu-i așa?), dar uneori nu se poate. O altă perspectivă este “ce ți-ai dori să facă mama ta?”. Ai fi vrut să stea cu tatăl tău nefericită? Asta te-ar fi făcut pe tine fericită?

  • Maldita spune:

    Buna Sorin,
    In primul rand iti multumesc ptr raspuns si vreau sa sti ca esti un pansament ptr mine.
    Raspunsul tau este atat de real ca ai intr adeva dreptate 100% . Acum l am rugat sa ma blocheze el pe fb ca eu sa nu i mai scriu. Ma ignora pana acum. Probabil ca i un om rau caruia ii place cand o fata se umileste. Oricum e lupta intre ce simt ptr el si caracterul si comportamentul lui. Inima il mai vrea,mintea nu. As vtea sa l recuceresc dar sa faca si el pasi si el nu face. Asta imi e clar ca are o alta. Dar macar sa ma blocheze ca sa nu i mai scriu. Sa vad de ma blocheaza. Multumesc!

  • Maldita spune:

    Si mai am o rugaminte: imi poti da un sfat cum sa l recuceresc?! El e posibil sa aiba vreuna sau nu. Nu stiu…ideea e ca eu chiar nu i am facut nimic. El are ideei fixe si isi induce anumite pareri despre mine. Off

    • Sorin spune:

      O variantă de a-l atrage să vorbiți este să-i trimiți regulat mesaje, la fiecare câteva zile, cu mici aluzii sexuale și chiar poze la părți din corpul tău, dar fără să arăți nimic ce ar putea să arate prietenilor. Sexul este ceea ce se vinde, ca să zic așa. Este, totuși, un mod de a te umili. De a face orice ca să-l faci să-ți vorbească. Nu va avea efecte foarte bune pe termen lung. Este doar pentru a sparge gheața. Ai vrea să rămâi iubitoare și jucăușă și după ce vă împăcați (dacă se întâmplă), dar îi poți spune că nu este felul tău de a fi (dacă nu este). Altfel (dacă este) poți continua. Ideea este să nu faci asta doar când vă certați. De asemenea, ceea ce vei obține va fi nu atât de mult împăcare, cât sex. Dar și șansa de a mai vorbi cu el și de a evalua în ce direcție mai pot evolua lucrurile. Nu vei vrea să fii jucăria lui sexuală pe termen lung, totuși. Va fi o perioadă foarte dureroasă pentru tine.

  • Maria spune:

    Bună ziua poate ma poate ajuta și pe mine cineva sunt căsătorită de doi ani suntem ortodocși amândoi și de doua luni de zile soțul meu a început sa meargă la penticostali, dar a devenit o obsesie nu mi se pare normal de pe o zi pe alta încerc să-l împiedic să-mi salvez căsnicia dar nu reușesc, pentru el numa pocăință contează, ca ia vb Dumnezeu ca ie alesul relație noastră sa răcit a devenit foarte indiferent fata de mine

    • Sorin spune:

      O variantă de a micșora prăpastia care se deschide între voi ar fi să treci și tu la penticostali, dar nu este ușor să te decizi să crezi altceva. A doua varianta este să-l susții în ceea ce crede, să te bucuri pentru bucuria lui. Dacă sunt oameni care-l susțin în ceea ce crede, va fi foarte greu de convins de altceva. Cu cât te vei opune mai mult, cu atât vă veți îndepărta. De asemenea, îl poți întreba dacă Dumnezeu ar vrea să te neglijeze pe tine, având în vedere că v-ați unit în fața lui. Oare cum s-ar comporta un creștin bun in familie? Oare am putea fi creștini mai buni dacă ne-am prețui mai mult partenerii de viață?

  • Maldita spune:

    Buna Sorin,
    I am scris la fostu ca imi pare rau ca membrii fam l au jignit din pricina supararii mele si i am mai zis sa nu se supere pe sora si mama ca este o reactie normala a lor. Insa din teama sa nu raspunda cu jigniri l am rugat dupa ce citeste mesajul cu scuzele sa nu imi raspinda nimic decat sa raspunda cu jigniri. Se pare ca nu mi a raspuns. Oare ni putea raspunde fara jigniri sau pur si simplu nu i pasa de persoana mea?! Ma doate ca omul pe care l am iubit atata ma trateaza cu atata indiferenta. Cum poate sta linistit stiind ca sufar?! Posibil el chiar sa nu creada ca eu sufar. E un tip care fuge de responsabilitati. Are 41 de ani si inca nu a gasit fata perfecta. Probabil ca isi doreste o fata docila. E trist ca inca il iubesc si nu ma pot detada de el. Orgoliu ma omoara ca si a indus efectiv o parere urata de mn si nu am gresit cu nimic. De i spuneam realitatea credea ca vreau sa l subnug. Ofgg

    • Sorin spune:

      Nu stă liniștit neapărat. Poate doar nu are nimic nou de spus. Dacă până la 41 de ani nu a găsit fata potrivită, deja are un stil de viață și-i va fi și mai greu. Acesta pare a fi sfârșitul relației. Nu are de ce să ierte că nu are ce face cu iertarea. Iar dacă nu ar fi asta și ar fi atât de supărăcios, așa ar fi relația, cu astfel de episoade de în care tu te-ai umili să îți acorde prețioasa lui iertare.

  • Alina spune:

    lucrez ca receptionera la un salon pt barbati si de acolo am aflat de la alt client ca am un admirator. Am aflat cine e ..dupa am facut schimb de numere ne-am intalnit totu bine si frumos era un inceput …pana cand dintr- data dupa cateva zile a disparut i=am scris ce s-a intamplat de ce s-a distantat asa si m-a rugat sa il las cateva zile ca imi va scrie ca are niste probleme delicate. trec 3 4 zile ii scriu sa imi spuna sincer ce s-a intamplat. Mi-a zis ca nu stie cum sa imi zica ca el de afla acum intr-un fel de relatie, doar ca nu stie ce sa faca inca.Nu stia cum sa imi zica sa nu imi fac o parere proasta despre el.Mi-a zis ca eu nu am nici o vina si nu am gresit cu nimic. Imi place foarte mult baiatul asta si stiu ca si el ma place de mult timp fara ca eu sa fi stiut. Ar mai fi sanse la ceva? Sa ma astept la ceva Nu prea mai inteleg nimic..Oare chiar nu stie ce sa aleaga.

    • Sorin spune:

      Este posibil să fi avut relația mai demult și să vrea să se culce și cu tine. De asemenea, poate chiar a întâlnit de curând pe cineva. Dacă se va întoarce la tine, este util de știut că acest comportament al lui este foarte probabil să se repete. Cu atât mai mult cu cât a-l accepta îi spune că este în regulă ce-a făcut. Există șanse să se întoarcă dacă a cunoscut-o de curând, dar doar dacă nu merg lucrurile cu ea sau dacă simte că te pierde (poate).

  • Maldita spune:

    Buna Sorin,
    Poti te rog sa imi dai un sfat:?
    De curand intr-o faza de suparare dupa ce fostul in urma unor jigniri mi-a zis ca simte ca nu ma mai suporta si ca-i vine sa ma blocheze,l-am sunat si ne-am certat urat.Am fost distrusa,am vrut sa recurg la un gest urat si fam a aflat.Atunci familia a intervenit si i-au scris sora si implicit mama.Sincera nu asta vroiam,nu vroiam sa cred ca l voi pierde definitiv,am schimbat si nr sa nu i mai scriu.Ideea e ca acum simt ca ,chiar l-am pierdut ptr ca el nu cred ca poate trece peste jignirile surorii si mamei mele.Simt o durere ca ele l-au jignit.Simt nevoia sa-i spun ca imi pare rau ptr actiunile lor.Tu ce sfat imi dai? Simt ca relatia noastra s-a terminat din cauza orgoliului.Sau crezi ca daca m-ar iubi,ar trece peste orice si poate m-ar cauta? Nu stiu,inca nu pot sa accept ca ne-am despartit deabinelea.Poate imi va simti lipsa,poate va realiza si el ca noi chiar ne-am despartit? Ajuta ma tu! multumesc! Tu ce zici sa-i scriu ca imi pare rau ca ai mei il jignesc?

    • Sorin spune:

      Nu ar trebui să fie foarte afectat că l-au jignit membrele familiei tale. Ar putea spune asta pentru a obține beneficii în cearta cu tine, dar nu prea se despart oamenii din astfel de motive. Părerea ta contează pentru el.
      În privința scrisului, poți să-i scrii din orice motiv. Dacă aduce vorba, îi poți spune că “eh, așa este familia, mă iubește, m-a văzut suferind și a încercat să mă ajute. N-o lua personal. Tu ce-ai mai făcut?” Dacă tu nu faci o dramă, se va des-dramatiza și la ceilalți. Dacă lucrurile nu se repară, și din păcate sa așa mi se pare că sunt lucrurile din ce-mi spui, vezi articolul cu sufletul pereche, dacă tot l-am menționat și mai devreme. Și vezi și altele despre relație, poate te ajută.

  • Patricia spune:

    Bună ziua! Trăiesc o drama de mai bine de 3 ani.. Am avut o relație de 6 ani de zile.. In ultima vreme, ne tot certam, aveam discuții (tin sa menționez, ca locuiam împreună de 5 ani jumate).. Până într.o zi cand nu am mai rezistat mi.am strâns toate lucrurile si am plecat la ai mei, i.am spus ca ne despărțim, ca nu mai are rost sa continuam asa.. A încercat el sa discute cu mine, dar nu a făcut nimic sa ma oprească, a acceptat într.un fel.. Știu si sunt conștientă ca am făcut asta la nervi, pentru ca a doua zi deja imi parea rau ca am luat decizia aia. Am tot încercat sa vorbesc cu el, sa.i zic ca ma întorc acasă, ca poate o sa fie mai bine.. El imi spune ” nu, nu vii acasă.Vara asta vreau sa stau liniștit, sa stau singur.. Te întorci in toamna ”, sau ii mai propuneam sa ne vedem, sa mâncăm ceva împreună, si de fiecare data ma refuza.. Am evitat sa.l mai caut, sa.l mai vad.. Timp de o luna.. Dupa o luna, ne.am întâlnit iar la ziua unui prieten comun, el a stat cu băieții, nu am vorbit, nu am stat unul lângă altul, ne.am văzut de treaba fiecare. La ziua acelui prieten, a venit si un băiat pe care nu l cunoștea nimeni, mi.a atras un pic atenția si a doua zi imi trimisese cerere, am început sa vorbesc cu el si asa am început o noua relație (ma minteam singura) voiam doar sa.l uit pe fostul.. Intre timp, el a aflat ca sunt cu băiatul respectiv, a început sa ma caute, mesaje peste mesaje. Într.o zi m.a chemat la el, si mi.am călcat pe inima si m.am dus plângea(eu nu.l văzusem asa niciodată) a inceput sa mi. Spună cat de mult ma iubește. Sa ma întorc acasă.. In clipa aia nu simțeam decât mila, si pe de o parte ma gândeam doar la cum s.a purtat el in luna aia.. Nu voia sa ne vedem, voia libertate etc.. Si am decis sa continui asa zisa relație cu acel băiat. (el locuia in Belgia si mi.a propus sa ma mut cu el) Am zis ca da (imi propusesem sa stau o luna, nu sa rămân definitv ). Asta nimeni nu a știut, nici măcar fostul.. El a crezut ca ma mut definitiv. Am plecat in Belgia, nu ma simțeam ok, ma gândeam doar la el.. Si dupa 3 săptămâni am revenit in tara, am încheiat si relația. Am inceput sa ma vad cu fostul (auzisem ca este cu cineva) el tot nega, ca nu are pe nimeni. A încercat sa se împace cu mine, o lăsase pe respectiva pentru mine, eu l.am refuzat știind ca m.a mințit. Si dupa ce eu l.am refuzat.. Roata s.a întors.. De mai bine de 2 ani ma chinui sa imi reiau relația și nu reușesc. Nu am mai avut pe nimeni, nu ma vad cu altcineva, nu.mi doresc pe altcineva, consider ca el este sufletul meu pereche si lângă el trebuie sa fiu. El s.a schimbat foarte mult in anii ăștia.. Ii place libertatea, sa vorbească cu o grămadă de fete, sa aibă nenumărate aventuri si sa fie singur. Simt si știu ca încă tine la mine, imi reproșează ca nu se poate întoarce la mine ca sunt [Posesiva, paranoia, nu.l înțeleg. Toată lumea îmi spune ca umbla cu x, y.. El susține sus și tare ca nu.. Ca el nu umbla cu nimeni.. Nu înțeleg de ce nu mi. Spune adevărul, nu.i înțeleg comportamentul..când mai dorm la el, ma tine in brate si ma pupa doar când ” dorm ”, când sunt treaza e foarte rece si distant.. Sta pe telefon, evita mereu sa avem o discuție mai serioasa.. Nu știu ce sa mai fac simt ca o iau razna..

    • Sorin spune:

      Poate te-ar ajuta să-ți stabilești un termen până când relația asta devine iar concerta. Dacă nu se rezolvă nici până atunci, ce vei face? Și cum vei face? În privința sufletului pereche, vezi articolul de pe acest site.

  • Renata spune:

    Ce înseamnă când îți spune soțul ca te angajează lanel in casa?

    • Sorin spune:

      De „lanel” nici eu, nici dicționarul n-am auzit. „La el”? Cel mai probabil că preferă să fii casnică. Ar fi frumos din partea lui să pună bani și la o pensie privată, dacă face asta.

  • lumi spune:

    buna.vreau sa aflu cum imi pot recupera demnitatatea fata de sotul meu ..avem 15 ani de casnicie a ft primul la mn si eu pt el atunci …avem 2 copii fata de 12 si baiat de 4 ne stim de la 17 ani suntem de o seama …ideea e ca numai ma inteleg deloc cu el este zgarcit cu noi dar cu masinile lui nu ..nu ma lasa sa ma angajez ma injura vrea doar sa stau in casa cu copii si in curte stau cu socri si cumnatu ….dar eu am picat asa intr o depresie si ma torturez singura mamanc mult fumez mult zici ca ma urasc si nu am control asupra mea chiar si dupa ce ma jicneste si dupa ma ia cu zaharelul eu tac ..si ma comport ca si cum nu mia facut nimic ..in 15 ani nu a zis odata scma sau iartama decate ori ma jicnit ..acum ma jicneste ma face balena si multe rade si face misto de mm
    ..si cand slabesc e gelos cand sint grasa nui convine si ar fi multe de spus nici nu pot sa mi fac un rezumat eu nu lucrez nu am lucrat imi e teama sa ma despart de el ca imi e frica ca no sa descurc finaciar ..si nu stiu ce sa mai fac din proasta numa scoate si mumai stiu ce sa fac ..as vrea sa l pun odata la respect sa planga si el odata cat am plans eu .
    .el are numai aere de grandoman stiu ca sunt in dezavantaj ca sunt grasa acum bn eu numa cred chiar asa iremediabila dar sunt in dezavantaj fata de el ..am crescut copii astia singura dar el nu apreciaza nimic la mn …astept o idee un plan de succes multumeac

    • Sorin spune:

      Deocamdată soțul tău crede că te deține. Ai putea să vorbeși cu el și să-i spui ce simți, dar nu cred că va avea vreun efect, cu atât mai puțin pe termen lung. Deja și-a format o imagine pentru cei din curte și va continua s-o hrănească. El se poartă așa cu tine pentru că vrea să suferi. Dacă tu arăți că nu suferi și el și cei din curte cred că nu greșește cu nimic. Că nu te afectează. Prin urmare, nimeni nu-ți va lua apărarea. Chiar dacă spui că te doare când îți spune „proastă”, probabil tot nu va face nimeni nimic. S-au obișnuit așa. Va trebui să se întâmple ceva dramatic pentru o intervenție. Cu timpul, însă, dacă tot spui că „ți-ai atins scopul! Mă simt rănită! Simt că nu valorez nimic! Cum te face să te simți asta? Viața ta este mai frumoasă acum? Te simți mai fericit? Mă bucur că pot face asta pentru tine!” Dacă tot insiști, asta va crea o tensiune în cei prezenți și se vor simți presați să te apere și să-l vadă ca pe eroul negativ – adică exact cum se comportă. Un alt lucru pe care îl poți face este să îți iei un job. Deși, dacă te amenință că te dă afară și nu are cine să te susțină, va fi foarte greu. Poate găsești suport la cineva din curte sau la rude personale. Dacă reușești, totuși, să te angajezi, ar trebui să îți dea un strop extra de încredere în tine și să te simți mai puțin la mâna lui. Dacă aștepți să se prindă el sau cei din jur de ce simți fără să faci ceva în privința asta, vei avea mult de așteptat. Este important să faci ceva ca să miști lucrurile. Gândește-te la o strategie, să te pui în pericol cât mai puțin și să fii femeia de care ai fi mândră.

  • Tatiana spune:

    ce semnifică când un băiat întreabă fata despre relaţia ei cu un alt băiat

    • Sorin spune:

      Cel mai probabil, în cazul tău, că speră să fie el în relație cu ea, așa cum bănuiești.

  • Dodi spune:

    Buna
    Am si eu o intrebare la tine: Vreau sa fac cumva sa imi recuceresc fostul iubit.Cum as putea proceda? el cred ca nu mai are sentimente insa de 1 an fizic nu mai suntem impreuna,insa am vorbit ap tot timpul,doar ca cel mai mult ne certam din chestii banale. El ne mai iubindu ma il irita probabil prezenta mea,ma invinovateste de lucruri pe care eu nu le fac. sau il macina daca am mintit sau nu in leg cu nr iubitilor din viata mea. eu am avut un iubit multi ani si apoi pe el si el totusi nu crede. si multe pretexte gen. presimt ca are o alta si pr ca aceea nu l vrea indeajuns si ma mai tine rezerva pe mn,raspunzindu mi la mesaje. Doar ca acum ne am jignit rau,mai ales eu. mi am cerut scz si nu ma iarta. este pretext sau chiar l a deranjat? as vrea sa i scriu la prietenul lui ca este influentat mult de ce i zice el. si el la prietenul lui i-a zis doar versiunea lui. as vrea ca prietenul lui sa ma stie ce fata sunt si sa sp versiunea mea si poate vb cu el despre mine. ce sfat imi poti da?

    • Sorin spune:

      Nu-l mai iubești atât de mult. Nu-ți place că ai fost respinsă și încerci să câștigi această luptă. Vrei să-i arăți că ești demnă de iubirea lui ca să-ți arăți ție asta. Desigur, nu sunt conștiente aceste trăiri, deocamdată. Observă-te în zilele următoare. Oricum ar fi, este greu să recucerești pe cineva în aceste condiții. S-au stabilit niște obișnuințe, deja. Doar circumstanțele îți pot da o șansă – cum ai spus, dacă are pe altcineva și tu ești rezerva, când cealaltă pleacă este posibil să vă împăcați. Deși sunt șanse mici să se întâmple asta sau să rămâneți împreună chiar dacă vă împăcați. V-ați obișnuit să vorbiți într-un anume fel unul cu celălalt și vă veți tot călca pe nervi, ceea ce-i va da, cel puțin lui, o scuză bună să facă ce vrea în relația voastră (inclusiv să te înșele sau să te evite). Nu-ți lăsa viața și fericirea constrânsă de dorința de a te culca cu câți mai puțini bărbați. După cum vezi oricum nu face o mare diferență, pentru că nu cred. Și este oricum o societate nedreaptă că femeile se „murdăresc” de la sex, dar bărbații nu!

  • Maday spune:

    Buna Sorin,
    Ce articol mi-ai recomanda sa citesc cum trebuie sa ma port intr-o relatie/ Pentru ca decand ma stiu sufar ca nu imi sunt impartasite sentimentele. Eu ma atasez foarte repede pentru ca simt nevoia de afectiune,de echilibru si dand totul ajung sa fiu respinsa subtil si sa sufar. Acum sufar si mi-as dori sa-l reapropii dar nicio sansa este ca un catar de incapatanat. El e imatur si nici nu crede ca eu il iubesc. Ce ar trebui sa fac ca el sa realizeze ca il iubesc? Multumesc!

    • Sorin spune:

      Crede că-l iubești, dar vrea să se îndepărteze. Este, probabil, târziu cu el. Există persoane care vor atâta dăruire. Ai putea întâlni o astfel de persoană la un moment dat. De asemenea, ai putea să afli ce este în spatele acestei supraimplicări a ta. Vei găsi că ai nevoie multă de apreciere, care arată că nu o obții suficient (sau, mai ales, că nu ai obținut-o în copilărie, când ți-ai format imaginea de sine). Ceea ce poți face este să te descoperi și să te iubești pe tine. Nu mai știu ce articole ating acest subiect, din păcate. Titlurile sper să ajute. 🙂 Te-ar ajuta și un\o psiholog\ă.

  • anonim spune:

    Buna.
    Am o relatie care decurge foarte bine de 1 an si jumatate, dar parintii nu il accepta pentru ca ei considera ca eu merit ceva mai bun si ca nu trebuie sa ma opresc la prima mea relatie de lunga durata. Le place de el ca om, dar ca prezentare, vorbesc de aspect, nu. Este foarte dureros ca mereu cand merg acasa tatal meu abia asteapta sa ii spun ca m-am despartit de el sau asteapta sa ii spun ca ma uit si dupa alti baieti. Mama, in schimb, crede ca il iubesc prea mult. Ma consuma foarte tare. Am stat cu ei de vorba, atat impreuna, cat si separat cu fiecare si in zadar. Simt ca am de ales. Ce ma sfatuiti?

    • Sorin spune:

      Ia-i în serios și discută cu ei. Cum ar trebui să arate? Ce fel de om ar trebui să fie? Ce-ar însemna pentru ei? De ce cred că ai fi mai fericită? Cât de mare este compatibilitatea ta cu un astfel de băiat? Cum ar fi pentru ei dacă ai fi singură o perioadă mai lungă? Pe cine cred ei că ai da vina pentru asta? Și te invit să lași prietenul de o parte și să o porți cu sinceritate. Nu încerca doar să-i contrazici. Fii deschisă la posibilitatea să aibă dreptate. Spune-le și tu cum te simți și în raport cu el și în raport cu ei. Ce-ți place și ce nu-ți place la el și la insistențele lor. Cum vezi tu partenerul ideal. Și fii curioasă la ce decizie ajungi – nu o lua dinainte. Dar, la final, luați o decizie definitivă, o decizie la care să nu vă mai întoarceți. Asta nu înseamnă că tu nu mai poți să te răzgândești, ci că vei fi lăsată să-ți urmezi drumul și vei primi ajutor doar dacă îl vei cere. De altfel, ar trebui să începeți discuția prin a le prezenta deschiderea pe care o ai la decizia finală și să fiți de acord că este ultima discuție pe acest subiect și că doar tu ai dreptul să te răzgândești de aici încolo (întrucât este viața ta). Sau puteți stabili o săptămână de discuții libere, ca să aibă fiecare timp să-și prezinte argumentele. Să nu rămână nimeni cu frustrarea că nu a apucat să spună tot.

  • Iustin spune:

    Buna ziua. Am avut o relatie de un an jumatate cu o fata. Ea fiind virgina am fost primul baiat cu care a avut o relatie de durata. In ultima vreme devenisem foarte gelos si posesiv si am indepartat o fara sa imi dau seama. M-a blocat peste tot, mi-am facut si alte conturi de pe care sa ii scriu. Insa nu vrea sa raspunda sub nicio forma. Ma doare foarte tare am iubit o foarte mult si stiu ca si ea m-a iubit. Am pierdut o intr-un mod copilaresc si nu stiu ce pot sa fac sa ii mai spun sa ma scoata de la block. Ma doare foarte tate sa stiu ca vorbeste cu alti baieti si eu nu pot face nimic pentru ca am fost copil si am sufocat-o. Ce as putea sa ii mai spun sa ma scoata de la block sa o fac sa inteleaga ca ii vreau binele.

    • Sorin spune:

      Din păcate nu ești pregătit pentru a vorbi iar cu ea. Nu s-a schimbat nimic la tine legat de gelozie și posesiune. Poți folosi această oportunitate să te dezvolți emoțional. Nu este a ta. Ai avut un privilegiu să fii cu ea. Nu-ți era și nu-ți este datoare cu o relație. Este ceva ce ți-a oferit, nu ceva ce ți se cuvine. Nu ai “pierdut-o”, că nu îți aparține; nu mai sunteți împreună, doar. Încercă să intri în acord cu aceste idei. Cum te-ai comporta dacă ai gândi așa? Este ok dacă nu continuă această relație. Suferința este o oportunitate de învățare. Va fi o altă fată minunată mai târziu. Evoluează pentru ea.

  • Gratiela spune:

    Buna,
    Nu,nu-i gelozie. Cred ca are o problema cu increderea,nu stiu ptr ca nici nu eram in relatie la inceput si m-a acuzat ca am ceva cu un domn,caruia i-am facut un serviciu profesional. Deci,a facut asta si nu eram in relatie cu el. Rugamintea era sa imi zici,daca eu gresesc ca i cer sa nu ma mai sune dupa ora 23? Si ce i de facut? Ms frumos!

    • Sorin spune:

      Chiar dacă nu este gelozie (deși chiar este), important este că se comportă în acest fel și că răspunsul tău este corect să fie raportat la asta. Și despre asta este articolul. Dacă este corect ce-i ceri? Este. Ai dreptul și să fii cu altcineva dacă vrei, pentru că nu sunteți împreună. Am vrut să spun mai multe despre ce ai putea face, dar îmi dau seama că doar ți-aș spune pe scurt ce scrie deja în articol. Dacă, după ce îl citești, mai ai întrebări, poți reveni.

  • Gratiela spune:

    Buna Sorin,
    Elucideaza-ma si pe mine intr-o problema: Fostul,actualul ca nu mai stiu nici eu,are o obsesie cred eu sau poate un pretext,nu stiu. Eu ma trezesc zilnic foarte devreme la 5:45 si l-am rugat ca dupa ora 23 sa nu ma mai sune ca ma trezesc obosita la lucru.El de atunci si-a facut o obesie in a imi zice ca am altul dupa acea ora si de aia ii zic sa nu sune. Chiar nu mai stiu cum sa l fac sa inteleaga ca nu-i normal sa stau la tel la 00,01 noapte si dimineata sa ma trezesc obosita.el traieste in afara si i-au zis prietenii lui ca sigur am amant daca i-am zis sa nu ma mai sune dupa ora 23.Nu stiu de e obsesie sau pretext ca sa il las in pace.Si mai ceva: el m-a inselat si tot el acuza. ma face mincinoasa la orice ii spun,si o tine cu amantul. ce sfat imi dai? am gresit cu ceva? multumesc mult!

    • Sorin spune:

      Vezi un articol aici pe site despre gelozia bărbaților. Poate te ajută.

  • anonim spune:

    Am inteles,da aceasta este vesnica problema, ca e ma simt constant vinovata pentru ccea ce a fost deoarece el o tot aduce in discutie…eu nu vad rostul deoarece chiar il iubesc si asta o stie, as vrea doar sa lase asta in urma odata si sa fim fericiti. Va multumesc frumod pentru raspuns.

    • Sorin spune:

      Poți să-l întrebi cum crede el că ai greșit. Ce-ar fi făcut el în locul tău? De ce crede el că el are mai multe drepturi decât tine? (Dacă se ajunge acolo). Și nu-i spune că-l iubești când aveți discuția asta. Lasă-l să sufere, dacă vrea. Este alegerea lui. Nu tu-i faci asta.

  • Alexandru spune:

    Am o intrebare de ce fata pe care o iubesc , stiu ca ma iubeste si ea dar mi-a spus sa o mai las sa se gandeasca deoarece nu vrea sa ma raneasca mai tarziu. Dc oare ?

    • Sorin spune:

      Cel mai probabil este nesigură de sentimentele ei și vrea să vadă ce simte dacă petreceți mai puțin timp împreună. Poate pentru că erai sigur că te iubește, nu ai continuat s-o cucerești. Poate că n-ai fi putut face nimic oricum (uneori chiar nu depinde de noi).

  • anonim spune:

    Buna ziua. Am si eu nevoie neaparat de niste sfaturi legate de relatia mea. Ma aflu intr-o situatie in care nu am iedee cum sa mai procedez pentru a repara lucrurile. Sunt impreuna cu iubitul meu de aproape 3 ani si am trecut printr-o despartire anul trecut, in urma careia a rezultat faptul ca eu am incercat dintr-o prostie si ambitie prosteasca sa fiu cu altcineva si asta s-a intamplat…dupa ceva timp l-am cautat din nou pe iubitu cu,care am stat atatia ani pt ca nu puteam pur si simplu sta fara el. normal ca i-am marturisit de relatia avuta si acum nici in ziua de azi dupa aproape un an de la intamplare nu poate trece peste asta. imi reproseaza, este suparat si nu poate trece total peste,am nevoie de ceva sfaturi legat de ce as putea face sa repar totul deoarece regret enorm si vrea ca relatia dintre noi sa mearga. Va multumesc

    • Sorin spune:

      Cât nu ai fost cu el, n-aveai dreptul, oare, să-ți trăiești viața? Să încerci să faci lucruri care-ți plac? Nu toate experiențele tale plăcute sunt alături de el, este adevărat. Dar acum, atâta timp cât readuce în dicuție ceva ce oricum nu-l privește, nu face decât să creeze și mai puține experiențe plăcute împreună. Niciunul dintre voi nu a mai făcut sex cu nimeni altcineva? Dacă am extrage această experiență, credeți că ați fi mai fericiți decât alte cupluri care s-au cunoscut după ce și-au început viețile sexuale? Că, pot să spun că studiile nu evidențiază asta. Problema, oricum, este că tu ești fată. Asta este motivul pentru care te simți vinovată, de fapt. Nu pentru sex. Ci pentru că nu ești „doar a lui”. Ca un obiect. Ca și cum tu nu ai o viață proprie, ci ești o cârjă pentru viața lui. Și ești la mâna a doua. Te invit să te vezi ca pe o persoană deplină. Care are dreptul să aibă experiențe care nu rănesc pe nimeni la momentul respectiv. Te invit să nu-ți mai ceri scuze pentru asta, să nu mai pui capul jos și să te ierți că nu ești una dintre cele 70 de virgine făcute la linia de asamblare pentru eroi speciali pe care Allah, fiind băieți, i-a creat cu multă meticulozitate și-i ghidează în viață. În plus, te domină cu nemulțumirea lui. Îi permite să iasă mereu învingător din certuri, să-ți fie „superior” în orice. Ceea ce nu este o caracteristică a cuplurilor fericite. Chiar dacă nu te simți pregătită să-ți asumi egalitatea de gen, poți să-i ceri să spună tot ce are de spus și să nu mai aducă în discuție pe viitor asta. Asta te împiedică să-ți expui propriile păreri și nemulțumiri, te împiedică să te bucuri de timpul cu el și te împiedică să fii mândră și fericită cu tine. Nu i-ai făcut-o lui și nu-i datorai nimic atunci. Prin urmare, nu-i datorezi scuze acum.

  • Anonim spune:

    Bună ziua! Revin după o perioada în care lucrurile au luat o întorsătură în viata mea. Reamintesc ca sunt măritată și am și un copil, dar acum un an jumate am cunoscut o femeie(da, a fost una din multe lucruri pe care le-am descoperit și inteles la mine) ;a fost acea iubire simțită și trăită intens de ambele părți, iubirea pe care o trăiești o singura data în viata. Dar undeva o greșeală, o stupiditate din partea mea ne-a despărțit. Am încercat un an de zile sa ii arat cât regret și ca vreau sa îmi îndrept greșeală și vreau sa ne împăcam,dar fără șanse. Ea în schimb, era acolo, știa lucrurile astea, dar nu îmi oferea nici un răspuns la dilemele mele;nici dacă are rost sa mai încerc, nici dacă sa mai continui sa fac progrese, nici ce mai însemn pt ea, etc. Spunea ca prefera sa păstreze totul pt ea. Pana acum vreo o luna când m-a suna spunându-mi ca de ce o mai caut, etc, iar la câteva ore apare la mine la ușa.Nu au fost decât câteva cuvinte pt ca s-a ajuns dincolo de săruturi. Ea spune ca a fost doar pasiune, dar undeva știu și am simțit ca a fost mai mult de atât, ceva cumva a trădat-o.Apoi lucrurile au mers la fel în aceeași tăcere între noi pana acum vreo 5 zile când eu m-am reîntâlnit cu o fosta colega de facultate după 10 ani. Amândouă însoțite de soț și copii.cand a văzut poze pe net am primit instant block pe mess, spunându-mi ca tot ce postam eu de dor nu erau adresate pt ea. I-am răspuns ca nu ar fi mai bine sa ne vedem și sa discutam ca oamenii maturi, sa dam cărțile pe fata, sa nu ne mai ascundem în tăcere, în puzzleurile ale mintii, etc și ca ii mulțumesc ca m-a jignit asa, dar Dumnezeu sa ii arate într-o zi cât a greșit procedat așadar tăcere. Seara renunta la block și începe sa îmi tina ocară, o criza de gelozie foarte mare asa cum nu am văzut-o pana atunci, ca și cum ar fi dat cu mine de toți pereții. Mi-a reproșat ca am uitat cumva ca eu sunt a ei, ca nimeni nu are voie sa se aproprie de mine, ca dacă afla ca persoana aia a pus mana pe mine nu știe de ce în stare, ca dacă vor mai fi alte ocazii, indiferent ca ar fi tipa aia sau alta vine si ma răpește de nu ma mai găsește nimeni și toate ca eu sunt a ei,etc o teorie, cearta zdravănă și multe alte cuvinte. Am rămas masca, neștiind ce cuvinte sa spun. De aici încolo intervine problema majora. Mintea mea nu mai judeca, sunt pierduta și nu mai înțeleg nimic. Nu știu ce trebuie sa fac, uneori as dori sa plec câteva zile departe singura de acasă. Îmi doresc liniște în mintea mea plina de întrebări și confuzuri. Pentru ca îmi spune mai departe ca sta undeva cu “nevasta ei” mai mult noaptea pt ca ziua e acasă la fetita ei la soț. Ea fiind o persoana cu viciul de a umbla creanga, mai are o persoana la care fuge din când în când pt a-și satisface doar poftele. E un viciu de ani mulți la care nu poate renunță, dar nu mai sunt multe ca alte dați, e doar una. Și mai nou sunt și eu cumva inclusa în viata ei. Este ea și 3 persoane, “nevasta”, cealaltă drept viciu și cumva eu. Nu știu ce simte pt celelalte pt ca asta nu spune, nu știu nici pt mine ce simte cu adevărat, dar înnebunesc ca nu înțeleg ce e dincolo de toată povestea asta. Ii place sa ma vadă geloasa pt ca vorbim pe mess și dinandis ajunge în astfel de puncte. Îmi spune ca o înnebunește multe lucruri la mine, îmi face o mie de complimente, a făcut urat ca am pus o poza cu mine la un concurs, etc. Vrea sa vina cu mine la întâlnirea de 10 la facultate dar sa se afișeze exact ca iubita mea fără sa ne ascundem. Ii trimit o poezii cu sentimentele mele, rămână uimita, dar îmi spune ca nu merita pt ca în ziua aia tocmai a fost cu una, dar nu crede ca e ceva serios, pt ca are nevasta și mai e și cealaltă. Confuza întreb unde sunt eu în toată povestea asta și răspunde ca eu sunt eu. Știe ca devin geloasa și când spune de nevasta și ii cer sa renunțe, dar mi se pare totuși ciudat ca și rade spunând ca dacă ar ști nevasta ei ce are la ușa. Poți vorbi de nevasta ta și totuși sa le spui asa în mod râzând?! M-am pierdut în toată povestea asta. Cu celelalte se vede des. Noi doua o data cine știe când. Uneori ma gândesc ca deși ar vrea poate sa ne vedem și noi măcar la saptamana, sa zic, nu vrea sa intervină în familia mea, nu vrea sa îmi fac probleme. Într-un context a spus unele lucruri ce nu se legau, și anume ca eu gândesc prea mult, pun întrebări prea multe, uneori lucrurile trebuie sa vina și de la sine. Ma gândesc dacă nu cumva așteaptă ca eu sa iau decizie cu privire la familie mea și ea, ca totul sa vina de la mine și nu din cauza ca intervină ea. Nu mai înțeleg nimic, as vrea o părere privita din afara. Poate dinte multe lucruri de zis, dar cred ca am punctat ce era mai important. Iar privitor la relația cu soțul meu, s-a răcit de mult, nu îmi mai găsesc locul, nu știu cum e mai bine. As vrea un sfat dacă se poate, va rog frumos!

    • Sorin spune:

      Din păcate, sunt foarte mici șansele să aveți relațiea pe care ți-o dorești tu. Ea va încerca să țină lucrurile exact așa cum sunt cât mai mult timp. Se va lupta și să nu te îndepărtezi și să nu te apropii, ca și până acum. Șansele să fii fericită cu ea pe termen lung (și nu doar puțin sex din când în când), să fii nevasta ei, sunt extrem de mici. Cu cât trece mai mult timp, cu atât să împământenesc rolurile voastre. Poți profita de gelozia ei și poate vei obține mai mult sex, dar nu o poți ține așa o viață întreagă. Cât despre relația cu soțul, este o altă cale spre o viață neîmplinită. Exuberanța fetei de care vorbești arată o instabilitate emoțională a ei, un borderline, cum se zice prin domeniul ăsta. Sunt șanse mici să mai găsești pe cineva așa, dar nu știu dacă chiar asta îți dorești. Poate te-ar ajuta să te gândești ce ți-ar plăcea copilul tău să facă în această situație. Dacă ai vedea din afară și i-ai vrea tot binele, chiar dacă poate însemna rău pe termen scurt, ce ți-ai dori să facă?

  • irina spune:

    Buna seara! As vrea sa va cer un sfar in legatura cu relatia pe care o am cu prietenul meu. Suntem de 4 ani impreuna, dar in ultimii 2 ani am dus o relatie la distanta, fiecare dintre noi s-a inscris la o facultate din orase diferite. Distanta e destul de mare si nu ne puteam vedea in fiecare saptamana, ci doar la 2-3 saptamani. In timpul acesta relatia s-a degradat putin cate putin doarece stiam ca nici unul nu va face un pas inainte de a fi impreuna si ne certam. Acum este momentul sa ne gandim daca mai continuam sau nu. Eu tot timpul i-am cerut sa se mute el aici,dar el uraste orasul in care stau. Ma gandesc daca am gresit insistand doar eu sa vina el, pentru ca eu nu m-am gandit nici un moment sa fac eu pasul asta. Chiar daca nu ma tine nimic in acest oras,nu am un job si nici familia aici, mi-e greu sa ma gandesc sa plec. Este o alegere importanta si mi-e frica sa nu o regret, facand asta poate doar pentru el. Stiu ca el ar merita si l-as vedea langa mine toata viata.Ce as putea sa fac?

    • Sorin spune:

      Vorbește și cu el. Gândiți-vă împreună la o soluție. Dacă lucrurile stau rău (el nu mai vrea relația atât de mult, de exemplu) măcar știi că nu ai așa multe de regretat în privința schimbării. Dacă lucrurile stau bine, cum înțeleg că este mult mai probabil, poate dați cu banul, poate vă mutați împreună într-un al treilea oraș, poate vă interesați fiecare de facultățile în care v-ați muta, poate vă prezentați orașele și la final trebuie fiecare să spună 3 lucruri pozitive și 3 negative despre ele…

  • Vintila gina spune:

    Buna seara sunt impreuna cu sotul meu de 11ani avem o fetita de 5 ani … de ceva vreme e foarte rece , distant daca nu ma duc eu sa il pup sau sa il imbratisez el nici atat … de ceva vreme tot glumeste cu unele fete eu daca merg cu el undeva sunt invizibila pt el … pe scurt m-a imbolnavit de gelozie !!! Nu stiu ce sa dac ajutati-ma !!

    • Sorin spune:

      Poți începe prin a umbla la imagine. Fă-te mai greu de trecut cu vederea. Apoi poți să-i faci avansuri, să-l atingi în diferite locuri în joacă. Și vezi ce altceva i-ar mai plăcea. Poți să-i și ceri să facă și el eforturi pentru tine. Arată-i că ești prețioasă. Nu-i cerșești atenția. Vrei să-i dai ceva interesant la schimb. Poate și sexual îi poți oferi ceva nou.

  • Vlad spune:

    Hey salut, am o întrebare, un psiholog poate să își de-a seama ce problema am după o ședință, situația financiară nu îmi permite mai mult de 2 din păcate… Și am nevoie să știu dacă mă va ajuta o ședință sau 2?

    • Sorin spune:

      Aș zice că da, de înțeles sunt șanse bune, dar puține lucruri se schimbă atât de repede. Ceea ce este și un lucru bun și unul rău, până la urmă. Poți alege o orientare dintre terapiile scurte (nici ele nu sunt natural atât de scurte, dar îți dă instrumente pe care le poți folosi singur mai târziu).

  • esmeralda spune:

    Simt că ceva nu este în regulă cu omul pe care îl iubesc , aș vrea să îmi spun cea ce simt , dar i-am promis că nu o să mă mai vadă , avem puțin timp de când ne-am despărțit , nici unul dintre noi sunt convinsă că nu suntem bine , simt că ceva rău va urma , îl simt agitat și fără liniște …. Oare am înebunit din iubire ?

    • Sorin spune:

      Despărțirile sunt dureroase. Este normal să fiți afectați. Durerea vine în valuri din ce în ce mai rare și mai slabe, după cum sunt convins că știi. La început putem să avem gânduri mai negre.

  • Ana spune:

    Buna.m-am certat cu sotul meu pt ca vb pe fb cu o colega de a lui si normal faceau glume asa zice el ca sunt glume nu mia dat nimic de inteles ca ar avea ceva cu ea dect ca ii trimiteau emoticoane cu kisssi asta ma suparat si iam zis sa vn cu ea dar sa nu mai trimita emoticoane cu kiss si el tot a continuat si neam certat iar doar ca acum el vrea sa ne despartim pt ca eu nu am avut incredere in el si ca il verific pe fb dar eu prima data am vazut din intamplare mesjele cu colega lui nu iam verificat atunci pe urma am intrat la banuiel si am inceput sa il verific si am vaxut ca a continuat si el mia spus ca nu are nimic cu ea si ca intradevar daca avea ceva cu ea intarzia de la munca sau mai pleca de acasa dar el nu intarzie si nici nu iese in oras e numai acasa si la munca atatam vb cu el dar nu vrea sa ne mai inpacam iam zis sa faca asta pt noi si copi pt ca avem doi copii nu stiu cu ce am gresit atat de tare incat vrea sa se desparta definitiv de mine? Si ce pot face sa ma inpac cu el ? Cum sa procedez ?miam cerut si iertare pt ca nu am avut incredere in el si tot degeaba.

    • Sorin spune:

      Nu erau glume, din păcate. Nu a vrut să vă despărțiți pentru că nu ai avut încredere în el. Cel mai probabil colega i-a dat o șansă. Motivul pentru care nu ți-a spus adevărul este că mai vrea o ușă deschisă spre tine în caz că nu-i merge. Poate că poate, dar nu este o persoană foarte rea. Așa sunt majoritatea oamenilor. Se gândesc la ei; vor să facă cea mai bună afacere; să obțină cât mai multe de la viață și să piardă cât mai puține. Ce poți face? O nouă iubire este ceva greu de oprit. Poate să arăți cât de bine poți, să încetezi să-i mai ceri să vă împăcați și să fii (vizibil pentru el) deschisă spre alți bărbați. Asta ar trebui să atingă coarda cu “a pierde cât mai puțin”. Și, dacă nu merge, cel puțin vei fi într-o poziție mai bună să întâlnești pe altcineva sau măcar vei avea o perioadă mai aventuroasă. Știu că asta nu este o consolare acum, dar asta este ce oferă viața.

  • Sandu Eduard spune:

    Mi se descarcă aplicația Google cam greu.

    • Sorin spune:

      Nu am o aplicație Google. Dar, dacă te referi la site, am observat și eu asta uneori. O să transmit mai departe. Mulțumesc de feedback! 🙂

  • Ovidiu spune:

    Salut sunt otro relatii cu o fatal de aproape 10 ,am post despartiti 1 año de dile in care ea a cunoscut pe cinema si a ramas insatcinata ,un momentul acelga cind avena 2 lino de sardina sa cerrar cu respectivu si neal impacta, adat nadtere la un baietel si ian dat numele meu acum sung cam confuz un aceadta relatie se comporta fiarte uite si pe mine ma obosit ,ian zis ca daca vrei sa place este decidía ei,problema cea mare pentru mine este ca daca no me despartim si imi cere pensie alimentará pentru copil ,ce obligatii am.

  • Îl iubesc pe cosmin valentin nechita cum fac sa vorbesc cu el

    • Sorin spune:

      Ai putea să-l întrebi despre un hobby de-al lui. Ai putea să pui o prietenă să-l întrebe ce fete îi plac. Să-i propună și o listă de fete din care faci și tu parte ca să nu te dea de gol. Ai putea să pui un alt plan la cale cu prietenele. Oricum s-ar termina experiența asta, va fi o lecție pentru următoarea.

  • Angelica spune:

    Buna Sorin!
    S-au cam schimbat lucrurile pe la mine…Ma intalnesc incontinuare cu fostul meu…si am discutat despre o posibila reintoarcere…a zis ca o parte din el si el isi doreste…insa…acum si actualul (cel mai invarsta cu 30 ani)cu care am c-am intrerupt relatia…si acum s-a trezit ca totusi exista sanse…Acum sunt intre ciocan si nicovala si nu stiu sa aleg…Ce sfatuiesti pentru mine?

    • Sorin spune:

      Orice decizi să decizi cu toată ființa. Asta poți să le ceri și lor (în ordinea în care vrei). Cui să ceri prima oară? Care sunt activitățile tale preferate de cuplu? Cu cine ai vrea să le petreci? Care dintre ei reacționează mai plăcut la o ceartă? Cu cine te simți mai acasă?

  • ionela spune:

    Buna ziua..am nascut de 5 luni de zile..si de la 2 luni am inceput sa am imagini in capul meu ca si cand eu ii faceam rau fetitei..am inceput sa numai stau cu ea .sa evit..sa plang din cauza fricii..numai stau singura deloc cu ea..ca mie teama sa nu o iau razna..sunt confuza..toate zilele mi se par diferite..nu e niciuna la fel…nu ma mai recunosc in oglinda..am citit foarte multe chestii urate..si la diagnosticari foarte urate si periculoase..pe 2 mai am programare la psihiatru..as putea avea ceva grav??

    • Sorin spune:

      Nu știu ce înseamnă grav. Încearcă, treptat să te apropii de fiica ta. Când gândurile vin, observă-le și continuă să fii tandră cu ea. Ține-te de vizitele la psihiatru sau psiholog. Este o frică de a fi mamă sau o furie pe cineva și este benefic s-o conștientizezi. Dacă este mai mult, urmează medicația. Important este să te bucuri de viață și să ași relații frumoase cu ceilalți. Cum faci asta nu este la fel de important.

  • Cerasela spune:

    Buna seara!
    Sunt intr-o situatie disperata. Pe scurt, dupa 15 ani de casnicie si un baietel de 10 ani, sotul meu si-a gasit o amanta. Povestea lor e vexhe de cativa ani, eu am aflat de un an…timp in care nu am fost capabila sa fac nimic si situatia dintre noi mai mult s -a deteriorat. Satula de toata , i-am cerut sa aleaga. Mi-a zis ca a ales-o pe ea. Dar nu a plecat din casa, pe motiv ca nu vrea sa ia o hotarare gresita. Nu vrea sa plece la ea si sa nu ii placa traiul cu dansa si sa ma piarda si pe mine. E de ras situatia asta…. dar a zis ca e bulbersat si nu stie ce sa faca. Nici eu nu pot divorta pt ca nu vrea sa mearga la notar si taxele la Tribunal ar fi prea mari. Ce ma sfatuiti?
    L-am rugat sa mearga la psiholog, poate il ajuta sa ia decizia corecta.

    • Sorin spune:

      Cu cât își face mai mult curaj, cu atât se va îndrepta înspre amantă mai mult. Pentru că este ceea ce nu a încercat până acum. Din păcate șansa ta este fie să fie părăsit de ea, fie să se mute cu ea și să nu se înțeleagă. Un psiholog n-ar ajuta foarte mult, de asemenea. Durerea ta și a copilului va fi mare la despărțite, dar nu de milă ai vrea să rămână. Ce l-ar afecta ar fi să fii puternică, să-i spui că îți pare rău pentru el, dar ai vrea să plece. Asta este parte din de ce este cuceritoare amanta. Desigur, rămâne riscul despărțirii orice ai face. Poate consideră că te vei descurca și-i va fi mai ușor să plece. Și mila poate funcționa. Îi poți vorbi despre ce simți, despre viitorul tău care va fi plin de greutăți și poate singurătate și-l inviți să găsiți împreună ce este de făcut pentru a face ca relația să fie iarăși frumoasă. Stabilește-ți o limită de timp, totuși. Și investește în imaginea ta.

  • Anonim spune:

    Buna as vrea sa stiu ce ar trebui sa fac in legatura cu sotul meu sunt cu el de 12 ani am 33 de ani si doi copii un bsiat de 9 ani si fetita de 3 ani.de ceva timp sotul meu se comporta foarte urat cu mine!ma simt ca si cum nu as fi sotia lui!ma scoate vinovata pe mine in orice nu merge bine!pentru el o femeie trebuie sa stea numai la cratita sa fac mereu treaba!sa nu ma vada ca stau si eu nici macar jumatate de ora nu ma suporta can ma vede ca ma odihnesc si eu deloc,tot timpul trebuie sa fiu activa in fata lui el este lautar de meserie,imi vb foarte urat ma injoseste in toate modurile posibie!sunt foarte multe de zis ma simt ca si cum ar trebui sa fiu o menajera nu sotia lui!ma injosete in fata apropiatilor,si cel mai tare ma deranjeaza!ca face asta numai pe timp de zi cand e vorba sa ne punem sa dormim incearca sa se apropie de mine cu vorbe frumoase zambete!ca sa faca sex,si bine inteles ca eu il refuz ca ma simt folosita si nu iubita!ce ma sfatuiti sa fac?

    • Sorin spune:

      Nu prea poți face nimic fără să riști despărțirea. El, probabil, încearcă să fie soțul ideal așa cum l-a văzut pe tatăl lui sau pe un alt bărbat pe care-l apreciază. Dacă intri în grevă, nu ar înțelege. Ar deveni mai agresiv ca să obțină ceea ce deja consideră că i se cuvine. Cum ți s-ar părea ideea asta? (În sensul de “crezi că ai putea să o aplici?”) Îi spui ce simți. Scrie pe o foaie să poți spune mai multe lucruri când faci asta. După ce îi spui în particular de câteva ori, spune-i în public. Nu te enerva, nu-l certa, doar descrie ce simți, ce crezi despre tine, că te întrebi ce crede el despre tine, că te simți neînțeleasă, sclavă, că nu-ți place când te tratează de sus, că-ți este greu să-l iubești așa. Că ți-ar plăcea să se poarte frumos cu tine etc. Dacă singur nu este atins, în public va fi presat social. Vă fi agresiv într-o primă fază dar, dacă insiști, nu va mai vrea să fie eroul negativ.

  • Bogdan Lorena spune:

    Buna am o casnicie de 18 ani si sotul meu mia spus de curand sa nu mai fac planuri pe spatele lui ce semnificatie are cuvintele lui dupa parereamea cred ca aceasta casnicie sa terminat de mult dar nu are curajul sa mi spuna avand un copil de 12ani si el nu concepe divortul la parinti lui cum sa proceddez

    • Sorin spune:

      Având în vedere că nu s-a terminat oficial, sunteți, probabil, în stadiul în care dacă credeți că s-a terminat, s-a terminat, dacă credeți că nu, atunci nu. Depinde cum vă raportați unul la celălat. Ce-ai putea să faci ar fi să nu mai aștepți de la el să fie iubitor, ci să fii tu. Fără să aștepți nimic o perioadă. Nici măcar să răspundă la iubirea ta. Oferă-i iubire nu ca să primești, ci pentru că te simți bine să-i oferi iubire. Vezi ce se întâmplă. În cel mai rrău caz, dacă vă despărțiți, măcar ai avut niște zile sau luni în care te-ai simțit bine și ai făcut ce-ai putut să repari. Pe de altă parte, poate și el vrea iubire și nu are curaj că nu vrea să nu fie respins. Și ce ți-a spus poate fi o invitație să acționezi înainte să fie prea târziu.

  • Daniela spune:

    Buna. Se ia una bucata tanar 21 ani, singur la parinti, familie modesta, cu idei gen’un copil normal este cel care asculta, ia note bune la scoala si strabate un drum ‘normal’ cu scoala-facultate-angajare’.Tanarul a avut libertate din plin, dar totusi invata pentru a pleca de acasa la facultate, crezand ca astfel nu va mai fi nevoit sa vorbeasca cu parintii zilnic. Pleaca tanarul la facultate, suna doar cand are nevoie de ceva, se duce la cursuri cand vrea, nici nu petrece de zor, dar nici nu sta in fata calculatorului.La final de prim an, apare rezultatul…nu a trecut in anul 2 din cauza restantelor. El minte pana isi da seama ca nu mai poate face nimic, cand afla familia incep discutiile. Are ganduri de fuga de acasa si declara ca ar fi vrut sa se sinucida. Nu fuge din cauza unor probleme medicale. Anul 1 bis de facultate…semestrul 1 chiul, semestrul 2 fuge de acasa/isi ia mai multe lucruri si se duce la camin. Isi anunta matusa, adica pe mine. Nu-l pot opri, stiind ca este o fire impulsiva si nu ar mai vorbi nici cu mine, pentru a avea cineva contact cu el. Dupa o saptamana de la fuga, in care m-am apropiat cat m-a lasat, am reusit sa-l fac sa nu mai vorbeasca, in momentul in care am pomenit ceva de invatat. Vrea sa fie independent, dar nu face nimic in directia asta, nu vrea sa dea explicatii si considera ca este conditionat sa invete ca sa primeasca ce vrea, considera ca se umileste daca cere bani oricui sa nu moara de foame, oricine intra pe un domeniu pe care el nu vrea sa-l abordeze, e dat la o parte (chiar si iubita sau prieten). A fost la cateva sedinte de psihoterapie, dar fiind in orasul natal, ajungea rar. Cum poate fi un astfel de tanar ajutat sa depaseasca etapa asta incat sa nu isi faca rau si cumva sa-si dea seama si ce vrea, oricare ar descoperi ca e drumul lui. Eu, matusa, imi doresc sa fie fericit si sanatos, oricare ar fi drumul lui.

    • Sorin spune:

      Are un comportament similar cu consumul de droguri, aș zice. Fuge de părinți, dar fuge degeaba pentru că sunt în mintea lui și-l vor urmări peste tot. Ce nu vrea este să încerce cineva să-l ajute. Mușchii competenței nu i s-au format. Simte că nu poate face față la mai nimic, dar se aruncă oricum încercând să demonstreze că este în control. Nu vrea să știe lucruri despre el, pentru că încearcă să vândă o imagine și suferă când se vede prin ea. Este susceptibil la sinucidere și planul lui de viață actual (lipsa de implicare) îl va izola și asta ar putea duce la lipsa sensului, inadecvare și moarte. Ce se poate face? Să nu mai fie învinovățit, certat, învățat de bine. Mai degrabă să i se ceară sfaturi, să fie implicat în decizii. Se trăiește și fără facultate, puneți accent pe relație. Nu-i spuneți că vă creează suferință că nu face ce ziceți, ci bucurie că-l auziți, vedeți. Nu-i spuneți “ți-am zis eu” când nu iese ceva. Deschideți brațele (voi cei din jurul lui) și primiți-l așa cum este. Tratați-l ca pe adultul care este.

  • Adina Militaru spune:

    Buna ziua,
    Am nevoie de un sfat in ceea ce o priveste pe sora mea. De catva timp a inceput sa se vaite ca nu se simte bine…i-am recomandat sa mearga la doctor insa o vreme nu a vrut sa se duca…a inceput sa ceara sfaturi la diferite persoane…vecini, cunostiinte, familie, internet…numai la doctor nu…in prima faza a spus ca a “citit ea pe internet” ca sigur are cancer in gat ca nu poate inghite..am incercat, noi, familia sa-i spunem sa mearga la un consult..dupa multe saptamani, mai mult cu forta, a acceptat..si-a facut control si a facut o serie de analize si toate au iesit bine…cand spuneam si noi, familia, ca in sfastit s-a linisit, a inceput sa zica ca are tumoare la cap ca are ameteli, ca nu se poate tine pe picioare…tin sa precizez ca manaca foarte putin ca asa i-a spus doctorul, ca trebuie sa tina regim…desi singura problema pe care a avut-o a fost o aciditate la stomac si reflux gastric…in fine…ideea este ca de 2 luni daca nu si mai bine, nu face nimic altceva decat sa se planga ca se simte rau, ca sigur ea este bolnava dar ca nici un doctor nu reuseste sa gaseasca ce are..ca sigur ea mai are putin si moare…si nu mai mananca decat foarte putin…nu vrea sa faca nimic, doar sta si plange si se macina…refuza sa mearga sa vada un doctor psiholog sau psihoterapeut, care cred ca ar putea s-o ajute…cum putem s-o ajutam in acest caz, pt ca, noi, familia suntem foarte ingrijorati…a ajuns o umbra de om, este de nerecunoscut si nu ne mai putem intelege cu ea…va rog din suflet, dati-mi un sfat.

    • Sorin spune:

      Este depresie. Partea cu bolile este modul pe care ea îl consideră acceptat social. Motivul pentru care nu vrea să meargă la doctor este că pentru voi este mesajul. Vrea s-o vedeți voi că suferă. Vrea să vă pedepsească sau s-o vedeți. Poate nu toți, poate doar mama ei sau tatăl. Ce este de făcut? O abordare este ca voi (cei care vă simțiți că vi se adresează) să mergeți la psihoterapie și să învățați cum să-i oferiți mai multă iubire. Îmbrățișați acuza ei, altfel spus, și încercați s-o reparați. După câteva ședințe chemați-o în ajutor la terapie și vorbiți-i (acolo, de preferat) despre cum ați vrea să fiți mai iubitoare și întrebați-o cum s-ar simți ea mai iubită. Dacă oferiți mai multă iubire, ignorați partea cu bolile. Nu mai vorbiți despre ele. Dacă nu oferiți mai multă iubire, nu o ignorați pentru că, se pare, acesta este cel mai bun mod prin care o faceți. Nu vă simțiți acuzate. Este greu cu oamenii. Nici psihologii nu au familii perfecte.

  • Anonim spune:

    Bună seara! Am nevoie disperata de un sfat! Și nu exagerez pentru ca am ajuns sa ma distrug singura în situația în care ma aflu și încerc sa iau cea mi bună soluție. Sunt măritată de 6 ani jumate. Am un copil de aproape 4 ani.Dar în septembrie 2017 am cunoscut o persoana de sex feminin. Atunci a fost momentul în care am aflat multe răspunsuri la propria mea persoana printre care și acela ca de fapt sunt lesbiana. Nu vreau critici sau vorbe de rău, jignitoare dacă cumva aveți ceva în privința asta. Atunci am învățat ce înseamnă să iubești, ce înseamnă să fi iubita, ce inseamna sa fi tu însuți, sa te redescoperi, sa ai încredere ca poți orice, am învățat sa rostesc pt prima data cuvintele “te iubesc”, am învățat ce înseamnă să faci dragoste cu adevărat. Mi.am dat seama ca între mine și soțul meu nu au existat aceste lucruri încă de când ne-am cunoscut. Dar nu m-ai împreună cu persoana de sex feminin dintr-o mare prostie pe care o regret enorm chiar și acum după un 1 an. Ea știe acest lucru, știe ce vreau, știe ca îmi doresc o șansă, dar nu primesc nici un răspuns. Am încercat sa vorbesc cu ea măcar pt a-mi spune ce mai reprezint pt ea, pt a-mi spune prin cuvinte ca nu mai sanse, sa îmi vad de viata, ca nu ii mai pasa de mine,adio, etc sau orice care sa îmi arate ca nu mai are rost sa încerc. Și mi-a spus doar ca prefera sa taca. Nu îmi va spune nimic altceva. Se pare ca ar fi cu altcineva, dar nu știu ce sentimente are pt ea pt ca au fost discuții între ele și tot asa. Sunt multe de zis, multe situații între noi cărora încerc sa le găsesc explicație pt a ma ajuta pe mine sa înțeleg ce am de făcut. Pt ca oricum ar fi situația e prea greu pt mine sa mai continui asa. Cu atât mai mult cu cât trebuie sa fac ceva și cu relația dintre mine și soț pt ca m-am îndepărtat enorm de soțul meu nici măcar sa ma atingă nu mai suport de multe luni. Nu știu ce ar trebui. Ce ma sfătuiți? Ar fi o soluție sa iau în calcul și varianta de a vorbi cu un psihoterapeut?! Va mulțumesc!

    • Sorin spune:

      Se zice că este mai bine să fi iubit și să fi pierdut decât să nu fi iubit deloc, așa că mă bucur pentru tine, pe de o parte! Pe de alta, știu cât de dureros este să suferi din dragoste. Un psiholog ar ajuta, desigur. Legat de relație, pare că te păstrează, poate pentru când se răcește cu actuala relație. Nu stiu foarte multe despre disponibilitatea partenerilor pentru această orientare sexuală. Dacă ar fi abundentă, sansele să se întoarcă ar fi mici. Altfel sunt șanse bune să mai vrea să vorbiți. Nu înseamnă că n-ai fi meritat să vorbiți în alte circumstanțe, dar mintea fuge oriunde poate să fugă mai ușor, către riscul cel mai mic și către lucruri noi. Este util să menții legătura pentru asta. Ai putea să-i trimiți din când în când câte un mesaj sau ceva, care să nu exprime durerea ta că nu ești cu ea, cât bucuria că o cunoști. Legat de soț, gândește-te ce și-ar dori el. (Sigur sex cu tine si cu o altă fată, dar dincolo de asta 🙂 ). Nu știu dacă și-ar dori să te prefaci sau să fii nefericită și cu el. La fel și copilul nu cred că ar vrea să fie sursa nefericirii tale (mai târziu, cel puțin). Crezi că ar fi o relație mai bună între voi trei în care din situații? Nu lua aceste decizii doar după acest mesaj. Eu nu am viața ta și este foarte probabil să zic niște bălării. Mergi la un psiholog și analizează în detaliu ce simți tu și cum ai vrea să arate viața ta peste câțiva ani.

  • Anonim spune:

    Buna ziua, Ce pot sa fac eu ,fratele meu are 50 ani,dupa despartire sta cu mama,dar in fiecare zi dimineata merge si bea,nu lucreaza pe diferite motive,si e genul care se enerveaza repede,,,,ce pot eu sa fac?Ia mai cerut si fiului sau care munceste in Danemarca bani.Si matusa sta acolo si ii spune ca sa mearga la munca si se enerveaza,el s a bazat ca va fi ingrijitorul matusei dar nu a primit pt boala ei doar o suma modica.

    • Sorin spune:

      Înțeleg că vrei să-l ajuți pe el și, eventual, pe mama și mătușa. Nu este responsabilitatea ta viața lui. Dar, dacă vrei, poți să-l întrebi ce-și dorește și compară asta cu ce ești dispusă să faci. Nu te sacrifica, pentru că te vei urî și pe tine și pe el. Oferă ce poți să oferi cu drag. Dacă nu este nimic ce poți oferi acum, poate altă dată. Și lucrurile mici sunt importante, cum ar fi faptul că vorbești cu el la telefon. Ce este el dispus să facă pentru ce-i oferi tu. Legat de mamă și mătușa, poți aplica aceeași strategie. Ce poți face pentru ele astfel încât să trăiești și tu cea mai bună viață pe care o poți trăi?

  • Madalina spune:

    Buna ,am 18 ani si acum ceva timp mi am dat seama ca am sentimente pentru un coleg cu care ma intelegeam super bine asa ca m am hoatarat sa ii dezvalui sentimentele pe care le aveam pentru el asa ca pe data de 1 martie mi am deschis sufletul in fata lui spunand ui tot ceea ce eu am simtit pentru el dar A FOST CEA MAI MARE GRESEAL PE CARE AM GACUT O IN VIATA MEA el din acel moment sa indepartat foarte mult de mine …nu prea mai vorbeam ..dar dupa ceva timp am inceput din nou sa ne apropiem doar ca de data asta era diferit ..se lua in brate cu alte colege si da ma deranja in sinea mea asta dar cel mai deranjant lucru era ca se uita fix in ochi mei cand facea asta iar apoi o prietena de a mea ii tot trimitea poze de cum eram la alergat si se uitau baieti dupa noi iar el face crize ciudate ,A da am uiat sa mentionez ca un baiat care lucreaza la un magazin din apropierea liceului ia placut de mine dar eu laam refuzat si i am spus si olegei dar ea a tipat asa ca a auzit si el si imi scoate ochi in fiecare zi cu asta dar de la aceea cearta nu am mai vorbit aproape deloc iar prietena mea cand ia trimis azi poze cu mine si astea ia dat blok DECI CE AR TREBUI SA FAC???

    • Sorin spune:

      N-ai greșit cu nimic. Ai vrut să afli cum stau lucrurile și ai aflat. Ce alți băieți îți mai plac? Nu te opri la primul refuz, ci la primul “da”. Deja ai făcut asta, dar începe cu a fi prietenoasă, zâmbiroare și cu atingeri pe mână și, dacă nu se prinde, relevă mai mult despre ce simți. Legat de coleg, nu se știe ce va fi mai târziu, dar s-ar putea să fii mai fericită dacă nu îți petreci viața așteptând acel moment.

  • Maria. P spune:

    Multumesc. Acum ca am ceva detali pentru aceasta problema,voi spera ca va fi o schimbare asupra lui. Daca se va rezolva intr-un final mai repede sau va dura ceva timp voi putea spune ca voi fi fericita in aceasta viata.

  • Andreea spune:

    Buna am 29 de ani si traiesc 14 ani cu concubinu si avem 2 copii 10 si 3ani.am avut multe probleme cu concubinu aici pe canale am trecut si peste astea ca am suportat ce ma doare acum este ca se supără pe mine fara motiv imi cauta motive casa nu vb nu discuta cu mine ma jigneste urla la mine de multe ori mia spus că nu are nevoie de mine orice se intampla eu sunt vinovată e indiferent cu mine nimic nu i place din ceea ce fac si daca stau cu el sa discut nici vb de asa ceva ca nu am cu cine nu vrea sa discute trebuie să fiu foarte atentă cu el ce fac ce vb ca sa nu se supere ca daca se supără durează câteva zile bune ca numivb deloc nici mâncarea pe care o fac nu o mănâncă trebuie să mă comport ca cu oul cu el de cununat nici ca nu vrea chiar mia spus că anu asta ori ne despărțim ori ne cununat eu v-am spus in mare ce se intampla sunt multe de spus am nevoie de ajutor ca sa nu gresesc fata de copii multumesc

    • Sorin spune:

      Sunt foarte puține lucruri pe care le poți face dacă nu ești independentă (financiar). Trebuie să te lași dominată, ce poți face? Acesta ar fi un prim pas. Îmi închipui că nu poate fi plăcut să cauți job acum, având puțină experiență, dar altfel vor sta lucrurile când vei avea niște putere personală. Și copiii te vor percepe altfel: mai puternică. A nu se înțelege că este nevoie de job pentru asta, dar este când cel cu puterea nu o împarte, ci abuzează de ea.

  • Andreea .T spune:

    Buna am 29 de ani si traiesc cu concubinu de 14 ani si avem si 2 copii i-am acceptat multe tot timpu sa comportat cu mine cu indiferență și in tot ce se intampla între noi eu sunt vinovată se supără fara motiv si nu vb cu mine sau imicauta motive de cearta cu el nu se poate discuta orice las întreba numi răspunde sau râde sau imi spune să-l las in pace cu prostiile mele de foarte multe ori sunt invizibilă pt el nu stiu ce sa fac am 2 copii nu am cum sa plec de la el ca nu am un servici. eu am scris in mare cam cum stau lucrurile între noi as putea scrie o carte la cate lucruri sau intamplat in anii esti de cand sunt cu el am suportat multe

  • Andreea I spune:

    Buna ziua. Am 25 de ani si o relatie de aproximativ 3 ani cu cel mai frumos barbat din lume. De cateva luni relatia noastra intima nu mai este cum ar trebui sa fie. Nu mai am parte de atentia lui cum o aveam inainte,nu mai am parte de mangaierile si de atingerile pe care o femeie le doreste de la barbatul iubit. Momentele intime pe care le aveam erau cumva,nu stiu cum,destinate doar lui. Adica se terminau cu finalizarea lui. Si numai si numai a lui. De mine nu prea s-a pus problema.. si este frustrant. Am purtat nenumarate discutii pe aceste teme,insa raspunsul lui a fost unul clar. Atat se poate. Frustrarea este mare si de partea lui si ca pur si simplu atat se poate. Incerc sa inteleg si sa accept asta. El imi tot reproseaza ca nu are intelegere din partea mea ca ii mai tot spun anumite lucruri legate de momentele noastre intime,dar eu as vrea sa le discut cu el. Cand aveam discutiile el mereu ridica tonul,si se ajungea evident la o cearta,lucru care eu nu voiam. Il iubesc foarte mult si nu vreau sa ajungem in viitor sa ne despartim pe aceasta tema. Cum sa procedez sa ne salvam relatia?

    • Sorin spune:

      Vezi cartea “Slow Sex”. În ea este descrisă o tehnică numită “orgasmic meditation”. Nu știu dacă există în română. Sper să nu fie o problemă. Tehnica nu este foarte complexă, dar ajută să aprofundați întreg conceptul.

  • Maria. P spune:

    Buna seara, am o mica problema cu iubitului meu in legatura de viata noastra de iubire. Noi ne iubim reciproc atit cu dragostea si tot ceea ce traim zilnic unul cu celalalt. Toate sint bine intre noi doar pina la un detaliu care pe mine ma face sa sufer pentru acest lucru. Deci cind iesim sa plecam sa rezolvam unele probleme de ale case sau sa ne plimbam in anumite locuri exista aceasta problema cu el care nu este normal pentru ceea ce face fata de mine in acele momente. Si problema este ca daca calatorie intr-un mijloc de trasport cauta fete sau femei si incepe sa se fileze cu ele de data de mine dar incercind ca eu sa nu el observ facind acest lucru. Dar din pacate este ca eu IL prins ceea ce face in prezenta mea si mai ales daca acele femei ai raspund inapoi cu prviri si zimbet. El, atunci daca isi da seamaca l-am zarit de ceea ce face,atunci incepe sa “imi de-a mie atentie si incepe sa ma sarute sau sa puna mina pe mine, sa ma stringa spre el,gest care pe mine ma uimeste acest lucru cum el procedeza fata atunci. Desi am avut aceasta discutie cu el despre aceasta Tema si raspunsul este ca nu a facut nimic si nu are nimic cu acea femeie si ca doar eu a multe prosti in capul meu dar fara sa primesc un raspuns concrete din partea lui. Nu stiu ce cred sau ce sa ai fac in aceasta privinta. Aceasta problema o am doar cind sint femei in jurul lui necunoscute. De ce face acest lucru pentru mine este un mister si nu pot sa aflu adevarul de la El nicicum. In rest totul este frumos si armonie intre noi doi. Asi dori daca imi veti putea da un sfat sa imi gasesc liniste sau cum sa procedeza pentru a il aduc la starea normal daca se poate. Nu stiu daca eu am scris destule lucruri care sa puteti sa imi raspundeti. Multumesc si sper sa primesc un raspuns la care sa pot face ceva

    • Sorin spune:

      O variantă ar fi să-i spui cum te face să te simți. În detalii multe și covârșitoare. Dacă, după ce faci asta, continuă, îi poți repeta acolo în autobuz astfel încât să audă și fata cealaltă. Să-i spui fără nervi, să reiasă că el este personajul negativ. Următorul pas ar fi să-i supui că are nevoie să se clarifice ce vrea și că aștepți un raspuns definitiv de la el în câteva zile. Asta ar reprezenta o primă intervenție mai intensă, dar mă tem că nu va funcționa pe termen lung. Este nevoie de ceva dramatic pentru schimbare în viața cuiva și nici asta nu este o garanție de durată. Un alt pas pe care l-ai mai putea face este să vorbești cu el de față cu prietenii și cu familia lui despre asta. Să le spui cum te simți cum se întâmplă? Să-i întrebi ei cum s-ar simți (“oare exagerez eu? Voi cum v-ați simți?”), speranța fiind că nu primește suport și se percepe ca agresorul care chiar este și își schimbă comportamentul.

  • diana spune:

    Buna ziua. Am 25 de ani și de curând am terminat o relație de aproape 3 luni cu un băiat de 28 ani. Eu sunt o fata virgina, el având mai multe relații până acum. A fost prima mea relație, nu am avut până acum iubit. I-am zis că trebuie să aibă răbdare cu mine și a zis că va avea toată răbdarea din lume. Dar mai mult de 6 luni nu mai poate aștepta. Ne-am cunoscut prin Facebook. Chiar la inceputul anului 2019.A intrat pe messenger și am vorbit. Ne-am întâlnit și de la a 2 a întâlnire am inceput sa fim într-o relație. Dupa câteva săptămâni a recunoscut că e foarte deschis sexual și că nu poate și nici nu vrea sa sa lase. Am acceptat asta la el și am început să discutam și chestii intime. Am acceptat că nu avea mașina, că are doar studii medii, era fumător de narghilea, pasionat de jop***ai PlayStation și era de alta religie. Eu sunt și credincioasă și merg la biserică. El nu merge. Doar o dată sau de 2 ori pe an. Eu sunt ortodoxa și el a fost botezat la catolici, dar a fost crescut de bunicii lui care erau baptiști. Când a început postul Paștelui i-am spus că vom renunța la anumite chestii (intime mă refer). După o relație de 2 luni și ceva, aproape 3 luni mi-a trimis un mesaj pe Facebook, după ce am adormit că nu poate să continue aceasta relație deoarece nu se simte împlinit că în ultima vreme doar chestii de rutina vorbim, a crezut că vom avea și relații intime,dar a crezut că nu sunt pregătită, deși eu eram pregătită. Doar am vrut sa vad cat va aștepta. Și nu am vrut sa avem relații in timpul postului. Și că eu merit un băiat cuminte, cu bun simt, educat ca mine, să meargă cu mine la biserica și el fiind exact opusul acestor lucruri și că mai mult de o prietenie nu poate să îmi ofere. La început amândoi am zis că suntem compatibili, dar acum s-a gândit că nu suntem compatibili. Că nu sunt ceea ce el așteaptă și invers. Poate că are putina dreptate. Dar eu eram dispusa sa îl accept așa cum e. Chiar dacă suntem opuși. M-am îndrăgostit și m-am atașat foarte tare de el. Și chiar am vrut sa am relații intime cu el. Că nu mai vreau să rămân virgina la 25 de ani. Acum că a trecut o săptămâna mie foarte dor de el și îmi lipsește mult. Nu știu dacă și el simte asta. Că a zis, că m-a iubit, dar eu știu că atunci când iubești faci orice pt partenerul tau. Am incercat sa îl fac să se răzgândească prin mesaje că în fața nu a avut curajul sa vorbească cu mine dar nu am reușit. Ultima data când am fost cu el m-a îmbrățișat tare, și am presimțit la plecare că se va întâmpla ceva. Ce sa fac sa îl recuperez? Că nu pot să îmi găsesc pe altcineva, nu sunt in stare. Eu fiind și pretențioasă, uitand-uma după aspectul fizic. Oare am intrat în depresie? Că de, când s-a despărțit de mine nu mai am pofta de mâncare, nu mai dorm așa mult ca înainte. Ce sa fac? Nu am nici prieteni cu care sa ies. Oare sa mai las băieții să aștepte după mine? Cel puțin 3-4 luni? Sau sa incep viața sexuală atunci când simt că vreau? Chiar daca se va intampla după o lună sau după care cateva saptamani? Că eu am simțit de 2 ori că vreau sa am relații intime cu fostul iubit, dar m-am abținut că am vrut sa aștepte după mine cel puțin 4 luni. Dar văd că nu a asteptat. Unii îmi zic sa nu mă milogesc la el că trebuie să am și eu demnitate, alții să încerc să îi mai scriu pentru ultima oară. Familia mea e deja supărată pe el, mai ales mami. Ii foarte nervoasa. Că parintii mei sunt divorțați și locuiesc cu mami. Nu l-am văzut pe tatăl meu de când aveam 2 ani. Și tatăl lui a divorțat de mama lui, s-a recăsătorit și de vreo 4-5 ani a decedat. Dar ei au mai ținut legătura. Eu in schimb cu tatăl meu nu am tinuț deloc legatura, deși trăiește. Ce sa fac? Să ii mai scriu sau sa ii dau pace să își continue viata fara mine și eu fara el, deși sunt foarte deprimată și sufăr încontinuu. Oare am greșit și eu că nu am luat inițiativa și că i-am zis sa vina cu mine la tara de Paști și să mergem la biserică? Că eu asta simt că sunt greșelile mele. Și că i-am cerut să nu mai vorbim chestii intime în timpul postului. Si am inapoiat cadourile pe care mi le-a oferit. Un elefant de plus și 100 Ron că mi-a luat lotiuni de corp și cum le-am folosit i-am dat 100 Ron. Oare am gresit? Că nu am putut sa tina elefantul că îmi amintește de el .Si i-am scris și o scrisoare de adio. Deși am fost nervoasa și am spus unele cuvinte care erau la nervi. Ce sa fac?

    • Sorin spune:

      Povestea ta îmi aduce aminte de propriile mele prime relații. Mă tot întrebam care sunt butoanele și pe ce trebuie să apăs ca să meargă în direcția dorită. Ești la început și predispusă la o mulțime de regrete. Dar așa se învață. Știu că este greu cu sexul – când e prea devreme?, când e prea târziu? – dar asta este mentalitatea că i-l oferi lui. Desigur, uneori o mai facem și pentru celălalt, dar mai bine o faci pentru tine. Dacă te aștepți că relația nu va dura, este probabil, într-adevăr. Dar este ok! Nu mai suntem în secolul în care ne căsătoresc părinții și suntem încuiați într-o relație și majoritatea primelor legături tind să se rupă. Important este să înveți din fiecare încercare. Amânatul sexului frustrează băieții. Faptul că multe alte fete fac sex mai ușor ne face să ne gândim că viața noastră ar putea fi mai ușoară și că acum avem ghinion. Desigur, niște timp este de preferat să treacă. Dar nu măsurat obiectiv, ci subiectiv. Și, dacă, după sex se termină, ai aflat ceva despre el și ai trăit o experiență (să sperăm) plăcută (uneori nu este). Ce să faci acum? Și să ai demnitate și să încerci să-l recucerești sunt răspunsuri corecte. Dacă este important pentru tine, luptă! Dacă nu merge, vei ști mai multe pentru viitor despre ce merge și ce nu. Dacă vrei să cauți pe altcineva, poți face asta. Te invit să nu mai aștepți, însă. Probabil ai aflat până acum că nu este cea mai eficientă metodă. Băieții sunt timizi și ei. Vor să fie încurajați. Unele fete știu să o facă și au mai mult succes. Tu, probabil, aștepți să vină totul de la ei și sunt prea puțini atât de curajoși. Cu atât mai mult un băiat credincios nu se va încadra în această categorie. Dintr-o altă perspectivă, mersul mult la biserică și lipsa de dragoste în post îți va afecta relația cu un băiat care nu este la fel de credincios ca tine. Presupun că ai observat asta deja de la prima relație. Mă gândesc că Dumnezeu nu vrea să te sacrifici pentru el și să fii singură și nefericită. Poate s-ar bucura mai mult pentru tine să o relație cu el mai ușoară și o viață mai împlinită. Eu ca tată așa aș vrea pentru copiii mei. Tu nu?

  • Ana spune:

    Buna seara. Am o problema.. Nu reusesc sa inteleg de ce soțul meu ma iubeste… Imi este mereu frica ca intr o zi va găsi pe cineva cu mai multe in comun si mult mai atrăgătoare ca mine. Am devenit paranoică. Nu suport ideea sa stiu ca vorbeste cu colegele lui… vreau sa scap de scenariile din minte, vreau sa am incredere in el dar nu stiu cu ce sa incep… simt ca nu valorez nimic si ca doar sunt de umplutura pana gaseste ceva mai bun…

    • Sorin spune:

      Crezi că persoanele care sunt împreună de ani de zile nu au găsit pe nimeni mai bun? Nu mai zic și că trebuie și ca acea cineva mai atrăgătoare să fie interesată de partenerul tău ca să poată să fie cu ea. Dar dincolo de asta, tu asta aștepți? Cum dai de un tip mai atrăgător îți bagi picioarele în toate amintirile și planurile de viitor pe care le-ai făcut cu actualul? Desigur, se poate întâmpla să vă despărțiți. Dacă s-ar ajunge acolo, ce ți-ar plăcea să ai ca amintiri din relația asta? Dintr-o altă perspectivă, știind că vei muri într-o zi, cum ai vrea să experimentezi viața? Să călătorești, să faci dragoste, să experimentezi a fi părinte sau ai prefera să abordezi asta ca pe relația ta și să vizitezi cimitire și să te gândești la coșgiuge știind că vei ajunge acolo până la urmă?

  • Anonim spune:

    Va multumesc:)😊😊😊Va pup si imbratisez😘

  • Anonim spune:

    Buna! As avea o întrebare nu știu poate o sa vedeți ca as fi egoista dar totuși o sa o pun! Am o prietena care la începutul relatiiej am
    Avut multe ciocniri ma povestea ff mult și eu mam îndepărtat de ea.. la ceva timp ea a venit și mea povestit tot și și-a cerut iertare și iam acordat o a doua șansa! Dar….la inceput am simțit-o sinceră dar acuma de ceva timp are ceva acctiuji și nu știu ce sa gândesc dacă nu ies când vrea ea se supara , de exemplu ieri a ieșit ci cine in centru si mie nu mea zis apoi întrebând cf ea îmi spusese ca e cu o alta prieten care numi cade bine apoi toată ziua a fost cu ea nu mea scris , seara ah ieșit impreuna și sa su ascuns de mine faptul ca am prins-o in fata casei ei, ce as putea gândi oare îmi este prietena când vrea ? No simt sinceră ? Sunt ogosita ? Datimi un sfat mi sa mai inamplat ceva asemanator și ar lua prea mult timp sa explic ;(

    • Sorin spune:

      Înțeleg că nu ești singura ei prietenă și asta e de înțeles (dacă nu aveți o relație de cuplu). Nu trebuie, neapărat, să ieșiți mereu împreună. Important nu este dacă ea mai iese cu cineva, ci cum vă simțiți când ieșiți voi împreună.

  • Anonim spune:

    Imi fac griji din orice,pun la suflet repede,ma panichez,nu stiu cum sa scap de starea asta Va multumesc cu deosebita stima.

    • Sorin spune:

      Un fel de-a fi se construiește cu mult efort depus într-un timp îndelungat. Este nevoie de același proces pentru a-l schimba. Cum spuneam, mergi la un cabinet. Vezi și prin articolele de pe acest site niște idei utile, pentru că și eu credeam viața în culori închise și am pus în articole ideile care m-au ajutat să fiu mai aproape de realitate. Că, realist vorbind, a vedea viața în culori închise nu este aproape de realitate. Viața n-are nicio culoare – nicio nuanță emoțională – noi i-o dăm. Și vom folosi strategii de succes din trecut. Succes însemnând că n-am murit încă. Dar sunt multe alte strategii, unele dintre ele mult mai distractive. Ne-am identificat cu astea triste. Nii se pare că viața e corect trăită dacă e grea, dar oare chiar așa stau lucrurile?

  • Sabadac spune:

    Buna ziua.Va rog sa ma ajutati cu un sfat.Sunt casatorita de 30 ani.Situatia familiei mele a fost dintotdeauna asa,dar eu parca m-am trezit de citiva ani,de fapt de citiva ani am obosit,am inceput sa imi dau seama tot mai mult sa suntem” singuri in doi”.Toata viata am muncit ,am avut initiativa ,el a venit dupa mine,aici este si vina mea deabia acum inteleg.Acum este tot mai greu ,el nu-si doreste nimic dar nici nu ma mai sustine.Am obosit,parca toata viata mea este o minciuna.El nu are nici o directie clara,nici un plan(daca are il stie doar el).Este foarte credincios,eu zic ca e habotnic credincios citeste doar despre anticristi,sfirsitul lumii,duce pina la extrema discutii legate de religie,contrazice pe toata lumii chiar si pe cei care au cunostinte temeinice de religie.Orgoliul nu mai are limita,parca e din ce in ce mai rau.Orice discutie ,indiferent de subiect o duce doar intr-o zona negativa in timp ce noi membrii familiei ridem ne bucuram el are grija sa ne arate partea trista ,urita.Viata i-a demonstrat imediat a doua,a treia zi ca a exagerat ,ca a gresit ,in acele momente se face ca nu vede ,ca nu aude,nu intelege!Suntem o familie modesta locuim intr-un apartament modest ,avem o masina la mina a doua,imi reproseaza mereu ca suntem bogati (material).Dupa el ar trebui sa stam numai prin biserici ,sa citim rugaciuni de 3-4 ori pe zi,sa traim intr-o saracie lucie,sa ne mintuim.Vrea sa spun ca este foarte priceput la multe ucruri daca ar avea stima de sine ar realiza multe lucruri bune,am duce o viata normala fara minciunile pe care nu le poate evita de cele mai multe ori,am merge si la biserica si la rugaciune impreuna.Va rog sa ma ajutati cu un sfat!

    • Sorin spune:

      Ai putea să-i spui cum te simți când el face anumite lucruri și ce-ți dorești de la el (atunci sau în general). De asemenea, oare ce și-ar dori și el de la tine? Legat de faptul că vrea să trăiască mai spartan, poate își alege o cameră pe care să-și pună el amprenta. Poate renunța la a folosi mașina în interes personal și să-și trăiască visul în general. Acolo se poate și ruga și, spre beneficiul tuturor, își poate pune un orar pe ușă cu orele de rugăciune ca să i le poți respecta. Desigur, asta nu înseamnă că și tu trebuie să-i urmezi stilul de viață. Dumnezeu a dat câte o viață fiecăruia să o urmeze așa cum îl / o reprezintă, nu-i așa? Poate sună un pic neobișnuit ce zic, dar este doar asta: „neobișnuit”. Și ce dacă? Nu trebuie să facem ce fac toți ceilalți, mai ales când asta ne face nefericiți. Legat de suferința din lume, atunci când o aduce în discuție, poți face referire la faptul că și asta tot de la Dumnezeu vine. Este felul lui de-a spune că viața, în general, este frumoasă (altfel n-am vedea suferința dacă n-am avea cu ce s-o comparăm) și că ar fi grozav să fim mai recunoscători pentru cât de bine ne este. Mai mult, este o oportunitate pentru noi cei care nu suntem în suferință să protejăm, să ajutăm – ceea ce n-am avea dacă toată lumea sau toate animalele ar fi fericite.

  • Ana spune:

    Va multumesc pentru raspuns!! Am incercat de cateva ori sa stau de vorbă cu el, se schimba pentru câteva zile si iar revine la starea lui mai..”dura”.. cand incep discuțiile pe tema asta, zice.. ca.mi sare lanțul:))) si sa stau linistită că e totul bine!! Foloseste expresii de genul facem impreuna, apoi se corectează, fac, de parcă sa recunosti ca iubesti o femeie sau sa te implici intr o relație e ceva pt persoanele slabe. Am incercat si in seara asta sa vb cu el, mi a spus că mă intelege ca mi e dor de el pt ca si lui ii este dor de mine, dar ca discutiile astea sunt subiect închis, pt el nu exista nici o problemă.. Ca asa este el mai serios si ca trebuie sa inteleg lucrurile astea. Recunosc ca decât să mi spuna de 3 ori pe zi ca ma iubeste si sa nu fie asa, prefer gesturi in locul vorbelor.. si sunt gesturi ,doar ca trebuie sa le ..prind din zbor, iar lucrul asta ma obosește.. Am 40 de ani si vreau o relație simpla, liniștită,.. încă o dată va multumesc pentru sfaturi!!

    • Sorin spune:

      Nu este dispus să schimbe situația, cum sunt convins că te-ai prins. Ce pot să-ți spun este că nu există relații simple. Sunt un mit la fel ca oamenii normali. Relațiile sunt mereu cel puțin nu ușoare. Toate bune!

  • Ana spune:

    Buna ziua!! Va rog sa ma ajutati si pe mine cu un sfat.. Sunt împreună cu cineva de 9 luni. Ne întâlnim de vineri seara pana luni dimineata, eu fiind cea care merge la el deoarece e o distanță de aproape 3 ore intre noi. Nu stiu ce sa fac efectiv, simt ca ceva e in neregulă dar nici nu pot sa plec! Inainte de a ne cunoaște el terminase de un an si ceva o relație de 10 ani cu alta femeie. Am tot timpul senzația că este intre noi, deși ea l a înșelat si s a Si măritat intre timp, ii scrie uneori, ii spune că îl visează, ca tot la el se gândește. El spune că doar se bucură ca nu ii merge bine si ca nu are de gand sa se întoarcă la ea, orice ar fi.. Relația noastră e un pic cam ciudată, trecând peste faptul că ne petrecem doar zilele de weekend împreună, eu imi doresc mai mult. Sa fie mai atent cu mine, pentru ca sunt zile în care nici macar nu ma pupa pe obraz..imi spune că sunt tot ce si doreste de la o femeie, dar sa am răbdare ca el prefera sa mai astepte sa se convinga de anumite lucruri si ca intr un fel eu plătesc pentru greselile celorlalte.. pe de altă parte, daca bea un pahar cu bere, le spune tuturor ce iubita minunată are si ca in sfarsit si a gasit o femeie adevărata.. am incercat sa vb cu el, eu sunt genul de om sincer care spune tot Si care nu prea are de castigat in ziua de azi:)) toate sărbătorile le am facut impreuna, revelion, crăciun, zile de nastere si cu toate astea.. ceva lipsește.. nu i am cunoscut părinții, dar nici el pe ai mei.. uneori imi spune ca relatia noastra nu e atat de ..sudata!! S schimbat mult de cand e cu mine, înainte ieșea tot timpul, acum Doar cand e cu mine.. prietenii lui il tachineaza ca se însoară, înainte cheltuia banii in cluburi, acum cumpara lucruri si renovează casa.. imi spune iubito rar, si atunci schimba vorba, dar simt ca o face din suflet.. imi spune ca a facut cu mine in 8 luni ce nu a făcut cu aia in 10 ani.. simt uneori ca ma iubeste, mi.a spus o doar de 2 ori si atunci…la bere🙈.. vreau putina siguranta, sunt conștientă că cer imposibilul dar chiar nu stiu încotro sa o iau.. înainte de a l cunoaște, eram o tipa oarecum deșteaptă, de ceva timp..sunt praf. Sper din suflet ca ati inteles ceva din mesajul meu si daca puteti sa ma ajutati cu un sfat..va multumesc!!!!

    • Sorin spune:

      Iubirile puternice și arzătoare nu sunt, neapărat, de durată. Dacă ți-ar fi propus să-i fii soție în primele 6 luni, să zicem, de asemenea. Ai tot dreptul, în schimb, să fii nemulțumită de comportamentul lui față de tine. Ce ți-ai dori? Să vă cunoașteți părinții, îi poți spune că vrei asta. Dacă are rețineri,îi poți spune ce înseamnă pentru tine. Dacă el vrea să mai aștepte să se convingă de anumite lucruri, îi poți vorbi despre cum viața ta nu este pentru el să o cântărească și rolul tău în univers nu este să-l convingi de nimic. Ai nevoie de un partener care să-ți arate că te iubește, care se implică, care este hotărât. Desigur, există riscul despărțirii. Cântărește riscuri versus ce ai obține.

  • Angelica spune:

    Dl Sorin! Multumesc pentru acest gen extrem ca ne dati sfaturi fara sa asteptati ceva in schb! Aveti un suflet generos si doar un om cu atata cunostinte puteti sa nedati sfaturi! Multumesc personal!!! Va admir!

  • Angelica spune:

    Buna!
    Am avut o relatie in trecut…acum 5 ani! Am stat impreuna…c-am 5-6 ani…la despartire el m-a parasit si am suferit mult.
    Apoi cu anii el a avut relatii…a cutreierat lumea prin concedii si in afara de reprosuri si vorbe gen…ma bucur ca am scapat de tine…nu mai scria nimic…Apoi dupa o pauza de 5 ani a inceput cu un mesaj mai calm…si m-am trezit beat lcu el la usa…plangand si reprosand cat de mult l-am ranit si ne-am sarutat…de atunci ne vedem…ne intalnim crc…la o saptamana dar vb priin mesaje zilnic…insa de jum.an este casatorit.
    Nu inteleg ce doreste de la mine.

    • Sorin spune:

      Băieții vor tot. Haremurile erau niște lucruri minunate pentru cine își permitea. Când ne vedem într-o relație definitivă, ne temem că puteam să obținem mai mult de la viață și, astfel, că pierdem ceva. Ce vrea de la tine? Totul! Acum că este într-o altă relație. Orice se poate întâmpla dacă divirțează. Când avem neînțelegeri cu partenerii, celelalte relații pe care le-am avut par mult mai grozave. Având în vedere că au trecut 5 ani de atunci, poate chiar aveți mai multe șanse acum. Dar nu se știe până nu se întâmplă. Acum el vrea să se simtă iubit cum a fost atunci. În siguranță. Pentru că el te-a părăsit atunci și a deținut dominanța de-a lungul anilor, vrea să simtă puterea aia. Din acest motiv, nu cred că va dura foarte mult acest episod, din păcate. Te poți bucura de el, însă, dacă vrei. Va fi dureros pentru soția lui, dar el este cel care, chipurile, o iubește. Ține de datoria lui s-o protejeze.

  • Vasiliu olga spune:

    Buna ziua am o intrebare.Am fost căsătorită si am divorțat de soțul meu deoarece a avut un accident.Avocata a spus sa divorțat sa ca ne poate afecta la bunurile comune.Procesul civil su este terminat.Ma mai pot căsători fara sa imi afecteze bunurile ??

  • Georgiana spune:

    Tot timpul am stări de nervozitate, am stări in care acum plâng și peste 5 minute rad! Nu dorm noaptea, am insomnii! Mereu am impresia că eu sunt singura pe lume și că nimeni nu tine la mine, numai știu ce să fac în cazul asta! Mi-ați putea da un sfat???

    • Sorin spune:

      Crezi că ai beneficia de mai multe ședințe cu un/o psiholog/ă? Poate ai săpa mai mult în gândirea ta și ai înțelege-o mai bine. Mai vezi și prin articolele de pe site. Cât despre o idee aici, aș pune accent pe a înțelege procesul gândirii. De unde vin gândurile negative? Ce scop au? Ce vor de la tine? Este foarte probabil să afli că încearcă să te protejeze de ceva, dar că fac o treabă jalnică. Și, înțelegând asta, să decizi să le ignori. Să le observi din afară, ca pe niște nori pe cer (budismul ajută, de asemenea; de acolo este luată metafora asta) și să te concentrezi pe prezent. Ce anume este în neregulă fix în momentul ăsta și ce-aș putea face în legătură cu asta. În general nimic nu este în neregulă în mai orice moment. Când este, suntem prea preocupați să ne ferim din fața mașinii care vine spre noi. Ideal, deci, este să ne ancorăm în prezent. Poți să mai citești și Eckhart Tolle, de exemplu.

  • Anonim spune:

    Buna,am un frate invidios,avem deja 50 de ani,totdeauna era invidios,am o matusa care vrea sa mi lase mie apartamentul pt ca ea nu are copii,eu nu am cerut acest lucru dar ea a facut deja hartiile ca sa mostenesc eu,fratele meu mi a reprosat deja,e invidios ,cum sa fac sa fie bine?Fratele sta cu mama si si matusa sta acolo de cand e bolnava,mama are grija de ea,eu nu pot sa mi dedic viata stand acolo,,,,ce sa fac ,mai ajuta si fratemeu dar auzind ca deja mi a lasat mostenire e invidios ,,,,cum as putea sa fac?

    • Sorin spune:

      Dacă fratele o ajută pe mătușă și mătușa nu oferă nimic în schimb este un gest nepotrivit din partea ei. În sensul că atunci când oferim, ne așteptăm să primim și este dureros să nu le pese celorlalți de oferta noastră (chiar și un simplu „Bună ziua!” la care nu se răspunde poate fi dureros, cu atât mai mult efort fizic și/sau financiar susținut). În acest caz, gelozia lui este de înțeles. Cine n-ar fi? În privința a ce-ar fi de făcut, ar putea fi orice de la a renunța în favoarea fratelui, la a accepta oricum sau la a împărți apartamentul sau a o invita pe mătușă să-i dea lui altceva valoros la schimb pentru sprijin. Dacă, pe de altă parte, fratele nu ajută, ci doar stă acolo și-și vede de viață, nu ai niciun motiv de remușcări. Ai dreptul să fii preferată de mătușă și ai dreptul să ți se întâmple lucruri bune. Ai dreptul să ai mai mult noroc decât fratele tău (dacă el așa crede).

  • Ioana spune:

    Buna sunt ioana si am 24 de ani. De cv vreme atunci cnd vreau sa ma trezesc nu pit nici macar deschide ochii sau misca buzele si simt cum cineva imi adminisereaza socuri electrice iar si iar. Incerc sa deschid ochi sau sa strig dar nu pot si astazi am simti de parca cineva ma atins pe gat va rog din tot sufletul daca ati putea sami raspundeti va multumesc mult.

    • Sorin spune:

      Este posibil ca în perioada asta hipnapompică (de ieșire din somn) să avem niște vise prinse în cutele conștiinței. Dacă citești pe net despre hipnapompic, vei găsi niște informații. În trecut, aceste stări erau legate de succubus și incubus, spirite malefice care se credea că fac sex cu cei vii. În prezent, sunt adesea legate de extratereștri. Explicația fiind că în timpul somnului se activează un switch și nu ne putem mișca (asta se întâmplă și la alte animale). Uneori, însă, switchul este slăbit și unii căței dau din coadă în timp ce visează, de exemplu. La oameni se petrece ceea ce se numește somnambulism (există un film „Sleepwalk with me” legat de asta). Un alt mod de scăpare a acestui switch este când ne trezim, dar el nu se dezactivează. Este rar și, îmi închipui, destul de dramatic. Dar, din câte știu (te poți interesa mai mult), nu înseamnă nimic din punct de vedere al sănătății nici fizice, nici psihice. Cât despre senzații (șocuri, atingeri), dacă nu sunt reale (adică făcute de cineva care este cu noi acolo – din specia noastră sau nu), atunci sunt activări la întâmplare ale nervilor care încearcă să dezactiveze switchul.

  • Angela spune:

    Va multumesc mult si pt celelalte raspunsuri,mi au fost de mare ajutor,As vrea sa va mai intreb,daca ma cert cu cineva ma panichez aunt anxioasa, problema e ca si cu sotul dupa vreo discutie raman panicata si acum nu vrea sa mi treaca,il evit ca sa nu fac atac de panica,,,,as vrea sa fiu mai tare dar nu stiu cum,va multumesc frumos,O zi frumoasa va doresc

    • Sorin spune:

      Sunt multe de analizat în legătură cu asta. Sunt tehnici de aplicat și poate chiar va fi nevoie de medicație, depinde de intensitatea și frecvența atacurilor de panică. Mergi la un psiholog față în față și discută asta cu el/ea.

  • Anonim spune:

    Sunt impreună cu partenerul meu de 6 luni şi nici la o sārbātoare ca de ex.:8 martie nu mi-a atras atenția nici macar cu o floare simplă eu țin la el şi împart tot ce e posibil cu el dar nu e reciproc şi din partea lui dar țin la el enormm şi nu pot renunța

    • Sorin spune:

      Păi faptul că nu aduce flori la sarbatori nu este un motiv de despărțire. Depinde cât de mult vă arătați iubirea în general, nu în anumite momente specifice. Dacă nu te simți iubită, poți vorbi despre asta cu el. Desigur, poate afli că nu este atât de fericit în relație. Dar chiar dacă ar fi așa, măcar aveți șansa să vă faceți relația mai frumoasă sau să vă eliberați să aveți o relație frumoasă cu altcineva.

  • Anonim spune:

    Buna am mai scris aici si nu mai stiu ce sa fac si cum sa es din toata depresia asta.sotu nici ju ma lasa in pace nici nu vrea sa fie cu mine.nu mai inteleg nimic sunt confuza.pina acum a fost problema ca il controlez prea mult ca il conduc ce sa faca si cum sa faca ..acum deja imi spune intruna ca a realizat ca nu mai poate trai cu mine ca nu se poate descurca cu caracterul meu.cind ii zic sa dam la divort zice ca nu vrea ca noi no sa fim impreuna dar el nu vrea sa ca sa dam la divort.de curind am procurat un apartament in alta tara si imi zice ca eu o sa stau acolo cu el in alta camera daca nu pot sa stau in acelasi pat ca el nu ma leapada si mereu o sa ma ajute cind o sa am nevoie ca ma iubeste dar logic intelege ca nu putem fi impreuna.deci nu mai stiu unde e problema si ce fac nu asa cum trebuie si nu inteleg ce vrea de la mine.a fost perioda cind imi interzicea sa intru in tel lui ca sa nu am nici o parola de la saiturili lui dupa mi lea dat parolele si neam impacat doua saptamini a fost totul ok parca …citeva zile in urma am postat o poza unde suntem noi doi la el pe pagina de faceebok la care sa suparat ca de ce am postat de pe paghina lui ca de ce nu am postat de pe pagina mea daca am vrut si ce vreau eu sa arat la lume ca la noi e totul bn ?am zis ca de ce te deranjeaza asta ca e de pe pagina ta la care mia ras ca iar eu incep a il controlez a fac ce vreau eu ca sa fac sa fie bine intre noi doi dar nu sa public pe net poze ca si cum ar fi totul super…deci sunt confuza pling zi de zi si nustiu cum sa ma linistesc si sa accept toate astea si nici nustiu cum sa inteleg tot ce vb…eu de felul meu sunt mai repezita daca cv nu imi convine incep a ridica glasu si lui asta nui place si automat se incepe sfada la noi si strigate prin casa oare e posibil sa faca toate astea si se comporya pentru ca sa saturat de certuri sau o fi altceva la mijlok si in zadar incerc sa ma confing singura pe mn ca eu sunt vinovata?eu vreau sa lamuresc toata situatia asta pt mn e foarte important ceia ce spune el si ca oricare femeie astept sa ma stringa la piept si sa imi spuna ca o sa fie bine si ca vrea sa imi fie alaturi dar in schimb aud doar ca el sa saturat ca nu mai poate ca ii este greu fara mine dar si mai greu ii este cu mine ca toate certurili noastre astupa tot ce a fost frumos ..mia mai zis ca crede ca nici nu stie cei aia fericire ca nu este fericit pina la sfirsit si multe alte vorbe si dupa cind vb linistit cu el imi apune ca unele vb le spune la nervi a intelege ca daca o sa piarda o sa ii para rau toata viata dar nu a zis niciodata hai sa ne impacam hai sa incercam sa salvam cv deci vad ca nu mai vrea ..3 luni de cosmar lentru mine nustiu cum sa trec peste asta ce sa fac ca sa nu il pierd nu vreau sa se duca 14 ani pe apa simbetei nu vreau sa pierd familia

    • Sorin spune:

      Pare că încercați să reparați lucrurile mici: parole, organizarea în casă etc. Nu asta contează pentru voi acum. Încercați să discutați lucrurile mari din relația voastră. Vor mai urma zeci de ani, poate, din viața fiecăruia. Nu cred că vreți să o peterceți luptând și suferind pentru fiecare al doilea pas pe care-l faceți. Un psiholog v-ar ajuta să scoateți la lumină fiecare din voi lucrurile importante pe care le vreți într-o relație. Poate să învățați să vă certați. Poate să afli despre posibilele lui infidelități și trecutul peste (dacă vei vrea asta). Poate să învățați să comunicați, să cereți lucruri unul altuia într-un mod care să nu pară comenzi sau scoateri de ochi. Poate că niciunul nu se simte foarte iubit – chiar dacă voi simțiți asta, poate că modalitatea în care o transmiteți nu este eficientă pentru celălalt. Orice ați face, aveți șanse mai mari dacă abordați scara mare a lucrurilor. Dacă îndrăzniți să riscați, chiar dacă asta pune relația în pericol.

  • Vlad spune:

    Bună!!! Numele meu este Vlad si am 30 de ani,am o relatie de aproximativ 3 luni, ne iubim foarte mult, cred ca a fost dragoste la prima vedere. Problema este ca in urma cu o luna jumătate am aflat că acum câțiva ani a practicat sexul pe bani din iubire pt iubitul ei de atunci acesta având probleme grave cu banii. El ia propus sa faca asta si ea a acceptat ca sa nu il piardă, a fost pt o perioadă de câteva luni apoi nu a mai practicat deloc, chiar mi-a demonstrat acest lucru. A suferit mult pt ceea ce a făcut Si regretă chiar mi-a spus că pleacă atunci cand am aflat pt ca nu ma merită, nu am putut să o las sa plece pt ca o iubesc dar uneori se da o bătălie în sufletul meu cu privire la trecutul ei si nu știu cum sa scap de asta. As avea nevoie de un sfat va rog

    • Sorin spune:

      Cred că îți înțeleg poziția. Consider că nici pe tine nu te deranjează că a mai făcut-o cu alți bărbați în trecut, ci faptul că au putut fi total lipsiți de respect față de ea și ea tot accepta cerințele lor. Pentru mine partea asta ar fi mai greu de dus. Pe de altă parte, n-aș fi fost atât de afectat dacă prietenii ei n-ar fi avut atât respect față de ea. Aș fi fost supărat pe ei, nu pe ea. Gândul ăsta m-ar face mai iertător. Din perspectiva ei, uneori te dedici prea mult unei relații și vrei să-l ajuți pe cel pe care-l iubești. O femeie consideră că înșelatul adevărat nu este sexul, ci dragostea. Prin urmare, nu valoriza atât de mult sexul. Își iubea partenerul și vroia ca viața lor împreună să treacă peste greutăți ca să fie iarăși fericiți împreună. Nu a investit în viitor, ca majoritatea dintre noi în relațiile în care îl/o iubim pe partener/ă. Da, a depășit o limită pe care ți-ai fi dorit să nu o depășească. Pentru niște băieți a reprezentat doar un corp. Tu știi că este mai mult. Dintr-o altă perspectivă ei au găsit un cufăr minunat, dar tu ai găsit o comoară. Desigur o să fie imperfectă și o să vă certați din diferite motive, dar oricum nu ăsta este scopul unei relații (să nu te cerți), ci să te simți iubit, aparținând, prețios pentru cineva.

  • Anonim spune:

    Iubitul meu vrea sa plece in alta țară sa se plimbe (nu are treabă acolo). Ziua mea este peste câteva zile. Si el pleca cu o zi înainte. Stind ca vine ziua mea. Ma simt foarte supărată că pleacă si nu vrea sa fie lângă mine (eu sunt minore nu are cum sa ma ia cu el)Nu vreau sa ii zic ca sunt supărată pentru că degeaba ii zici ca lui oricum nu-i pasa. Sau sa ii zic

    • Sorin spune:

      Dacă nu-i pasă, ce te ține în relația asta? Ce ți-ai dori de la un partener? Cât de mult se potrivește această relație cu ce ți-ai dori tu? Ce ești pregătită să faci ca să obții relația pe care ți-o dorești? Știu că pare că ești aproape de fericire. Că mai este doar puțin, să se ma schimbe doar un lucru, să mai depășești doar un obstacol. Poate familia lui, poate dacă ai ști să fii mai interesantă, mai matură. Uitându-te în trecut, câtă suferință și câtă bucurie ai trăit? Care ai zice că este mai mult? Ce crezi că va fi pe viitor? Dacă relația este frumoasă și bucuriile abundă este doar un gest urât, dar acceptabil.

  • Lucia spune:

    Bună, am o mare problema de 7 ani, de fapt decand m am căsătorit, nu ne înțelegem deloc, am dorit sa plec de nenumărate ori, dar copilul m a rugat sa nu o fac, am încercat sa ii explic ca ce se întâmplă nu e normal deloc, Am venit în România acum 7 ani, ne am căsătorit lucra în politie, tot ok, a fost important pentru mine și eu sa am un loc de munca, dar tot a zis sa stau acasă ca vorbesc prost română, ca e departe jobul care l am găsit, ca își dorește un copil etc, având deja și eu o vârstă și ceva bani am acceptat sa stau acasă, banii mei adunați cu anii s au evaporat în câteva luni și când am rămas însărcinată marea bucurie a fost ca el și a dat demisia, l am întrebat cum vom trai? Răspuns, eu nu sunt obligat sa te întrețin, ok, am zis dar tu cum vei trăi? Răspuns ma ajuta mama, ok răspuns frumos la 40 de ani, am înțeles ca am încurcat-o, de atunci s a început calvarul, gravida am dus foame, nu este băutor, trăiește pentru burta și țigări, de 7 ani sare din job în job și doar atunci dacă ii găsesc eu ceva, pana se plictisește, se cearta cu toți, înjura și este concediat, am tot încercat sa găsesc o înțelegere și echilibru dar degeaba, am rămas gravidă cu al doilea copil și am refuzat sa avortez pentru care fapt sunt torturata verbal zilnic, între timp eu lucram și lucrez, toate cheltuielile, facturile, sunt pe mine, respectiv TB sa lucrez mai mult, și sa petrec timp cu copii mai mult, de aceea lucrez nopțile, ca să pot duce copilul la gradi, pentru soțul meu e calvar obligațiune aceasta, din cuvinte urâte nu ma mai scoate, îl ignor, dar l am întrebat pana unde crede el ca poate limita? Are facultate de psihologie, este agresiv, am chemat politia și am timorat copilul cu asta, și manipulează și faptul acesta, daracum se contrează sa nu ma mai bata, îmi face durere sa nu rămână urme, Care e defapt întrebarea către Dvs, în fiecare zi cauta motiv de scandal eu deja tac de mulți ani, nu ii răspund, dar dacă avem o discuție plăcută pe ceva cotidian brusc sare, Bre m ai făcut nebun? Ma lasă masca pornirele acestea, și pe urma se pornește un uragan de înjurături, o suna pe mama lui și începe sa se plângă, eu deja nu îl bag în seama, el se enervează și mai tare și începe cu mizerii care nu vreau sa le reped dar de genul de pedofilie verbala cu copii lui, măcar cumva sa ma scoată din echilibru, ii spun ca nu are nimic sfânt su îl las în pace, as dori sa aflu cum pot sa ii fac un control psihiatric fără

    • Sorin spune:

      Din ce spui, pare să fie tulburare de personalitate antisocială. Nu se va schimba, cu atât mai mult cu cât nu cred că va vrea. În legătură cu tine și copiii, va tindă să împingă lucrurile până la limita la care este pedepsit. Doar tu poți schimba ceva pentru tine și copii.

  • Gabriella S spune:

    BUNA, as dori sa stiu cum pot sagestionez o relatie cu o matusa a sotului care este foarte critica cu cei din jur , are numai cuvinte descurajatoare si insista in a o asculta in ceea ce spune la modul ca sa facem cum spune ea in tot si n toate , e si foarte zgarcita si pt ea ,nu numai pt cei din jur…. Nu are copii decat nepoti si ar dori sa i lase sotului casa dupa moartea ei. Noi o vizitam destul de rar pt ca nu pot sa accept ceea ce aud mereu , acelasi lucru!! 4-5 ore ne retine la ea si o tine tot cu critici timp in care si sa respiram e prea mult dar sa ti dea un pahar cu apa sau altceva ….Asa a fost de cand o cunosc. Sotul meu tace in fata ei ca un copil de 4 ani. Cum as putea gestiona situatia cand suntem la ea fara sa ma enervez???? Va tog sa ma ajutati

    • Sorin spune:

      O variantă ar fi să observi la tine (cu voce tare, desigur) toate defectele piure care ea le vede (crede) la tine sau la ceilalți. Să fii de acord cu ea și fii împăcată cu situația (“Ca să vezi! Așa sunt si eu!”). Astfel o dezarmezi. Dar se va și frustra că nu mai poate să vorbească despre subiectele ei preferate. O altă variantă este să-i spui matur că nu te simți bine când (te) critică. “Nu mai bine ne povestiți despre cum era viața când erați mică? Ce ați fi vrut să păstrați de atunci? Care a fost prima iubire? Am vrea să auzim povești din viață…” Îi va fi mai ușor dacă i se dă o temă. Schimbă discuția, deci. Dacă doar ea vorbește, trebuie să caute teme și să se pună într-o lumină bună față de voi. O poți ajuta. Aș zice că este mai mult nevorbită decât răutăcioasă.

  • Alexandra spune:

    Bună,am 14 ani si iubitul meu are 16,noi am vrea sa ne mutăm împreună pentru totdeauna,ai mei nu stiu de relația asta,pentru că nu mi-ar da voie să fiu cu el,si a-si vrea sa stiu dacă părinții mei ar venii cu poliție sa ma ia acasă și noi am fii împotriva si familia lui sa nu mă lase,ar putea sa ma ia acasă?

    • Sorin spune:

      Știu că pare dragostea vieții tale, dar, dacă chiar este, n-ai atâtea motive să te grăbești. De fapt, mutatul împreună prea devreme în relație este semn că lucrurile nu merg prea bine și se încearcă o sudură forțată. Cât despre întrebarea ta precisă, da, ești minoră și vă pot despărți cu poliția. O altă idee, în funcție de mediul social în care trăiești, reputația ta poate avea mult de suferit (și tu odată cu ea), pe când a lui nu. El are minim de risc, îi este foarte ușor să treacă peste orice eșec și este foarte motivat să împingă lucrurile în această direcție. Tu ai foarte multe de pierdut și poate fi o turnură amplă de direcție de unde nu poți să mai dai înapoi. Imaginează-te în viitor, peste 10, 20 de ani și gândește-te care sunt posibilitățile în care ți-ar putea fi influențată viața de această decizie.

  • Angela spune:

    Buna seara,as dori sa va intreb ce pot sa fac,fratele meu,a incercat sa ma influenteze sa il las pe iubitul meu ,nu suntem casatoriti dar stam impreuna de 3 ani,doar ca nu stam in acelasi oras cu locul meu natal,si tot imi spunea sa il las si sa ma duc acasa ca mama are nevoie de ajutor pt ca e in varsta,dar felul in care a zis,,,,adica,,,,lasa l si hai odata,,,,,cuvintele acestea imi provoaca atacuri de panica,,,,vreau sa scap de ele sa ma linistesc,,,,,Fratele meu s a despartit de sotie si s a mutat inapoi la mama ,,..nu prea se nteleg…,si si bea,,,,si e invidios din fire,,,….vreau sa ma linistesc sa scap de panica care mi a provocat o

    • Sorin spune:

      Nu-i place situația în care se află. Nu-i place nici că este singur. Vrea să te convingă să faci ce-a făcut și el ca să-și confirme că nu a greșit. Vei regreta dacă faci asta. El nu va contribui la fericirea ta. Va avea aceeași atitudine și nu va aprecia sacrificiul tău. Este și de datoria ta să contribui la a-ți ajuta mama. Poate găsești o altă formă. Cât despre cum te simți față de ce a spus el, vorbește-i despre asta și despre cum ți-ar plăcea să-ți respecte deciziile și viața și cum nu-ți place să-ți ceară lucruri pe care tu nu i le-ai cere.

  • Petrica spune:

    Cum sa procedez la nerecunostiinta fetei mele pe care o cresc de cind a venit pe lume singur are 30 ani si imi face reprosuri nemaiavind posibilitatea financiara

    • Sorin spune:

      O formă ar fi a-i da dreptate și a fi în regulă cu asta. Adică, “Într-adevăr nu prea mai am bani. Asta este.” Nu ai de ce să te simți vinovat. Nu i-ai promis că vei avea tot timpul, nu ai dezamăgit pe nimeni. Faci tot ce poți să fie cât mai bine. Aici te afli. Viața nu-i ușoară. Te poți aprecia pentru cât ai reușit până acum. Nu toată lumea poate. Iar ea are acum o oportunitate să se afirme, să devină independentă, să fie liberă. Nu știu care este relația voastră. Poate deja se întâmplă asta. Oricum, dacă era aproape de tine doar pentru bani, vezi dacă este de acord să rămâneți prieteni și acum când nu-ți mai permiți, dar te simți vulnerabil și când ai acumulat multă nevoie de iubire pentru ce ești (până acum ai primit doar pentru ce faci). Vezi pe acest site articolul de asertivitate. De asemenea, fii prietenos, fără să te umilești, dar prietenos insistent. Nu renunța doar că te respinge. Acordă puțin timp și încearcă iar. Dar, dacă poți să nu-i mai dai bani, fă asta. Dacă îi dai din când în când, va fi mereu dezamăgită când nu va primi.

  • NIC spune:

    Buna ziua. Am avut o relatie de cuplu de aproape 2 ani dupa care sa terminat pentru ca asa a vrut ea cerandu-mi timp de gandire penteu a vedea ce vrea sa faca la 40 de ani (eu 32 de ani) Am suferit enorm dupa aceasta decizie a ei si inca mai sufar chiar daca au trecut 7 luni nu pot trai fara ea in plus fata de asta suntem colegi la munca si trebuie sa recunosc ca ma doare cand vad ca vorbeste sau glumeste cu alte persoane asa este ma prefac ca nu vad si nu aud dar cand sunt singur imi smulg parul din cap si plang am momente cand mias pune capat zilelor, nu pot uita aceasta FEMEIE

    • Sorin spune:

      Am fost într-o situație similară cu o colegă de facultate – este foarte greu când o vezi atât de des! Ai putea, oare, să-ți schimbi jobul? Este mai ușor să treci peste în aceste condiții. Șanse de împăcare mă tem că sunt foarte mici. Suferința ta nu este o atitudine care o va cuceri și, dacă te vei preface că ești bărbatul pe care ea îl caută, va vedea prin mască. Este util de știut însă că oamenii nu sunt atât de unici pe cât crede Mobexpert (parcă), ci se încadrează în niște tipuri (altfel psihologii și sociologii n-ar avea ce să facă la serviciu). Prin urmare, poți să-ți clarifici ce fel de bărbat are mai multe șanse la categoria de femei pe care o apreciezi, să începi să devii acel bărbat (terapia poate ajuta) și să cauți următoarea persoană din acea categorie. Dacă în psiholog îți va spune că este bine să te accepți așa cum ești, are, întrucâtva, dreptate. Aceasta este o caracteristică pe care oricine o apreciază, doar că este un paradox. Dacă încă nu te accepți așa cum ești, a te accepta înseamnă să te schimbi. Poate nu-ți pasă de filosofia asta, dar a te accepta pe tine este ceva ce psihologii spun și nu vroiam să fugi de asta.

  • Iulia spune:

    Buna ziua! V-am mai scris mai demult cand am avut o alta problema si mi-ati fost de mare ajutor in a-mi gestiona sentimentele. Va mai cer odata ajutorul…cred ca sunt foarte ghinionista in ceea ce priveste relatiile…sunt constienta, ca nu prea am rabdare si vreau ca totul sa se intample dupa placul meu…iar viata nu este chiar asa…A aparut o veche “dragoste”..mai bine zis o cunostinta pentru ca nu a fost nimic pana la urma…ne-am vazut ultima data acu’ 11 ani…el atunci avea o formatie in care canta, mie imi placea de el…un excentric neanteles…si frecventam cercurile in care umbla si el…concerte, baruri, etc…am observat inca de atunci ca i-am captivat atentia, numai nu a facut pasi spre mine…deci, acum 11 ani la un eveniment pana la urma am ajuns in situatia sa vorbim…mi-a propus sex…eu nu i-am raspuns nimic dar am disparut subtil de la eveniment….l-am tot urmarit in social media dar nu am facut nimic. Cunostintele comune mi-au zis sa-l las in pace pentru ca desi este un om foarte inteligent, are probleme cu drogurile si alcoolul…nu-i pentru o relatie stabila…ceva ma intriga la el totusi…la sfarsitul anului trecut, dupa 11 ani, i-am trimis cerere de prietenie pe Facebook…pe care el a acceptat…nu mi-a scris nimic luni de zile…mi-a dat like la vre-o 2 poze de profil…cam atat…eu i-am comentat cate ceva ce a postat…i-a placut, am inceput conversatia la comentarii…si dintr-odata mi-a scris pe Messenger, ca ar fi mai bine sa continuam conversatia acolo…foarte ciudat, nu ma asteptam sa fie asa, dar si-a amintit de mine si m-a si intrebat de ce nu am vrut atunci sa fiu cu el…i-am zis motivul: eram vrigina si nu vroiam asa din prima cu un necunoscut…au urmat vre-o 2-3 seri-nopti de discutii…am cunoscut un om extraordinar, inteligent…cum mi-am dorit intotdeauna…desi el vroia nr meu de telefon, nu i-am dat…a insistat putin asupra sexului…mi-a spus ca si-ar dori acest lucru si nu stie daca este capabil de o relatie stabila iar eu am spus ca nu vreau sa fie doar ceva fizic…ne-am inteles ca ne intalnim…el a spus ca momentan nu are loc de munca, este in cautare si nu-si permite sa ma invite la restaurant sau la cafea , initial i-am zis ca nu-i problema ne vom plimba…el tot insista sa mergem la el acasa…initial am zis bine…peste cateva zile, inainte de intalnire m-am razgandit si i-am spus ca totusi as prefera sa nu fie fizic nimic intre noi pana ce nu ne cunoastem mai bine si ca-mi doresc ceva mai profund nu doar sexul…nu a a vut loc intalnirea…i-am zis, cand are posibilitatea sa ma invite la cafea…am vazut ca nu-i place ca m-am razgandit…totusi, mi-a mai scris in urmatoarele zile dar mai rar…si-a cerut scuze spunand ca are probleme, isi cauta loc de munca…ii deprimat…nu a avut chef sa-mi scrie…dar nu-i nici o problema cu mine, sa nu-mi fac griji…eu i-am spus ca ma deranjeaza ca dupa toate discutiile noastre el a “disparut” asa zile intregi…dupa ce i-am zis ca ma deranjeaza, am crezut ca se va schimba ceva, dar tot asa facea…imi mai arunca cate un “os” asa la 3-4 zile…m-am saturat…am incercat inclusiv sa-l ajut, sa-i trimit linkuri cu locuri de munca si sa-i zic, ca stiu ca are probleme, vreau sa-l ajut si ca nu stiu ce dorinte si vise are, ii greu sa-l ajut…si sa se gandeasca bine, daca vrea sa obtina ceva in viata, trebuie sa depuna si el un pic de efort si s-o lase mai moale cu bautura si alte lucruri…nici un raspuns…dupa 2 zile m-am saturat si i-am trimis o piesa de “adio” tot pe messenger…nimic…au mai trecut vre-o 3 zile dar nu mi-a scris nimic…nici un raspuns…nici macar nu a vazut ca nu mai suntem imprieteniti…nu l-am blocat, dar am pus sa-i intre mesajele la cele filtrate…degeaba…tot le urmaresc parca as astepta o mana cereasca…nu stiu ce sa fac…unde au disparut acele nopti nedormite si discutiile de la inceput? stiu ca vroia doar sex, dar am sperat ca totusi dupa ce ma mai cunoaste, poate se va razgandi…mai ales ca dupa discutiile noastre mi-a spus ca a inceput sa simta ceva fata de mine…ce pot sa fac? am vazut ca nu ma mai urmareste nu mi-a mai cerut prietenia, nimic…va rog sa ma ajutati…

    • Sorin spune:

      Din câte se pare a vrut doar sex. A crezut că-l obține ușor. Dacă nu a fost ușor, a renunțat. Nu va fi o relație între voi. Nu pare să vă potriviți ca iubiți; așteptările de la parteneri nu corespund. Pentru tine a rămas o poveste neîncheiată, de aceea tot insiști, dar nu este ceva divin, ceva ce a fost scris și poate te întrebi de ce nu se întâmplă odată. El poate va mai încerca mai târziu, peste luni sau peste ani, dar sunt șanse mici să caute o relație. În momentul acesta nu pare deschis să muncească pentru una. Așteaptă să cadă chestii și, cel mult, scutura crengi, dar nu este interesat de agricultură în toată regula. Prin urmare va fi mereu o poveste fără sfârșit în care tu suferi și aștepți. Vezi articolul despre cum să nu mai iubim o persoană și poate altele despre relație de pe acest site.

  • Geanina spune:

    Daca iubesc un om care pur si simplu si o cam batut joc si cu toate astea eu nu pot sa l las in pace …or trecut 8luni de cand il stiu si pur si simplu el nu vrea nimic cu mine da de fiecare data cand se imbata ,pe mine ma suna …si pe deasupra ca si ca nu mi ar fii de ajuns prietena mea cea mai buna si o facut relatie cu unul dintr prieteni mei cei mai buni si acum ma ignora aman2..ce ar trebui sa fac ?

    • Sorin spune:

      De știut, știi ce ai de făcut. Ce te împiedică? Consideri că ești pe un drum care duce la fericire, chiar dacă mai ai mult. Te sună când este beat; poate va vrea mai mult mai târziu. Prietenii tăi este de așteptat că vor fi iar deschiși după o perioadă de izolare. Dar nu este nevoie să-i aștepți. Tu ești persoana de care ai nevoie să te susțină! Clarifică-ți care este relația pe care o vrei și gândește-te ce poți face pentru ea. Dacă ai fi acel partener pe care îl cauți, ce-ai avea nevoie să fii cucerit de o fată că tine?

  • Magda spune:

    Baiatul meu de 25 de ani are o relatie cu despartiri si impacari repetate,de 4 ani,cand se impaca spun amandoi ca e pentru totdeauna,dar dupa cateva luni,cand si noi familia speram sa treaca mai departe,ceva se intampla si de despart .La ultima impacare chiar si prietenii si familia au fost impotriva si el tot a facut o, ea fiind atunci intr o incercare de relatie cu alt baiat.Mentionez ca ei locuiesc impreuna in Bucuresti.De ce nu pot sta nici impreuna nici separat? De cateva zile el i a spus sa l lase singur o perioada,sa vada ce simte pt.ea.Poate sunt eu prea batrana si nu inteleg,dar nu pare normal ce se intampla. Sunt o mama ingrijorata si nu stiu cum sa i ajut. Multumesc!

    • Sorin spune:

      Treaba ta ai făcut-o. Viața lui (lor) este în responsabilitatea lui (lor). Poate tocmai faptul că încerci să-l ajuți atât îi dăunează în relație, pentru că se așteaptă ca și ea să fie la fel de implicată și cu simțul sacrificiului. Poate mai mult abandon i-ar face bine. Ar vedea că dacă el nu se implică mai mult, nu o va face altcineva și, poate, va deveni mai responsabil. Ar putea fi un proiect care durează 1-3 ani, dar va avea o viață lungă în care va fi mai fericit. Ce-ai putea face este să nu-l mai întrebi de relație (vă face rău să vă faceți așteptări) și să îl ajuți cât mai puțin în viață.

  • Olga spune:

    Soțul meu are amanta și nu se mai poate apropia de minenici sa m-a îmbrățișezi

    • Sorin spune:

      Pare că ești într-o situație în care nu-ți controlezi viața. Oamenii au vieți mai împlinite dacă au mai mult control (între altele). Vezi articolul despre asertivitate și câteva despre relații (de exemplu, cum să nu mai iubim o persoană) de pe acest site.

  • Cruela spune:

    Sunt intr-o relatie de dragoste,pasionala,extrem de activa si de o perioada simt ca el este alesul,sufletul meu pereche…
    I-am spus…am simtit ca si el isi doreste…desii el este casatorit si este mai invarsta cu 30de ani… 🙄 .. Este un gentleman si are coloana vertebrala,respect si un bun simt extrem…deci…nu m-a jignit never…
    Relatia merge foarte bine…dar el mi-a spus ca se simte vinovat sau egoist…nu gaseste expresia corecta sa-mi explice cuvantul potrivit pentru ceea ce simte…fiindca gandeste matur si vrea sa ma protejeze de gura rea a lumii…
    Si a mai spus ca…nu doreste sa stea in calea fericirii mele…ci chiar daca el va suferi mult…ar vrea sa ma vada fericita…
    ce nu inteleg este…Daca iubesti pe cineva nu iti vin astfel de gargauni in cap…ci te bucuri de un viitor cu persoana iubita… Fiindca iubirea adevarata nu se masoara in ani…si nici inbani!
    Apoi…i-am raspuns ca tentatiile ar aparea acum…nu peste 10-20 de ani…
    Mentionez ca merge la sala si are un corp care arata de 45 de ani… 💪
    Parerea d-voastra poate m-ar ajuta sa inteleg… Multumesc anticipat! 😘🤗

    • Sorin spune:

      În primul rând, îmi închipui că ai pe undeva pe la 25 de ani sau mai mult, altfel vezi răspunsul anterior. Dacă da, atunci nu pare să vrea să schimbe cum stau lucrurile. Pare să vrea să rămână cu soția lui. Ar fi, poate, un efort prea mare să divorțeze, să-și schimbe viața, să arate tuturor că este cu o fată atât de tânără. De asemenea, partea de egoism este că el o să fie bătrân mult mai repede ca tine și nu vrea să-ți ofere experiența asta. El vrea ca lucrurile să rămână așa cât de mult de poate și să ți-l amintești cu plăcere. Nu cred că lucrurile vor merge mai departe de atât și, dacă da, o va face pentru tine; el nu va fi încântat de situație, pentru că și el va fi în gura lumii și nu vrea asta.

  • Anonim spune:

    Am fost plecată cu iubitul meu la munte și acolo a venit tastatura aceeași cameră și eu am făcut oral fără să îmi ceară el asta și eu ca fata am vrut ceva mai mult adică să mă culc cu el el a zis că mai bine nu facem asta pentru că el are planuri mai mari cu mine și acuma plec si am făcut oral și al meu făcut mă simt prost să mai dau ochii cu el pentru că nu se îndepărta de mere de același lucru despre mine dar acuma ca nici nu mă încurcă cu el nu am făcut absolut nimic mă simt super prost pentru asta Și îmi e rușine să spun și la întrebat Ce planuri are cu mine și nu vrea să îmi zic ca zis că o să le văd la momentul potrivit

    • Sorin spune:

      Cred că lecția de aici ar fi va fetele să-și întrebe partenerii înainte ce părere au despre anumite practici sexuale. Nu aș zice că să aștepte să li se ceară, pentru că pentru unii este minunat un astfel de cadou. Ce poți face acum? Depinde cât de la mâna lui te simți. Dar de făcut și făcut-o, nu mai poți da înapoi. Poți să-i spui că nu vei mai face pe viitor, dar, în privința trecutului, nu avea regrete și nu-ți cere scuze. N-ai greșit cu nimic. Ai făcut ce-ai simțit, ai avut cele mai bune intenții și ai aflat ce se întâmplă dacă. În plus, faptul că avea sau are planuri cu tine, te pune într-o poziție inferioară. Cuplurile mai fericite sunt cele în care deciziile sunt luate împreună, nu când unul are planuri cu celălalt. Dacă vrea să te ceară în căsătorie, poate s-o facă, poate să se gândească și să se hotărască singur, nu să-ți dea probe de parcă își cumpără telefon. Sunt puțin cam agresiv azi, observ. Îți recomand mesajul, dar fără mușcătura pe care am pus-o în el.

  • Nico spune:

    Buna,

    Eu sunt la a doua casatorie. El la a treia.Suntem impreuna de cinci ani. Ne intelegeam bine… El are doi copii, eu unul. Unul dintre baietii lui e in afara tarii. Sotia acestuia a venit in tara sa rezolve niste probleme (dentist), luand bilet avion dupa ce noi, eu si socrul ei, i am invitat la cununie. Ne au spus ca nu pot veni. Ca e scump. Eu i am reprosat acesteia intr o discutie fata in fata ca nu sunt alaturi de tatal si socrul ei, ca ar fi insemnat mult pentru viitorul meu sot si i am reprosat ca nu a incercat sa amane venirea la dentist si sa o ,,lege” cumva in sapatmana cu cununia noastra. S a facut foc si mi a reprosat ca i am anuntat prea tarziu. S-a suparat si s a plans sotului ei. Acesta a sunat si mi a facut scandal. Cum mi am permis eu sa i reprosez ei, sa fie pentru ultima data cand ma bag …..Ce fac acum? Ma mai cunun cu tatal lui cum programasem sau renunt? Cununia trebuia sa fie peste doua saptamani. Problema este ca pe viitorul meu sot il iubesc mult dar ma intreb daca va lua sau nu atitudine in relatia dintre mine si copii lui

    • Sorin spune:

      Nu este rolul viitorului tău soț să se bage între fiul lui și tine. Nu trebuie să te apere. Sunteți cu toții /toatele adulți / adulte. Poți continua să vorbești cu fiul soțului și soția lui în continuare sau poți să nu. Ca idee, înțeleg că îți pasă de soțul tău, dar nu este rolul tău să-i rezolvi problemele. Dacă era important pentru el să fie și ei la nuntă, trebuia să sune el. Îmi pare rău că te-ai băgat în asta, dar ai aflat, măcar, cum este fiul. Ai fi aflat oricum la un moment dat (că reacționează mult mai agresiv decât este cazul). Partea pozitivă este că nu cu el ți-ai propus să te căsătorești. Știu, ca femeie, că îți vine să hrănești legăturile dintre oameni, uneori fiind agresivă la rândul tău, din ce spui. Este o oportunitate de învățare și asupra propriului tău comportament. Dar nu văd de ce ai vrea să dai înapoi de la o relație care merge.

  • Marian spune:

    Cum îți dai seama ca iubita ta a avut contact cu cineva din trecutul ei? Si ea neagă ca nu!

    • Sorin spune:

      Nu asta ar trebui să conteze atât de tare. Nu vrei s-o ții într-o pușcărie, nu? Nu vrei să stea cu tine că n-are încotro. Vrei s-o cucerești, vrei să vrea să stea cu tine. Poate pe asta ai putea pune accent.

  • Pătru Maria Georgiana spune:

    Ce pot face că mama mea sa fie de acord cu iubitul meu care da ,este mai în vârstă decât mine ,eu având doar 16 ani . Se comportă frumos cu mine , mi-a arătat că tine la mine,că mă respectă

    • Sorin spune:

      Nu știu cât de în vârstă este și, având în vedere că nu ai spus, îmi închipui că destul de. Sunt șanse mari ca mama ta să aibă dreptate. Bărbați maturi care se combină cu fete de 16 ani, au frică de intimitate, tratează fetele strict ca pe obiecte sexuale (de-aia vor noi – adică foarte tinere), sunt obsedați de control (vor copii pe care să-i poată controla ușor) etc. Știu că îți vorbește frumos, dar nu-ți vorbește sincer. Se bucură de lipsa ta de experiență și-ți vinde lucruri pe care femeile cu mai multă nu le-ar cumpăra. Viața ta este a ta și ești singură responsabilă pentru ea. Mama ta poate nu-ți vrea întotdeauna binele (uneori imaginea în fața societății este mai importantă), dar este foarte probabil să aibă dreptate în acest caz.

  • Anonim spune:

    Iubitul meu nu mai are libidou, atractie deloc, de 8 luni de zile nu íl mai atrag, sta in pat indiferent fata de mine, daca am incercat eu ceva, imi spunea, stai cuminte sau zicea, , , , iar???? M am simtit jignita, respinsa, nedorita.El spune mereu ca ma iubeste foarte mult dar cum nu ma vrea atunci????Am incercat sa discut cu el si se innerveaza daca deschid subiectul, explicatia lui este ca are 50 de ani si barbatii la 50 de ani nu mai fac nimic, dar el avea si la 40 de ani cu fosta sotie probleme erectile.Si la inceputul relatiei noastre avea probleme, ocazional lua Viagra, isi dadea interesul mai mult.Ísi face planuri de viitor cu mine, el nici nu concepe sa ne despartim, dar eu ma simt frustrata.Daca deschid subiectul sa discutam spune, , , , dute cauta ti altul.Ce pot sa fac?

    • Sorin spune:

      Cel mai probabil ai intuit corect: nu vrea sex pentru că se chinuie cu erecția. La început lua Viagra pentru că vroia pe cineva în viața lui. Acum că a trecut timpul, ca un bărbat care nu mai aduce flori, nici el nu mai face efortul. Ce poți face? Chiar dacă depui efortul extra și-l faci să nu te poată refuza, nu o poți ține așa. Va trebui fie să accepți și să-ți iei o jucărie, fie să-ți iei o jucărie umană, fie un alt partener cu totul. Nu ai de ce să te simți jignită și refuzată, este perfect normal și viața este prea scurtă ca s-o dedici altora. Poate pe următoarea. Îl mai poți invita insistent și-i poți sublinia cât de important este pentru tine. Poate vrea să folosească jucării, paste vă ajută cartea “slow sex” și poate renunță la a manca animale și derivate, poate se mai curăță vasele de sânge și poate să aibă erecție mai ușor.

  • Angela spune:

    Mi am dorit foarte mult sa fiu iubita,sa mi se dea atentie,nu am avut parte din prima casnicie,dupa divort am sperat ca voi gasi pe cineva care ma va iubi enorm,lucrul care s a si intamplat,am cunoscut pe cineva pe internet ,cu care vorbisem 2 ani de zile,timp in care am fost si in concedii ,tineam legatura non stop prin telefon pt ca eram la 1000 de km unul de celalalt,adica eu din satu mare el din constanta,eu dupa 2 ani foarte nerabdatoare fiind am decis sa ma mut la el,sa fim impreuna,a fost deacord si el ,desi primadata a ramas surprins dar in final a acceptat,m am mutat ,imi doream ft mult,fiul meu era la cluj la facultate ,eram singura,asa au trecut 3 ani de cand stam impreuna,Vreau sa spun ca eram ft geloasa si daca era vreo discutie pt ca nu i placea sa l banuiesc,eu mereu vroiam sa plec acasa.Simteam ca depind deja de cineva si nu pot accepta in sinea mea acest lucru.El a facut totul ca sa nu imi lipseasca nimic,sa fiu multumita,mi am gasit si servici intre timp,dar am senzatia ca sa stau tot singura ,nu stiu de ce,nu ma simt acasa,Oare nu pot trai cu cineva?Sunt ft sensibila ,suparacioasa si incapatanata,cred ca nu pot sa fac ce vreau eu in totalitate ,adica sa merg acasa de exemplu la depind de el ,ba ca nu vrea ba ca nu sunt bani,Oare nu stiu eu sa apreciez acest om? Eu am vrut sa vin aici si acum ma simt sufocata,dar cand merg la servici il sun sa vorbim,deci nici eu nu ma inteleg pe mine ,nu stiu nici eu ce vreau.Mai cred ca imi place sa domin si nu se lasa,o fi si asta un motiv ca vreau sa plec?Acum a decis sa plece pe camion,iar eu am zis ca plec acasa atunci sa stau acolo ,acolo e mama,fiul meu,rudele,nu prea era deaccord dar a acceptat cu greu….Va multumesc ca ma ascultati,si multumesc si pt raspunsurile anterioare,cu multa stima!

    • Sorin spune:

      Îți este frică de respingere. De aceea vrei să controlezi totul, să domini, să manipulezi (cu amenințări de plecat acasă). Îl testezi mereu. Îl întrebi mereu (din interiorul tău, inconștient) dacă te mai iubește, prin aceste comportamente. În sine nu crezi că meriți iubire și nu știi ce să faci cu ea. Tânjești după ea, de aceea îl suni de la serviciu, dar te temi mereu că se va sfârși. Există această tendință de amazoană în tine, de a face față singură și este hrănită de frica de respingere. Dacă simți că nu este așa, oferă-ți câteva zile și observă-te. Ai avut niște modele de femei puternice pe care le-ai admirat, dar și ele erau puternice tot de frică. Puterea adevărată este în a risca o relație completă cu cineva, a te expune, a fi vulnerabilă, a avea încredere. Nu a tolera infidelitate, desigur, dar a nu fi obsedată de asta, ci a reacționa doar atunci când apar dovezi. Ce poți face aici și acum? Poate a te orienta mai mult pe nevoile cuplului, decât pe nevoile personale. Din ceea ce faci, ce ar hrăni mai bine cuplul? Ce l-ar face mai împlinit? Ce i-ar da o viață mai lungă? Oare plecarea ta? Gelozia ta care pare nefondată? Oare pe care din căi vei fi mai fericită? Știi că vei face față singurătății dacă va fi cazul, dar dacă nu este cazul, unde te grăbești? Vezi și prin articole, poate găsești ceva ce te ajută.

  • Anonim spune:

    M am indragostit de amantul meu e mai mare cu 22 de ani. Dar nu ma deranjeaza asta plus ca el are o familie. Ce sa fac sa renut la el. Am incercat dar ma simpt prea singura fara el. Il vreau diar pentru mine atat si sunt gelosa pe nevata lui.

    • Sorin spune:

      Ai putea să-i vorbești despre asta și să vezi care sunt sentimentele lui pentru tine. Dacă vrea să nu mai suferi pentru el, dacă vrea să fii fericită sau doar vrea să profite de o oportunitate și s-o lungească atât cât poate să obțină cât mai mult pentru el. Dacă vrei să te eliberezi de el, vezi câteva articole de pe acest site și te ajută și să rupi legătura cu el. Desigur, o discuție de final este privită, dar odată terminată, ar fi mai puțin dureros dacă ar rămâne terminată. De asemenea, ajută să dedici timp în a-ți căuta un nou partener.

  • ------------ spune:

    Buna!Barfa este josnica si murdara,dar daca spun ca cineva mi-a vorbit urat,m-a jignit in fata altora,tot barfa este?Eu consider ca ma plang de persoana respectiva,nu o barfesc

    • Sorin spune:

      Adevărat, nu este bârfă. Intenția bârfei este de a te crede superior/oară persoanei țintite. De a ridiculiza. Adesea, însă, când ne plângem de o persoană, căutăm (noi sau cei cărora ne plângem) ceva prin care să fim și noi superiori, să mai egalizăm dezechilibrul, să ne răzbunăm, într-un fel. Nu că ar fi ceva rău – este ceea ce este – dar am menționat. A vorbi cu ceilalți ar putea să te ajute cu sfaturi bune. Sincer, rareori se întâmplă asta. Mai mult doar te reîncarci cu nervi povestind aceeași situație și văzând cât de neputincios ești în fața ei. Poate te-ar ajuta să înveți despre asertivitate (vezi și pe acest site un articol).

  • Denisia spune:

    Buna si io am o intrebare sunt inpreuna cu sotu de 14 ani avem 2copii minunat de o perioada foarte mare imi vorbeste urat ma jicneste mai tot tinpul sta pe telefon aproape toata ziua noi ca si cum nu suntem in casa pentru iel

    • Sorin spune:

      Este nemulțumit de ceva. Sunt convins că te-ai gândit și tu la asta. Dar îl poți întreba să afli ce anume. Este adevărat că ar putea să zică relația și să decidă că vrea să plece, dar îl poți presa pentru un răspuns mai specific: ce anume la relație. Dacă zice “tu”, ce anume la tine? Încearcă, pe cât posibil să nu te lași afectată și jignită și să întrebi cât mai exact ce-și dorește de la viață și de la familie. De asemenea, îi poți vorbi și tu despre nevoile și dezamăgirile tale. Dacă refuză să vorbească (tipic la bărbați), îi poți spune cum te simți, cum ți-e frică să nu se încheie relația, cum nu poți să vii în întâmpinarea nevoilor lui dacă nu le cunoști. Despre cum iubirea ta pentru el nu a apus și cum ți-e dor de iubirea lui. Cum spuneam, o modalitate foarte bună de a rezolva probleme este să le împarți în componente cât mai mici, ce se pot rezolva.

  • Anonim spune:

    Buna.totul e ok in familie cu sotul parca zice ca ma iubeste ca vrea inca un copil sa avem face planuri cu noi in alta tara ca sa ne mutam tot bine si frumos dar exista ceva ce nu pot sa il inteleg de la bucata de timp nu vrea sai mai caut prin telefon daca ii zic sa imi arate ceva imi arata singur dar eu nici intrun caz nu am voie sa intru in tel zice ca il stresez cu chestia asta ca se simte controlat si sa am incredere in el .imi zice intruna ca daca ar vrea sa ma schimbe ar face fara ca eu sa stiy si nu mar ajuta controlul pe care il fac in telefon .zice ca nu vrea pe nimeni alta si sa numi mai fac ghinduri proaste dar eu oricum parca ceva in joaca in cap ca ceva nu e in regula

    • Sorin spune:

      Greu de spus. Într-adevăr unul din motive ar fi că te înșeală. Un altul ar fi că poate îl controlai prea mult și prea “de sus” în trecut. Poate prea îi transmiteai că nu ai încredere în el. Nu putem ști fără să verificăm, dar eu aș spune că este interesat de o fată (poate este cu ea sau poate doar își dorește), cineva care este o oportunitate pentru sex. Nu vrea să piardă relația cu tine (acum, cel puțin), de aceea are planuri, dar vrea să se culce cu această fată nouă. Îți va fi greu să-l convingi să-ți arate telefonul și, dacă-l presezi să recunoască, ori nu o va face, ori o va face în așa fel încât tu să nu știi dacă chiar te înșeală sau vrea să-ți spună ce vrei să auzi ca să te rănească. Ce poți face? O variantă este să-l crezi și poate aventura se termină. Asta îi va arăta că se poate și îl va încuraja să repete. Dar este o strategie mai sigură pe termen scurt. O alta este o criză, cu amenințări și plecări care ar putea duce la a vedea ce fragilă e relația și că nu ar trebui să o bruscheze, sau ar putea duce la despărțire. Sau ai mai putea să-i spui ce crezi (că te înșeală), cum te simți și ce ești dispusă să faci dacă nu-ți demonstrează că nu este așa. Îi poți da un timp să reacționeze, dar să știi că îl va folosi să încerce să se culce cu tipa respectivă (o dată sau cât mai mult, în funcție de unde se află) sau să evalueze cum va fi viața fără tine.

  • DanaF spune:

    Buna,
    Acum s-au elucidat toate banuielile.Nu stiu de are si alta sau vreo fosta dar a spus ca el nu stie ce sentimente are ptr mine.Am vb mult si el numai oscila si in final a sp ca el nu stie ce simte ptr mn si sa luam o pauza.Pauza dupa 6 luni de pauza.Sufar enorm dar nu pot face nimic atata timp cat el nu mai simte. Ma doare ca nu a spus pana acum.Oricum nu cred ca s-ar mai putea reindragosti odata ce nu mai are sentimente.In plus cand i-am reprosat ca-i ahtiat dupa bani (ptr ca -i fffff zgarcit etc) imediat s-a suparat si mi-a inchis tel.Acum eu ii stersei nr (nu i-l stiu) si nu-l mai caut deloc si nici nu am ripostat ca mi-a inchis ttel.Simt ca am obosit.Ma rog la dzeu sa trec peste si sa-l dau uitarii.Iti multumesc ptr tot si sper sa nu mai revin la sub.

    • Sorin spune:

      Mă bucur că măcar ai ajuns aici și că ai obținut o închidere. O să doară o perioadă și o să fii tentată să-l cauți iar. Va fi mai ușor pe termen lung dacă reziști tentației. Toate bune!

  • Buna seara spune:

    Buna seara ,sunt casatorita d 5 ani si stau impreuna cu socri pt ca sotul meu nu isi doreste sa stam separat amandoi e foarte lipit d mama lui nu stiu ce sa fac nu mai suport socri se baga in toate problemele noastre,nu pot face nimic fara ca ei sa nu stie…pe langa asta mai e o problema .mai nou sa apucat sa joace o gramada d bani la aparate (jocuri d noroc)nu stiu ce sa mai fac sunt disperata am incercat tot sa vb cu el si nimik zice ca mn si face ca el ..copii nu avem dar imi foresc fff mult si el nu isi doreste ..am vb d divort dar nu vrea sa divortam ..lui ii comvine situatia asta eu in schimb nu mai rezist

    • Sorin spune:

      Înțeleg că ai nevoie de mai mult control în privința propriei vieți. Motivul pentru care i-ai spus de divorț nu a fost pentru că vrei, ci că să-l faci să se implice mai mult. Nu cred că mutatul împreună v-ar rezolva problema. Ar fi multe telefoane date și multe drumuri din partea lui și a părinților, dacă ajungeți acolo. Apoi, eventual, ar vrea să vă mutați înapoi că ați “încercat” și n-a mers. O soluție ar fi să îți separi viața de a părinților lui cu determinare și cu riscul separări de toată familia. Jocurile de noroc și faptul că te minte în privința lor este, iarăși, ceva greu de schimbat. Chiar dacă se lasă, se poate apuca iarăși fără să știi. Minunat ar fi să reușești să puneți banii într-un cont comun unde să poți să vezi ce se întâmplă. De asemenea, aveți nevoie de consecințe stabilite. Puteți stabili o sumă pe lună pentru jucat. Dacă depășește, o sumă mare, prestabilită, o iei și o muți într-un cont de copil. Sau în fiecare lună începeți cu a pune bani deoparte și el poate să joace restul. Dacă nu vrea, pedeapsa supremă poate fi divorțul. Din păcate, nu cred că puteți edita divorțul. El are prea multe nevoi satisfăcute în momentul de față ca să se schimbe, iar tu ai putea puține ca să reziști și să te mai și bucuri de viață. Este foarte dezechilibrată situația. Mutatul într-o altă țară sau măcar în alt oraș ar putea să ajute.

  • CristinaE spune:

    Aseară era în jurul orei 2:07, m-am ridicat, am mers până la bucătărie să-mi iau un pahar de apă, iar când m-am întors, era 3 fără 5. Doar apă am băut și nu pot să îmi dau seama cum au trecut 50 de minute.

    • Sorin spune:

      Hmm… Sună a început de film interesant! 🙂 Dacă mi s-ar fi întâmplat mie, prima impresie ar fi că poate nu am văzut bine ceasul când am crezut că era 2:07. Cu siguranță te-ai uitat îndelung la 2:55, dar timpul de plecare probabil l-ai văzut cu gândul în altă parte și poate s-a amestecat cu un vis care încă nu se stinsese complet. Ar putea fi asta?

  • DanaF spune:

    Dupa msj ul asta pe care eu i l-am scris,el imi scrie acum dimineata ca ce a facut toata ziua,ocupat pana seara la job si ca apoi a mancat si a dormit.Ma duce la nebuni omul asta.Nu-i raspund nimic sau ce sa-i zic? Ms mult!

    • Sorin spune:

      Cum am vorbit, o soluție ar fi să nu-ți mai iei gândurile în serios. Când te gândești la el, dă-ți seama și mută gândirea în altă direcție. Mintea noastră este o mașină de rezolvat probleme. Dă-i o problemă mai plăcută. Pentru că asta nu se rezolvă, oricât te-ai gândi la ea. Și caută un nou proiect. De exemplu, unde ai putea cunoaște un alt tip? Și, dacă l-ai cunoaște, cum ai putea să fii mai dorită de el? Cum ai recunoaște o relație care merge? Ce-ai putea face tu ca să meargă lucrurile mai bine între tine și această persoană. Pentru că sunt șanse mari să vină o altă persoană și este mai bine să fii mai pregătită, decât agățată de trecut. Șansele către fericire sunt mai mari în felul ăsta.

  • DanaF spune:

    Sa revii doar cand ai o viziune asupra relatiei noastre.
    Simt ca sunt rezerva. Te iubesc foarte mult
    .dar nu pot lupta singura daca tu nu sti ce vrei. Deci te rog sa cantaresti bine ce vrei. Asa nu se poate. Fara suparare daca ai o alta sau daca simti ca intre noi din partea ta nu mai sunt sentimente..da mi libertate. Eu te iubesc foarte mult si nu ma vad cu altcineva…dar cum simti asa sa faci.
    Eu zic ca ne cunoastem si ar trebui sa vb mai serios despre..asta daca nu ai o alta si eu is rezerva in cz ca nu merge cu ea. Esti la 180 de grade schimbat fata de ce ai fost.Poate faptul ca tot avansezi profesional te schimba,nu stiu. Stiu doar ca ptr functia ta nu are importanta sau banii tai. Eu te iubesc pur si simplu.
    Deci daca revii,sa revii concret sa stiu si eu daca mai ai ori nu sentimente ptr mn si daca iti doresti sa ne resuscitam. Atunci te rog sa dai importanta cuvenita relatiei. Te iubesc…

  • DanaF spune:

    Ms mult,
    Am sa incerc dar in zadar. Cred ca nu are alta dar pur si simplu i sa luat de mine. E aceeiasi zodie si cred asta. Pr e cum as putea face eu sa resuscitam? Sa fiu eu ca la inceput? Incerc si asta sa nu mai amintesc de trecut,sa fac glume si poate poate. Acum el rasp sec.Comunicare vag se da ocupat ca l ajita jobul in asta. Se vede ca nu mai vrea dar mai mult e nehotarat. Dupa 6 luni de chin in care am asteptat sa se termine calvarul cu ex,el sp ca nu i pregatit sa ne vedem. Aici m a blocat. Apoi i am zis ca nu i normal dar el a zis ca nu vrea sa ne despartim. Nu mai stiu ce sa fac? Sufar cum se comporta. Nu stiu ce vrea si at as vrea sa pot sa l las eu si sa l uit. Mi e greu.

  • DanaF spune:

    Adica ajuta-ma sa reusesc sa il accept ocupat,sa comunic cu el.Nu stiu.Ne-am tot certat dar acum mi-e dor de el si i-am zis asta dar ma simt groaznic ca tot de la mine vine.El sigur nu ma mai iubeste dar poate ca din cauza ca eu il iubesc ma amageste.Nu stiu de are alta e un tip fffffff dificil ,are 41 de ani si nu s-a casatorit niciodata.Are ceva de pana acum nu si-a gasit aleasa.

    • Sorin spune:

      O primă idee ar fi că, dacă îi amintești mereu de înșelat, atunci nu l-ai iertat, doar nu v-ați despărțit. Nu zic că trebuia să-l ierți, zic doar să nu fii ne-onestă cu tine. Legat de comportamentul lui, aș crede că mai există cineva pentru el și că nu vrea să se despartă de tine în caz că acea relație nu merge. Nu crede absolut această părere, vezi dacă poți să o demonstrezi. Indiferent de asta, simte că relația nu mai poate fi cum a fost și că poate ar trebui să înceapă alta nouă. Poate a învățat lecția și pe viitor să nu mai înșele că lucrurile se vor dezintegra, dar nu ar face o mare diferență pentru voi. Legat de bani, nu-ți fă atât de multe griji. Puțini băieți se uită la asta. De obicei ne bucurăm să fim cei care oferă fetelor experiențe la care nu au avut acces până acum (o excursie la Roma, de exemplu). Ce poți face? Dacă vrei, îl poți ierta și-i poți spune că nu-i vei mai reaminti. Și te vei abține când vei avea pulsiunea să-i spui. Îl poți întreba, de asemenea, ce și-ar dori mai mult de la această relație. Ce ar mai reanima lucrurile? Dar puneți un timp. Dacă în 3 luni, să zicem, nu se schimbă nimic sau suficient (va trebui să definești asta) trebuie să mergi mai departe. Viața nu-i atât de lungă. Nu merită petrecută pe un peron. Alege alt tren și continuă-ți drumul.

  • DanaF spune:

    Buna ,
    Ajuta-ma te rog cu ceva sfaturi.Nu stiu cum sa ma port intr-o relatie ptr ca e prima relatie normala.Ideea e ca eu imi doresc mult doar sa ma iubeasca cum si eu il iubesc.Eu sunt o fata care provin dintr-o familie saraca(el cunoscand-o) dar eu am terminat o facultate si am o meserie ok ,insa ma subestimez mereu si zic ca asta este motivul ptr care nu sunt iubita.Intamplator intalnesc doar baieti cu mai multi bani si eu imd ma subestimez. Barbatul cu care sunt m-a inselat si l-am prins insa l-am iertat dar non stop ii reamintesc asta cand se iveste ocazia.El din cauza asta nu comunica si atunci eu cred ca ma inseala dinou.Nu stiu cum sa fac sa am dinou incredere in el daca el evita sa vorbim ca zice el ca ne certam si el nu se poate concentra la munca.O meserie care necesita multa concentrare.Cum sa-l fac sa comunicam si sa nu mai trag mereu eu de el?Sau poate el nu ma iubeste,are pe altcineva?El traieste in alta tara.De ex el a venit de cateva ori in tara strict ptr problemele lui si nu a dorit sa ne vedem spunandu-mi ca el a venit strict ptr pr lui.Oare e bipolar?Sau atat de egoist? Acum dupa ce o perioada f lunga nu ne am vazut i-am zis sa ne vedem si el a zis ca nu-i pregatit.Oare din cauza ca s-a obisnuit fara mine? Nu stiu sp sa intelegi ceva si sa ma inveti ce sa fac,cum sa fac?Ma doare ca mereu trag eu de el.Adica il fortez oarecum.I-am zis ca asta nu-i relatie si sa incheiem si el a spus ca nu,dar nici nu face ceva ptr noi.Multumesc mult!

  • Buna sorin,ma numesc Andrea si am 14 ani,vreau sa-ti povestec un lucru spus de mama mea,ea mi-a spus acum ceva vreme ca daca stia ca ma are ma intrerupea si mai multe..eu insa am boala la unul din ochii care se numeste strabism,mama mi-a mai spus ca crede ca aaam ceva probleme mintale pentru ca cateodata mai ridic tonul,ce parere aveti despre asta si ce sfat imi dati?

    • Sorin spune:

      Că mama ta se străduiește să te controleze (cum fac toți părinții – ceva ce noi am numi “să asculți”), dar folosește niște metode (care, cel mai probabil, au fost aplicate și cu ea) ce nu ar trece testul specialiștilor în educarea copiilor. Din păcate așa sunt(em) majoritatea. Nu s-au făcut cursuri pentru asta în școală, deși, dacă s-ar fi predat ca restul materiilor pe care nu le ținem minte, probabil ar fi fost degeaba oricum. Altfel spus, nu crede ce spune mama ta, ci întreabă-te ce vrea să obțină. De asemenea, poți merge la psihologul școlii, vorbește-i despre ce se întâmplă și ar trebui să primești mai mult suport. Spune-i de ce crede mama ta că ai probleme mentale și vezi ce zice.

  • Alina Darut spune:

    Buna Sorin,
    Tie cunoscut cazul meu cu tipul care i in alta tara si mergea cu 3 in paralel.
    Da,mi-ai oferit un raspuns fb.Sincera am crezut ca dupa ex lucrurile se schimba,se pare ca dinou m am inselat si intr adevar tipu nu are nicio treaba cu mine. Acum sufar mult ca mi am dat seama ca a fost doar un pretext examenul ca sa scape de mine.Nimic din partea lui. Daca eu ii scriu mai scrie si el,daca nu,nu. Cum sa fac sa ies din situatia asta?Nu pot accepta ca un barbat nu ma iubeste si si a batut joc.Orgoliu ma duce la ganduri rele.Incerc sa imi amintesc tot ce mi a facut si at mai am momente cand constientizez ca nu ma merita.Dar nu pot accepta ca nu ma iubeste.Eu il iubesc cu tot sufletul dar el se lasa influentat de bani si de meseria lui.Avand astea vrea ale mai frumoase si destepte fete,ori el nu i frumusel,nu i prea inteligent,e bun doar pe bucatica lui,in rest nu i de laudat cu el.Eu iubindu-l am vrut sa l schimb,sa l manierez,dar esec.Am zis sa imi schimb nr si poate asa reusesc sa l uit in timp.Sa nu l mai caut. Mi-e atat de greu…am crezut cu adevarat ca se schimba situatia dupa ex cum el a zis.Dar nu!….

    • Sorin spune:

      Îmi pare rău! Am trecut și eu prin așteptări neîndeplinite și am suferit cumplit. Vezi articole de pe acest site. Inclusiv “cum să nu mai iubim o persoană”.

  • Angela spune:

    Multumesc pentru raspuns,as mai dori sa va intreb,daca un barbat spune ca te iubeste si luni de zile nu se atinge de tine ce poate sa insemne?daca deschid subiectul îl irită,nu vrea să discute,are disfunctii erectile spune el,dar la inceputul relatiei era mai pasional ,functiona sa zic asa,dar de 1 an nimic,nu il intereseaza,stam unul langa celalalt in pat si atat,se uita la filme,dar spune că ma iubeste,nu stiu ce sa fac,daca incerc eu ceva zice ca numai la asta imi sta capul, chiar nu inteleg si ce as putea sa i spun,ma simt jignita si respinsa, si e ciudat ca vorbele lui sunt ,,,,iubirea mea,,,sufletelul meu si cuvinte tandre,,,este si ft grijuliu si atent cu mine,vrea sa ma vada fericita sa nu imi lipseasca nimic,nu stiu ce sa cred .de ce nu ma doreste???

    • Sorin spune:

      Sunt câteva posibilități. Aș începe cu a întreba de ce crede că este impotent. M-aș fi așteptat să descoperiți asta împreună dacă era așa. Persoanele care descoperă asta încearcă de mai multe ori și se retrag în ei după eșecuri repetate. Unii continuă să-și satisfacă soțiile. Unii se comportă așa, într-adevăr, dar după debutul de care spuneam. Unii bărbați au asociat sexul negativ, dar dacă era așa, ai fi știut de la început. O posibilă explicație este că mai există o femeie în viața lui. Dar este foarte tandru. O alta este că are o orientare sexuală diferită de care și-a dat seama în ultima vreme. Asta ar explica multe, dar statistic sunt șanse mici. O altă posibilitate este că se răzbună pe tine pentru ceva. Poate pentru refuzuri de-ale tale din trecut, poate că aștepta mai mult de la viața voastră sexuală, poate altceva. Sunt șanse mici să recunoască oricare din variante. Poți doar să-l presezi până cedează și spune. Dacă ești ok cu această situație, poți lăsa lucrurile în pace. Altfel poți împinge până când ceva se rupe. Îi poți cere doar să te satisfacă el pe tine. Îi poți cere să se dezbrace și să vezi dacă îi este imposibil să se excite (trebuie sa faci ceva). Îi poți cere să mergeți la terapeut. Și prin “cere” mă refer să înțeleagă că ai nevoie să știi lucruri. Nu vrei să-ți imaginezi lucruri mai rele. Vrei să vezi ce se întâmplă.

  • Viviana spune:

    Multumesc frumos pt raspunsuri Sorin.

  • Anca spune:

    Nu știu ce sa fac cu viața mea, uneori îmi spun singura ca nu sunt bună de nimic și ca nu merit nimic, nu știu la ce facultate sa merg, nu vreau sa o fac degeaba, vreau foarte mult sa ajung oamenii, sa le dau sfaturi, sa îi văd fericiți dar nu am încredere în mine, nu cred ca as reușii. Ce sa fac?

    • Sorin spune:

      Puțini oameni sunt chiar buni la ceva. Majoritatea dintre ei au murit în obscuritate la fel ca cei care erau așa-și-așa. Este ok să ți se pară viața prea vastă și complexă. Chiar este! Dacă faci o facultate și, mai târziu, vrei sa faci altceva, faci altceva. Poți să te gândești că orice drum alegi, l-au ales alții un milion. Nu greșești mai mult decât ei. Ești normală (ce-o însemna asta?). Cât despre auto-critică, este doar o înregistrare care-ți rulează în cap. Observ-o, dar n-ai de ce s-o iei în seamă. Vezi prin articole. Explic mai mult.

  • Cristina spune:

    Bună, am avut o relație de 7 luni cu un băiat, am avut parte de multe amintiri plăcute și a fost și primul meu iubite în totalitate, la 7 luni ne-am despărțit deoarece a plecat în Spania la mama lui, timp de 1 an jumătate cate a fost plecat nu am reușit sa îmi mai fac relație, simt ca nu găsesc ceea ce trebuie în nimeni, acum s-a întors, as vrea sa ne revedem sa ne dăruim din nou unul altuia, în acel timp, cât a fost el plecat nici relații intime nu am mai avut. Ce sa fac? Sa mă impac cu el, sau sa fim prieteni cu beneficii? Am o problema ca nu pot sa am alte relații? Menționez ca am 18 ani. Va mulțumesc!

    • Sorin spune:

      Puteți fi și doar prieteni fără beneficii la început. Poate v-ați schimbat și nu mai puteți avea aceeași relație. Legat de dificultățile pe care le ai tu în a lega o relație, poate pui mai mult accent pe anumite caracteristici ale celuilalt și mai puțin pe la ce îți folosesc. Poate o relație nu se face cu cineva într-un fel, ci cu cineva alaturi de care ne simțim într-un fel. Poate există mai multe moduri în care ne putem simți iubiți și ai avea o viață mai ușoară dacă ai descoperi și altele.

  • Costin spune:

    Buna ziua. Doresc o informatoe. Eu si iubita mea suntem impreuna de prima zi din liceu si acu suntem anu 3 facultate si nu avem raport intim. Ne sarutam dar nu facem dragoste.E normal sa fie virgina la 23ani? Sunt tandru, grijuliu si incerc sa n-o ranesc,dar de fiecare data cant suntem in pat nu se poate deschide. E prima mea iubita si o iubesc enorm, nu vreau s-o sperii dar ma frustreaza virginitatea, cted ca toti colegii ma simt. Suntem 2 virgini frumosi :-D. Ce safac? Va multumesc.

    • Sorin spune:

      Este normal să fiți virgini la 23 de ani, este normal și să nu fiți. Poate vă ajută să purtați o discuție cu ce vreți să faceți cu viața voastră. Poate vă hotărâți să vă căsătoriți și să o faceți romantic în… dimineața nunții (când ați fi enorm de obosiți și poate veți și ar fi o dezamăgire, dar tot ar fi romantic). Sau poate decideți că nu vă puteți vedea ca parteneri sexuali și poate ar trebui să vă oferiți această șansă cu altcineva. Sau poate că nu a luat nimeni inițiativa cu adevărat, caz în care puteți să planificați o excursie romantică în care să se întâmple. Dacă nu se poate deschide, îi este frică de ceva. Nu este durerea. Poate imaginea. Nu este sigură dacă să-ți ofere ție asta. Ce așteptări are ea de la partenerul viselor ei? Este posibil să nu mai vrea această relație, dar să nu vrea să te rănească. Eu aș zice că această variantă este, dar vorbiți și vedeți.

  • Angela spune:

    Buna ziua, Nu suport daca cineva ma critica sau imi face observatie ca ceva nu am facut bine,sau oamenii rautaciosi,din cauza asta imi schimb des locul de munca ,nu stiu ce sa mai fac,cum sa tolerez situatiile de acest gen,mentionez ca pun suflet in tot ceea ce fac,vorbesc frumos cu toata lumea,sunt respectuoasa ,nu barfesc, nu stiu unde gresesc,multumesc mult ,O seara placuta !

    • Sorin spune:

      Oamenii nu știu să transmită informații prea bine. Nici eu, de altfel, tot timpul. Ce putem face este sa traducem noi ce vor să zică. De acord, este deranjant pentru unii oameni (și eu) să ni se vorbească condescendent. Putem să le spunem cu tupeu celorlalți că suntem sensibili și ne-ar plăcea să țină cont data viitoare când ne fac observații. Nu să le spunem când sunt nervoși, poate la o discuție amicală, într-un team building, într-o ședință în care nu te referi la nimeni în mod deosebit. Altceva: ai putea să pui lucrurile în perspectivă și să-ți ceri scuze că nu ești perfectă (depinde de relația cu persoana respectiva). Poți să nu lași capul jos și să accepți cu atitudine faptul că ai greșit (“ok! Am înțeles!”). Poți să pui accentul pe viitor (“am înțeles că de acum încolo voi proceda în acest fel”) și să insiști cu viitorul ca să muți accentul de pe greșeală. De reținut și faptul că ceilalți nu se gândesc foarte mult la noi și nu trebuie să te preocupe asta după ce ți s-a făcut observație. Dacă ești foarte sensibilă, pe de altă parte, te-ar ajuta ședințe de terapie. O mică idee: lasă-i pe ceilalți să te critice! Nu le face tu treabă! Sau imaginează-ți că ești absolut groaznică, spune-ți cele mai urâte lucruri… și acum ce? Se pare că ai supraviețuit! Se pare că ești încă în controlul vieții tale! Mai vezi și secțiunea de articole, poate te ajută ceva.

  • Viviana spune:

    Buna Sorin. Multumesc pt raspuns. A divortat pt ca fosta sotie era f posesiva. Si acum inca il…controleaza. Adica intreaba prietenii comuni despre el, cand duce copii acasa (au si doi copii), mereu ii intreaba…ce are nou prin casa…daca l-a auzit ca vb la tel…cu cine si ce vb … I-am spus ca ma sperie si…parca se inchide in el cand ii spun. Si..nu-mi place asta. Faptul ca vb mereu,comunicam,este un lucru care ne ajuta pe amandoi. Si in acelasi timp….simt ca are retineri… Sincer,as fi dorit sa vb cu fosta,sa aud si opinia ei despre divort…dar am renuntat. Cand i-am spus lui…a spus sa fac ce vreau, dar sa ma pregatesc pt multe neadevaruri. Parintii lui nu vor sa auda de fosta. Iar mie mereu imi multumesc pt linistea care am adus-o in viata lui. Offff
    O sa incerc sa-l ajut mai mult sa se deschida in fata mea.
    Da…inca ceva….
    Niciodata nu-mi spune ca…ma iubeste! Imi spune ca… are nevoie de mine. Sincer.. imi place mai mult asta decat un “te iubes”. Hmmm…sunt aiurita? Caut probleme acolo unde nu sunt? Nu stiu…
    Oricum,iti multumes

    • Sorin spune:

      Gândește-te ce ți-ai dori de la el. Ce să spună, ce să facă, ce te-ar liniști. Este ceva? Cu siguranță nimic n-ar fi absolut eficient. Dar ce ar crește-o? Ce poți tu să faci (și nu poate el) este să te convingi că te vei descurca și fără el. Este grozav că nu are antecedente violente. În privința iubirii, nu te aștepta să fie perfect. Nimeni nu este. Doar ni se pare în primele luni. Și este ok să ne iubim imperfecți așa. Că și ceilalți tot imperfecți ne iubesc. Concluzia ar fi să iubim cu toată inima conștienți fiind că iubirea este a noastră și o putem oferi și altora dacă va fi nevoie. Astăzi este o zi la fel de minunată pe cât ar putea fi și mâine!

  • Viviana spune:

    Buna ziua. Am o relatie de aproape un an cu un barbat divortat. Si eu sunt divortata. El este un barbat tandru,ma protejeaza,ma asculta. Imi este bine cu el. Dar…uneori ma soerie….imi spune ca “scot ce-i mai rau din el”, ca pana acum nu si-a cunoscut latura asta. Nu inteleg…nu se poarta urat cu mine,nu e violent,nici macar verbal. Uneori imi ia fata in maini…si-mi spune ca sunt a lui si numai a lui. Cand il intreb ce vrea sa spuna…imi raspunde ca nu stie cum sa-mi explice. Chiar nu stiu ce sa cred. Am incredere in el,el in mine. Nu ne controlam unul pe altul,ne respectam libertatea….chiar nu stiu. Nu ma sperie,dar totusi incerc sa inteleg.

    • Sorin spune:

      Partea cu fața în mâini pare să fie un gest romantic, având în vedere că este tandru în rest. Poate afli ce a dus la divorț sau la ruperea altor relații. De asemenea, poate îi poți spune că anumite gesturi te sperie și ai vrea să nu le mai facă. Poate vrea să fie foarte iubitor și are nevoie de sprijinul tău să învețe cum să facă asta cu tine

  • Maria spune:

    Buna,

    Sunt intr o relație toxica de 4 ani, ma bate ,ma înjură ,ma face in toate felurile de la o vreme. Eu vreau sa ne despărțim,dar când aude face mai rău și ma bate. Am plecat de 20 de ori in ultima perioada și m a găsit și mi a făcut și mai rău. Poliția nu are treaba pentru ca nu se bagă așa cum au venit așa au plecat și tot eu am avut de suferit. Nu știu ce sa ma mai fac!!! Te rog Sa mi dai un sfat!!!! Sunt distrusă psihic și am numai gânduri negre pt ca nu il mai suport nici când il văd…nu știu ce sa mainfac!

    • Sorin spune:

      Nu știu dacă ai încercat sau dacă funcționează în mediul social în care te afli, dar ce ai zice să spui tuturor? Să știe rudele, părinții, prietenii, mai ales ai lui, șefii lui, dacă are. Să-și asume comportamentul în fața tuturor. Și nu doar să știe în general, ci cât mai des. Nu să spui din senin, dar să nu ascunzi. Când se ivește ocazia, să fii sinceră. Și, mai ales, cu el de față. De obicei, bărbații violenți se bazează pe liniștea victimelor. Prietenii îi vor atrage atenția o dată, dar apoi se vor gândi că nu este treaba lor. Dacă tot îi ții la curent, cu el de față, desigur, va fi o presiune pe el. Cu siguranță va fi violent la început că faci asta. Dar nu este ca și cum, nu ar fi altfel. Apoi, când te întâlnești cu aceeași prieteni, poți spune că iar m-a lovit pentru că v-am spus. Și poți intra în detalii cum te-a lovit și ce ți-a spus. Și asta poți face și cu polițiștii. Spune-le în detaliu și de fiecare dată și întreabă-i ce să faci. Pune-i în situația ta. Forțează-i să te vadă. Și nu accepta soluții care te învață să fii o victimă umilă. “Și o soluție care să-mi permită să mă respect pe mine, care să fie?” Nu renunța și nu te ascunde. Fii greu de ignorat. Oamenii asta vor, să te ignore, ca să nu se simtă vinovați, ca la suferința animalelor din abatoare. Arată-le că nu este așa! Iar și iar până trebuie să facă ceva în legătură cu asta. Ei nu te vor salva dacă nu-i împingi de la spate. Ce zici? Poți face asta? Poți îndura suferința inițială pe care o vei declanșa? Eu nu te voi judeca dacă nu poți! Îți trebuie mult curaj. Și încă ceva, există o idee populară că femeia bătută merită să fie bătută. Nu lăsa asta să te rușineze. Este o tâmpenie! Dar cei din jurul tău au nevoie să le arăți tu asta. Ești o persoană demnă de iubire și respect! Să știi asta orice ai decide!

  • Angela spune:

    Buna ziua,pot sa va intreb si eu pentru ca nu imi dau seama daca e normal….prietenului meu,stam impreuna….ii place in fiecare zi sa consume tărie inainte de masa,dupa masa bere si vin….este normal?multumesc!p.s. eu nu consum deloc alcool

    • Sorin spune:

      Este tradițional. Am văzut multă lume la sate sau mutați de o generație sau două la oraș făcând asta. Desigur nu este sănătos și ar putea duce la alcoolism, în funcție de ce cantitate consumă, dar în normalitate se încadrează.

  • Angela spune:

    Multumesc mult pt raspuns Dl Sorin

  • Ioana spune:

    Am o relație de doi ani, în ultimele luni ne certăm foarte des, de două ori pe zi.. Uneori ne împăcam în aceeași zi, alteori la 2-3 zile. Problema e că el repetă greșelile, știe ce nu îmi place să facă și el face, nu știu dacă intenționat să mă supăr. E foarte încăpățânat și nu îmi acordă multă atenție, i-am zis mereu ce mă deranjează, și de foarte multe ori, nu și-a cerut scuze sau să zică că nu mai face (nu face lucruri grave ca de exemplu înșelat sau să vorbească cu altele) a lăsat așa, adică ori să îl las ori să trec eu peste. Când ne certăm mă caută. Dar după împăcare luăm din nou de la început parcă nu s-ar fi întâmplat, eu a-și vrea să învețe din asta. Nu înțeleg ce are de gând 😕nu stăm împreună, încă sunt minoră

    • Sorin spune:

      Poate vă ajută să purtați o discuție mai amplă în care să notați pe foaie ce vreți și nu vreți și vă rugați unul pe celălalt să țineți cont. Este posibil ca comportamentul lui să fie răzbunare pentru ceva ce tu faci sau nu faci și nu-ți dai seama. De asemenea, este posibil să i se fi diluat sentimentele pentru tine. Vorbiți despre ceea ce simțiți. Despre ce ați putea face sau avea nevoie pentru a reaprinde dragostea. Îi poți spune că ai observat o schimbare la comportamentul lui și ai vrea să știi dacă se întâmplă ceva.

  • Alina Darut spune:

    Buna Sorin,
    Tie cunoscut cazul meu cu tipul care i in alta tara si mergea cu 3 in paralel.
    Cum relatam ne am despartit ptr ca el are un ex important de dat si eu nu l am considerat important atata vreme cat el vrea sa traiasca in alta tara,mi s-a parut o pierdere de timp. Ideea e ca am reluat eu legatura dupa cateva luni si m a durut cat de rece s a purtat.Apoi am tot vb si mi-a zis ca ma cauta dupa ce isi dadea acel ex..ca nu are pe nimeni dar tr sa fie egoist sa isi dea ex.Totul bn si frumos pana l-am intrebat cand ma invita sa vin la sustinerea ex/ At a zis ca nu ma invita ca merg doar cativa prieteni ,oameni care l au ajutat.Oare sa aiba totusi pe altcineva,adica vreo fosta care sta in Bucuresti?Sau sa fie timorat daca as veni eu la ex? Odata i-am zis ca nu -i ok ca nu a stiut o chestie minora la un alt ex si s a suparat.Sa fie asta motivul ptr care nu a vrut sa fiu cu el? Ma macina asta si as vrea sa pun pe cnva sa l urmareasca cu cine vine la ex? Ce zici? El ma convinsese ca nu mai e cu nimeni..dar m a deranjat ca nu m-a invitat la sustinerea ex,care i ceva important si vroiam sa i fiu alaturi. El e o pers nesigura pe el si timid. Asta ptr ca i si zodia mea (Gemeni) si stiu cam cum gandeste. Dar cum mai capat incredere in el? mS

    • Sorin spune:

      Din păcate ești doar o opțiune pentru el. Nu vrea să rămână cu tine pe termen lung, dar nu-l deranjează să se culce cu tine din când în când. Poți să-l urmărești dacă vrei. Dacă află se va simți flatat. Va face pe supăratul și nu va avea cuvinte de laudă pentru tine în fața prietenilor lui, dar se va simți VIP. În plus este posibil să nu fie nicio fată cu el, dar asta nu înseamnă că nu are pe nimeni. Dacă te superi, și va considera că merită efortul, va încerca ușor să te împace. De asemenea, va încerca și mai târziu în joacă să vadă ce se întâmplă. Dacă nu-i iese, asta e. Dacă îi iese, se va mai culca cu tine de câteva ori, până nu vei mai tolera situația. Cu cât vei “atârna” mai mult, cu atât el se va bucura mai mult de viață și tu vei avea câteva momente plăcute îmbrăcate în perioade lungi de suferință.

  • Angela spune:

    Buna seara,eu nu sunt fumatoare ,iar sotul fumeaza mult,problema este ca fumeaza in apartament,in bucatarie si in livingce pot sa fac?eu nu mai suport fumul de tigara

    • Sorin spune:

      O variantă ar fi să-i oferi recompense pentru când nu fumează, dar va avea efect rar și vei rămâne fără idei de recompense. O alta este să-i iei ce-i place (sex, gătit etc.) și să-i dai când “merită”, dar și asta va avea spre niciun efect. Poți, desigur, să vorbești cu el, de la adult la adult și să-i spui ce simți și ce ți-ai dori. Bănuiesc că ai mai făcut asta. Mai încearcă o dată. Fă-o cu maturitate, fără critică și dorința de a-l domina. Ar fi grozav să aibă efect. Dar deocamdată el are puterea supremă, este dispus să fumeze știind că tu vei tolera. Când vei fi pregătită să-ți asumi riscurile intoleranței vor mai fi și alte opțiuni. “Ne despărțim sau renunți!” O alta ar fi să împărțiți casa, tu să încui partea ta și să petreci timpul acolo. O alta ar fi să pui aer condiționat pe banii lui în toate camerele în care fumează, plus cele în care petreceți timp împreună și în care aerul devine greu (dormitor) și le țineți pornite la un nivel intens. Desigur, îl anunți înainte ce planuri ai să aibă oportunitatea să prevină. Îi poți explica că nu-l pedepsește nimeni. Este corpul lui și face ce vrea cu el, dar și tu ai corpul tău și nu mai vrei să-l pedepsești. Poți să-l și întrebi la ce soluții se gândește el. Este bine de știut, pentru amândoi, că soluțiile în sine nu sunt scopuri. Dacă nu au eficiența anticipată, va trebui să aplici o alta. Poate ajungeți, măcar, la un compromis după mai multe încercări: de exemplu, țigară electronică sau renunți și tu la ceva sau faceți o excursie cu banii puși deoparte etc. Repet, atâta timp cât îți este frică să nu plece dacă-l superi, tot ce poți face este să-i invoci mila. Vrei ca el să-ți apere drepturile. Dacă vrei să ți le aperi singură, există riscul singurătății. Va trebui să cântărești ce ești pregătită să faci pentru a decide strategia.

  • Maria E. spune:

    Multumesc pentru raspuns, este nepoțica mea, merge la terapie cu un psiholog din Octombrie dar părinții nu vor sa o acompanieze. De fapt nici pe ea nu o lasa, eu sunt și mamei si am amenințat-o ca sa o lase măcar singura. Am auzit brilianta idee de a o duce la ginecolog sa vadă daca mai este “fata mare” si m-am speriat. Motivul care mi la dat este ca de cand merge la terapie sa schimbat si cred ca nu mai este virgina din cauza psihologului. Psihologul este o prietena a mea de încredere si fetița este incantata cu ea, numai ca sora mea nu vrea copii autonomi si fericiti, vrea marionete. Eu locuiesc in străinătate de multi ani si nu sunt lângă fetița, are încredere in mine si vorbim in fiecare zi la telefon dar nu este suficient. Va mulțumesc.

    • Sorin spune:

      Mulțumesc pentru context! Ce altceva pot spune? Poate că, deși sună rău că vrea marionete, ai putea să vezi și punctul ei de vedere. Vrea o viață bună pentru fata ei și așa crede că i-o oferă. Scopul e nobil, din păcate nu pare deschisă să învețe cum ar putea să-l pună în practică suficient. Bine, sunt convins că mai are și scopul omului obișnuit să vrea să fie acceptat de societate și pentru asta încearcă să o păstreze pe fată în anumiți parametri, indiferent de ce ar fi bine pentru ea. Legat de testul virginității, poate îi recomanzi să caute pe net care sunt efectele psihologice și în ce țări se practică. Sau cât de relevant este. În altă ordine de idei, pe termen lung fata are toate șansele să fie ok dacă se ține de autoeducare. La urma urmei și până acum a trăit cu acești părinți și deja viața ei s-a îmbunătățit după doar câteva luni de psihoterapie. Are multe resurse, se pare. Și tu ești una dintre ele.

  • Irina spune:

    Sotul eu nu vrea sa isi spele corpul. O face data la 4 zile shi tot trebuie indrumat

    • Sorin spune:

      Parțial are dreptate. Conform unui show educativ (“Adam ruins everything”), am fost convinși să ne spălăm zilnic de o campanie de promovare făcută de companiile americane de săpun. Știu, sună a teoria conspirației, dar este un show cu experți. Dincolo de asta, nu-i poți impune lucruri, poți însă să te protejezi de comportamentele care nu-ți convin. De exemplu, dacă nu miroase bine, probabil nu o să ai chef de sex sau nu vrei să dormi lângă el. Și el poate să facă un minim. Nu trebuie să se spele în totalitate atât de des, dar poate doar cât să nu mioasă urât și cât să nu fie unsuros, cât să vrei să fii în apropierea lui. Ce vreau să spun este că spălatul nu trebuie să fie un scop în sine, ci un mijloc de a nu-i îndepărta pe ceilalți și de a fi mai sănătos. Dacă nu vrea, sunt consecințe.

  • Maria spune:

    Salut. Ma aflu intr-o situație dificila…. Un coleg de scoala (din aceias clasa cu mine clasa9) mi-a spus ca ma place ….eu la inceput i-am spus ca are o șansă acum nu pot sa am o relatie cu el caci e prea devreme apoi i-am spus ca trebuie sa ne despărțim căci nu vreau”probleme” adica nu vreau sa ma intilnesc cu nimeni ca sa fiu bârfita… E un baiat de treaba doar ca in familia lui tatal e dependent de alcool(el la inceput s-a suparat apoi incerca sa vorbeasca cu mine…)nu stiu ce sa fac sunt confuză.plus la toate la noi in clasa mai e o fata care e indragostita de acel băiat…(noi eram prietene apoi a inceput sa ma jigneasca ) eu sunt o eleva eminenta sefa clasei invat bine ea un pic mai slab in comparatie cu mine .Ea incearca sa ma jigneasca in fata colegilor ma vorbeste pe la spate. Ajutați-mă sa rezolv aceste probleme dificile pentru mine…

    • Sorin spune:

      Știi cum e cu gura lumii. Nu-ți poți petrece viața încercând să faci pe toată lumea să te placă. Această situație este o lecție bună de viață, vor fi multe altele la fel. Vezi despre asertivitate (este un articol chiar pe acest site). Cât despre coleg, dacă ți-ar plăcea să fii cu el, dar ți-e frică să nu te bârfească lumea, chiar vrei să dedici lumii această viață? Chiar merită să te sacrifici că să nu se supere? Imaginează-ți că ai face un sondaj și i-ai întreba pe oameni ce și-ar dori să faci. Chiar ai face acel lucru de care ar zice pentru niste necunoscuți cărora nu le pasă de tine? Relațiile de cuplu sunt și ele educative. Nu știu cât vei folosi matematica, istoria și biologia (pe care o înveți acum) mai târziu în viață, dar relația de cuplu o vei folosi. Este ok să începi să înveți despre ea. Pe vremuri nu era nevoie de o astfel de educație, pentru că femeia era “deținută” de bărbat. Acum fericirea în cuplu contează.

  • Maria E. spune:

    Poate o mama sa oblige fetița ei de 15 ani sa meargă la ginecolog ca sa vadă daca mai este virgina?? Pe fetita o terorizează idea, nu a avut relații sexuale si părinții o maltratează. Exista vreo lege care protejează copii in astfel de cazuri?? Este adevărat ca himenul se poate rupe din multe motive, nu numai in urma penetrării si mi se pare un abuz sa duci copilul la medic pentru a vedea daca îl are rupt sau nu. Va consult pentru ca locuiesc in stăinătate si nu cunosc bine legislatia. Va mulțumesc.

    • Sorin spune:

      Este, într-adevăr, un abuz și mă aștept să fie ilegal, dar nici eu nu cunosc legislația. Un avocat ar ști mai bine. În orice caz, virginitatea nu funcționează cum cred oamenii de rând. Himenul nu este un sigiliu care se rupe la primul act sexual, pe de o parte, și dacă nu vor să te vândă, n-ar trebui să-i intereseze. Și, evident, dacă ar vrea să te vândă, ar trebui să apelezi la protecția copilului. Ce încercă, probabil, dar n-au găsit cuvintele potrivite să-ți spună, este că vor să fii respectată de băieții care gândesc ca ei, să ai mai multe șanse să găsești un partener mai bine văzut social care să-ți dea șanse la o viață mai frumoasă. Și, deși nimic nu este o garanție, studiile arată că fetele care își întârzie viața sexuală au șanse mai mari să se mărite “în sus”. Este nedrept și o discriminare asupra femeii, dar realitatea nu este dreaptă. Poate îi convingi să mergeți împreună la un psiholog în loc (sau înainte) de ginecolog.

  • Alexandra spune:

    Buna ziua ! De cand ma stiu,sunt o persoana suparacioasa ,care devine ranita la adresa unor pareri negative ,cu toate ca sunt o persoana echilibrata ,puternica,care stie ce vrea .Insa ,am acest mic de efect ,un fel de hipersensibilitate daca se poate numi asa ,la un comentariu urat ,sau o gluma care ma poate pune intr-o postura proasta prin care ma simt injosita ,si de parca mi-a cazut cerul in cap ..As vrea sa aflu parerea dumneavoastra despre acest temperament ,si care poate fi remedierea lui .

    • Sorin spune:

      Părerea mea este că dacă te deranjează, ai putea incerca s-o schimbi. De asemenea, este o vulnerabilitate. Aș zice că a îți păstra sângele rece este o mască. Tu, de fapt, aștepți oportunități să ataci, să te confrunți și păstrezi această ușă, acest buton. Este ok, desigur. Este un mod de-a trăi viața. Faci asta fiindcă ai un model la care placi acest comportament (un părinte, de exemplu) sau o cauză la care ții (drepturile femeilor, de exemplu). O remediere, dacă vrei, este să nu te abții în restul timpului, să nu acumulezi. Vezi despre asertivitate (este un articol și pe acest site).

  • Anonim spune:

    Sunt confuza nustiu ce sa cred.sotu de doua luni sa schimbat imi spune ca nu e fericit pina la sfirsit si ca sa nul mai controlez telefon ca se simte ca la inchisoare avem certuri in fiecare zi findca am gasit mesaje sterse si nu poate sa ma lamureasca de ce a sters imi zice ca nu tine minte ca sau sters singure si la persoana cu care a vorbit tot sunt sterse miam facut inpresia ca ambii ascund ceva si nu inteleg ce .ce sa fac cum sa ma comport ?pina acum o luna tot a fost ok nu era nici o problema daca ma uitam in telefonul lui acum asta a devinit cea mai mare problema

    • Sorin spune:

      Așa cum bănuiești, ascund de tine faptul că se leagă ceva între ei. Sau pun ceva la cale despre care nu ar trebui să știi. Pare să caute motive de despărțire sau, cel puțin, să-și justifice infidelitatea. Dacă nu a rupt relația este pentru că nu a găsit o oportunitate sau pentru că nu vrea să te piardă. Vrea să rămâi persoana la care să se întoarcă dacă o să-și rănească inima. Este posibil să fii înșelată sau să se rupă relația. Ce poți face, dacă ești pregătită să înfrunți singurătatea, să îi arăți că nu ești acolo pentru el și să-i spui în ce condiții ești dispusă să rămâi cu el în relație (sinceritate, fidelitate etc.). Și, dacă vroia doar să te înșele, va fi foarte tentat să-ți ofere asta. Dacă vroia să plece, atunci nu ai pierdut mare lucru. Desigur, poți aștepta să vezi ce se întâmplă și să decidă el. Poți, de asemenea să-i dai un timp pe care să i-l spui (“Ai o săptămână să te decizi”).

  • Daria spune:

    E posibil sa traiesti alaturi de un partener viciat- jocuri de noroc?

    • Sorin spune:

      Dacă te aștepți să renunțe la ele, este puțin probabil. Dependența este o chestiune grea. Va cheltui din banii comuni, se va împrumuta, chiar dacă aveți un copil de crescut, tot va merge în această direcție. Când îți va fi greu și-i vei cere să se oprească, te va minți, se va ascunde, viața voastră va fi grea, cu puțini bani și multe datorii. Cei care fac bani din pariuri fie trișează, fie încep cel puțin cu bani foarte mulți.

  • Emilia spune:

    Buna! Ce parere aveti de faptul ca dupa o relatie de aproximativ 4 luni cu despartiri si impacari, in urma unui raspuns de genul acesta din partea mea ” ooo / ti-ai amintit de mine” la intrebarea “ce faci”, a ales sa nu mai raspunda la apeluri si in momentul cand i-am multumit ca ma ia drept fraiera si i-am spus sa imi dea block si sa imi stearga numarul, in secunda imediat urmatoare a facut exact ce i-am cerut, iar a doua zi cand m am dus la el, deoarece mi s-a parut foarte ciudat ceea ce se intamplase cu o seara inainte, la plecare l-am pupat pe obraji, iar cand a vrut el sa ma pupe m-am retras, lucrul asta l-a facut sa ia decizia finala de a nu mai avea de a face cu mine deloc.

    • Sorin spune:

      Tu ai încercat să te joci cu el, să-l ademenești și să-l inviți să facă efort dacă vrea să fie cu tine. El, în schimb a văzut critică (“ți-ai amintit de mine”) și refuzuri (cu sărutul) și l-au durut. A anticipat, de asemenea, corect de altfel, că va mai lua șuturi și pe viitor și s-a pus la adăpost de sursa durerii. Dacă vei încerca să te împaci cu el, să depui tu efortul, va vrea să se răzbune. Sinceritatea este mult mai eficientă în astfel de situații. Îi poți spune ce simți, ce ți-ai dori și ce-ai intenționat cu acele comportamente. Va vrea, în continuare, să se răzbune, dar, dacă vei persista cu sinceritatea, va dobândi treptat încredere în tine și se va deschide și el.

  • antonia spune:

    Nu pot intelege de ce fiica mea ma acuza permanent de lucruri ireale ? Ea este insarcinata in ultima luna

    • Sorin spune:

      Poate reproșurile sunt o formă în care comunicați. Poate nu sunt ireale. Poate vrea să-ți atragă atenția, să fie văzută de tine și așa reușește să te facă să intri în conversație cu ea. Într-un caz mai extrem, poate suferă de o afecțiune pentru care ar putea să vadă un psihiatru. Dacă nu este ultimul caz, nu considera ireal, ci încearcă să înțelegi punctul ei de vedere și, eventual, s-o întrebi ce se poate face și vezi dacă ești dispusă.

  • Adi catalin spune:

    Daca esti un pic mai inchis la culoare pielii si te face lumea tigan de si tu nu esti, tu cum ar trebui sa raspunzi!?

    • Sorin spune:

      Oamenii sunt niște animale sperioase. Ei încearcă să se protejeze în mediul social complex în care se află. Unul din moduri este să găsească puncte slabe la ceilalți și să-i înghioldească. În felul ăsta vor să vadă ce puteri are celălalt (dacă sar la bătaie, dacă se retrag în ei) și să-i arate că sunt mai tari ca el, că nu poate să-i oprească să îl înghioldească. Ce poți face, este să treci peste preconcepțiile pe care le ai despre țigani. Să înțelegi că și ei, în interior, se simt cum te simți și tu în interior. Că nici ei nu vor să se simtă discriminați și tratați ca sub-umani, că au și ei demnitate și că nu sunt toți cu aceeași personalitate clonată. Cum și noi românii (sau est europenii) putem părea toți la fel unor popoare prea departe de noi ca să ne cunoască și noi tragem concluzii pripite despre toți oamenii de-un fel, doar pentru că unii dintre ei au ieșit în evidență. Și, odată ce ai făcut acest efort și ai ajuns la capătul lui, când cineva te face țigan, nu o vei mai lua ca pe o jignire și poți să spui ceva pe țigănește și să râzi de încercarea lui de a te ataca. Ce poți face, adică, pe scurt, este să le arăți că locul acela în care ei împung nu este unul slab, dar este amuzant că încearcă.

  • Anonim spune:

    Daca a dat odată in mine o sa mai dea. Si nu era beat cand a făcut asta. Eu sunt amanta lui nu soția lui dar ii pare rau ca a dat în mine. Sa il iert

    • Sorin spune:

      Dacă a dat o dată în tine, o să mai dea. Îi pare rău acum că nu este furios, dar când va fi, îi va fi greu să se abțină.

  • Valentina spune:

    Am si un copil cu actualul am mai fost despărțiți dar m am împăcat pt ca m am gandit la copilul meu am facut rau sau bn

    • Sorin spune:

      Este normal să ne mai gândim la foști. Orice relație este imperfectă, orice relație are momente în care suntem furioși pe celălalt și ne întrebăm dacă ar fi fost mai bine cu un anume fost. Viața nu are alternative și dacă-uri. Ea este liniară. Ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi fost cu fostul? Este o întrebare fără sens. Nu ești cu fostul, asta este realitatea. Poți face ca prezentul să fie cât mai grozav! Poți să-ți planifici viitorul să fie și mai minunat, dar n-are rost să depui efort să îmbunătățești relații imaginare. Dacă vă despărțiți și împăcați din când în când, relația asta încă are potențial. Stabiliți mai clar ce vreți unul de la celălalt. Ce este cu adevărat important și ce este doar o dorință. Ce concesii puteți face fiecare să vă înțelegeți mai bine. O terapie de cuplu ajută. O carte despre asta poate ajuta (dacă o luați în serios și faceți temele propuse acolo). O serie de enunțuri puse undeva la vedere în casă, pentru a putea să le mențineți vii.

  • Valentina spune:

    Buna de 3 ani m am despărțit de un băiat si dupa m am căsătorit dar imi amintesc de el mereu ce sa fac cu actualul mie bine dar nu ma simt in bn

  • Raluca Alexandra spune:

    Buna ziua! As avea o întrebare: de ce dupa ce iesim cu prietenii sau ne distram si ajungem acasa ne întoarcem la stadiul nostru de tristete?

    • Sorin spune:

      Cândva în copilăria noastră încercăm să înțelegem lumea. Vedem că oamenii sunt diferiți și ne uităm la persoanele importante pentru noi (părinții, de exemplu) să vedem ce valori au ei, ca cine trebuie să fim. Asta este una din direcțiile care ne influențează. De asemenea, mai tragem și noi concluzii din modul cum se raportează ceilalți la noi. Și decidem, în copilărie, dacă să fim veseli sau triști (între altele). Tu pare că ai ales tristețea. Ai observat la acele vârste (și acum este inconștient) că obțineai mai multe de la viață (mai mult respect, atenție, iubire etc.) manifestând acest comportament. Fericirea este ceva ce vrem cu toții, tânjim după ea și o căutăm. Fiind animale de turmă, o sursă puternică de ridicare a moralului este grupul, mai ales când facem o impresie plăcută. Dar, pentru cei care sunt obișnuiți cu tristețea, emoții ca bucuria și distracția sunt eforturi. Eul se simte bine, dar este stresat, ca atunci când conducem cu viteză (și ne place), de exemplu. Nu poate să o țină tot așa. Este un sprint pe care îl face, după care obosește și se întoarce la starea cu care este confortabil. Mai mult, uneori recuperează și ne simțim mai jalnic decât de obicei. Oamenii dau multă semnificație acestor emoții. Consideră că sunt îndreptățite și se străduiesc să explice de ce lumea este așa. „Mă simt trist, deci lumea mă face să fiu trist pentru că este rea.” Dar, de fapt, „mă simt trist” este doar atât. Lumea este oricum vreau eu s-o văd (este atât de complexă) și pot să aleg să nu mă mai simt trist. Este doar o obișnuință. Va dura mult și va fi greu s-o rup (de unde faptul că psihoterapia durează mai mult de o ședință), dar este posibil și, dacă este important pentru mine, voi dedica niște timp pentru asta. Și eu trăiam tristețe adesea și am trecut prin aceste evenimente cu prietenii și… parcă am observat și eu asta, nu mai sunt sigur. Dar psihoterapia mi-a oferit o perspectivă mai corectă asupra realității. Și adevărul te va elibera.

  • Alina spune:

    El a zis ca nu vrea sa își bată joc sau sa ma raneasaca pentru ca tine prea mult la mine. Dar a devenit gelos dar într-un mod drăguț.

    • Sorin spune:

      Nu știu ce înseamnă să-și bată joc de tine? Sunt convins că sex vrea. Că nu o să râdă cu prietenii că ai acceptat să te culci cu el? Da, este de bun simț și cavaleresc, dar pentru tine nu face o diferență foarte mare. Va încerca să se culce cât mai mult timp cu tine, dar nu știu ce-ți dorești tu de la o relație. Dacă este distracția și posibilitățile materiale, pare a fi o relație potrivită. Dacă vrei un partener doar al tău, care să se dedice integral relației, care chiar dacă nu se va materializa, va avea potențialul unei relații de o viață, atunci nu cred că asta este. În viață lucrurile nu sunt rele sau bune, altfel spus. Vezi ce ți se potrivește.

  • Anonim spune:

    Sunt foarte tânăr (17). Am o relație cu un bărbat de 39 de ani. Acum nu il mai plac am incercat sa ma despart de el dar bunica mea nu mă lasă mil nu pe gât ca e băiat bun. Mama cand a auzit ca vreau sa ma sespat de el plange . Plus xa el ma intretinea la școală. De câte ori ma certam cu el le suna si le zicea si nu vreau cu mine până mă împăcam cu el. Cum sa fac sa înțeleagă că nu îl mai vreau. Dacă vreau sa ies cu un băiat află cum il cheamă ii da mesaj se ia de el si chestii de astea . Eu l am zis ca vreau pe unu mai tânăr ca cu el imi era rușine să ies pe stradă

    • Sorin spune:

      Oamenii nu înțeleg decât dacă sunt deja deshiși la asta. Altfel, oricâte argumente au, vor fi centrați să se apere și să contrazică, decât să înțeleagă. Prin urmare, soluția ta ar fi perseverența. Dacă decizia ta este finală cu acest bărbat, clarifică o singură dată pe toată lumea, apoi nu mai discuta despre. Dacă cineva mai întreabă sau invită sau îți argumentează, închide conversația, ieși din cameră, pune punct. Lumea se va da pe brazdă. În ce privește noul partener, pune-l în temă. Spune-i că poate cineva de la tine din familie îl sună să se ia de el, spune-i că este ok să le închidă sau să le spune să-i transmită informația prin tine. Ei sunt o avalanșă. Voi puteți fi niște stâlpi bine înfipți, care nu pot fi trântiți. Nu poți opri avalanșa, după cum ai observat, dar poți să-i ții piept până trece.

  • Alina spune:

    Am 15 ani.Am fost cu un bărbat de 36 de ani nu il mai iubesc. Părinți mei m au certat cand au auzit ca nu mai sunt cu el. Acum am intalnit un bărbat de 40 de ani. E bogat (Nu ma atrag bani)E însurat are copii dar il iubesc mult nu vreau sa il despart de familie ca si eu am crescut fara tată. Si el ma place m am plimbat cu el in tota țară fără să vrea ceva de la mine de exemplu sa se culce cu mine. Vreau sa fac școală de Șoferi nu am bani să o plătesc dar el sa oferit sa de bani. Dar nu vreau sa ma cred a o ușurați că care e disperată dupa bani. Mama e de acord să umblu cu el . Dar el începe să mă placă și mai mult si eu pe el plus ca lui ii fug ochii dupa fete . Sau dor vrea sa se culce cu mine si sa ma lase dupa . Ce sa fac il plac mult

    • Sorin spune:

      Întrebarea este legată doar de școala de șoferi sau de relație? Relația, cum spuneam și data trecută când m-ai întrebat, nu mă aștept să fie de durată. Îi va fi greu, cred, să te arate celor care-l cunosc dacă nu sunt obișnuiți cu el să umble cu minore. Dacă sunt obișnuiți ca el să facă asta, atunci vei fi, probabil, una dintre ele. Tocmai că-i fug ochii. Legat de școala de șoferi, bărbații cheltuie multi bani cu fetele să le facă datoare. Dacă ești ok cu asta, folosește această oportunitate. De culcat cu tine cu siguranță vrea. Faptul că nu se grăbește mă face să cred că își înșeală soția des. Nu încearcă să profite repede de situație și să se ascundă. De asemenea, asta mai înseamnă că nu se va despărți de soție. Are un aranjament foarte bun: aleargă după fete și are și o plasă de siguranță. În consecință, chiar dacă lucrurile merg atât de bine între voi și ajunge să se despartă de soție, tu vei deveni noua plasă de siguranță. Bănuiesc, oricum, că nu te gândești la căsătorie acum, dar este bine să știi că acel comportament pe care-l repeți va fi foarte greu să te dezveți de el; categoria de bărbați cu care îți petreci timpul chiar dacă crezi că este doar pentru o perioadă, s-ar putea să dureze mult mai mult decât te aștepți. Știu că vei continua cu acest bărbat, doar să știi că este o joacă, și tu ești jucăria. Poți să profiți la rândul tău. Totuși nu cred că poți să faci școala de șoferi la 15 ani.

  • Andra spune:

    Nu pot spune ca sunt săraca. Dar ies cu un băiat bogata niciodata nu zis nimic de bani dar ma simpti eu nașpa ca nu am bani maimulti sa fac si eu cinste

    • Sorin spune:

      Băieții consideră banii pe care îi au unul din instrumentele din trusa lor de scule pentru a impresiona o fată. Altfel spus, nu este nevoie să te simți vinovată, dar vorbește-i despre această situație ca nici el să nu aștepte mai mult decât poți oferi. Și prin “mai mult decât poți să oferi” mă refer nici să nu te simți datoare să-i oferi sex, de exemplu, dacă nu simți, doar pentru că te-a scos în oraș. Este ok să mai plătești și tu din când în când și să-i ceri să cheltuiți mai puțin dacă te simți copleșită.

  • gabriela spune:

    Multumesc frumos, Sorin!
    Iti doresc multa sanatate si sarbatori luminate!
    Cu drag!

  • Irina spune:

    Mulțumesc pentru răspuns,nu mă așteptam la promtitudine și să fiți alaturi de mine cu gândul. Revin și eu cu o completare la povestea mea:amândoi suntem conștienți că am fost unul pentru celălalt cele mai frumoase persoane ,cu o dragoste și o atracție nemaiîntâlnită,recunoaște că una că mine nu va mai găsi prin care să-i pună lumea la picioare și să se simtă cel mai iubit dintre pământeni,eu nu voi mai găsi atâta blândețe și bunătate într-un alt om, însă faptul de a întemeia o familie și un copil cu omul iubit este ceva firesc,după n eșecuri și viața grea,el preferă doar sedentarismul vieții și monotonie fara a se gândi că langa mine evoluează în viața prin ambițiile mele .îmi spune că simte că a mă trage in jos în viața,că el nu îmi poate oferi nimic,pe când eu ii ofer tot ce și-ar putea dori un bărbat . Prefera comoditatea lui,liniștea lui de a nu face nimic sau cel puțin poate nu cu mine.probabil că va căuta una care are deja un copil și va creste copilul altui om ,poate că va căuta femeia care nu poate sau nu-și mai dorește un copil,in orice caz fuge de responsabilitatea de a lua viața de la început,pe motiv de lene și că este greu .eu îmi doresc un copil cu omul pe pe care îl iubesc și să fiu iubita,nu doar ambiția de a face un copil și să trăiesc că mama singura cu un copil iar la bătrânețe copilul pleacă și tot singura sa rămân.Aseara ne-am certat de la cumpărături ,am răbufnit urat eu cu cuvinte urâte și plânsete ,s-a îmbrăcat și a plecat la niste prieteni care ne așteptau la ei și nu s-a mai intors. Precizez că locuim la mine și are toate hainele aici. La ce să mă mai aștept:(? O fi un alt pretext acum sa plece definitiv ?

    • Sorin spune:

      Pare că a luat o decizie definitivă în legătură cu copilul. Nu va vrea nici în urma unei discuții. Nu pare să fie persoana care să lase mult de la ea. Mulți bărbați sunt așa, de altfel, dar asta nu înseamnă că femeile trebuie să tolereze. Faptul că a plecat și nu s-a mai întors, dacă ați tot avut discuții pe tema copilului, atunci vrea să-ți arate că el este dispus să plece din relație dacă vei continua să-i ceri.

  • gabriela spune:

    Revin cu o completare si va rog frumos daca imi mai puteti raspunde?, este adevarat ca la nici o luna de cand mie mi-a spus ca ar fi mai bine sa mergem pe drumuri paralele, o d-na cu 14 ani mai mica decat el, d-nu are 57 de ani, eu 50 de ani, sub nivelul meu de pregatire si sub nivelul meu material, el fiind foarte apucator, eu am considerat-o o relatie tampon. Eu 2 ani cat a durat relatia noastra, am fost universul lui, imi imprumuta si cuvintele si vroia sa fie ca mine si cu mine, isi facea zilnic planuri de viitor cu mine, se mira de cat de frumos va suna prenumele meu, alaturi de numele lui, ma diviniza, ma gandesc in relatia cu respectiva nu va urma comparatia dintre d-na respectiva si mine si atunci este posibil sa ma doreasca in viata lui. Precizez ca intamplator saptamana aceasta ne-am intalnit si mi a spus ca telepatizeaza in continuare cu mine, ca ma urmareste, deci inteleg ca ii pasa. In ceea ce priveste relatia lui cu D-zeu, nu prea exista, a refuzat sa mearga si la un psiholog si la un preot, a sustinut ca este in depresie dara ca va depasi singur aceasta situatie, deci…?

    • Sorin spune:

      Din ce pare, este o persoană care caută confirmări de la Univers / Divinitate că este pe calea cea bună (cel puțin în mai mare măsură decât media). Pare să investească multe așteptări într-o relație. Cum ar fi, să creadă că i se cuvine, că nu trebuie să facă eforturi pentru ea, că lucrurile ar trebui să fie grozave tot timpul. Ceea ce nu prea-l face pregătit pentru o relație reală. Pregătește terenul pentru niște dezamăgiri. Pentru că, în realitate, nimeni nu este atât de compatibil. Toți suntem niște prințișori și prințeșici și trebuie să ne negociem nevoile și dorințele cu ceilalți. Spun asta și pentru tine să nu te lași furată de acest val al compatibilității. Nu garantează nimic. Legat de doamna mai tânără, din păcate bărbații valorizează foarte puțin nivelul de pregătire și nivelul material al unei femei când vine vorba de relație. Vârsta este un factor care contează, aspectul și modul cum ne face să ne simțim (doriți sexual, mândrii social, apreciați intelectual… – pe scurt: niște mici zeități). Aspectele de care vorbeai sunt importante pentru femei, într-adevăr – este vorba de resurse și status social. Este bine că nu este așa credincios, pentru că astfel este mai iertător. Sunt șanse foarte mari să treacă singur peste depresia doliului, este ok și fără ajutor, dar faptul că a apărut această femeie care nu este asociată cu moartea soției, lucrurile stau destul de rău pentru relația voastră. Sunt convins că a găsit alte lucruri care seamănă pentru relația cealaltă. Astfel de compatibilități, din păcate, sunt pe toate drumurile. Le poți găsi cu oricine dacă le cauți cu grijă. Sincer mi se pare puțin neobișnuit să fi fost fidel soției atâția ani și acum să fie atât de implicat în aceste relații. Mai ales că într-o relație lungă vei uita de aceste legături metafizice și va fi dominată de prostioare și neînțelegeri banale sau negocieri sterpe (aici este partea de muncă a relației) și pare că este foarte pasionat după povești și romantism. Să fi fost flămânzit atâta timp? Cred că, dacă ar fi fost să nu mai aibă asta, ar fi renunțat să vadă lumea așa. Dar cred că și-a hrănit perspectiva asta de-a lungul anilor cu alte femei. Prin urmare, pe de o parte, relația voastră mă aștept să nu prea se mai lege pentru că va crede că noua relație este scoasă de Univers în față că este mai bună și, pe de altă parte, nici relația lui cu cealaltă doamnă nu mă aștept să meargă, pentru că va fi deschis și la alte oferte din partea Universului. Înțeleg că pentru tine a fost un colac de salvare, o șansă nouă la fericire, dar se va dovedi a fi o șansă solidă de durere și așteptare și dezamăgire. Desigur, este posibil să fi tras niște concluzii bazate pe prea puține informații. Oricum sunt convins că-ți va fi foarte greu să renunți la el și vei continua să încerci să fiți împreună. Ceea ce este ok și de așteptat și poate îl vei convinge că viața lui va fi mai frumoasă cu tine. Dar, dacă lucrurile nu se leagă în câteva luni, te invit să nu faci o pasiune de viață din asta și să cauți alternative pentru următorul partener.

  • Irina spune:

    Buna ziua,

    Dupa o relatie de aproape 2 ani pretind un copil, eu am 40 necasatorita si fara copil iar prietenul 39 divortat si copil, se pare ca el nu-si doreste datorita unui blocaj psihologic precum teama,am discutat in repetate randuri despre faptul ca pot suporta material si prin afectiunea fata de el la acelasi nivel si etc , el prefera sa renunte mine doar pentru a cauta pe alticeva sa fac un copil astfel incat sa-mi indeplinesc visul. Sufera la fel de mult ca si mine pentru faptul ca nu-mi imi poate indeplini visul si se lasa pe el doar pentru a ma vedea fericita cu un copil.Nu imi doresc sa ma despart de el si nici el de mine insa problema copilului este cumplita . Ce ma sfatuiti sa fac . Multumesc

    • Sorin spune:

      Este greu pentru un bărbat să înțeleagă dorința de a avea copii. Poate v-ar ajuta să mergeți la un psiholog împreună și să discutați mai pe larg. Poate ați fi dispuși să fii însămânțată artificial? Atunci el nu ar mai simți presiunea să facă atât de multe pentru el. Altfel, dacă îl păcălești, vă veți răci, poate chiar despărți. Poate să aveți împreună copilul și apoi să plece din relație și tu rămâi să-l crești singură. Cu speranța că nu va pleca. Aș zice, cum spuneam să începeți cu a traduce printr-un psiholog (bărbat eventual) să înțeleagă cât de important este pentru o femeie acest lucru. Pe de altă parte, poate descoperi că viața ta nu va fi chiar atât de frumoasă doar că a apărut un copil in ea. Că poate presiunea socială este mare parte din motivație. Puteți face un exercițiu mental despre cum ar fi viața peste câțiva ani cu un copil.

  • gabriela spune:

    Buna ziua!
    ma numesc gaby, am 50 de ani si o fetita de 10 ani. In urma cu 8 ani tatal fetitei ne-a parasit. In 2016, am cunoscut un barbat ce imi era coleg, cu 7 ani mai mare decat mine si casatorit, dar fara copii, ne-am indragostit nebuneste unul de celalat, iar dupa 1 an de relatie el a divortat de fosta pentru mine, dupa alte 3 luni d ela divort a aflat ca fosta are cancer, i-a fost alaturi, dar in luna august ea a decedat. El atunci a suferit un soc si mi-a spus ca ar fi mai bine sa ne despartim noi pentru ca el are mustrari de constiinta ca fosta a suferit din cauza noastra. Intrebarea mea este credeti ca mai putem reface aceasta relatie in conditiile in care el mi-a blocat nr de tf si imi spune ca ma uraste?

    • Sorin spune:

      Poate că da. Depinde ce se întâmplă mai târziu în viața lui. Deocamdată se simte vinovat. Și, chiar dacă nu este pentru moartea ei, cu siguranță este pentru o mare parte din suferință. Are nevoie să ducă acest doliu (că așa este natura, nu ca o răzbunare sau karmă) și are nevoie să se distanțeze puțin de tine, pe care te consideră co-responsabilă. Media duratei doliului este de 2 ani, dar faptul că de simte și responsabil ar putea să dureze chiar tot restul vieții. Se va simți singur și va căuta să se simtă iubit și atunci ar putea să te caute sau să fie mei receptiv la tine. Ce poți face tu, este să-i dai niste spațiu câteva o lună-două și apoi să-l asculți și să-i împărtășești tristețea. În funcție de cât de credincios este, ar putea să creadă că Dumnezeu îl pedepsește și tu ești ispita. Poate l-ar ajuta să vadă că ai avut și tu o viață până acum cu bune și cu rele și nu ai fost creată special ca să fii câteva luni în viața lui. Dacă întâlnește o altă persoană, în schimb, șansele de împăcare vor fi foarte mici. De asemenea, poți să continui să cauți o altă relație. Dacă cineva consideră că este imoral să faci asta, să stea ei singuri.

  • Sebastian spune:

    Am dat de curând traseu auto. Am ajuns intr-o intersecție la care aveam stop am oprit m-am asigurat dar din partea dreapta era una care imi făcea semn sa trec, am trecut si am picat traseu

    • Sorin spune:

      Da, explicația este că ea nu era polițist și nu avea dreptul să-ți dea voie. Se pică din cauza asta. În lumea reală, ea era o persoană minunată care a vrut să te ajute, dar în lumea perfectă a examenelor a fost o tentație (putea să fie și bărbat – nu era tentație în acel sens). Vei ști data viitoare. Dacă cineva care are prioritate îți face semn să treci, cel puțin la examen, insistă tu mai tare să treacă persoana respectivă.

  • Iulia spune:

    Sunt de vo 5 luni in Anglia , imreuna cu sotul si coplilul de 4 ani . La monent sunt insarcinata cu aldoilea copil insa sotul meu este categoric impotriva . Eu nu doresc sa avortez . El mi-a spus ori fac avort ori plec , in gind am ca vreau sa plec sa salvez o viata .Oare fac corect?

    • Sorin spune:

      Vezi „Despre avort” – un articol pe acest site. În mare, fătul nu este conștient, nu experimentează viața sau moartea. De fapt, noi punem un cuvânt care unește acele celule într-un întreg, dar ele sunt separate. Neuronii care vor forma creierul migrează în această etapă (a avortului), încă nu s-a format o senzație. Nu are cine să o simtă. Desigur, religia vorbește despre suflet, dar „suflet” este un cuvânt inventat. Nu se referă la nimic. Nu există ceva în realitate căuria să i se poată asocia acest cuvânt (vezi articolul „Despre suflet”). Pe de altă parte, există o familie acum din care faci parte, un partener cu care te înțelegi cât de cât (nu?), un copil care are doi părinți și, cât de cât, suficienți bani pentru toți trei. Prin urmare, dacă motivul este să nu iei o viață, este ok. Nu o iei. Dacă altcineva îți spune altceva, sunt doar preconcepțiile lor. Oamenii cărora le pasă de suferința morții și care nu vor să o dea altora (cum sunt și eu) sunt bineveniți să lase animalele în pace. Acolo este suferință, într-adevăr.

  • Ramona spune:

    Am divortat pt .ca sotul după 15ani de relatie.si 2copii.a intrat în criza barbatului de 40ani.unde pur si simplu a luat o razna..credeti ca mai iese vreodată din starea asta si se va intoarce la noi?

    • Sorin spune:

      Depinde ce se întâmplă. Dacă societatea îl respinge se va întoarce umil și va învăța să accepte ce are. Dacă întâlnește o parteneră tânără, îi va fi foarte greu. Sunt șanse mici să se întoarcă din datorie sau milă de voi. Ce-ai putea face tu? Dacă l-ai certa și respinge, i-ar da mai multe justificări pentru comportament. Deși știu că nu este cea ce-ți dorești, probabil soluția cea mai eficientă ar fi să concurezi cu piața. El are puterea acum. Nu poți decât să-l atragi știind ce-i place sau oferindu-i mai mult decât înainte (sexual, mă refer). Și, în același timp (nu exact în același timp, evident), să-i vorbești despre cum te simți când ești respinsă versus cum te simți când ești iubită.

  • Alina Darut spune:

    Buna Sorin,
    Tie cunoscut cazul meu cu tipul care i in alta tara si mergea cu 3 in paralel..problema e ca din fire sunt sa iert usor,sa insist desi mi a facut atata rau.Sincera sa fiu era un pretext sa reiau leg.cu el ex lui..doar ca ma doare ca i foarte sec.Am vb la tel si am facut eu pe indiferenta sa nu isi dea seama ca sunt fericita sa l aud..pr e ca imi face rau comp lui nepasator si as vrea sa aflu de are pe altcineva.Eu tot gasesc pretexte sa l intreb de vorba ..dar el nu imi zice nici ca are ,nici ca nu are alta desi l am intr si direct. Am dat o in gluma si el a zis ca s carismatica ptr ca s aceeiasi zodie ca el si eu i am zis cea noua ce e? El mi a raspuns : care? nu crezi ca imi ajunge? Ce sa inteleg? El a zis ca nu mai e cu niciuna din cele cu care l am prins.Nu stiu,ma macina sa stiu de are alta.Cum sa fac? Mi e dor de el,l as vrea inapoi dar ma tem ca are alta si ma doare mai tare sa aflu.Ce sfat imi dai? Sa l las in pace si daca el macar de Craciun nu imi scrie nimic,sa imi iau adio? Sufar mult….

    • Sorin spune:

      Probabil nu-ți spune pentru că nu vrea să îți rănească sentimentele, poate pentru că nu vrea să piardă definitiv oportunitatea să facă sex cu tine sau poate este într-o relație, dar vrea să fie cu tine dacă relația respectivă se dovedește că nu merge. Cel puțin ultima variantă ar fi ceva ce ar putea face o persoană fidelă. Comportamentul lui aș zice că mai mult arată că îi place să fie important pentru cineva. Ce vei face tu? Nu vei putea să nu-l cauți și să aștepți. Este un stadiu natural al doliului: negarea. Vei trece peste ea în timpul tău. Îmi pare rău că lucrurile nu se vor îmbunătăți. Am fost și eu acolo și știu cât de mult îți dorești să fii iubită de persoana iubită. Încă poți, doar că va trebui să te îndrăgostești de altcineva.

  • MireillaMrdl spune:

    Buna! Logodnicul meu la o cearta foarte aprinsa a spus ca vrea sa ne despartim dar deși se poarta absolut normal cu mine adica gesturi tandre , îmbrățișări și multe altele își susține ideea de a nu mai fii împreuna ,de ce ? Ce sa fac ?

    • Sorin spune:

      Îl măcina mai demult acest gând. Nu este încă hotărât. Pare a fi nesigur de drumul pe care a luat-o (probabil faptul că o căsătorie este de lungă durată). Nu pare că are pe altcineva. Ai putea, fără să te superi pe el că se teme de viitor, să-l întrebi ce simte în legătură cu relația, cu tine. Și, dacă nu mai simte la fel de mult, ce ar avea nevoie de la voi? Este posibil să decizi o ușă pe care el va ieși, dar ușa este oricum acolo și o va folosi în cele din urmă. Ai ocazia să afli adevărul despre ce simte el și, poate, oportunitatea să previi. Sau, cel puțin, mai mult timp să găsești un partener care este mai interesat de relații de lungă durată.

  • Mares Sabina spune:

    Buna ziua. De ceva vreme nu ma simt bine deloc, am din ce in ce mai multe stari de tristete. Tinand cont de faptul ca inainte abia varsam o lacrima, acum nu ma pot opri din plans, cauza n o zic public. Ce voiam sa intreb este daca ma pot duce singura la psiholog, fara parinti, tinand cont ca am 17 ani si nu vreau ca parintii sa ma vada in starea asta. Vreau sa rezolv eu. Mulumesc de ajutor!

  • Alina spune:

    Precizez faptul ca nu am incredere in mn nici in decizile mele asta se datoreaza lui ptr ca mereu am fost in spate si el aincercat sa faca totul singur mie frica de un esec mie frica ca nu o sa mai am afectiune ,si ca o sa cad psihic .am 29 ani iar el are 37 este un barbat matur si trecut prin viata iubirea noastra o vad toxica .Imi vine sa fug dar ma intorc auzindul vb frumos dupa o cearta mare asa se intampla de 2 ani de zile o zi buna 10 rele .Astept un sfat ,va multumesc.

    • Sorin spune:

      Când tu nu iei decizii, le vor lua alții pentru tine. Sunt convins că știi asta deja. Fiecare zi în care nu te hotărăști este o zi care nu se mai întoarce. Ce să decizi? Alternativele sunt să fii femeia partenerului tău, să fii prizoniera trecutului tău și a lui, dar să accepți pe deplin, să-l iubești și să-i oferi ce-și dorește, pentru că fericirea lui este fericirea ta. Simți asta? Nu trebuie să fii mama lui și să stai cu el că nu are pe nimeni. Nu tu ești motivul pentru care ar rămâne singur. Cealaltă variantă a deciziei este să fii singură o perioadă, cu riscul că va fi o perioadă lungă. Nu știi cum va fi viitorul, dar poți să știi unde vrei să ajungi și să înveți cum. Pentru asta îți trebuie curajul de a fi singură, de a lua decizii proprii și, deși multă lume spune că oricine poate să facă asta, multă lume nu știe ce spune. Este foarte greu când nu ai un suport social, prietene, familie, partener. Chiar este nevoie de curaj sa faci asta. Cum crezi că ai fi mai fericită peste 2-3 ani? (Cu siguranță va fi o perioadă inițială dificilă orice ai alege).

  • Alina spune:

    mentionez ca regret foarte mult ce am facut , dar nu mai pot intoarce nimic intr-un moment de slabiciune poti distruge totul.cei drept el este o pers geloasa si mereu nu a avut incredere in mn.Sp ca toate femeile sunt la fel si nu am stiut ce este aia incredere ptr ca eu la munca nu ma duc stau zilnic acasa el find plecat mereu cu serviciu venind la 2 saptamani,sambata si duminica .Mie greu sa dau cu piciorul la atatia ani de relatie dar simt ca nu mai pot continua asa in ritmul asta ma scunfund in tristete si singuratate find singura zilnic.el este zodia taur si e exact ca un taur.

  • Alina spune:

    Buna as avea nevoie de un sfat . de 2 ani mi sa schimbat viata radical
    am o relatie de 15 ani cu actualul meu partener la care eu am gresit fata de el lam tradat vroind chiar sa nu ma mai intorc in relatie dar el ma sucit santaj emotional cum ca se sinucide smd.mam intors la el dar stinduma vinovata si constransa de el iam sp adevarul .Ma acceptat asa dar cea a urmat a fost cosmar scandaluri bataie chiar si reprosuri de toate.Chiar si dupa 2 ani nimic nu sa schimbat la fel e situatia .Iam sp ca vreau sa plec ca suntem nefericiti dar reactioneaza urat nu stiu ce sa fac el ptr mn a fost singurul barbat nu sunem casatoriti .ma cunoscut la varsta de 16 ani si neam luat.Mentionez faptul ca e prea autoritar el controleaza totul dar are si calitati .vr sa stiu aca se mai poate continua asa ptr cael a zis ca nu o sa uite niciodata si mereu va fi asa .a incercat sa se rabune inselanduma am trecut peste asta .Un sfat vas ruga sami dati

  • Mirela spune:

    Buna! Pai sa o iau cu începutul , am o relație de 3 ani , am fost cerută in căsătorie in doi ani urma sa avem nunta , după 3 luni de la stabilirea datei nunții ,el , iubitul meu s-a schimbat , mi-a zis ca nu mai vrea sa fie cu mine , ca îl sufoc , ca nu îl las nicăieri , chestii de genul . Toți apropiații , părinții , prietenii , nașii i-au zis ca nu e ok , ca e prost influențat dar nu știu ce sa mai cred mai ales ca și mie mi se pare destul de ciudat schimbarea asta brusca , nu știu ce sa mai fac ca sa ne împăcăm . Un sfat?

    • Sorin spune:

      Fie a apărut cineva în viața lui, fie acumula frustrare de mult. În ambele cazuri împăcarea nu va fi foarte ușoară. Ar putea apărea în urma unei pauze complete în comunicarea dintre voi. Cu cât vei insista acum, cu atât va fi mai convins de decizia deja luată. Desigur, există posibilitatea să nu vă mai împăcați deloc. Dintr-o altă perspectivă, cred că apreciezi că a rupt relația acum și nu după nuntă și apariția unui copil sau mai mulți. De asemenea, dacă ar fi să vă împăcați, situația asta se poate repeta. Poate ai evitat un glonț, cum spun americanii.

  • Mariana spune:

    As vrea sa va cer un sfat și anume, mama are 74 de ani, locuiește în alta localitate. Vb zilnic cu ea la telefon și o vizitez cât de des pot. Odată la 2 săptămâni sigur stau un wikend cu părinții. Ii iubesc enorm, mama îmi povestește încontinuu iar dk ii spun ca ma obosește se supăra. Ar fi ultimul lucru care mi-l doresc și totuși chestia asta ma deranjează maxim. Nustiu cum sa procedez nici sa nu o supăr nici sa nu mai trebuiască sa ascult toate povestile mamei care sunt în mare parte povesti fără rost. Am uitat sa menționez ca sunt singurul copil la părinți.

    • Sorin spune:

      O variantă poate ar fi să propui direct ce ai vrea să se întâmple în locul discuției. Cel mai probabil, însă, mama ta va deturna iarăși discuția și va trebui să tolerezi sau să te aperi. Și este ok să te aperi. Învață despre asertivitate. Este și pe acest site un articol. Dacă mama ta se supără, exact asta se întâmplă: ea se supără pe ea; nu tu o superi. Ea are niște așteptări despre răbdarea ta care nu sunt foarte ancorate în realitate și se supără pe tine că nu te conformezi lor. Îi poți vorbi despre cum te simți și dacă ea când îți povestește la nesfârșit asta vrea să obțină. Întreb-o dacă ar prefera să te prefaci că ești interesată. Este minunat că vorbiți, pentru că ai frecvent șansa să-i spui ce simți. Poți spune, la un moment dat “mamă, m-am plictisit. Ah, nu aveam voie?”. Și când o va face despre ea “te-ai plictisit de mine?”, învinge-ți tendința de-a intra în joc. Nu te scuza, nu incerca s-o convingi de nimic. Oricum nu vei reuși. Zi-i doar calm că nu. Și propune-i ce-ai vrea să faceți, fiind pregătită pentru “nu”. Așa că fi la început, dar este ok. Mama nu vrea să piardă dominarea. Va trece peste, în timp. Și veți avea o relație mai sinceră și mai bogată. Nu o certa că s-a supărat. Dă-i timp. Poate să vadă că ești acolo. Gândește-te că s-ar putea să mai trăiască încă 20 de ani de acum încolo. Ești dispusă să fiți cetate 6 luni și să vă înțelegeți mult mai bine in restul?

  • WTF spune:

    Salut!Am nevoie de ajutor adica… Sunt in clasa a 11-ea 17 ani baiat 1,79 inaltime!
    Sincer vreau sa incep cu inceputul…

    Am fost la un lcieu tampit rau unde erau tot felul de golani tigani etc prosti care isi bateau joc de mine practic am laut bataie zdravana acolo de vreo 2-3 ori deci da asa aiurea ca aveau unii chef de scandal in fine acum sunt la alt liceu dupa cum am spus sunt in clasa a 11-ea m-am mutat dintr-a zecea la liceul nou si sincer ma simt mai bine decat la liceul vechid ar si aicea majoritatea isi bat joc de mine de ce nush ma-m saturat mereu ma trezesc obosit cu cearcane mari si nu mai pot adica la liceu sunt influntabil rad ca prostu si fac tot felul de prostii cu toate ca eu in general sunt pasnic si am un suflet bun dar mereu sunt amenintat cu abtaia de catre niste unii si incepe sa imi bata inima etc practic sufar si fizic-psihic-sulfeteste nu mai pot de mult eori ma gandesc sa am las de liceu ca oricum daca termin o sa merg la un job destul de bun pt inceput pt mine sa zxic asa (adica la fast-food sau altele gen altex in fine) si practic chiar daca termin liceul toto acolo emrg pentruca nu am alta idee unde (la liceu cand era profu de psihologie mi-a facut un teste si mi-a zis ca nush ce vreau sa fac in viata si e adevarat chiar nu stiu) in fine dar chiar am neboie de ajutor de multe ori ma gandeam sa ma arunc de la blacon (stau la etajul 8) ca paote asa mais cap de idioti dar m-am gandit ca nua re rost ma arunc pt niste prosti si poate daca ma arunc o sa fac pe altii care chiar “tin” la mn sa sdufere si nu vreau dar nu mai suport liceul scocla ssa ma trezesc in fieare fucking zi de dimineatza obosit vai de capu meu si pe langa galagia din clasa sa ii aud pe toti idiotii cum comenteaza si nu nu mai suport sa stau doua clase in plus degeaba (era mai bine daca puteam sa temrin zece clase in loc de 12 si mergeam la munca direct dar mno romania imi bag ceva in ministerul educatiei ca sunt prosti de ar fi ei la scoala/liceu sa avda ei in ce rahat traiesc)

    in fine ideea este ca nush ce sa fac ca nu mai vreau sa sufar vreu sa ma las dar … nu stiuc e sa fac ca nu amks uport deja innebunescu adevarat sunt prea stresat (pe langa ca sufar si de anxietate si se explica de ce) deci nu mai potnua m chef sa sufar cat mi-a mai ramas din adolescentaa (am 17 ani si termin licue la 9 din pacate) ajutor

    PS:daca sunt greseli gramaticale am scris repede de aia in caz se trezeste un destept sa am corecteze

    • Sorin spune:

      Și eu am luat bătaie în liceu și în anii de dinainte. Și eu m-am întrebat ce este de făcut. La vremea aceea am crezut că să las capul și să primesc umilința îi va face pe ceilalți să mă lase în pace, să-și fi dovedit ce aveau de dovedit. Acum știu că se vor lua des de cei care pot pentru că este o formă de a gusta putere și puterea îmbată. Soluția ar fi să-i coste, să fie înfruntați. Chiar dacă înving la bătaie, tot îi va durea și nu vor fi dispuși să îi doară des. Pe mine niște luni de kick boxing m-au ajutat să nu-mi mai fie atât de frică de bătaie. Poate te ajută asta. Pe termen lung, însă, te poți plânge la autorități, de la școală la poliție. Dacă sunt doar glume răutăcioase, poți trece singur și ușor peste, dacă îți propui – un psiholog te poate ajuta. Și asta va fi utilă în viață, față de bătaie care va înceta după liceu. Știu că vezi lucrurile negativ, că până acum viața a fost dificilă. Dar este o mică parte din cât de lungă este. Imaginează-ți că ai 60 de ani și te uiți în urmă. Ce fel de amintiri crezi că vei avea? Crezi că vei fi umilit până atunci? Când se va opri? Ce s-a întâmplat de s-a oprit? Ce sfat ți-ai da acum de la 60 de ani pentru puștiul de 17? Ce decizii ar fi de luat pentru o viață împlinită? Mult succes!

  • maria.andreea spune:

    Am o întrebare, fostul meu s-a despărțit de mine și acuma are alta relația fata a plecat cu el în Spania la anul e nunta 😩 o sa se despartă?

    • Sorin spune:

      Sper că nu este o glumă răutăcioasă, dar sunt psiholog nu parapsiholog :). Mai mult decât că pare serios, nu știu ce să zic. Dar tu vrei să fii cu el sau într-o relație care te face fericită? Poate crezi că nu mai este nimeni ca el. Așa este, toți suntem diferiți, dar face parte dintr-o categorie destul de largă de tipi similari. Lasă tristețea despărțirii să te copleșească, trăiește-o și apoi depășește-o. Îți dai seama cât de groaznică ar fi fost viața ta dacă ai fi putut fi fericită doar cu o singură persoană din toată lumea? Vezi articolul de pe site cu sufletul pereche. Sper că umorul meu te-a mai destins și nu te-a enervat mai tare!

  • Alina spune:

    Buna Sorin,
    Sunt tipa cu cazul cu tipul care mergea in paralel cu cele 3 si am descoperit asta. Ultima oara ti-am sp ca as vrea sa-i scriu ca stiu cca nu isi da ex,simteam ca ma sufoc daca nu-i spun atat de ex cat si tot ce avea pe suflet vis a vis de ce mi-a facut.
    Din pacate am si trecut la actiune si i–am scris pe messenger tot ce am avut acumulat sa i zic si de ex. Imd dupa ce i am scris,l am si blocat sa nu i dau sansa sa raspunda sau nu ptr ca imi era teama de ce raspunde sau ca nu raspunde. Cand a vazut ca l am blocat m a sunat pe tel si sp uimirea mea,s a bucurat sa ma auda si a inceput cu sarumana,insa eu am fost taioasa mentionandu i ca s dezamagita si ca s ffff ocupata,eu grabeam conv iar el ma ruga sa nu i inchid. Mi a zis ca s numai erori si ca el a suferit la fel ca mine ddar nu m a cautat ptr ca ne certam,ptr ca el nu a finalizat ex ptr ca l au pr in Ianuarie si ca dupa ex urma sa ma caute iar cand i am zis ca i tardiv el a zis sa nu mai zicc asa. I am intins plasa si i am sp ca stiu ca mai are inca una si nu a negat,a continuat disc altfel.I am mai zis ca sunt la Paris cu un ev tot ca sa vad ce zice si m a intrebat unde ex dar razand,iar eu apoi i am zis ca tr sa inchid dar inainte i am sp ca nu vreau sa pastrez leg cu el si am inchis,el fortat a acceptat sa inchid dar fara sa se revolte ca altadata cand ziceea bn draga,inchide. Ideea e ca imd dupa cov l am blocat definitiv pe fb sa i intaresc ideea ca nu am glumit si ca ,chiar nu l iert. Dar eu am facut toate astea in speranta ca el mma v a cauta pe tel,ca si a dat seama ca daca nu incearca sa ma caute chiar nu mai avem sanse.Doar ca pr a vazut ca l amm blocat si at nici pe tel nu m a mai deranjat,lucru pe care l asteptam. Mentionez ca ii fffff ingust la minte si ca i ffff infuentabil si ca toate lucrurile in viata le face organizat,cu data fixa etc. Deci el asteapa sa termine ex in Ian si apoi ma cauta pe mn chit ca poatte eu nu mai sunt disponibila sau in gandirea lui crede ca ma convinge usor. Doar ca mie chiar mi e dor de el,insa vreau sa scap de obsesia ptr el ptr ca ma macina gandul ca in per asta m a inlocuit sigur si mai mult nu pot trece peste faptul ca a fost in RO si nu a vrut sa ne vedem..iar acum iar a fost in Ro si desi spp ca a suferit ca mn,nu mm a cautat. Cum sa -l uit,ce gandeste defat el? Multumesc!

    • Sorin spune:

      Oamenii care înșeală, care merg cu mai multe persoane în paralel au groază de singurătate, au groază că ar putea fi neiubiți. Vor să țină toate aceste legături vii. Se sperie când se închid. Își petrec viața încercând să deschidă, să mențină aceste legături și să gestioneze întâlnirile. Dacă veți fi împreună, nu vei fi suficientă și timpul lui va fi prețios. Dacă așa au stat relațiile tale și în trecut, atunci și tu le cauți, pentru a te pune la adăpost de o relație deplină pentru care nu te simți pregătită. Desigur, ca și el, faci asta inconștient. Vezi “Jocuri pentru adulți” de Eric Berne.

  • Iulia spune:

    Buna seara! Nu stiu ce s-a intamplatr cu mine…azi dupa servici m-am intalnit cu colegul acela pe hol…desi, ne-am mai intalnit azi de cateva ori, dar m-a intrebat doar ceva legat de servici, altceva nu am vorbit….atunci i-am raspuns pe scurt…dupamasa m-a salutat de plecare dar, eu, cea care tot timpul am ceva de spus m-am blocat…m-am uitat doar in jos ca o scolarita…nu am reusit sa-i raspund, nu a iesit un sunet din gura mea…ma simt foarte prost…

    • Sorin spune:

      Este foarte probabil să nu fi observat sau să fi înțeles greșit. Dar chiar dacă a înțeles, nu contează, nu înseamnă nimic. Pentru astfel de detalii îți recomand psiholog și/sau cărți, articole… Terapia prin email nu este enorm de eficientă. Fă-ți curaj și descoperă-te!

  • Iulia spune:

    Buna ziua, Sorin! Va multumesc pentru raspuns…era o confirmare a ceea ce am simtit eu, ca acest om nu ma vrea indeajuns sau deloc… Nu l-am mai deranjat si nici el nu mi-a mai zis nimic, desi initial a spus ca vrea sa vorbim, dar a lasat lucrurile asa cum sunt. Nu s-a mai explicat. Eu, in continuare, ma comport profesional, zambareata cu toata lumea si vesela dar cu el “s-a mai racit” un pic conversatia. Ne mai vedem la servici, destul de des, dar nu mai discutam nici cat ne-am vorbit pana acum. Eu nu-l mai intreb, nu mai flirtez, nici el nu zice nimic doar cat e necesar. Nu pare sa-l intereseze toata situatia. Pe mine ma doare…sa-l vad…desi vreau sa-l vad si-s bucuroasa cand il vad…si, cateodata mai si trec pe unde umbla el ca sa-l vad, dar foarte discret, sa nu se observe motivul…Mi-e greu, nu pot sa zic altfel. Nu-i vorba neaparat ca-mi caut o relatie sau orice, numai ca-mi palce omul…si fizic si inteligenta lui…si-mi pare nespus de rau, ca nu mi-a dat o sansa sa ne cunoastem, sa vada cate am de oferit…am priceput ca nu suntem facuti unul pentru celalalt si el are o relatie probabil serioasa…totusi nu-mi pot “inchide” brusc sentimentele…Ce sa fac? Indiferenta lui ma tortureaza nespus de mult…Stiu ca ar fi fost in zadar, dar mi-ar fi placut sa vad macar un mic act de “mila” din partea lui, adica sa vorbeasca totusi cu mine si sa-mi dea cateva “explicatii” inutile, stiu, dar totusi, sa vad ca-i pasa…Ce vad acum este, ca nu-i pasa deloc…Si vede ca nu ma mai comport cu el ca si pana acum. Comportamentul meu este unul profesional dar mult mai rece…nu pare ca i-ar pasa…Ce pot sa fac sa mi-l scot din cap si sa nu ma mai gandesc la el? Cand il vad zilni si-mi place de el in continuare…Lucrurile pe care nu le numim, pe care le “maturam” sub covor dor cel mai mult…sunt prea multe asemenea lucruri neterminate si nespuse in viata mea si incep sa ma simt foarte inutila, neiubita si respinsa…Va multumesc pentru raspuns, din nou!

    • Sorin spune:

      Pentru cum să treci peste, vezi articolul “cum să nu mai iubim o persoană” (parcă). Vezi poate mai găsești și alte articole care ți s-ar părea utile. Dacă simți că viața este mai grea decât ești dispusă să accepți, chiar dacă și alții sunt în aceeași situație, nu trebuie să fii și tu. Mergi la un psiholog. Nu se dau premii în plus dacă reușești singură.

  • Ana spune:

    Nu se pune problema de împăcare. El deja sta cu aceasta fata. Eu ce voiam sa întreb este cum a fost posibil sa își găsească pe cineva atat de repede? El nu a mai vrut sa discutam. Mi a spus cu 2 zile înainte de a pleca în vacanta:” dacă nu vrei sa mergi și ești orgolioasa merg cu alta”. Nu a vrut sa îmi spună nici de ce m a mințit ca lucreaza și el era plecat în “team building “. Ea mi a lăsat un mesaj și mi a spus ca ei au vorbit când noi eram certați și ca oricum nu mai contează ce a fost și mi- a transmis ca o iubeste. Eu vreau sa întreb dacă atitudinea lui a fost una corecta fata de mine? El mi a spus ca oricum el nu avea ce sa facă cu mine ca eu nu gândeam bine ca voiam sa ne cumpărăm o casă a noastră.

    • Sorin spune:

      Cum a găsit pe cineva repede? Erau de mai mult timp împreună. Când a spus că merge cu alta, știa la cine se referă. Nu conta ce ai fi făcut, lucrurile ar fi ajuns aici oricum. El era singurul care putea opri, pentru că el știa pericolul ruperii relației. Tu nu ai știut și nu puteai preveni. Cum s-a ajuns aici? I-ar fost teamă de marele pas, cel mai probabil, cei din jur l-au ajutat să-și crească frica și inconștientul lui a evaluat că este mai ușor pentru el să rupă relația decât să-ți spună ție că nu mai vrea să se căsătorească. Dacă atitudinea lui a fost corectă? De fapt, a crede că lumea este corectă este un mit. Lumea nu ți-a (sau ne-a) promis că va fi corectă. Gândește-te la porci, vaci, găini, pești, merită ei oare viața sau moartea pe care le-o oferim noi? Noi putem alege să fim mai corecți decât lumea, totuși, să alegem să nu creem suferință inutilă. În concluzie, n-ai greșit cu nimic deosebit în această relație. Uneori așa se întâmplă. Mai întreabă din când în când cum vede celălalt relația.

  • Ana spune:

    Din cauza site ului am câteva greșeli gramaticale va rog sa mă scuzați. Vreau sa va menționez ca în săptămâna aceea cât am fost certați de dinainte de vacanta el le spunea tuturor prietenilor ca nu e stres ca oricum eu îl voi ierta pt minciuna cu muntele în schimb nu a făcut nimic toată săptămâna sa îl iert. Menționez ca actuala iubita lucra cu el și cu mama sa. Eu în duminica aceea când el se întorcea de la munte o sunasem pe mama sa sa întreb ce face el? Deoarece nu raspundea la telefon. Mă sunase lavoar 13:00 ca se duce pana la farmacie sa își cumpere o pastila ca îi este rău și ca mă suna când ajunge acasă dar se făcuse ora 16:30 și el nu ajunsese acasă și nici nu raspundea la telefon. Singurele noastre certuri erau legate de locuință eu as fi vrut ceva mai bun pt noi deoarece eu renunțasem sa îmi cumpăr masina scumpa tocmai pt a avea bani de aprtâmpit și îi propusesem sa ne dea și ai lui dacă voiau banii pe care trebuia sa îi investească în apartamentul lor. Dar din păcate mamei lui nu îi plăcea aceasta idee ba mai mult dansa după ce m a cerut în căsătorie mi a spus ca el se grăbește cu nunta. Vreau sa menționez ca uneori când aveam aceste discuții ne enervam aman2 si el mai avea și reacții violente atat fizice cât și verbale.

    • Sorin spune:

      Nu-mi este foarte clar ce întrebi. Din moment ce ai spus “prietena actuală” să înțeleg că v-ați despărțit? Aș zice că da și că vrei să vă împăcați, doar că ți-ar plăcea să încerce și el mai mult. Căsătoria a fost mult prea aproape și ai rămas frustrată. Dintr-o anume perspectivă, acesta a fost un test. Dacă vă împăcați el a înțeles ce se poate și ce nu în relația cu tine. Următorul test va împinge limitele și mai mult. Dacă ești dispusă să accepți, adică dacă nu crezi că poți intra într-o altă relație cu un partener mai matur într-un timp rezonabil, îl poți invita la o discuție, îi poți spune ce simți, ce ți-ai dori, să-l întrebi ce l-a făcut să te ceară în căsătorie, ce s-a întâmplat de nu a mai valorizat relația în ultima perioadă, ar mai fi interesat să vă mai dați o șansă etc. Poate discuția nu va fi atât de sinceră și serioasă ca în filme, dar poate obții niște răspunsuri care să îți ofere mai multă pace, dacă nu altceva.

  • Ana spune:

    Buna seara! Vreau sa va spun povestea pe scurt. Am stat 4 ani cu un barbat am 24 de ani în luna martie m a cerut în căsătorie și de atunci au început problemele. Ne certam pe locuințăfamilia lui avea un apartament dar un erău condiții statea la ultimul etaj și mai erau probleme la acoperiș. Eu as fi vrut să ne cumpărăm o casă a noastră mai ales ca tatăl lui nu se înțelegea cu bunica lui și eu nu as fi crezut ca vor putea locui împreună și sa îi lase lui apartamentapartamentul. În luna iunie m a mințit ca lucreaza sambata iar de fapt fusese la munte în “team building a fost pe 17 iunie iar eu am aflat pe 30 iunie . Noi pe 10 iulie aveam vacanta în grecia ne am certat duminica și marți a plecat cu actuala iubita în vacanta. Menționez ca el avea cheie din data de 10 iunie de la apartamentul verișoarei lui care a plecat în Anglia din iunie pana la sf lunii august. Eu nu știam ca are cheie de acolo dar am văzut poze cu iubita lui din apartament din data de 15 august. Oare se găseau în 2 zîl să plece invacântă?

  • Iulia spune:

    Buna ziua si va multumesc pentru raspunsu anterior! daca se poate, va mai cer sfatul legat de o alta miscare a mea…fiind o fire foarte dinamica si directa, m-a enervat incertitudinea aceasta legata de colegul meu si l-am intrebat direct prin sms daca s-a razgandit legat de mine sau eu am inteles gresit ceva? Am asteptat toata dupamasa raspunsul…a trecut de cateva ori in fata biroului si am vazut ca roseste, zambeste la usa deschisa…nu s-a oprit din mers doar s-a uitat inauntru. i-am mai trimis un sms ca astept raspunsul, la care mi-a zis la usa ca o sa primesc raspunsul…mai tarziu avea treaba la mine in birou, dar nu a venit, a trimis o colega…dupa, mi-a scris doar atat prin sms: “Am prietena…” la care raspunsul meu era, ca putea sa-mi zica acest lucru putin mai repede, sa nu-mi fac iluzii, l-a care el a raspuns destul de repede la mesaj, ca el nu s-a gandit la asa ceva doar cand i-am zis concret ce vreau…pai, nu pot sa cred asa ceva…sincer…mai clar decat i-am dat de inteles si l-am intrebat si mi-a raspuns ca da, si ca se va “deschide”nici ca se putea…trebuie sa fii stupid sa nu observi ca o femeie flirteaza cu tine in mod clar…dar, nah, acum zice ca eu am interpretat gresit. Poate nu trebuia, dar i-am scris ca totusi, nu mi se pare corect ca nu mi-a zis de la inceput ca are prietena si ca poate nu ma incadrez in standardele lui de frumusete feminina, dar totusi am si eu sentimente si sunt femeie, chiar daca el nu observa acest lucru…(trebuie sa va zic ca sunt cocheta cu forme apetisante,putin durdulie, nu exagerat, tinuta de multe ori sexy totusi in anumite limite fara sa devin vulgara, deci, nimic ce unui barbat nu i-ar placea…)I-am mai scris ca s-a cam jucat cu sentimentele mele…Nu mi-a raspuns…a doua zi cand a avut treaba in biroul meu cu alt coleg, nu am fost de fata dar am revenit inainte sa plece. S-a intors spre mine mergand spre usa si imi zicea parca rusinos si zambind ca trebuie sa vorbim…eu nu i-am raspuns nimic. De ce mai vrea sa vorbim? Ma gandesc ca vrea sa se justifice. Dar, din moment ce probabil nu-i plac fizic (a, da, am uitat sa mentionez ca mi-a scris in una dintre mesaje, ca ii plac ca “persoana”) deci, ce mai doreste? Justificare sau? Eu voi continua sa ma comport profesional cu el, parca nu s-ar fi intamplat nimic…dar fara alte zambete…bine, nu zic ca nu ma simt frustrata din cauza respingerii…Am ales tinute putin provocatoare care ma avantajeaza si imi pun in valoare atuurile, sa-i para un pic rau…nu stiu daca are sens…toata lumea, atat colegii barbati cat si femeile imi spun numai cuvinte de lauda…dar el, nimic…azi, inainte sa mergem acasa de la servici, m-am dus in biroul lui sa vorbesc cu o colega…asta era pretextul…de fapt vroiam sa ma mai vada odata in rochita sexy pe care aveam pe mine…parea concentrat la ceva pe calculator si explica ceva colegei…eu am chemat-o pe ea un pic afara sa-i zic ceva si am traversat biroul fara sa-i zic lui ceva…cand am iesit peste cateva secunde el a deschis usa si i-a zis colegei ca-i suna telefonul. Parca era nervos sau obosit sau deranjat, nu stiu…nu-mi zambea ca alta data. Se poate sa fi fost doar nervos ca i-am deranjat sau poate era obosit…nu stiu daca s-a uitat el la mine sau daca a vazut ca arat bine sau asa ceva…poate chiar are alte gusturi la femei…nu stiu…si aici as dori sa va cer opinia: ce sa fac daca iarasi initiaza o conversatie sa se justifice? M-am gandit la doua variante: Ii zic: “las-o moarta” si ies din birou sau stam amandoi in liniste si ne ocupam de treburiel noastre sau ar fi cazul sa-i zic ceva? Poate o sa-mi arunce doar o vorba, intorcandu-se din mers…Eventual sa-i raspund ceva daca iarasi incepe justificarile? Nu stiu…Totusi, incep sa cred ca nu este e chiar asa de inocent precum pare, si are in spatele lui niste experiente si cuceriri…Ma intreb daca e chiar asa de nestiutor care nu observa lucrurile clare ca lumina zilei, sau e smecher si se joaca cu femeile… Va rog, daca puteti sa-mi mai dati un sfat… Va multumesc mult!

    • Sorin spune:

      Ceea ce faci îi afectează relația. Este posibil să-l convingi să se culce cu tine, dar nu cred că relația voastră va merge. Nu cred că se joaca cu femeile, ci este doar timid. Acest lucru te va frustra dacă vei avea o relație cu el și vei fi foarte tentată să pleci. Dacă nu vrei să-i afectezi relația, caută o altă persoană pe care să te focalizezi. Reproșurile nu fac decât să mențină conversația și să împingă lucrurile către scărpinarea unei mâncărimi, dar iritarea amândurora. Iar faptul că nu a văzut că o femeie flirtează cu el, nu este nimic deosebit. Bărbații rareori prind aluziile. Cei care le prind sunt cei care le urmăresc activ. Dacă ești în căutarea unei relații de lungă durată, drumul nu trece pe la acest coleg al tău. Oamenii nu pot fi fericiți oricine cu oricine. Este nevoie ca personalitățile lor să se potrivească unor roluri și mă îndoiesc foarte tare că voi doi ați fi compatibili. De asemenea, cu cât insiști mai mult cu atât imaginea ta va avea de suferit.

  • Iulia spune:

    Buna ziua! Am 35 de ani, sunt casatorita de aproape 3 ani, ne cunoastem cu sotul de 6 ani. Nu a fost iubire la prima vedere. Eu urmaream sa scap de relatia tensionata de la casa parinteasca (mama abuziva psihic, tata alcoholic, certuri, circuri etc.) si atunci l-am cunoscut pe sotul meu. Nu mi-a placut. Am inceput totusi sa vorbim si mi-a placut ca era singurul barbat de foarte multi ani caruia i-a pasat de mine. Mi s-a parut un “baiat cuminte”, nu stiam atunci cat de capos este. Ne-am mutat cu certuri de la casa parinteasca in chirie 2 ani. Parintii mei nu au vorbit cu noi 6 luni. Dupa 2 ani am decis sa ne casatorim, dar mai mult la insistenta parintilor mei (foarte traditionalisti de altfel). La inceput toate bune si frumoase, nunta cat de cat ok, constructie etc. Ne-am mutat la casa noastra cumparata de parintii mei. El, a primit totul pe tava. Normal ca nu trebuia sa-mi miste degetul…atata il rugam doar sa fie langa mine, si sa ma ajute cu de-ale casei. El, nemultumit cu actualul lui loc de munca si-a dorit mai mult. Tot se uita in afara tarii si pana la urma a si plecat la lucru in alta tara. O saptamana acolo, una acasa, cam asa lucreaza. Stia ca nu-mi place sa fiu singura si totusi a decis astfel. Parca nu conteaza nimic ce-i zic. Spune ca ma iubeste si cand e acasa e si tandru cu mine, dar cam face totul dupa placul lui. Nu ma asculta, parca nu am nici un cuvant de spus. Asta am observat la aproape toate lucrurile de acasa…Ma-m distantiat de el. Mai tot timpul ne certam. Si parintii mei imi spun tot timpul sa ma despart de le ca nu-i demn de mine si nu ma iubeste cu adevarat…De vre-o 2 ani am un coleg nou la servici. Mai tanar cu aprox. 9-10 ani decat mine. M-a cucerit din prima aspectul lui fizic. Dupa, am aflat ca este si destept, ambitios,serios…un pic cam rusinos si tacut, zice lumea…Am aflat de la o alta colega ca sta cu o fata, dar tot aceasta colega mi-a zis ca s-au despartit pentru ca a auzit certuri, locuind in vecini, si fata s-a mutat ca nu o mai vede pe acolo. Afland acest lucru, am prins curaj (pana atunci doar ne-am salutat, ne-am zambit, am incercat eu sa intru in discutii cu el, dar mai mult mi-a raspuns respectuos, rusinos)si am inceput un pic sa testez terenul…mai intai cu sms-uri cu subanteles, la care el a reactionat pozitiv, desi cand ne vedeam s-a rosit si mi-a zambit…eu am continuat sa-mi tot scriu sms-uri, mi-a raspuns la toate…asta s-a decurs intr-o zi de vineri. La ultimul sms mi-a dat un raspuns mai “oficial”. Cand am mentionat acest lucru, mi-a zis ca el ii asa, mai rusinos de felul lui, si sa astept ca se deschide cu timpul…a venit weekendul. Sambata nici un mesaj. Pe la pranz i-am scris eu, ca ce mai face. Mi-a raspuns un pic mai tarziu ca e la cafea si m-a intrebat eu ce fac. I-am zis ca-s pe acasa…cam atat, nu mi-a mai scris nimic…nici eu…dar m-a macinat in interior ca ce este…duminica am facut cred ca o prostie…de pe un cont mai vechi de facebook, unde nu apare numele meu sau poza mea, i-am scris de parca as fi o alta fata, si l-am intrebta daca are prietena sau obligatii si vrea sa ne cunoastem. A citit dar mi-a raspuns doar seara, ca ne cunoaste de undeva? Am raspuns ca nu dar as vrea, daca nu are prietena. Foarte tarziu am primit raspuns ca vrea sa ne cunoastem. L-am intrebat ca un tanar atat de chipes cum de nu are prietena. La care am primit raspunsul: sunt chiar logodnica lui, pot sa te ajut cu ceva? Am raspuns ca nu am stiut, mi-am cerut scuze si nu i-am mai scris de pe acel cont. Nu mi-a sters dintre prieteni (i-am trimis cerere de prietenie cu o zi inainte sa-i scriu si a acceptat fara sa ma cunoasca vazand doar poza unei tipe frumoase.) Luni la servici doar a trecut prin fata usii, s-a uitat la mine si a zambit dar nu a zis nimic. Nici un mesaj. I-am scris eu ceva magulitor. Nu mi-a raspuns. Dupamasa tot in aceasi zi i-am scris ceva de genul ca vad ca nu raspunde provocarilor deci o sa incetez sa-l mai provoc…nu mi-a raspuns. In ziua urmatoare ne-am intalnit la servici dar tot numai imi zambeste si se uita parca cu dor in ochi la mine dar nu face nici un pas…nu stiu ce sa fac. Nu cred ca stie ca i-am scris eu pe Facebook. Apropo, ne-am imprietenit de pe contul meu normal de Facebook cu ceva timp inainte, i-am scris, mi-a raspuns dar nimic special dar m-am enervat ca nu initiaza el niciodata o conversatie si pana la urma l-am sters eu. El nici macar nu a observat. Cand i-am mentionat acest lucru, si-a cerut scuze ca nu mi-a scris si ma asteptam sa-mi trimita din nou cerere de prietenie dar nu a facut acest lucru nici pana azi. Nu stiu ce este in capul lui…De ce mi-a zis ca este interesat daca nu… stiu, actiunile mele au fost naive si copilaroase…am vrut doar sa-l fac cumva sa actioneze…a zis ca-i rusinos dar il interesez…sau, ma rog, ce a inteles eu ca-i propun, nu stiu, dar am sentimentul ca l-am speriat…sau chiar are pe cineva si nu vrea complicatii, nu stiu…eu sunt berbec, el taur, daca are vre-o importanta….puteti sa ma ajutati cu un sfat, va rog…? Ce sa fac mai departe…el se tot uita la mine, imi zambeste cu subanteles dar nu face nici un pas…Multumesc pentru raspuns…

    • Sorin spune:

      Din câte pare, este la mijloc între tine și cealaltă fată. Nu vrea să vă supere pe niciuna, dar nu poate da curs. Chiar dacă ar da, va vrea doar o aventură la început. Și poate doar o aventură ar rămâne. Ideea este că așa ar fi el și dacă ați avea o relație. Nu va prea vorbi cu tine decât pe scurt. Dacă se va da o altă fată la el, ar fi la mijloc și, eventual, ar avea o altă aventură. Te captivează pentru că nu ai un răspuns clar de la el și ambiguitatea ne frustrează. Că este atât de aproape și totuși nu reușești. Dar, odată ajuns, sentimentele se pot schimba. De asemenea, dacă nu are o altă relație, atunci încearcă să te evite politicos. În legătură cu soțul, mi se pare că o mare parte din dubiile tale sunt datorate părinților. Cum nu putem fi siguri niciodată de cum ar trebui să simțim în legătură cu noi și cu alte persoane, ne lăsăm influențați de indicii externe. Dacă vrei să demonstrezi că relația nu merge, vei reuși. Dacă vrei s-o faci să meargă, vei reuși.

  • Mihaela spune:

    Buna ziua
    Cand aveam doar 18 ani am cu oscut un baiat
    Era din alt oras, il stiam de mica din satul in care am copilarit, ne-amindragostit ma duceam la el in oras sa-l vad el nu venea la mine, am aflat dupa ca este var de grad 3, mama m-a sfatuit sa-l las eu n-am putut
    Am continuat relatia timp de 2 ani timp in care am intretinut relatii sexuale, a fost primul meu prieten, eu 18 el 17 ani si am fost prima si pt el
    Incepuse sa se comporte urat cu mine dupa o perioada
    Ma injura ma facea in toate feluri m-a apucat de fata odata si mi-a zis sa nu mai plang
    Ne-am despartit intr-un final am fost la psiholg ca nu puteam sa ma concentrez sa iu bac-ul, am reusit sa-l uit oarecum desi sentimentelw au ramas am luat bac-ul el a plecat in Anglia dupa eu a inceput postliceala de asistenti
    Mai tineam legatura din cand in cand dar nimic serios
    In timpul in care am fost la postliceala am cunoscut un baiat de 26 de ani
    El ma placea mult eu nu prea, adica era frumos se comporta super dar parca nu era ce trebuie sk asta nu pentru ca ma gandeam la fostul, am acceptat totusi sa fiu cu el, ne-am mutat impreuna
    Paringii il adorau, m-a cerut in casatorie cand am facut 23 de ani
    Dupa ce am terminat postliceala am venit amandoi in Anglia sa strangem bani de nunta
    Eu i-am gresit mult ca l-am jignit pe el si i-am jignit si familia dar el mi-a ramas aproape
    Aveam o problema ca se juca mereu pe consola desi ajuta si in casa deseori
    In fine in Anglia m-am distantat de el ca se juca pe consola non-stop asa ca din prostie i-am dat mesajul primului meu prieten ne-am intalnit mj-am inselat logodnicul din prostia si m-am mutat am continuat cu primjl prieten timp in care vb si cu logodnicul care ma voia inapoi
    Am iesit intr-o seara in club si ne-am ametit amandoi am iesit sa dansam si o fata il aborda el a inceput sa danseze cu ea pe la spate gen eu m-am suparat mi-am sunat logodnicul sa ne vedem
    Nu a fost cea mai buna decizie el a aflat si cand a vazut ca vreau sa ma intalnesc cu logodnicul s-a enervat super tare a inceput sa traga de mine pe strada dupa m-a amenintat ca ma bate, nu a dat dar mi se pare urat cum a reactionat
    De cand am inceput sa vb cu primul prieten el a zis ca ma iubesc enorm venea mereu de ma vizita si se comporta frumos
    Doar in seara aia a luat-o razna
    In fine ne-am inpacat ai a promis ca nu mai face asa
    Vrea sa ne mutam impreuna dar am indoilei, tatal meu a fost violent cu mama si la fel la inceput relatiei s-a comportat frumos dupa ce au aparut copii(eu si surorile) a inceput sa o loveasca pe mama si nu stiu ce sa fac, nu vreau sa ajung ca mama
    Tin sa mentionesc za primul prieten este in alt oras decat mine la momentul actual si ne vedem in weekend cand vine la mine
    Cum sa procedez credeti ca va ajunge sa dea in mine din moment ce a avut iesirea aia ? Adica la inceput ma gandeam cs e mic si nu gandeste cand avea 17 ani dar acu eu am 23 el 22
    Tin la el si petrecem timp de calitate impreuna dar amindoile
    Un sfat va rog

    • Sorin spune:

      Persoanele violente încep prin amenințări, într-adevăr. Testează limitele și apoi le împing. Mai mult, persoanele violente iubesc izolarea, ceea ce te face foarte expusă. Promisiunile nu înseamnă nimic. Comportamentele sunt condiționate. Când va întâlni declanșatorul (triggerul), va activa aceleași pattern. Decondiționarea se face cu strategie și efort (greu fără un psiholog). Deci deocamdată pare că mergi pe urmele mamei tale, ceea ce nu este total surprinzător: modelele parentale ne servesc drept modele de cuplu. Iarăși un psiholog poate ajuta cu dezidentificarea. Dacă nu ești fericită nici cu logodnicul, evaluează ce opțiuni mai ai înainte de o decizie finală.

  • Andra spune:

    Buna,am 15 ani si am.vorbit cu un băiat de 36 de ani la inceput in joca, dar cu timpul am format un cuplu. Relatia a duart aproape un an. In care el nu pre avea timp eu stăteam la București și el la Suceava (eu am crescut la Suceava și am venit la lucru in Bucuresti).De fiecare dată eu mergem la el ,el nu a făcut efortul sa vina la mine la spital. Cu timpul ne am răcit mama si bunica mea mai certat cand m am despărțit de el pentru ca el era preferatul lor , plus ca el imi dădea bani si părinți mei erau de acord cu asta pentru ca nu mai erau ei responsabili cu chestia asta. In fine am cunoscut un bărbat de 41 de ani, el e însurat cu fustangiu de fel m am vazut de cateva ori cu si sa recunosc imi place de el. Dar e însurat diferență de vârstă este prea mare si nu am vrut ca ,copii lui sa crească fără tată cu am crescut si eu. Odată ne am vazut si ma intrebat daca mai sunt virgina si el a zis sa nu ma minți pentru ca o sa aflu si apoi el nu a mai zis nimic. Ce crezi ca vrea doar o noapte cu mine? Plus ca mama a fost de acord să imi dea el bani sa fac școală de Șoferi?

    • Sorin spune:

      Pentru noi, la vârstele astea, ești un copil. Le-ar fi rușine, cred, acestor bărbați să te arate în lume ca parteneră, pentru că lumea i-ar crede ca având probleme psihice. Deci, chiar dacă vor mai mult decât sex, vor pe ascuns sau pentru o perioadă scurtă. Mama ta te învață să te descurci in viață și să te folosești de armele tale de fată ca să obții avantaje de la bărbați, dar, pe termen lung, este posibil ca aceste arme să se întoarcă împotriva ta. Este posibil să ai o valoare mai mică pe piața căsătoriilor. Desigur, nimeni nu poate ști, dar, statistic, vei avea șanse mai mici. Considerând și întrebarea pe care ți-a pus-o (cu virginitatea), te tratează ca pe o jucărie sexuală. Este dispus să plătească pentru ea, dar nu te vede ca pe o persoană reală și valoroasă. Pare să fii într-un punct unde poți alege între bani și dragoste.

  • Alina spune:

    Buna,
    Am sa incerc sa urmez in tocmai ce mi-ai spus. Dar pr e ca s-a declansat un dor de el in mine,o dorinta de impacare,o speranta si apoi toate astea se sterg cand imi amintesc ce mi-a facut. Imi joaca multe feste inima si nu stiu ce voi face! Am si eu orgoliu care ma ajuta sa nu fac greseala de al cauta.M am gandit ca e posibil sa creada ca i pretext de i dau peste nas cu ex,dar as vrea sa stie ca stiu ca nu l a dat. Insa cum sp la ce m ar ajuta?! O sa incerc sa inchid capitolul si sa imi vad de viata. Mi-e greu ca am picat in capcana lui..dar asta mi-a fost scris mie. Iti multumesc din inima ptr raspuns. Doamne ajuta!

  • Alina spune:

    Buna,
    ..cred ca deja iti e cunoscut cazul meu. Era vorba de fostul care m a inselat dar care a renuntat la mine ptr un ex foarte important sub pretextul ca nu se poate concentra. Ideea e ca se pare ca a mintit cu ex iar eu as vrea sa-i spun asta si sa-i spun ca stiu ca nu si-a dat acel ex si nu-l va da. Ce ma sfatuiesti? Sa-i zic sau? Simt ca ma crede proasta daca nu-i arat ca stiu. Am asteptat atatea luni sa vada daca el isi da ex,ca acum sa vad ca nu-l da si a mintit.Probabil si-a dorit sa scape de mine,nu stiu..dar sufar ca m-a folosit si nici macar scuze nu si-a cerut ptr ce mi-a facut. Offf….

    • Sorin spune:

      Descarcă-te în scris, dar nu-i trimite imediat. Revino peste câteva zile și imaginează-ți că ești el. Ce simți când citești? Dacă mai crezi că merită, îi poți trimite. Ar putea să se simtă vinovat și să zică ceva sau să-și țină aceste emoții pentru el. Ar putea să râdă și să creadă că tot cauți motive să te bagi in seamă. Dar în oricare din cazuri, tu nu te alegi cu mare lucru. Nu se va întoarce. Poate a fost forma lui de a se despărți de tine într-un mod puțin dureros, să nu te respingă direct. A încercat să aibă grijă de tine în felul lui. Îi poți spune cum te-a făcut să te simți minciuna lui și ce-ai fi preferat ca să-l ajute pe viitor, cu alte despărțiri. Între timp poți să cauți o altă relație. O părăsire nu spune atât de multe lucruri negative pe cât crezi. Arată că poți avea relații și asta înseamnă oportunități.

  • Roxana spune:

    Ce sa fac? Vreau sa ma impac cu sotul meu,dar i am pus ordin si numai are voie sa se apropie de mine.Avem un copjl impreuna.N as vrea ca copilul sa creasca fara e.

    • Sorin spune:

      Este util să-ți aduci aminte cum ai ajuns la ordinul de restricție. Dacă este o experiență foarte dureroasă relația cu el, este mai bine pentru copil fără. Nu este minunat să învețe să tolereze orice de frica singurătății. Dacă ai fost tu prea radicală fără motiv sau vrei să-l ierți că te-a înșelat, poți anula ordinul de restricție și să-l informezi. Dacă simți că ai greșit cu acest ordin, cum te vei simți peste niște ani dacă nu l-ai anula? Face parte din maturitate să recunoști că ai împins lucrurile prea mult.

  • Geanina spune:

    Spuneti ce simtiti cand o persoana sta prea aproape sau prea departe de voi in momentul dialogului. Dar cand va intrerupe?

    • Sorin spune:

      Depinde de persoană, dar, în cel mai rău caz, prea aproape: înțeleg că vrea să mă domine, să-mi ocupe spațiul personal, să mă facă să dau în spate și, de obicei, îl rog să stea mai în spate. Alternativ, mă duc eu mai aproape de el și fac să pară ciudat, ceea ce-l face să se îndepărteze. Prea departe: înțeleg timiditatea. Sau, dacă sunt evitat, nu observ și nu mă deranjează. Cred că uneori mă apropii eu. Cu întreruperile, de asemenea, n-am nicio problemă. Și eu fac asta când cineva vorbește prea mult sau se pregătește să-mi dea un răspuns prea lung. Când sunt întrerupt, deci, mă gândesc că s-a plictisit și cum pentru el vorbesc, mă bucur că-mi dă feedback și nu mă lasă să-l torturez.

  • Buna seara va rog sa ma ajutati cu niste sfaturi ..o fata ma injura pe mes ca am stat cu iubitu meu si eu ca sa imi stapanesc mania nu stiu ce sa fac

    • Sorin spune:

      O poți întreba de ce te înjură, ce se așteaptă să se întâmple. Dacă spune că vrea să vă despărțiți, poți să-i urmezi mult succes și să o ignori. Dacă vrea ceva ce îi poți oferi, îi poți spune că sunt alte moduri de a cere și că ăsta nu funcționează la tine. Este ok să fii prietenoasă; nu trebuie să copiezi ce nu-ți place la ea. Calmul domină în fața furiei.

  • Ela spune:

    Eu și soțul meu avem viziuni destul de diferite.
    Îmi doresc sa ii înțeleg viziunea lui și de aceea cer un sfat in legătura cu o întâmplare recenta.
    Am mers impreuna la ședința cu părinții la unul dintre copii. In timpul discuției referitoare la concentrarea copilului el a expus faptul ca eu nu sunt de-acord cu ceea ce ii spune el copilului si ca e vina mea ca copilul nu își concentrează atenția la ce trebuie sa facă. Eu nu am vrut sa “îmi spăl rufele murdare in public” și sa îi scad stima de sine in fata învățătoarei așa ca am încercat sa închid subiectul.
    Învățătoarea la fel a procedat explicandu-i ca aceste probleme se discuta acsa.
    Am încercat sa ii spun soțului ca așa cum a procedat m-a făcut sa ma simnt total nerespectata in fata învățătoarei .
    Problema este ca nu am reușit sa îl fac sa înțeleagă cum m-a făcut sa ma simnt și in ce situație m-a pus.
    El considera ca e normal sa fi spus acest lucru întrucât altfel nu putem ajuta copilul.Cu
    Cum sa reușesc sa îl fac sa înțeleagă ce înseamnă respectul fata de mine și de el însuși

    • Sorin spune:

      Am să încep prin a spune că este ok să ne spălăm rufele în public. Așa aflăm lucruri noi, la care nu ne-am fi gândit, aflăm dacă cel de lângă noi are idei mai bune decât credem noi că are, aflăm cum am putea să ne îmbunătățim noi comportamentul ca să obținem mai multe de la viață. Soțul tău a încercat să primească suport ca tu să schimbi un comportament care-l deranja pe el. Nu l-a primit, dar nici nu a fost contrazis, deci a rămas la aceleași idei. A fost ok că a adus în discuție comportamentul tău. Ați fi putut vedea impresia doamnei legat de asta. Nu a fost corect să creadă că există o singură cauză pentru un comportament. Este prea puțină informație pentru mine să spun eu dacă tu contribui negativ la atenția copilului. Pot spune că, în general, este bine să discuți cu soțul idei de educație în absența copiilor și să fiți de acord, cât de cât, în fața lor. A fi distras este starea naturală a omului. Nu are nimeni nevoie de motive pentru asta. Necesită efort și influență să-ți focalizezi atenția o perioadă mai mare de timp și se educă treptat. Legat de faptul că nu înțelege că te-a rănit, sunt convins că înțelege. Mai degrabă îi este frică să recunoască că a greșit. Vrea să se convingă pe el că a procedat corect și să te convingă pe tine că nu aveai de ce să te simți rănită. Amândoi, aș zice, vreți să aveți dreptate exclusiv. Nu vreți să o împărțiți. Vezi articolul despre greșeală.

  • ionescu gabriel spune:

    suntem impreuna de 22 de ani relatia noastra a mers foarte bine amandoi aducem banii acasa sa ne crestem copiii nu am sa i reprosez nimic sotiei pe plen familial, numai ca atunci cand pleaca la serviciu am descoperit pe listingul de la telefon ca sta ore intregi vorbind la un anumit numar de telefon iar cu mine vorbeste doar un minut inainte sa vorbeasca la acel numar. Ce este de facut?

    • Sorin spune:

      Nu știu exact cum mergea relația înainte din perspectiva ei, dacă se simțea apreciată, dorită, nu doar o rotiță din familie, dar se pare că asta a găsit. Poate fi un bărbat sau o femeie cu care vorbește – ceea ce obține este valorizare. Fiindcă nu s-a produs încă ruptura și fiindcă este greu pentru oricine să o facă, poți acționa încă. Imaginează-ți că nu sunteți împreună și cucerește-o. Nu-i spune că are o datorie să stea cu tine, că nu are. Nu-i spune să stea cu tine de dragul vremurilor trecute. Trebuie sa fie frumos acum. Poți chiar să o suni și să o ții de vorbă. Nu trebuie să ascunzi că știi de conversațiile ei lungi (asta ar fi manipulare), dar nu o învinui. Înțelege că are o nevoie. Încearcă să fii soluția pentru nevoia ei, nu să o cerți pentru ceva ce nu poate controla.

  • Alina spune:

    Buna ,
    Elucideaza-ma te rog si pe mine! Da-mi ceva sfaturi cum sa accept ca fostul meu chiar era un jmecher si si-a batut joc intentionat de sentimentele mele. Inca nu pot sa cred ca ne-am despartit fara nici o scuza din partea lui(lucru care ma nelinisteste,simtindu-ma folosita de el).El are un ex de dat ffff important si dupa ce l-am prins ca ma insala,au aparut certurile,raceala smd..din cauza ca el nu stia ce vrea,s-a trezit fara toate partenerele,pr nu stia pe care o vrea daca vrea,ideea e ca nu a vrut sa ne mai dam vre-o sansa si zicea el ca a renuntat la toate ptr ca el vrea sa isi dea ex acela ffff important. M-am agatat de acel ex si acum urmaresc sa vad cand il da si mi-e teama ca m-a mintit si dinou sufar.Daca insa chiar isi da ex si nu ma cauta macar ptr scuzele mult asteptate dupa ex,at il blochez si inchei povestea. Insa daca a mintit cu ex,intentionez sa-i trimit dovada ca a mintit si sa-i demonstrez ca nu sunt naiva si sa-i zic cat de josnic e. De 5 luni de cand ne-am despartit nu m-a cautat niciodata. Intr-o zi l-am intr eu de ex si a zis ca munceste non stop ptr si atat. Sincera ma asteptam ca macar at sa isi ceara scuze..insa nu a facut asta. S a comportat ca si cum ne stim ca amici. Ma doare mult! Il tot visez,nu vreau niciun barbat ptr ca il iubesc pe el…Ce sfaturi imi dai? Ajuta-ma te rog! Multumesc! Tel ai? Sau email.

    • Sorin spune:

      Scuzele nu vor veni. De asemenea, șansele să vă împăcați după examen sunt foarte mici și, dacă se întâmplă, va fi pentru scurt timp – mult mai puțin decât l-ai așteptat tu. Îmi pare rău, dar el nu simte la fel pentru tine. Dacă tot ce-ai făcut a fost pentru el, atunci te-a folosit. Dacă ai făcut și pentru tine, atunci ați beneficiat amândoi de lucruri pozitive de la celălalt și aș zice că asta s-a întâmplat. Încearcă să vezi partea pozitivă și învață lecția (fă pentru tine lucruri în relație, nu pentru el), pentru că nu vei primi compensare pentru o posibilă pierdere. Vezi pe la articole “viol sofisticat”, “cum să nu mai iubești o persoană” etc. Scopul relației este să-ți facă viața mai ușoară și mai frumoasă. Dacă suferi nu chiar își atinge scopul, nu?

  • Stan dana spune:

    Ce sa fac fata mea nu colaborează cu noi părinții

    • Sorin spune:

      La diferite vârste sunt diferite abordări. Dar pentru toată lumea este dificil. Când ne planificăm copii ne imaginăm că ei sunt curioși despre lume și că ne vor întreba tot felul de lucruri și noi îi vom învăța de bine cu vasta noastră cultură acumulată într-o viață de om. Dar lor nu le pasă. Sunt mereu distrași și au tot felul de planuri și idei de la care nu se lasă întorși. Ca o regulă generală, aș zice, dacă lucrul pe care vor să-l facă nu este într-adevăr periculos (aruncatul de la etaj, de exemplu), ar trebui să le respectăm planurile. Ar trebui să-i convingem că ceva merită și, dacă nu reușim, poate că, într-adevăr, nu este o idee o idee atât de bună. Pune-te în locul ei, dacă nu ești convinsă, ești constrânsă. Cui îi place asta? Ascultă și ideile ei. Vezi cum vede lucrurile. E ok să mai greșească în viață. Cu toții am făcut-o. Este, de altfel, singurul mod în care învățăm.

  • Gabriel spune:

    Deci In concluzie ar trebui să renunț? Nu sunt in totalitate fericit, dar atunci când merge totul ok cu ea simt ca sunt fericit. Asta înseamnă că nu ma iubeste?

    • Sorin spune:

      Aș zice să evaluezi situația și să alegi, pe deplin, calea care te va face să te bucuri mai mult de viață pe termen lung. Nu știm ce simte ea, dar putem vedea ce face. Vezi și răspunsul la întrebarea persoanei anterioare.

  • grivei ion spune:

    Daca sotia nu are locuinta stabila si nici servici in strainatate in caz de divort pt infidelitate poate lua fetele cu ea avand in vedere ca avem patru copiii din care unul bolnav iar ea nu sia prea facut datoria de parinte mai ales in ultimul an si jumatate in care eu si cu servici si cu copiii la scoala mentionez ca cel bolnav stateam cu el in banca si ma duceam la munca schimbul trei iar ea nici nu prea suna acasa cand a venit ultima data a plecat la mama ei lasand copiii cu mine ma pacalit de am facut procura sa ia fetele cu ea ca ne vom duce toti acolo acum are pe altcineva si da bani la fete eu nu mai sfiu nimic de aproapd o saptamana de fete ce sa fac

    • Sorin spune:

      Ce ți-ai dori să faci? Dacă vrei să vorbești cu fetele, nu le poți suna? Nu o poți ruga pe (fosta) soție să ți le dea la telefon? Am o ipoteză: cred că ești afectat când povești despre situația ta (ca aici) și o faci într-un mod decent și echilibrat afectiv, dar cu ea (soția ta) nu te porți așa, ci acuzator și agresiv. Dacă așa stau lucrurile, un comportament care va avea mai multe șanse de succes este să vorbești fără pretenții (ca aici), să accepți decizia ei și să întrebi de fete simplu. Nu vrei să rămână cu tine din datorie, nu? Știu că ți-ai dori, chiar dacă nu ai spus asta aici. Ai încercat strategia care ai crezut că va funcționa. Poți învăța ceva despre viață, poți păstra relația cu copiii și poți să-ți dai noi șanse la o viață fericită. Nu a greșit nimeni. Fiecare vrea cât mai mult de la viață. Ceea ce faci va fi o lecție și pentru copii. Ce ți-ar plăcea să facă ei în aceeași situație?

  • Gabriel spune:

    Buna. Am o mica problema la care nu am un raspuns si chiar nu stiu ce as putea sa fac. Sunt impreuna cu o fata care e cu un an mai mare cu mine de ceva timp. Cu fata asta am fost impreuna si anul trecut dar atunci nu a mers. Vorbesc cu ea de cam 3 ani jumatate si ne cunoastem foarte bine. Eu am inceput acum doi ani sa o iubesc foarte mult si sa tin enorm la ea, dar ea a negat tot mai mult ca ma iubeste. Vara asta am fost plecat la munca pe litoral si am rupt orice legatura cu ea pentru ca avea prieten, iar eu nu ma simteam in largul meu, iar cu 2 saptamani inainte sa ma intorc acasa i-am scris si ne-am impacat, desi chiar nu ma asteptam. Doua luni a mers superb, imi arata afectiune, ma trata ca un iubit si eram chiar fericiti impreuna (asta e din perspectiva mea) iar dupa 2 luni, ne-am certat din vina mea sa spun asa. (Eu cu fata asta sunt in aceeasi clasa, sunt in clasa a12-a, in fine..) Vina mea pentru ca ea vorbea pe messenger cu cineva si m-am uitat de mai multe ori peste telefonul ei de la distanta cumva sa vad continutul conversatiei(dar fara sa am vreo problema ca vorbeste cu cineva) Ea a observat asta si mi-a spus ca nu am incredere in ea si ca sunt obsedat cu cine vorbeste ea si ca se simte sufocata, adica o sufoc cu toate(afectiune, mesaje, etc.) Mentionez ca la scoala suntem simpli colegi nimic mai mult, iar in afara ei suntem noi. Apoi mi-a cerut sa facem o pauza in relatie pentru ca are ea nevoie. Ok, a trecut o saptamana si ne-am vazut, ea a inceput sa fie foarte distanta cu mine, a inceput sa imi spuna sa nu o ating si ca Nu se poate obisnui cu mine ca iubit…asta n-am inteles-o nici in ziua de astazi. Cand ne-am impacat ea a venit la mine si mi-a spus ca si-a dat seama ca ma iubeste etc. Dupa toate fazele astea nu vrea sa ne despartim, dar nu ma mai ia in brate, nu ma mai lasa sa o pup si abia daca ma lasa pe mine sa o strang in brate. Am intrebat-o de ce face asta si mi-a spus ca vrea sa isi demonstreze ceva si cat rezist eu cu ea asa. Mentionez ca o iubesc enorm si nu vreau sa renunt la ea. De ce se comporta asa si ce as putea eu face?

    • Sorin spune:

      Nu pare a fi hotărâtă cu cine vrea să fie și nu vrea să îndepărteze pe nimeni foarte mult. Nu a găsit, încă, ceva care să o dea pe spate și nu este sigură dacă va găsi. Nu vrea să aibă regrete și, în consecință, îi este greu să ia o decizie. Îmi închipui că este o fată minunată și că este grozav să “o ai”, dar ești, într-adevăr, fericit? Deocamdată tu îți petreci viața așteptând deciziile ei. Dacă vrei să iei și tu unele, trucul este următorul: nu poți alege oameni, dar poți alege ce fel de relații să ai, apoi să cauți persoana care se potrivește.

  • Gabriela spune:

    Buna. M-am despărțit de prietenul meu, avema un an de relație dar parca acum am ceva regrete deși știu ca tot aici ajungeam chiar dacă o mai lungeam. La începutul relației era bărbatul perfect, după câteva luni au început geloziile.. el este foarte gelos de fel nici cu prietenele nu-i convenea sa vorbesc, de ieșit nu mai zic. Plus de asta și ne certam foarte des din orice se certa, era o perioada când zilnic, eu fiind o fire mai calma și nu sunt obișnuita cu scandalurile. Am plecat in strainate cu el dar se comporta urat.. într-adevăr avea un program nasol lA locul de munca de la 13-23 zilnic, iar când venea acasa in fiecare seara cu berea lângă pat câte 5-7 L sau chiar mai mult și droguri. Când ajungea nici măcar nu venea sa mă pupe sau sa întrebe cum mi-a fost ziua se punea la băut și fumat își suna prietenii pe video. Ne-am certat pe tema asta acolo, și am zis ca vreau sa plec acasa.. m-a convins sa mai rămân sa nu-l las singur. Totuși am venit acasa după o luna și ceva ,cu greu m-a lăsat, deși știind de când am plecat ca v-a trebui sa mă întorc pt o perioada scurta la examen pt permis. Sunt tot acasa și perioada asta zilnic ne certam… mi-e frica sa nu dau inapoi… Deși știu ca nu am viitor lângă el, fiind dependent de alcool și droguri, el nu vrea sa recunoască ca e așa. Dar dacă face asta zilnic cum v-a mai reuși el sa se lase? Un sfat va rog. Nu are rost sa mă mai uit inapoi, nu?? Sunt multe care nu le-am spus, dar Mi-ar trebui Timp pana sa scriu tot. Știu ca nu ai viitor cu un astfel de om, dar cum sa trec peste?? Deja îmi vine sa ii scriu din nou😐

    • Sorin spune:

      Fiecare are deciziile personale de făcut. Ce pot spune eu sunt șanse. Șanse ca lucrurile între voi doi să meargă sunt mici. Ar putea merge dacă el ar renunța la droguri și dacă ar bea foarte puțin și ar practica asta câțiva ani înainte să vă împăcați. Dar și așa șansele să cadă în vechile obiceiuri sunt mari. Pe de altă parte, minților noastre nu le plac schimbările și este de așteptat să se gândească la un trecut în care, oricum ar fi fost, era predictibil. Acum nu știm ce va urma și asta ne sperie. Vei supraviețui singură, dacă vrei alege să rămâi așa o perioadă. Vezi articole pe site legat de cum să nu mai iubim o persoană, despre dragoste în general și despre viață, în general. Dacă alegi să te împaci cu el, este ok. Nu există greșeală și, dacă nu crezi că poți fi cu cineva alături de care să ai o viață mai frumoasă, și dacă nu crezi că vei fi mai bine singură, acesta va fi cea mai bună soluție. Viața ta nu va fi oricum perfectă. Nicio relație nu va fi de vis mai mult de câteva luni. Șanse mai mari de fericire și dacă schimbi sau dacă accepți felul lui de a fi, modul cum se poartă cu tine și ai alte așteptări de la partener.

  • maria spune:

    buna….as dori un sfat in legatura cu un conflict de munca intre mine si seful de tura unde lucrez…totul a pornit de la unele angajate care au mers si mau acuzat ca le.am vorbit urat si jignit dar eu stiu ca nu am facut asa ceva….eu nu cred ca daca imi spun punctul de vedere referitor la ce lucram si le cer sa isi faca serviciu cum trebuie pentru a fi usor pentru ambele este jignire,,,,eu lucrez ambalatoare depozit si colegele mele cu plangerea sunt verificatoare…tin sa spun ca am fost acuzata fara a mi se arata dovezi sau ami spune cine a facut acea plangere…multumesc

    • Sorin spune:

      Aceste discuții n-ar trebui să fie despre dreptate, ci despre adaptarea comportamentului la ceilalți. Tu ai vrut ca ele să schimbe ceva și nu ai apăsat pe butoanele potrivite și la fel și ele. Au încercat să schimbe comportamentul tău implicându-l pe manager. El, acum, vrea să vă înțelegeți. Ce poți face este să înțelegi că oamenii sunt sensibili. Poți să le spui fetelor că intenția ta n-a fost să le jignești și că, dacă preferă, le poți transmite următoarele mesaje prin manager. Dacă faci asta încearcă să nu o faci nici cu umilință, nici cu răutate, ci ca pe o banală transmitere de informații. De asemenea, îi poți spune managerului ce nemulțumiri ai și să-l întrebi ce-ai putea face cu ele. Ce-ai putea face când ele zic ceva, dacă zic. Iar când vrei să faci sugestii, cel mai eficient mod este să întrebi: “mă gândeam să facem așa; voi ce ziceți?”. Și apoi să reamintești cu umor când uită. Cealaltă variantă este să-l implici pe manager. Tu nu poți impune, din pozitia ta (de egalitate cu ele) fără ca oamenii să se simtă jigniți. Așa stau lucrurile.

  • Alina spune:

    Buna Sorin,
    De 4 luni m am despartit de fostul(ti am scris aici de multe ori despre el cel care m a inselat cu inca 2 in paralel) si nu inteleg de ce ma mai cuprinde inca dorul de el? Intr o zi m am trezit plangand de dorul lui,dupa care mi am dat seama ca nu l as putea ierta ptr modul cum ne am despartit,ptr cat rau mi a facut smd. Oare sa merg la psihatru? Cum sa plang de dorul lui din senin? Ce se intampla defapt? Sa fie din cauza ca nu l am iertat? Multumesc!

    • Sorin spune:

      Vezi la articole, poate sunt câteva care te ajută. Mersul la psiholog, de asemenea, ar putea ajuta.

  • Cristina Muresan spune:

    Buna, am o problema probabil cu mine insumi daca as putea spune asa. Am avut din pacate o casatorie esuata .. mi-ar prinde bine niste sfaturi de la dumneavoastra pentru ca parintii nu prea ma ajuta cu sfaturile decat ce e convenabil pentru ei nu si pentru mine. La 17 ani am decis sa ma mut cu fostul meu sot .. la 18 facand si starea civila.. parintii lui nu ma vroiau, mai ales mama lui. Era genul de soacra careia nu-i convenea absolut nimic desi face-am tot posibilul sa-i intru in gratie.. dupa un timp au inceput certurile intre mine si fostul.. de la cearta pana la bataie a fost un pas.. am trecut prin multe cu el, ma tinut inchisa in casa, nu aveam voie sa lucrez pentru ca era o persoana extrem de geloasa desi motive nu avea pentru ca cea mai des intalnita problema e facebookul eu nu aveam facebook in momentul cat a durat relatia noastra, efectiv trebuie sa ma imbrac cum doreste el, si sa fac tot ce doreste el.. pana cand am decis sa pun stop ca asa nu se mai poate.. parintii nu m-au sustinut absolut deloc pt ca ei au gandirea ca daca divortezi de primul cu siguranta altu mai bun nu gasesti niciodata. Si te vorbeste lumea. A fost un divort care a durat cateva luni datorita faptului ca el nu era de acord si l’am bagat la tribunal. Pe parcursul divortului el ma urmarea cnd iese-am seara de la munca dupa ce incepusem sa lucrez la un restaurant.. si imi face-a probleme nonstop. Dupa ce sa potolit si cu o luna inainte de divort am cunoscut un nou baiat (dupa doi ani in care am stat singura, nu vroiam sa aud de vre-o relatie sau baiat) .. i-am explicat viata mea fosta casnicie esuata.. el decizand ca pentru el nu e o problema asta daca isi doreste cu adevarat ceva. Mi-a redat increderea in mine si ma face-a sa simt din nou ca sunt iubita si ca incep sa ma reindragostesc si sa ma regasesc pe mine cea care era-m odata. Insa baiatul mi-a spus ca el ar vrea sa ma aibe langa el aproape nu la distanta .. parinti nu sunt de acord ai mei zic ca e prea repede dupa cateva luni ce il cunosc.. insa simt ca-l cunosc de-o viata e ceva diferit fata de ceea ce a fost cu fostul. In 2017 in februarie sa terminat casnicia. Dar divortul am reusit sa-l bag abia in mai 2018 pentru ca am dus o lupta grea cu parintii de convingere si intr-un final am reusit. De cand sa terminat casnicia pana l-am cunoscut pe baiatul cu care am acum o relatie nu am mai avut nici o legatura cu nimeni. Pe baiatul de acum il cunosc de ceva vreme pot spune de ceva luni de zile, stiu totul despre el.. el le-a spus parintilor lui despre trecutul meu iar pe ei nu ii deranjeaza. Insa ai mei is cu gura pe mine ca ma grabesc ca nu ajung sa cunosc mai bine si din astea. Il iubesc si ma face fericita. Se comporta bine sunte-m pe aceleasi principii si nu stiu ce sa fac 🙁 nu pot renunta la el insa mie si frica sa nu il pierd .. dati-mi un sfat va rog frumos!

    • Sorin spune:

      În viață sunt intersecții. Unele alegeri pot dura o viață. De exemplu, ceea de a nu fi cu cineva. Din perspectiva asta, a fi cu o persoană care te iubește și te respectă sună ca o decizie minunată. Oare de ce părinții tăi nu sunt la fel de încântați? Poate fi din două motive: fie le pasă de tine și nu vor să suferi, fie le pasă de ce spun ceilalți. Dacă le pasă de tine, este ok să le spui că riscul de a suferi în această relație există, dar dacă renunți la această relație, nu există doar risc, ci certitudine că vei suferi. Dacă le pasă de ce spun ceilalți, ei nu se vor schimba. Va trebui să alegi să faci ca ei sau împotriva lumii. Când ei se vor depărta de tine, vor face pe placul lumii și vor fi iertați (de lume), dar tu vei fi în afara familiei și lumii lor și va trebui să decizi ce este mai important, pentru că nu le poți avea pe amândouă. Nu-i vei putea convinge că știi mai bine și va fi o sursă de frustrare să încerci. Poți să nu te superi pe ei și să înțelegi că așa văd ei lumea. Decizia, deci, este a ta, fie că ți-o asumi, fie că nu. Tu vei trăi cu ea. În plus, ai tăi cred că știu mai multe, că au trăit mai mult, dar nu este o corelație între vârstă și înțelepciune. Poate, de asemenea, căsătoria nu este ceva spre care să te grăbești. Dar depinde și de contextul social din care faci parte. Unii oameni preferă relațiile prelungite (unii chiar atât de prelungite că le exasperează pe fetele din relație). Dacă se poartă în mediul tău social, și vrei, poți să stai cu el o perioadă, până trece iubirea intensă, ca să vedeți cum este dragostea de termen lung. Nimic nu te va proteja perfect, oricum. Vezi ce poți face să ai grijă de tine cât mai bine!

  • Ana spune:

    Bună. Am o problemă cu socrul meu îmi iubește foarte mult fetiță și asta mă bucură dar v într-o seara a spus că Adelina (așa o cheamă pe fetiță mea) e fata lui și că ea va stă cu el dar în sensul că va stăade tot cu el și atunci eu i-am zis că nu e normal copilul trebuie sa stea cu părinti lui nu cu bunici la bunici poate merge în vacanță în vizită dar nu să stea definitiv la ei și atunci el mia spus că lasă că mai are un pic și face 9 ani și ea va alege unde să stea și dacă ea vrea să stea cu ei și noi nu o lăsăm va merge la tribunal.Si mia mai zis asta de vro 2 ori da și vreau să menționez că e atașat de tataia pe că când era micuță cât lucrăm ei stătea cu bunici și am mai fost plecată 3 luni în străinătate. Nu știu cum să gestionez situația pe că când aud zicând așa iau foc și mă cert cu el .Mulțumesc.

    • Sorin spune:

      Cel mai probabil, va fi în regulă dacă ajungeți la tribunal. Copiii sunt luați de la părinți doar în condiții extreme. Chiar dacă va reuși, prin absurd, nu va schimba cu mai nimic relațiile voastre. Veți petrece același timp împreună și veți face aceleași lucruri. Este doar o formalitate care nu înseamnă altceva decât bani dați aiurea. Pe de altă parte, dacă simțiți că nu sunteți cei mai buni părinți, profitați de această oportunitate să învățați mai multe despre această artă și profesie și stabiliți o legătură mai solidă cu cea mică. Și poate și soțul ar putea fi mai implicat între tine și tatăl lui.

  • Corina spune:

    Buna, as vrea sa va cer parerea in legatura cu faptul de a tine sau nu legatura cu o persoana toxica, soacra mea, care ma considera dusmanul ei si ascunde de noi tot ce tine despre viata ei si a fiicei ei (copil din a doua casnicie, avuta cu al doilea sot). Cand ne cauta, ne intreaba numai despre noi si vorbeste despre altii. Trece mereu sub tacere ceea ce face ea si fiica ei, doar ca este foarte bolnava si nu spune clar ce diagnostic are si in general, nici un amanunt. I-a spus sotul ultima data ca ne-am cumparat o casa si mi-a zis ca i s-a parut ca s-a intrerupt linia telefonica deoarece dumneaei nu a mai scos nici un cuvant cateva minute.
    Ca sa intelegeti contextul, va explic putin conjunctura. Sunt impreuna cu sotul meu de 20 ani. Soacra a fost casatorita si divortata de doua ori dand vina exclusiv pe cei doi barbati. Merge mult la biserici, manastiri si tine mult post, pare o persoana foarte evlavioasa, se plange si spune ca sufera de multe boli si viziteaza multi medici. Are alergii la foarte multe medicamente. Intre sotul si sora lui sunt zece ani diferenta, iar el a fost paternalizat de catre soacra in sensul ca de cele mai multe ori trebuia sa-i dea bani sa o trimita pe fetita in vacante, sa stea cu ea, sa aiba grija de ea (chiar si eu am participat cu bani, mancare etc). Cat am fost prieteni,eu fiind studenta, am locuit in chirie la facultate in alt oras si i-am platit sotului drumurile sa vina sa ma vada caci nu avea salariu suficient, impartindu-l si cu mama lui din cate mi se plangea el(divortata deja a 2-a oara cand l-am cunoscut, el spunea ca de cate ori avea nevoie de bani se certa cu el sa-i dea sau nu cumpara de mancare in casa si nu platea gazul / curentul ca sa-l plateasca el). Cand am ajuns in strainate, soacra a spus sa trimitem macar cate o suma X acasa cum “face toata lumea”. Doar ca noi numai ce prinsesem un job foarte prost platit de dat ziare cu care abia acopeream chiria si nu prea ne ramanea de mancare. Banii de plecat in strainatate ii luase sotul cu imprumut de la banca. Eu m-am inscris la scoala si am primit bursa de excelenta iar cu aceasta bursa i-am platit datoriile la banca din Romania dupa nici un an de stat in strainatate. Am fost agresata verbal de fiica ei si de catre ea in repetate randuri incepand de atunci, timp de mai bine de 10 ani. Mi se repeta cu orice ocazie “ai fi facut tu ceva”, “numai ea stie ce e in sufletul ei” (scria sora lui pe mesager)etc. Pe sora lui o pregatisem pentru examenele de bacalaureat si ii platisem cursuri de pregatire la facultate la profesor universitar. Ii dadusem cadouri din putinii bani pe care ii aveam la scoala. Sotul nu s-a sesizat nici cand, inainte de a pleca in strainatate, sora lui a urlat la mine sa imi iau “zdremtele” din casa “ei” (a mamei, de fapt). Mi-a vorbit cu foarte multa ura. Aveam sa aflu peste cativa ani, ca mi-au vorbit asa deoarece considerau ca l-am inselat pe sot inainte sa ma mut cu el in strainatate. Au primit un mesaj pe telefonul sotului, telefon lasat cadou mamei lui la plecare. El ma intrebase daca sunt de acord si i-am spus ca da, normal. El avea acces la e-mail-urile mele, imi stia parolele, la celularul meu etc. Nu aveam nimic de ascuns. Nu mi-au dat niciodata ocazia sa ma explic, sa ma disculp. Am fost din start considerata c….. Cand a venit soacra in vizita a batut apropouri ca s-a intamplat ceva de mult si nu mai conteaza. M-a intrebat ca unde-s banii sotului…am ramas interzisa. Parintii mei i-au explicat ca eu am avut intotdeauna sume suficiente.
    Am venit in tara cand eram insarcinata si soacra mi-a spus ca sunt “rea si invidioasa” pe fiica sa. Aceste etichete mi le-a pus de fata cu mama mea si sotul meu (care conducea masina) ca raspuns la faptul ca am oprit-o din a-si lauda fiica. Eu nu am caracterizat-o pe fiica dumneaei, ci doar i-am precizat ca mi-a vorbit foarte urat si cu o mare lipsa de respect cand a venit la noi in casa in strainatate si am tinut-o cu cazare, mancare si i-am gasit si job ca sa isi adune niste banuti. Nu i-am pus etichete, i-am spus doar ca doar ca mi-a vorbit urat si nu mi-a placut comportamentul ei. Cand ii scriam cumnatei, treceau mereu saptamani intregi cand nu raspundea. O intrebam daca a primit e-mail-urile mele si raspundea plictisita ca da… Am incetat sa mai scriu. A avut un prieten cu care spera sa se casatoreasca. Ne-a cerut sa fim nasi si am acceptat. Intr-un final s-a despartit de el dupa 8 ani de prietenie. S-a invitat la noi cu al 2-lea si am primit-o in casa. Cat a stat la noi, nu m-a ajutat cu nimic. Sora acestuia a venit si ea in vizita sa ne cunoasca. Cumnata mea s-a purtat foarte frumos cu ea. Dintr-o data aranja si aduna de pe masa, desi pana atunci, nu a miscat un deget cat a fost cu mine. M-am simtit ultimul om deoarece imi facea si observatii, cand eram singure, intre patru ochi, ca m-am ingrasat etc.
    Am fost tratata ca un cetatean de mana a doua, tot timpul cu dusmanie. Am inceput sa citesc foarte mult si mi-am dat seama ca am avut de-a face cu un comportament pasiv-agresiv pe o durata de peste 10 ani. Ce credeti? este bine sa ma distantez si sa nu mai tin deloc legatura cu astfel de persoane? pe de alta parte, ma gandesc ca e mama si imi pare rau pentru ea. Dar m-au distrus sufleteste.

    • Sorin spune:

      Îți mai recomand și cartea “Jocuri pentru adulți” (original “Games people play”). Ai jucat “Încercam doar să te ajut”. Altfel spus, ai încercat să fii bună, să te ridici la nivelul valorilor tale, să joci corect, să-i ajuți și pe cei din urma ta pentru că tu crezi în egalitate și dreptate. Dacă citești primul meu articol de aici, ești pe la un verde. Ele, în schimb, nu. Sunt pe la un roșu, ele folosesc mediul din jur în avantajul lor, se gândesc doar la ele și reușitele lor. Reușitele altora le enervează pentru și li se par nedrepte. Mersul la biserică este nu petru a învăța umilință și compasiune, ci pentru a fi “teacher’s pet” al zeității și a primi mai mult ca ceilalți, de aceea i se pare incorect când alții au succes. Ce poți face? Nu sunteți compatibile, nu vor vedea ce faci ca ceva ce oferi, te vor ataca atunci când te vei retrage petru că li se pare că le ești datoare. Alături de ele fericirea ta va fi mereu umbrită. Valorile tale pentru o lume mai bună sunt folosite împotriva ta și împotriva scopului lor. Durerea duce la evoluție, iar tu nu le lași să evolueze. Rămân copii răsfățați.

  • AlinaGradi spune:

    Buna,
    wow!!! m a lasat fara cuvinte raspunsul tau. wai cat de mult imi place cum vezi lucrurile!!! Atunci ar fi bine sa o ddeblochez la mesaje si daca ea incearca sa imi transmita ceva,macar sa poata. Ar fi o idee sa tin cumva leg cu ea ca poate el chiar cum sp,se bucura ca noi doua nu stim nimic concret. Ma gandesc bn ce sa fac. Ms mult din inima!

  • Rada spune:

    Sint împreuna cu sotul meu de 28 de ani , in ultima vreme trece printr-un episod depresiv , era un tip calm , tolerant , un introvertit, iar eu opusul lui , o personalitate puternica , vorbăreață , perfecționistă,impulsiva uneori , dar iubitoare, harnică pina , laepuizare, fac totul pentru ai mei …problema mea e ca am așteptări din partea lor, al soțului de fapt, adică, singurul lucru pe care mi-l doresc din partea lui ar fi mai multa atenție, sa simt ca însemn ceva pt el… de cind are problema asta , ma învinovățește mereu, ma amenință cu despărțirea …nu suporta sa ii spun nimic din dorințele si nemulțumirile mele.Eu sint probabil mai insistenta , dar nu pot sa vad cum trece timpul si el parca trăiește intr-o lume Paralela cu a mea.sint f multe de povestit dar esențialul ar fi acesta …nu știu cum sa ma comport

    • Sorin spune:

      Sexul este, de obicei, un mod de a te apropia de un bărbat. Poate dacă îl atragi se simte mai apropiat după și vrea să vorbească. O altă formă este să te comporți prietenos cu el, să fii deschisă când zice ceva. Să nu-l cerți când nu zice, pentru că dacă va vrea să zică, va simți că pierde. Este posibil, însă, că ce ține în el este ceva ce nu vrei să auzi. Dar poate este doar legat de faptul că-i trece viața și nu s-a ridicat la nivelul viselor din tinerețe. Nu-l vei putea ajuta. Poate doar un psiholog. Mă gândesc, de fapt, că sunt șanse mici să-l poți ajuta orice ar spune. Ce-i de făcut? Să accepți schimbarea care s-a întâmplat, aș zice. Va fi de durată oriunde ar duce acest drum. Sună, poate, trist. Caută alte bucurii în care să-l inviți. Nu-ți construi viața în jurul tăcerii lui.

  • Alina Gradi spune:

    Buna,
    ..POATE nu am fost eu explicita. INTREBAREA era de ce m-a deblocat fosta fostului meu pe fb?Ce scop are? Ea mi-a zis ca s-au impacat,el insa mi-a zis ca nu mai e nici cu ea,nici cu mine. Se pare ca el nu a mintit din moment ce ea nu-i sigura de asta si m-a deblocat pe fb ca sa caute un raspuns. Acum aici sunt nedumerita: de ce m-a deblocat ea? fie s-au impacat si atunci nu crede ca el a terminat cu mine,fie nu crede nici ea ca el a renuntat la am2?Asta-i dilema mea. 🙁 Cat despe daca-l vreau inapoi,da. Nu pot nega. Eu l-am iiubit,il iubesc si sper doar ca intr-o zi el sa realizeze ca mi-a gresit si ca m-a pierdut din prostia lui.Insa ce ma tine inca agatata este ca el urmeaza sa vina in Ro sa isi sustina un ex si innca sper ca se intampla ceva atunci..daca insa nu se intampla,acela o sa fie momentul cand ultima speranta se naruie. Nu pot accepta ca nici macar nu a incercat sa vb despre cele intamplate si a preferat sa fuga de expl.Ar fi trebuit macar atat sa faca din respect fata de sexul feminin. De fapt asta i ce astept de la el in aceasta perioada.Mentionez ca eu nu-l caut,pur si simplu merg totusi mai departe dar cu acea mica speranta.Mii de multumiri!

    • Sorin spune:

      Am înțeles întrebarea, dar nu știu raspunsul. Pot să citesc printre rânduri, dar este mai greu fără rânduri (de la ea, adică). Probabil vrea să știe despre tine și el. Dar asta ar fi valid și dacă s-ar fi împăcat și dacă nu. Poate se va întâlni cu el și vrea ca tu să vezi pozele, ca să te descurajeze. Poate vrea să vadă dacă se întâlnește cu tine. Am aceleași ipoteze ca și tine. Ce contează, însă? Nu este ca și cum vei renunța, nu? Nu este ca și cum va fi definitiv cu ea doar că se împacă. Informația asta este mult mai puțin valoroasă față de cât efort depui pentru ea. Și faptul că vă feriți una de alta este exact ce-l ajută pe el să beneficieze de ce-i oferiți fiecare. Și de ce nu a oferit explicații? Că nu vrea să încheie definitiv. Vrea doar să-ți ofere mai puțin cu speranța ca el să primească cel puțin la fel de mult.

  • Alina Gradi spune:

    Buna Sorin,
    Sunt uimita ca rivala mea(fosta sau actuala sau amica cum sp el,a fostului meu) m a deblocat pe fb!!! Mare mi a fost mirarea cand cautam ceva si mi-a aparut ea!!! Oare care-i scopul ei de m a deblocat? Ce parere ai? El nu mai e cu mine,iar cu ea mi-a zis ca-i amic. Ce scop ar avea ea sa ma urmareasca? Ea este blocata la mine pe fb la mesaje. Sa o deblochez? Poate vrea sa imi transmita ceva? Multumesc!

    • Sorin spune:

      Ce-ți dorești? Dacă vrei să treci peste și să cauți un alt partener… (știi care ar fi cea mai bună decizie), dacă vrei să știi mai multe despre el, să-l urmărești… (știi, de asemenea). Gândește-te, totuși, că viața e scurtă și că următorul partener nu va fi deloc încântat că ai atârnat atât la fostul. De asemenea, nu ajunge să te convingi că nu poți avea o relație, cel mai apropiat lucru fiind să urmărești un fost (convingerea asta nefiind conștientă, este greu să te prinzi când a-si atins-o, dar îți va guverna viața). Nu zic să nu mai încerci, dar decide de acum cât timp vei aloca și ține-te de plan.

  • Adela spune:

    Buna ziua. Am cunoscut un tip in urma cu 2 luni. Toate frumoase, bune, totul a evoluat rapid, dorinta de a fi cat mai mult impreuna, de a cunoaste familia, prieteni, mesaje, telefoane, zilnic, chiar s-a mutat la mine in scurt timp. De vreo saptamana l-am simtit distant, rece, pana cand a ajuns sa imi spuna ca ar trebui sa o luam mai usor, ca asa trebuia de la inceput, ca trebuie sa ne cunoastem, ca vrea sa stea la el si ca ne vom vedea atunci cand se va putea, pentru ca locuim in localitati diferite, deci nu ar fi posibil sa ne vedem zilnic. Problema se pune ca eu am senzatia de retragere, de abandon darorita acestei schimbari, am avut chiar cateva discutii mai aprinse pe tema asta si am simtit ca il streseaza acest lucru. Mi-a spus chiar ca felul in care au decurs lucrurile, atat de repede, il sperie. Problema este ce sa fac eu, cum sa reactionez, cum sa ma comport? Nu vreau sa presez, dar nici sa creda ca face doar cum vrea el.
    Dacă se ajunge oricum la distanțare, este ceea ce este. Îți poți pune un timp pe care i-l dai să se gândească și ce se va întâmpla atunci.

    • Sorin spune:

      Înțeleg că te-ai simți folosită. Ai investit, ai lăsat jos garda și s-a ajuns aici. Pare că ai facut-o pentru el, totuși. I-ai oferit mai mult decât erai dispusă, ai lăsat la preț și el acum pare că s-a răzgândit și nu mai vrea să cumpere. Este acel moment neplăcut din viață care are potențialul unei lecții: fie oferi cu porția jucând ca la șah (eu o mișcare, tu o mișcare), fie oferi atât cât ai chef și când ai chef pentru tine, astfel încât să nu ai regrete orice s-ar întâmpla.
      Legat de această situație, nu pot să cuprind cu mintea o situație în care un băiat ar acționa așa fără să fie o altă fată în peisaj. Dar sunt destule lucruri pe care nu le pot cuprinde cu mintea așa că mai bine îl întrebi ce, exact, îl sperie? Că trebuie să te ia de soție? Și, dacă da, în cât timp îi este teamă că va trebui să facă asta? Ce vrea să facă cu timpul pe care l-ar obține și nu poate să facă stând la tine? Pune întrebări cât mai specifice.

  • CristinaS spune:

    Buna ziua, cum sa ma comport cu o persoana, femeie care are cu 10 ani mai mult ca mine, si care este convnsa ca o mint si ca ii fac rau ? u snt sincera cu dansa, dar ea imi pune la indoiala absolut orice, pana la a ma traumatiza (ma provoaca cu anumite cuvinte sa vada daca reactionez, si daca da, spune ca e semn ca avea dreptate pt ca altfe nu ma enervam, ma pune sa ma uit mereu in ochii ei ca dovada ca nu minte etc.). Nu stiu cum sa fac sa scap, sanu ma mai caute. Deoarece ma cauta sa o ajut cu diverse lucruri, si mi-e frica sa o refuz, sa nu creada si mai tare ca are dreptate . Nu ii vreau raul nu i-am facut rau niciodata dar ma banuieste incontinuu si e convinsa ca are dreptate, ca eu nu am alta treaba decat sa ma tin dupa dansa sa ii fac rau…
    Va rog ajutati-ma, pentu ca nu stiu cum sa fac sa nu mai avem nici legatura. Ea ma tot cauta. Si orice fac sau spun, o ia drept minciuna !
    Simt adeseori ca nu mai pot, mi-e frica de ea, tremur toata numai cand vad ca ma suna mi-e ff frica de ea, este si o fire apriga, rece si agresiva verbal cand se simte atacata (si se simte deseori atacata, fara macar sa am cea mai mica intentie in acest sens !!!!).

    • Sorin spune:

      Nu vei reuși să-i demonstrezi că ești sinceră niciodată. De altfel, folosește asta ca și putere asupra ta. Este ceea ce se numește “cu probleme psihice”. Se numește mai precis de atât, de fapt, dar psihiatria nu mi-a plăcut foarte tare. Oricum, nu poți câștiga cu ea. Ceea ce poți face este să-i spui că are dreptate, că nu ești o persoană de încredere și că ar trebui să se ferească de tine. Alternativ, o poți întreba de ce te tot căuta dacă nu are încredere în tine. Sau poți fi sinceră și-i poți spune că te temi de ea și nu mai vrei să te caute (asta ar fi cea mai matură opțiune). Îi poți supune și că prin comportamentul ei te exploatează și te îndepărtează și că avea consecința asta și pe viitor dacă nu-și schimbă abordarea. Oricum ar fi, dacă nu o confrunți, va face ce va vrea cu tine. Dacă îți este greu față în față, îi poți scrie un bilet. Și când va veni să te certe, să-i spui doar ce simți “îmi este frică acum. Mi-ar plăcea să nu te mai răstești la mine. Nu vreau să mai trec iarăși prin asta, deci nu mai vreau să păstrăm legătura…”. Poți cere unei prietene sau prieten să-ți fie aproape. Nu fi agresivă, totuși. Nici tu, nici cealaltă persoană. Nu escalada situația, pentru siguranța ta și pentru că este bolnavă și n-are rost să te răzbuni.

  • Cum ar trebui sa trec peste aceste momente, sotul meu e indragostit lulea in sora mea mai mica cu 5ani. Si pretinde ca ne iubeste pe ambele si nu poate trece peste aceasta stare.

    • Sorin spune:

      Cum simte sora ta? Noi simțim iubire față de cineva adesea și că ne simțim apreciați de alte persoane sau că interpretăm greșit anumite gesturi. Dacă sora ta nu vrea să aibă de a face cu el, minunat ar fi să-i spună asta limpede și fără ambiguități. Dacă și ea îl place, niște distanță față de ea poate ajuta lucrurile. Doar că, probabil, sora ta este una din multele de care se poate îndrăgosti și variantele de deasupra doar îți mai câștigă timp până la următoarea dramă. Caz în care este util să învețe că faptul că simte ceva nu înseamnă nimic. Nu înseamnă că este predestinat să fie cu amândouă, nu înseamnă că trebuie să-și urmeze inima și să nu-i pese de cei din jur, nu înseamnă că trebuie să tolerezi un astfel de comportament, nu înseamnă că promisiunile și planurile făcute cu tine nu mai au importanță. Este normal să ne placă sau să iubim mai multe persoane într-o viață, este la fel de normal să rămânem responsabili și să ne asumăm deciziile luate. Cu atât mai mult cu cât viața cu cealaltă persoană va fi la fel de imperfectă în scurt timp.

  • Mirela Elena spune:

    Buna ziua!Totul incepe asa:anul trecut parintii mei au hotarat sa ma mute de la o scoala la alta,tata lucreaza in Iasi si mama s-a dus cu el sa lucreze si ea acolo.Dimineata cand ma trezesc nu ii vad si nu ii aud imi vine sa plang pentru ca ma simt singura,uitata,ne iubita.Nu stiu ce as putea face sa nu ma mai simt asa.
    Am nevoie de sfaturi si ce as putea face ca sa mai pot rezista inca cativa anisori!

    • Sorin spune:

      Nu-i știu, neapărat, pe părinții tăi, dar, aproape întotdeauna părinții își iubesc copiii și foarte des nu știu să arate asta. Nu înțelege că fac tot efortul ăsta de a lucra în alt oraș, de a munci ore întregi la un serviciu doar ca să ferească de tine. Cu siguranță se luptă pentru o viață mai bună și pentru ei și pentru tine. Mulți părinți cred (și nu sunt departe de adevăr, doar că nu se reduce la asta) că este o formă de iubire să facă bani cât mai mulți pe care să-i ofere și copiilor. Știu că nu este ușor nici pentru tine. Nico pentru ei nu este probabil (îi poți întreba). Și încearcă să te clarifici ce comportamente specifice ai vrea să vezi la ei care să te facă să te simți mai iubită și discută cu ei și vezi ce poate fi pus în aplicare și cât de des să fie.

  • simona spune:

    Nu stiu cum sa vb cu el——e foarte complicat …a avut o zi grea la munca si arunca cu noroi in mine sau cauta motiv de cearta….Nu stiu cum sa fac sa fie bine ….nu locuim inpreuna inca-

    • Sorin spune:

      Când aruncă cu noroi în tine, îl poți întreba direct cum își dorește să reacționezi la comportamentul lui. Ce i-ar plăcea să se întâmple? Și-ar dori să suferi? Cu ce l-ar ajuta asta? Ce l-ar ajuta mai mult? Dacă continuă să fie agresiv fără motiv sau cu motive minore, poate ar trebui să te întrebi ce înseamnă relația pentru tine? Ce ți-ar plăcea să obții din ea?

  • Ana maria spune:

    Eu cu iubitul suntem impreuna de aproape două luni dar noi ne cunoastem de foarte multi ani iar am facut si sex dar in fata prietenilor si in fata tuturor ne comportăm de parca nu ne cunoastem el imi mai arunca asa priviri dar de ce se ascunde ? El a spus că ma iubeste a spus că nu foarte mult dar ma iubeste si ca o sa ma iubească mai mult

    • Sorin spune:

      Eu când făceam asta mă gândeam că poate fata nu vrea ca prietenii noștri să știe. Întreabă-l. Spune-i ce ți-ai dori. Poate doar acționează din inerție.

  • ALINA GRADI spune:

    ..si cu toate astea eu tot il iubesc,parca mai mult dupa despartire. 🙁 Am zile cand plang in hohote,merg la biserica,imi amintec mom bune si rele,ma agat de unele chestii cum ar fi: i a zis lui cnva care are har ca i am facut vraji(fosta lui i a sp asa ceva) dar oare la ce s a referit? Sau i au sp prietenii ca i cam subjugat,oare dc? Asta ma face sa cred ca el a fost indragostit de mn dar orgoliu ca i am scris satencei de el nu l lasa sa fie cu mn.Desi l am convins ca nu eu,el simte ca eu. Il iubesc foarte mult.Mentionez ca din ziua cand mi a zis ca nu i nici cu mn si l am blocat,nu l am mai cautat nici eu.De at atatea scenarii,plans,biserica smd. Sunt mai bn dar tot nu imi vine sa cred ca el era asa,ca el chiar a renuntat la mine.Poate s a impacat cu ea,nu stiu…. Nu stiu ce sa fac? 🙁 Mai sp ca ar tr sa vina in tara in perioada asta si poate ma cauta dar putin probabil daca nu m a iubit. 🙁

    • Sorin spune:

      Seamănă suspect de mult cu medicul menționat câteva mesaje mai jos. Chiar dacă este doar o coincidență, este ușor de observat că ținta lui este să numere fetele care îi trec prin pat. Încercă să obțină cât mai mult de la viață, luând din viețile celorlalți. Nu vrea o căsătorie sau o relație exclusivă. Nu vrea să rupă relațiile cu nimeni, în mod deosebit, ca să poată să obțină sex cu ușurință. Fetele, pentru el, nu sunt persoane, ci corpuri de exploatat. Este interesat de tine până ajungi să faci sex cu el, apoi îți va căuta un loc în calendar. Îl poți iubi în continuare dacă vrei (poți să nu; vezi un articol pe aici), dar nu te aștepta la reciprocitate. Chiar dacă o fată îl va convinge, nu va dura atât de mult. Îți lipsește o altă poveste de dragoste care să-i dea de mâncare fanteziei tale. Vezi articole pe acest site, cum spuneam, pentru mai multă claritate asupra modului în care funcționează mintea.

  • ALINA GRADI spune:

    Am uitat sa mentionez ca a venit relativ devreme sa imi cunoasca fam,lucru ce imi doream si eu de la el,trecusera 6 luni ,dar pr l a socat cand a vazut ca nu sunt o fam cu bani ci de oameni simpli,saraci si nici eu nu castig nu stiu cat,el se astepta pr sa castig mult. Sa fie oare si asta un motiv ptr care apoi s a racit fata de mine? Offf atatea intrebari! El castiga mult,acum s a ajuns din copil simplu de la tara ditamai medicul,dar are 40 de ani si tot nu a gasit aleasa,oare nu e bipolar? Nu stiu,dar asa imi da de inteles. 🙁

  • ALINA GRADI spune:

    Buna ,
    Din disperare am intrat si eu pe net sa caut unele raspunsuri din lipsa financiara de a merge la psiholog.Am citit toate temele tale de aici si indraznesc sa te intreb:
    Povestea mea incepe asa: Am fost agatata pe fb de un tip care lucreaza intr o alta tara ca medic.Eu sunt o tipa care arat bn fizic si avand pr prietenii comuni m a agatat,mi a tot scris pana intr o zi i am zis cand vine in tara sa ne vdm la un suc live ca nu imi plac com pe fb.Zis si facut. A venit in tara in toamna anului 2017 si l am dus intr un parc,acolo el m a pupat(doar ce ma vazuse live,vorbiseram doar pe fb,webcam),m am socat de legatura dintre noi de parca ne stiam de mult timp.Nu l am indragit si el stia ca nu imi place ,ca l vedeam urat.A plecat inapoi din tara,am continuat sa comunicam,ba chiar mi a zis iubi,m a blocat.Intr o zi m a jignit (parea gelos) si l am blocat o luna de zile,nu l vroiam clar,il vedeam urat,rel la distanta etc. Intre timp mi a luat bilet sa merg la el sa ne cunoastem mai bn,el stia clar ce vrea,eu credeam in baiatul care vrea sa ma cunoasca,nu sex..dar s a intamplat faza cu jignirea un cuv deplasat si l am blocat cum spuneam o luna.A revenit fix cu o zi inainte sa trebuiasca sa merg la el ptr ca biletul era luat,insa eu am avut ceva pr grave in fam si nu m am dus si oricum nu l mai vroiam. El atunci s a oferit sa ma ajute cu pr si am reinceput sa vb zilnic,sa ne vdm pe web,pana intr o zi cand de rusine ca luase at biletul,am luat bilet si m am dus la el sa nu pic de rusine. Ma asteptam sa fie baiatul acela clasic,nu sa astepte sex.El clar ca nu era ce imi doream si m a dezamagit ca am facut dragoste fix din acea seara..in fine a fost ceva scurt iar eu m am intors in tara.Am continuat sa comunicam si la o luna m a convins sa merg dinou la el,eu am facut compromis ptr ca nu imi placea de el dar am zis e uratel,naiv,asta nu ma inseala,e prea ocupat. M am dus dinou la el,a fost de vis,mom.in care s a declansat ceva si m am indragostit de el in acea mini vacanta,el si a dat seama ptr ca eu incepusem sa fac compromisuri,sa fac practic ca el,nu l sunam,nu l deranjam etc. Dupa asta normal ca imi doream sa l revad,trecuse o luna si ceva,el se fofilea,simteam ca ceva nu i ok dar credeam ca i fffff ocupat cu serviciu,i am sp ca ceva nu i ok si ma asigura ca i doar obosit si alte pretexte,la un moment dat i am sp sa incheiem ca rel nu merge in directia buna,mereu insista ca i doar decizia mea,a lui nu,el nu vrea sa ne despartim,deci ma convingea mereu sa merg mai departe. Intr o zi s a adeverit ce banuiam,ca ma inseala.Am primit msj pe fb de la o fata ca e iub ei,am zis ca lesin.Dinou m a facut sa l cred motivand ca rel era la inceput cu mn si el si ca nu avea incredere in mn(fiind pers pub oarecum) si ca a gresit. L am iertat,cu acea fata a incheiat ptr ca ea mi a scris mie si el nu suporta asta si ea stia. Am trecut oarecum peste dar increderea in el era zero,tot timpul credeam ca minte dar il iubeam si asta e,mergeam mai departe. La o luna dupa primul incident apare o alta fata care mi a scris tot pe fb.Am fost mai socata dar iubirea ptr el dinou in final m a det sa l iert cu desigur mereu ii strigam. In clc el avea o iubita din satul lui de 2 ani dar se vedeau la 3 luni,o alta de 1 an si ceva si pe mine. In final parea ca m a ales pe mn dar nu se comporta conf celor intamplate ci era nervos,ocupat smd,fapt ce m a facut sa ma gandesc ca nu a incheiat cu fata din sat pe care se pare ca o iubea sau nu stiu ce era dar avea mare incredere in respectiva,se vedea ca sufera ca a ranit o etc.Dupa toate astea a venit in Ro si m a socat cand mi a zis ca i in Ro dar nu ne putem vedea ca el are un ex ffff important de dat ptr cariera lui si tr sa fie egoist ca altfel il pierde. Fata pe care o avea de 2 ani locuia in Buc clar mi am dat seama ca s a revazut cu ea si poate s au impacat,i am zis si mi a zis ca s filmele mele dar facea contrariu. A stat 2 sapt din 3 in Buc,apoi cand i am sp ca nu i normal sa nu ne vedem fiind in RO si macar parintii sa si vada,a mers la parinti.Il sun cand era la parinti crezand ca nu i mai atat de ocupat si mi a sp ca vrea sa se bucure de ei nu sa stea la tel cu mn.At mi am dat seama ca el nu mai simte nimic ptr mn.De aici asa zis de ocupat.Am luat decizia sa pun punct.El a zis ca el nu pune fac ce vreau.L am blocat peste tot,nu a insistat. La o sapt cand a vazut pr ca eu chiar am pus pct,mi a scris Cf ingerasi,Ingeras buclucas..nu i am rasp ptr ca era blocat si nu i am vz mesajul. Ma luase dorul de el si nu stiam cum sa aflu daca el s a impacat cu fosta,asa ca am facut un fb fals si m am dat o consateanca a ei si am scos de la ea daca e cu el si am aflat ca nu era din rasp ei pana sa se prinda ea ca eu sunt. Apoi am vrut sa stie satenii ce nesimtit e el si sa afle satenii de ei 2 (ptr ca nu stiau nici parintii lor de ei)in ideea ca el crede ca ea a facut cont (mai facuse) si stiam ca lui nu i place treaba asta si speram sa o indep.pe ea din viata lui ptr ca vedeam ca l influenteaza mult. Desigur ca o sateana i a zis lui,i a zis si ea si el a banuit ca eu am facut asta si a zis ca nu ma iarta. Eu nu i am recunoscut si i am zis ca ea,apoi l am intrebat de e cu ea si a zis ca e amica lui. I am sp ca nu poate fi amica fiind ranita(doar ce aflase de mn ea) si ca isi vede interesul. El nu credea si nu auzea nimic din ce i ziceam eu,dar ce i zicea ea era sfant. Nu inteleg dc nu avea incredere in mn desi nu l am mintit niciodata?Apoi de la atata cearta a zis ca nu mai e nici cu ea,nici cu mn.Am incercat sa vb cu el sa continuam si sa trecem peste toate si nu a vrut.At l am blocat peste tot si e o luna si ceva si nu a mai revenit. Oare chiar nu m a iubit? Nu stiu a facut anumite lucruri si mi e greu sa cred dar daca nu a mai reveni e clar ca nu m a iubit. Poate fi orgoliu mai presus de iubire? Mii de scuze si sper sa primesc un raspuns. Ideea e ca sufar enorm si as vrea sa revina si l as ierta ptr tot daor daca l asi simti ca i sincer. Credeti ca ar trebui sa l deblochez pe fb?Eu nu pot face niciun pas nu din orgoliu ci ptr ca el a pus punct,el ar trebui sa revina,nu? Multumesc!

  • DanaF spune:

    Buna Sorin,
    Iti multumesc din inima ptr raspuns. L am meditat foarte bine si da ,iti dau dreptate. Desi in prima faza am tins sa l vad tipul naiv care printr un pur ne noroc sau noroc s a trezit cu 3 femei in viata lui,apoi mi am dat seama ca tipu stia fb ce face si omul le testa si poate alegea vreuna dar testand la nesfarsit. Are 41 de ani si nici pana acum din clar arsenalul de fete nu si a gasit aleasa sau poate nu vrea sa si o gaseasca din prea multe frustrari sau stiu eu ce alte motive?! Eu il consider un frustrat,un bipolar si un arogant care din baiatul simplu de la tara a ajuns medic in alta tara si crede ca acum e lumea lui si poate sa isi schimbe partenerele cum vrea. Atat sper ca intr o zi sa gaseasca fata mult dorita si sa se intoarca roata sa sufere si el cum am suferit noi celelalte. Pana acum vroiam sa fac eu dinou un pas spre impacare,insa m am gandit foarte bine si nu ma merita. Nu o sa se maturizeze niciodata si mai mult de i o boala nu cred ca poate fi tratat fara ca cei din jur sa i zica franc sau fara ca el singur sa realizeze ca are 41 de ani si nu are o familie. Eu iti multumesc si iti doresc numai bine cu promisiunea certa ca voi pune pret pe mine.

    • Sorin spune:

      Dacă aș spune că mă bucur, te-aș încuraja să-ți pese de ce spun alții. Important este să-ți maximizezi șansele la fericire. Dacă asta îmbunătățește șansele, ești pe drumul cel bun.

  • Sorin spune:

    Bună as vrea sa stiu cum pot sa o ajut pe nevasta mea?ne-am căsătorit de 5 luni si in curând cu ajutorul Domnului o sa facem cunostinta cu bebe.!are o problema cu caracterul e foarte foarte tăcută doar ma aproba nu are nimic de spus,nu stiu ce sa mai fac am tot încercat să vb cu ea in mai multe feluri de a afla de ce e in starea asta, dar fara rost. are o problema ori e depresivă ori e altceva si tin sa spun ca nu are mai deloc incredere in ea.va rog sa ma sfătuiți.

    • Sorin spune:

      Mersul la psiholog ar putea-o ajuta. Singură. De avut ceva de supus, asigur are. Toți avem, chiar dacă spunem sau ținem în noi. S-ar putea să nu fie ceva ce ție ți-ar plăcea să auzi. Poate nu vrea să se confrunte cu tine, vrea să nu te supere. Poate te superi ușor sau o corectezi frecvent. Poate critici mult. Tu nu vei ști răspunsul la aceste întrebări. Ne este greu să ne vedem pe noi. Întreabă-ți prietenii cum te văd. De reținut că toată comunicarea ține de context. Altfel spus, ea este așa cu tine pentru că și tu contribui. Află cum. Desigur, nu depinde doar de tine, motiv pentru care spuneam să meargă la psiholog. Că viața e prea scurtă s-o trăiești cu dificultăți în comunicare!

  • Gabi spune:

    Am venit in străinătate cu iubitul meu. De când am venit bea in fiecare seara, mie nu-mi convine chestia asta. Și-a schimbat și comportamentul e indiferent, nepăsător… ca și cum nu as exista. I-am spus ca vreau sa plec ca nu se mai poate așa și a zis sa rămân sa nu-l las singur ca se va schimba, sa-i mai dau o șansa. Ce sfat mi-ați putea da?

    • Sorin spune:

      Pare că a avut un impact ceva. Poate faptul că a venit în țară este un pas înapoi pentru el. Poate ce a găsit îl întristează. Poate că nu mai are un plan care să-l anime. Dacă vrei, îl poți întreba ce se întâmplă? Nu aștepta un moment când ești furioasă să-l întrebi. Rareori se fac conversații eficiente când orgoliile sunt în flăcări.

  • Raluca spune:

    Buna ziua!

    Cum nimic nu e intamplator, azi am citit cateva articole la care ati raspuns.Niciodata nu am citit despre problemele de cuplu, dar probabil simt nevoia sa povestesc secretul meu.

    In urma cu sapte ani am inceput o relatie cu un baiat mult mai tanar ca mine. Cu un copil de 3 ani si monotonia zilnica am fost vrajita si dornica sa filtrez.
    Primii doi ani m-am simtit vinovata, ma temeam de Dumnezeu si ii spuneam ca trebuie sa aiba o prietena, ca relatia noastra nu are nici un viitor. La insistentele sotului de a mai face un bebe, am ramas insarcinata. In aceasta perioada am vorbit doar la telefon, zilnic sau la doua zile. Era momentul sa punem punct, dar dupa doua luni de la nasterea fetitei am reluat relatia, iar am cedat, el ma iubea la fel. Si acum imi zice ca simte ca e fetita lui, chiar daca stie ca nu ne-am intalnit cu o luna inainte de a ramane insarcinata.
    Au urmat perioade cand a fost plecat din tara. Vorbeam zilnic si cand puteam eu stateam pana noaptea tarziu pe web. Niciodata nu i-am spus ce simt, doar ca tin la el, atat. Am refuzat ideea de ai da iluzii, mi-am impus de la inceput ca nu vreau sa ma indragostesc. Tanjeste si acum dupa un -te iubesc-. Nu e cu nimic mai bun ca sotul meu, doar clipele de preludiu si clipele in care sunt cu el ma incita( ca e interzis, zic eu ). Acelasi temperament vulcanic, dar iubitori.
    Problema si nelinistea mea a inceput acum cand in sfarsit a inceput o relatie. Tot la insistentele mele din toti acesti ani. Eu il vedeam insurat si noi sa ne intalnim in continuare. Si parintii i-au tot spus ca nu are pe nimeni etc. Sunt egoista. Imi spune ca simte ca pe mine ma inseala, ca fara mine nu e complet, ca ii este draga acea fata, dar pe mine ma iubeste. Concluzia e ca vrea exact ceea ce eu nu pot sa-i ofer. Nu pot sa-i interzic aceasta relatie, nu am acest drept, dar ma enervez si sunt geloasa. Intr-o cearta mai aprinsa m-a intrebat daca divortez. Copii nu ar fi o problema si el ar pleca de acasa. Eu nu am motive si nu pot sa fac acest lucru. Este foarte gelos pe sotul meu si imi reproseaza ca el a suferit 7 ani, a acceptat si accepta pentru ca altfel nu s-ar fi putut intalni cu mine.
    Nu stiu daca sa renunt acum la el, sa il las sa-si traiasca viata. Nu stiu daca il iubesc sau e o chestiune de nervi ca e doar al meu si ca sunt egoista. Ma tem ca nu o sa ma mai iubeasca cu toate ca simt ca ma iubeste foarte mult. Acum nu imi da telefonul pentru ca are mesaje si poze, cica sa nu ma raneasca. Exact asa fac si eu. Zice ca atunci cand ne intalnim vrea sa fim doar noi. A mai avut o aventura in strainatate, dar nu m-a afectat asa tare. Am momente cand sunt indiferenta, cand sunt suparata. El nu vrea sa renunte la mine. Daca nu il sun 2 zile ma cauta si este nervos, iritat, irascibil, face foarte urat. Daca ma comport mai rece este suparat.
    Vrea relatie paralela si eu sa il inteleg pentru ca asa a facut si el. Ma intreaba mai des daca am facut dragoste cu sotul meu. Acum 2 zile o ora m-a terorizat cu gelozia lui vis-a-vis de relatia sexuala pe care o am cu sotul meu.
    Este o relatie toxica, ar trebui sa pun punct? Ma suna, imi scrie, imi spune ca ma iubeste, dar eu ma indoiesc pentru ca stiu ca se intalneste si cu ea.

    Va multumesc pentru timpul acordat.
    Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva.

    • Sorin spune:

      Tânjim toți să cucerim lumea, să fim iubiți de toți, să fim vedete, măcar pentru câteva persoane. Este o dorință cărora multora le este greu să reziste. Este în regulă să faci parte din “multora”. Ce-a fost a fost! Ce vrei de la viață acum? Bănuiesc că te-ai învățat cu emoția acum și că viața ta va fi searbădă doar cu soțul tău. Pe de altă parte, dacă soțul tău ar fi în aceeași situație ce ți-ai dori? Ai vrea să-l ierți, să plece sau să continue? Ai vrea să-ți spună sau să-ți ascundă? Dacă ai fi unul din copiii tăi ce ți-ai dori să se întâmple? Te invit să vezi și perspectivele celor apropiați ție, pentru că viața lor, ai promis la un moment dat că face parte din viața ta și nu le-ai spus că ceva s-ar fi schimbat. Cel mai probabil ei cred că faci aceleași sacrificii ca și ei. Nu te gândi că te judec. Nu sunt în viața ta ca să-ți spun ce cred eu că este bine sau rău. Te intreb dacă vrei să continui să te ascunzi, rușinată de comportamentul tău sau vrei să-ți asumi viața, să oferi celorlalți ceea ce vrei să primești și să trebuiască să găsești lucruri interesante de făcut cu partenerul pe care îl alegi și să găsești altceva care să creeze emoțiile intense cu care te obișnuisei. Nu trebuie să faci ce nu simți. Gândește-te unde vrei să se îndrepte viața ta, stabilește-ți un plan și urmează-l.

  • danaF spune:

    Buna,
    M-am despartit de fostul dar e o despartire copilareasca. Mai exact el crede ca eu am facut cont fals de fb sa l denigrez la el in sat. El e medic plecat din tara si tine mult la stima de sine,sa nu i se pateze imaginea. Ideea e ca el umbla cu 3 femei in acelasi timp. Ambele mi au scris pe fb despre relatia lor. La una din ele a renuntat el categoric ptr ca s au intamplat lucruri grave iar la cealalta cred ca nu a renuntat dat faptul ca mi a spus ca ei sunt amici dupa ce noi ne am despartit,a renuntat el la mine. Problema e ca eu il iubesc si cred ca si el dar e foarte confuz si incapatanat si foarte influentat de aceasta fosta lui cu care i chipurile amic. Ea fiind cu el consateanca poate ca a vrut sa pastreze o relatie de amicitie decat sa si o faca dusmanca sau poate ca totusi e cu ea. Nu cred in amicitia ei,clar. Dar cunoscandu l bn pe el cred ca asa a gandit lucrurile,doar ca ea in fata lui se da amica si in spate a incercat sa ma departeze pe mn din viata lui prin metode ieftine bazandu se pe faptul ca el e credul.Ideea i alta: El nu a mai revenit dupa decizie,totusi nu m a iubit sau orgoliu chiar il stapaneste? Apoi eu l am blocat peste tot dar putea sa ma sune de pe alt nr sau pe email sau gasea solutii chiar de i blocat pe fb si watsapp si tel,nu? A! Important: A venit in Ro si nu a vrut sa ne intalnim pe motiv ca el are mult de invatat ca tr sa dea doctoratul,in conditiile in care ea este in Buc. Deci clar a stat la ea ,s au revazut dupa cearta ca ea a aflat de mn. Gresesc ca gandesc asa? Cu toate astea il iertasem si i am sp sa ne continuam rel dar sa incheie orice leg cu asa zisa amica.At el mi a sp ca nu i nici cu ea ,nici cu mn. Cred ca era presat din ambele parti si nu mai facea fata certurilor.Insa daca iubeste trece peste orice,nu mai ales ca in toata tevatura eu eram victima,nu el. Credeti ca i bucuros ca a scapat de mn,chiar nu am insemnat nimic ptr el? Cate intrebari? Ce ar trebui sa fac eu? Sa revin eu desi decizia a fost a lui? Multumesc!

    • Sorin spune:

      Pare că el este foarte important pentru tine. Nu este nimic ce nu-i poți ierta. Probabil te gândești că asta este dragoste. Deși se spune că dragostea adevărată este când te dai pe tine la o parte pentru alții, lucrurile nu stau așa. Poți iubi pe cineva pentru ceea ce este abia după ce te iubești pe tine. Altfel vei fi dependentă de aprecierile lui și vei face orice pentru ele. Nu simți că asta se întâmplă? Te apreciezi pe tine doar când el te apreciază și ți-e dor să te placi pe tine. Vezi prin articolele de pe acest site mai multe informații. Ideea principală fiind că ești o persoană care merită multă iubire, dar vei primi câtă crezi că meriți. Tipul de care spui își va înșela mereu partenerele până când ceva spectaculos se va întâmpla în viața lui (și sunt foarte rari cei cărora li se întâmplă). Nici fata cealaltă nu va fi respectată de el, pentru că doar de el îi pasă. Fetele sunt obiectele cu care el își satisface nevoile. Poți decide dacă vrei să fii o persoană pentru cineva sau un obiect pentru altcineva.

  • Lexa spune:

    Buna seara!
    As dori un sfat in legatura cu relatia pe care doresc sa-i pun capat. Sincer nu stiu cum s-a ajuns asa de departe. Am sa spun povestea toata ca sa va faceti o idee.
    Acum un an de zile am plecat cu o prietena in Anglia ca sa muncim. Prietena mea dupa doar doua saptamani s-a intors in tara pt ca era prea mult de suportat pt ea. Eu am ramas in Anglia si mi-a fost extrem de greu sa fiu singura. Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva si atunci l-am intalnit pe “J”. El tocmai iesise dintr-o relatie si era ranit pt ca fosta lui iubita il inselase. Ne-am inteles foarte bine.. stateam noptile discutand despre diverse, radeam, pana cand s-a intamplat sa facem sex. Eu i-am explicat situatia mea (am fost singura timp de 2 ani dupa o relatie de lunga durata) si eram independenta iar el m-a inteles. Trebuie sa mentionez ca diferenta de varsta este cam mare (eu am 27 de ani si el are 41 de ani). La inceput eu nu stiam de dependenta lui de alcool si ce fel de persoana este cand bea. Am crezut ca il pot ajuta.. il pot schimba dar am vazut in timp ca el nu vrea lucrul asta. Daca el nu vrea, eu nu am ce face.. Sunt cam disperata in momentul de fata pentru ca atunci cand bea este violent si foarte gelos. Nu a dat niciodata in mine dar au fost cateva dati in care a vrut sa o faca dar s-a oprit cu pumnul in perna sau in perete. Acum aproximativ doua luni ne-am certat pe motivul ca eu am sa plec in tara si o sa ne despartim. A plecat injurand in rusa si a trantit usa dupa el. S-a intors dupa doua ore beat, nervos si cu chef de cearta. Imi era frica sa ii raspund la intrebari si am spus ca vreau sa cobor in gradina ca sa fumez o tigara si cand ma intorc o sa vorbim. A reactionat foarte urat si dintr-o data m-a apucat tare de maini si m-a aruncat in pat tipand “de data asta nu mai fugi!” Cum ma imobilizase in pat i-am spus sa ma lase sa plec pt ca altfel o sa tip dar nu a facut-o si am inceput sa ma panichez.. l-am muscat de mana si simteam cum ma strange si mai tare de maini si asa am inceput sa plang. Nu mai puteam respira si simteam ca o sa lesin. Mi-a dat drumul la maini si mi-a spus ca vine cu mine ca sa fumez. Am incercat sa ii spun ca de data asta a intrecut orice masura si ca mi-a fost atat de frica de el incat am avut un atac de panica iar el mi-a spus ca eu sunt cea care a exagerat. Am discutat cu el a doua zi, si-a cerut scuze si nu am mai vorbit despre asta. Am decis amandoi ca e timpul ca eu sa imi dau demisia de la munca si sa plec in tara intr-un concediu ca sa ma “destresez” iar cand ma intorc, o sa inchiriem un apartament ca sa avem mai multa intimitate.
    Sunt in tara de o luna de zile si am avut timp sa ma gandesc la tot si sa iau o decizie. Acum ca nu suntem unul langa altul am vazut relatia dintr-un alt unghi si nu mai vreau sa continui asa. Am hotatat sa ma despart de el si sa raman in tara dar trebuie sa plec sa-mi iau lucrurile de acolo. Am cumparat un bilet dus-intors la sfarsitul lunii septembrie si lui nu i-am spun nimic inca.. Sincer, imi este frica de reactia lui atunci cand o sa ii spun tot fata in fata.
    Va multumesc!

    • Sorin spune:

      A fost o aventură cu părți pozitive și negative. Ce sfat aș putea da? Citind povestea ta cu accentele pe care le-ai pus, am fost surprins că aveați planuri de mai multă intimitate. Bănuiesc că era o persoană grozavă în rest. Dintr-un Ted Talk al unei fete care a trecut prin violență domestică am aflat că cel mai bine este să spui tuturor cât de violent este: familiei tale, a lui, prietenilor tăi, ai lui, poliției locale, doctorului de familie etc. Secretul îl ajută doar pe el să te domine, să continue să-ți facă rău. Chiar dacă nu te-a lovit, te-a amenințat implicit de multe ori și este tot o faptă gravă. Dacă vrei să rămâi cu el sau să închei, trebuie să știi că mai multă intimitate înseamnă mai multă putere pentru el. Nu-ți fie rușine că ți-a fost frică! Nu avea cum să nu! Și mie mi-ar fi fost. Curajul nu înseamnă doar să te bați, înseamnă să folosești metodele tale să nu-l lași să te intimideze. Cândva oamenii credeau că o femeie băută merită ce i se întâmplă (la fel cu una violată). Nu mai trăim (toți) în acel secol. Dacă unii spun asta, explică-le că bărbații nu au dreptul să decidă soarta altora. Dau în femei doar petru că pot și pentru că nu știu să vorbească, să pună în cuvinte ce vor să spună, pentru că nu au atâta inteligență și nu sunt femeile de vină pentru asta. N-ar avea curaj să dea într-un bărbat mai puternic cu un comportament ca cel care l-a rănit. Poate poți să rogi poliția să nu te lase singură cu el. Mult succes!

  • gabriel spune:

    ce inseamna cand partenera spune acum vreau sa stau mai mult cu mine

    • Sorin spune:

      Pare că vrea relația asta nu este așa cum se aștepta, până la urmă. Că este nemulțumită de ceva vreme și că nu știe dacă să mai rămâneți împreună sau nu. Că nu știe ce mai simte pentru tine. Că se aștepta ca o relație să fie mai bogată emoțional, relațional… Ce nu este recomandat este să dai vina pe ea pentru asta, să-i spui cum greșește, să vă certați. Poate te vei simți rănit și vei vrea s-o rănești ca să echilibrezi lucrurile. Poți face asta, dar este de știut că acest drum nu duce către o relație mai bună. Ce ai putea face, dacă fericirea ei este importantă pentru tine, este fie să-i acorzi libertatea și șansa la o relație care să fie mai satisfăcătoare pentru ea, fie să afli ce-și dorește, ce-i lipsește și nu să-i spui cum că de fapt are acele lucruri, ci eventual să întrebi cum și-ar da ea seama că le are ca să știi ce-ai putea face tu. Își mai revin relațiile în urma despărțirii, dar dacă niciunul din parteneri nu schimba nimic pe termen lung (și nu doar cele 2 săptămâni în care promitem tot felul de lucruri), despărțirea este inevitabilă și este un lucru bun (chiar dacă nu se simte așa). Gândește-te dacă vrei să fii persoana de care are ea nevoie și apoi comite-te la această schimbare. Nu o ține cu forța. Dacă vei reuși va ști. Dacă va fi prea târziu (și, de obicei, este), nu-i nimic. Vor fi alte persoane minunate pentru care vei fi un iubit mai grozav (pentru că, în caz că nu știi, fetele vor cam același tip de iubit cum și noi vrem cam același tip de iubită – este greu de descris, dar nu este greu de recunoscut). Deci, dacă vei fi un iubit mai grozav pentru partenera ta, dar ea nu va mai fi disponibilă, rămâi cu a fi un iubit mai grozav și o altă fată la fel de grozavă ar putea fi interesată de asta.

  • Ly_ly spune:

    Buna!
    Eu 32 el 53.
    Am stat intro relatie toxica 4 ani…
    I-am spus ca vreau o relatie mult mai stabila si serioasa…stia ca sunt indragostita de el…la care el era foarte indecis mai toate datile in care ii cerusem sa ia o decizie…
    Pentru ca eu sufeream in relatia respectiva…imi doream un raspuns…negativ sau positiv doar sa stiu icontro se indreapta toata povestea noastra…
    Am mers inainte 4 ani de zile fara sa am ceva concret….asteptam…eram indragostita…
    Unicul lucru pe care mi-l reprosa era ca dupa o luna ce ne-am cunoscut el nu mi-a mai dat nici un semn de viata iar eu…am iesit cu altcineva si la care el s-a simtit”tradat”…dar nu formam nicidecum un cuplu!!!
    A trecut peste si am continuat sa ne vedem timp indelugat,4 ani…
    Intro seara trimit un mesaj in care ii spun ca nu e nimic ok in relatia noastra si ca nu mai vreau sa sufar..la care imi raspunde cu mesaj vocal o femeie …spunind ca-i pare rau ca eu sufar pentru el…dar ca in acel moment e cu ea…eu i-am felicitat…si s-a terminat totul…era inutil totul…
    Nu mi-a parut rau pentru ca prefer sa traiesc in adevar si nu in minciuni…

    Acum ma evita…chiar si barul un beam frecvent cafeaua…

    Nu inteleg de ce ma evita…Eu personal…am acceptat si finalul povestei noastre si faptul ca am fost tradata..Pentru mine e un capitol incheiat chiar daca cea care a suferit am fost tot eu…

    Sigur a fost putina cearta spunandui ca pentru mine e un om de nimic,si ca nu merita o femeie ca mine..el nu m-a jignit inchizand conversatia :”Asta e…asa a fost sa fie…”

    Ar fi trebuit eu sa il evit in acest caz..
    Nu inteleg de ce ma evita…nu il deranjez ci telefoane..nu l-am abordat niciodata pe strada…

    Multumesc!

    • Sorin spune:

      Ce-ar însemna pentru tine dacă nu te-ar evita? Pare că ai un mesaj de transmis. Pare că ceva a rămas nespus. Ce oare? Îți pare rău că nu a încercat maii mult? I-ai spus acele împunsături în speranța că-l vor face să reacționeze, să-și dea seama ce pierde, dar pare că nu mai este nimic la el și asta te afectează.
      Vrem să fim apreciați de toată lumea, într-adevăr și este dureros când cineva se retrage din senin. Am vrea mai multe, am vrea o închidere. Îl poți întreba direct. Nu de ce te evită, că nu chiar contează (poate că se simte fără cuvinte, vinovat că te-a rănit, poate că cealaltă parteneră i-a pus în vedere acest lucru…), ci ce-ar fi de îmbunătățit la tine, după părerea lui, de exemplu. Și, minunat ar fi să nu reacționezi la ce-ți spune. Indiferent dacă ești sau nu așa, așa se vede.
      Poate sunt total în câmp când spun asta, dar aș vrea să acopăr și această posibilitate. Poate te și gândești că partea fertilă a vieții tale trece și că acest tip părea mai sigur și te afectează și asta. Dacă ar fi așa, să știi că mai ai destul din perioada fertilă, pe de o parte și, pe de alta, este în regulă dacă nu se întâmplă. Femeia a fost mult timp definită prin această funcție și multe femei au simțit că au eșuat că nu au conceput, dar o femeie este mult mai mult de atât. În acest secol este liberă să aibă un alt destin. Nu sună foarte consolant, sunt convins. Depinde care sunt dorințele tale cele mai arzătoare. Pot să spun că sunt lucruri cu mult mai grave decât a nu avea copil. Ești parte din cea mai puternică specie (vezi Earthlings să vezi cum o duc celelalte) și într-un secol în care o ducem cel mai bine din toată istoria. Și nu viața nu este perfectă! Se întâmplă!

  • otilia maria bucur spune:

    AM avut o relatie de 2 ani si 4 luni care sa terminat din cauza geloziei mele am scris unor femei mesaje a primit si el dar nu de la mine nu a mai vrut sa auda de mine 2 saptamani ma blocat peste tot lui iam trimis smsuri de dragoste multe cei drept da a zis ca am exagerat.Mentionez faptul ca el era plecat de sase luni din tara timp in care lam asteptat in tot timpul asta cat nu a vb cu mine a trimis doarr poze indecente si filmulete de pe alt cont de 3 zile vorbim pe watsup dar nu atat de mult si mi_a cerut poze 100 la numar indecente bineinteles dar vorbim.Lam intrebat de ce vrea este o sansa si mia zis ca daca vreau fac daca nu nu atat si evita s raspunda la intrebarea cu sansa.Mai exista o sansa daca totusi imi scrie neata si vorbim foarte putin?

    • Sorin spune:

      Nu în sensul în care îți dorești, din păcate. Adică sigur va fi încântat să se culce cu tine și să se bucure la pozele indecente, dar o relație doar cu tine, în care să te iubească cum îl iubești tu, în care să te respecte, nu sunt.

  • Juliet spune:

    Iubitul meu are o poza cu mine in care eu ma strâmb ,mereu o privește și rămâne pe gânduri! Totuși este o poza in care eu ma foarte strâmb !??credeti ca este normal sa o tot privească repetat???

    • Sorin spune:

      Probabil când l-ai întrebat ce simte când o privește, ți-a spus că ești simpatică și te place. Probabil, dacă te-aș întreba ce simți tu când o privește, mi-ai spune că îți este frică să nu fii ridicolă, că, având acea poză, are un avantaj asupra ta. Nu va mai avea când va înceta să te preocupe. Întreabă-l cu ce asociază. Dacă este cu ceva ce ție nu-ți place, îl poți ruga să o șteargă și i-o vei da înapoi când te vei simți confortabil cu ea.

  • Mirel spune:

    va salut cu respect,va rog sa-mi spuneti, cum se numeste boala persoanelor care nu se simt bine daca nu au un scandal periodic? vreau sa ma documentez in acest caz,
    muktumesc

    • Sorin spune:

      Scandalurile sunt parte din comunicarea normală. Sunt ceea ce facem când observăm că ne trece viața și nu obținem sau nu se mai întâmplă un anumit lucru. Cresc în frecvență și intensitate cu cât trece și mai mult din viață. Totodată, este ceva adevăr în ce ai spus. Oamenii au modalități preferate, inconștiente de a comunica cu ceilalți și a certa pe cineva este o formă foarte apreciată. Te pune într-o poziție mai bună decât ceilalți și este ușor să te îmbeți cu această putere. Se întâmplă mai ales celor care simt că nu au suficientă putere în acel context (cuplu, de exemplu). O formă de a combate această situație este să înveți să comunici asertiv. Este și un articol aici despre asta. De asemena, stabiliți în scris ce s-a concluzionat în urma unei cerți și străduiți-vă să vă țintei de aceea concluzie. Altfel trece viața! Mult succes!

  • Alexandra spune:

    Mereu a existat frica asta de respingere și niciodată nu am reușit sa scap de ea. La mine e și chestia aia cu stima de sine scăzută. Ma lupt cu aceasta chestie de mai bine de 5 ani. Depresii peste depresii, plansete, m am închis în mine, mereu am încercat să nu îmi pun fericirea în alții decât în mine și eu să fiu refugiul meu pentru orice. Și în prezent, sunt într o depresie, și simt că voi scăpa greu de ea. Nu prea văd o cale de scăpare.

    • Sorin spune:

      Mergi la un/o psiholog/ă. Pe mine m-a ajutat să schimb perspectiva din care văd viața. Că până la urmă asta este: o perspectivă. Viața nu este obiectiv nici bună, nici rea. Doar este. Noi punem culorile. Nu primești premii că folosești negru și nici nu este varianta “adevărată”. Nu lăsa viața să treacă fără să te bucuri de ea. Vezi și cărți de Tony Robbins. Toate bune!

  • Mircea Alexandru spune:

    Buna ziua!Am avut o relatie de 3 luni, prima si jumate din a doua au fost perfecte, cunoscut de parinti, sarbatori impreuna,apoi ea, intr-o dimineata mi-a cerut sa ne mutam impreuna, eu doream, insa am spus nu, gandindu-ma ca e prea devreme!de aici s-a schimbat totul,a zis ca aam dezamagit-o cu atitudinea mea, desi dupa asta m-a intrebat serios daca vreau sa fiu sotul ei, si sa ne casatorim, eu i-am spus ca da,apoi imi cerea zilnic programul, al meu nefiind unul fix, si I l-am scris pe un A4,ca o reflectare a activitatii,nu ca sa fie asa, a spus ca s-a simtil penibil ca am facut asta, apoi…am fost la o zi de picnic seara s-a terminat cu un film, la care vorbea continuu, i-am spus ca nu pot vorbi si eu doar ca o aud, a tacut, apoi la gata filmului am luat-o in brate spunan ce zi minunata am avut, la care ea.”a fost penibil ca mi-ai zis.sa tac…m-am suparat si am zis ca nu e ok o relatie in care tot e penibil.A fost prima cearta.Apoi a avut 3nunti, la una am putut ajunge, pt celelate nu am putut confirma ca aveam serviciu, insa s-a anulat de la munca si am putut merge dar era tarziu sa confirme, iar la celelate a mers singura, lunea i-am spus ca in weekendul cu nuntile voi pleca acasa la parinti sa repar o instalatie electrica, toate bune si frumoase,chiar stabilisem ca in urmatoarea saptamana sa ne mutam impreunaa,canad am plecat spre casa fiind ocupat am omis sa ii dau mesaj, si am vorbit de pe drum,asta a pus capac relatiei..Lunea cand am venit a zis ca nu se poate asa ceva si ca.vrea sa ne despartim, desi am vorbit tot wekendul si nici pomeneala de despartire.Am crezut ca glumeste, si a spus ca e incapatanata si niciodata nu vrea sa ne mai impacam sa nu insist ca toti ceilalti.A trecut o luna, eu am mai incercat in primele 2saptamani, in care i-am scris recunoscandu-mi greselile, sa imi mai dea a doua sansa .A spus ca nu!I-am spus ca e constienta ca ma pierde?a zis casa ramanem prieteni, sa colaboram.I-am spus ca nu se prea poate ca ea a luat o decizie iar eu o respect.Acum o las 2luni nin care o evit,desii, ea imi scrie cate ceva legat de job si cu intrebarea buna, ce mai faci?raspund doar strict la subiect,ii dau timp…exista sansa sa ne mai impacam? Multumesc

    • Sorin spune:

      Șanse da, dar depinde de o mulțime de factori, de la ce șanse are să înceapă o altă relație până la ce decizie a ajuns cu o prietenă la o cafea și care a fost starea ei interioară când te-a descris (de bine sau de rău), până la exact cum se simte în momentul în care i-ai propune asta. Așa suntem toți, nu este o chestiune “de fete”. Ceva s-a întâmplat, totuși. Nu v-ați despărțit din senin. Ori știi dar n-ai menționat, ori nu știi pentru că nu o cunoști suficient de bine să știi ce o supără (ceva normal după doar 3 luni de relație) ori ceva ce s-a întâmplat în viața ei. Nu știu de ce atâta grabă cu căsătoria, totuși. În general oamenilor le ia mai mult timp și mai multe certuri să ajungă să decidă că vor să facă asta.

  • maria spune:

    am o fiica de 39 de ani,impliniti recent,are 2 copii minori,dintre care unul are 2 ani si 11 luni,fiica mea are obiceiul de a iesi sub pretextul ca vrea sa fie cu prieteni ,cu ghilimelele de rigoare.iesirile astea sint de obicei noaptea dupa 22 ,asa isi lasa copii unul cu celalat,respectiv ,cel mare de 16 ani sa aiba grija de celalat ,fetita de 2 ani si 11 luni.bine inteles ca si eu sint acasa ,dar in felul meu incerc sa o determin sa nu mai faca asa ceva ,sub motivul nu ma uit de copii! fapt ce nu o impiedica se vede sa recurga la vezi de sorata! de la o vreme nu stiu ce sa mai fac sa o impiedic sa iasa deoarece ,consuma etnobotanice sau habar nam ce,la iesirile astea si ma gindesc la viitorul nepotilor mei!cum pot opri asemenea iesiri sau ce am de facut?

    • Sorin spune:

      Stiu că este greu ce îți cer, dar suntem toți adulți la această vârstă: tu, eu, fiica ta etc. Da, viața ei este diferită de cum o trăiesc ceilalți, dar este ceea ce ea își dorește să facă cu ea. Da, pleacă de acasă seara și îi lasă pe cei mici să aibă grijă unul de celălalt. Poate nu a fost cea mai bună decizie din partea ei să aducă pe lume încă o persoană prin care să-l parentalizeze pe fiul ei. Sunt convins că nu este ușor și va fi și mai greu pentru cea mică, mai ales, plecările ei, dar viața nu este menită să fie ușoară. Unii părinți pleacă la serviciu la acea oră și copiii simt același abandon. Prin urmare, poți să fii liberă să nu mai fii mamă. Ți-ai făcut îndatoririle. Poate simți că nu ai reușit să-ți educi copilul exact cum ți-ai dorit, dar este ok, cred că sunt puțini părinți care pot spune asta. Ești un părinte normal, care a crescut o femeie care poate să aibă grijă de ea și de copiii ei suficient cât să-i țină în viață, să le dea o educație, un acoperiș deasupra capului, restul sunt bonusuri. Fiica ta nu este perfectă. Nici tu nu ești. Nici eu nu sunt și nici nu cunosc pe cineva să fie. Știu că îți este greu să renunți la a-i cere să stea acasă. Acum a devenit, probabil, personal, o luptă de putere. Dar este o luptă și împotriva ta. Viața este scurtă. Fii alături de cei dragi ție. Nu trebuie să te supra-responsabilizezi. Spune-i să lase copiii spălați, mâncați și gata de culcare și tu poți să le citești o poveste sau să vorbești cu ei despre ce s-a întâmplat peste zi. Poate chiar asta o va face pe fiica ta să vrea și ea să petreacă mai mult timp acasă, cu voi. Deși, nu este neapărat ceva de țintit spre. Nu încerca să faci lucruri ca să manipulezi. Probabil observi acum că nu merge excelent. Oamenii simt și se îndepărtează. Ea se străduiește să aibă cât mai multe momente bune în viața ei. Poate asta este ceva ce poți învăța de la ea.

  • Alexandra spune:

    Da, m am lămurit. Era “just for fun”.Am observat ca sta cu iubita lui. Noi am m ai vorbit de atunci dar nu ne am mai văzut. M a chemat la el, evident pentru sex dar nu vroiam sa merg asa ca i am spus ca nu pot. Nu regret deoarece a fost ceva ce am simțit sa fac. A fost ceva ce ma făcut sa ma simt bine, în pielea mea și în compania lui. Nu m am mai simțit bine în pielea mea de câțiva ani.
    M am tot gândit, și cred ca nu ar fi șanse ca eu si 👦 asta sa avem ceva serios vreodată, iar cel mai ciudat lucru este ca am realizat ca nici nu vreau. Nu este acea persoana de care am nevoie. Nu caut nimic, las ca totul sa vina de la sine. Sper sa am noroc într o zi, și sa apară o persoana buna și pentru mine. Îți mulțumesc ca mi ai răspuns..

    • Sorin spune:

      Mă bucur că nu regreți. Nu c-ar conta ce simt eu, neapărat, dar e bine că ți-ai urmărit și interesele tale și ok cu ce-a fost. Cât despre a nu căuta și a lăsa să vină de la sine, aici ar putea fi niște frică de respingere. Toți o avem într-o măsură mai mare sau mai mică, dar n-o lăsa să te lase singură. Ai incercat și n-a fost. Ai vrut, dar nu s-a putut. Acceptă asta! Nu te-a respins pe tine, neapărat, erau circumstanțe. Este mai ușor pentru băieți, în general, să înșele decât să schimbe relații. Dar chiar dacă te-ar fi respins tot nu este sfârșitul. Și eu am fost de multe ori respins și lecția pe care am învățat-o a fost să încerc mai tare, să-mi cresc numărul de calități, să învăț ce am de făcut să fiu o partidă mai bună. Un banc m-a ajutat: un băiat a întrebat-o pe mama lui „oare voi găsi fata potrivită?” și mama i-a răspuns „dar când o vei găsi, vei fi oare potrivit pentru ea?”. Multă iubire!

  • Adriana spune:

    Buna! Am mare nevoie de cateva sfaturi simt ca nu mai pot imi este foarte greu am 15 ani si m-am îndrăgostit de un băiat de 19 ani… ne-am întâlnit o singură dată face to face pana nu am mai vorbit a fost prima dată. Ne-am intalnit la un spectacol unde am petrecut în jur de 3-4 ore împreună am facut un selfie am facut schimb de numere de telefon m-a ținut de mâna într-un final ma sărutat (A fost primul sărut al meu cu un băiat) dar el mi-a spus că are iubita dar nu e căsătorit… dupa ce am plecat si eu si el acasă mi-a dat mesaj am mai vorbit dar cand l-am cautat pe rețelele de socializare am văzut că este logofăt cu o fata si ca profilul era full de poze cu ei doi si fata aceea pare foarte îndrăgostită de el si peste tot apare doar te iubesc… sunt geloasă pe acea fata si simt un sentiment ciudat cand vad ca posteaza poze cu ea si cand lasa com la poza ei cu te iubesc sentimentul il asociez cu o durere puternică pe care nu stiu sa o explic . Cand ii trimit mesaj si ii spun că îl iubesc nu imi raspunde cu si eu te iubesc dar ei da si apare si ca sunt logoditi 😓 problema e ca ma doare foarte tare si ca il iubesc dar el urmează să se însoare ce sa fac? Dacă nu îi dau mesaj sufăr daca vb cu el si văd că posteaza poza cu ea si ii spune ca o iubește tot sufăr
    E mai bine sa încerc să îl uit? Nu cred ca pot sa rezist fără să îi scriu mesaje oricum el e foarte departe de mine de la acel spectacol nu ne-am mai văzut dar el si cu ea locuiesc impreuna

    • Sorin spune:

      E mai bine să încerci să-l uiți? Tu ce crezi? Cât de fericită te face această iubire? Nu este atât de grozav pe cât crezi, este mai mult desenat așa de mintea ta. Poți să vezi prin acest decor, dacă te străduiești. Vezi aici un articol despre cum să nu mai iubim pe cineva (sau ceva în genul ăsta). Adesea iubim, nu pentru că așa simțim, ci pentru că vrem să trăim suferința din iubire. Încercăm să ne convingem că asta simțim, dar rareori este așa. De exemplu, dacă te uiți cu atenție la ce simți, propriu-zis, este doar dezamăgirea că nu te iubește el. Simți că ai pierdut și îi spui că-l iubești ca să-l atragi la un nivel de egalitate, să-ți dea înapoi ce i-ai dat tu. Tot efortul ăsta este pentru reciprocitate. Nu este iubire. Da, era drăguț și poate te-ai fi putut îndrăgosti de el dacă aveai ocazia, dar n-ai prea avut-o. La început nu cunoaștem persoane, ci le aproximăm la alte persoane reale sau imaginare din trecutul nostru și asta iubim: imaginea lor, nu pe ei. Pe măsură ce petreci mai mult timp cu o persoană, o cunoști mai bine și ai ocazia să te îndrăgostești chiar de ea. Mult succes la următoare aventură! Vezi articolul dacă vrei să ieși din cercul de durere la care a dus aceasta.

  • Dora spune:

    .buna ziua!am avut 3 relatii fiecare cu o durata de 3-5 ani.(care au esuat).Am intalnit acum la 43 ani,un barbat cu 15 ani mai mic decat mine.Are tot ceea ce imi doresc de la un eventual partener se viata..afectiune.atentie.,protectie etc.,insa nu pot depasi ideea diferentei prea mare de varsta.Stiu ca ma iubeste.simt ca este sincer in ceea ce priveste relatia.doreste sa formam o familie(nu neaparat copii).spune ca sunt jumatatea lui.marea.prima si ultima lui dragoste.Am momente cand si eu proape ca nu pot exista fara el.uneori insa imi spun :nu va tine.*peste 10 ani va gandi altfel.citesc tot felul de comentarii pro ori contra duratei acestor gen de relatii.Mentionez ca mi-am dezvoltat si atacuri de panica.si din acest motiv urmez sedinte de terapie.Am deja 10-12 sedinte..dar inca nu reusesc sa inteleg ce mi se intampla..ma decid la fel de greu..mi-e oarecum teama de schimbari.Dumneavoastra ce ma sfatuiti in aceste situatii ?Multumesc !

    • Sorin spune:

      10 ani sunt mulți ani. Ar fi cea mai lungă relație a ta. Relațiile lungi și fericite sunt mult mai rare decât crezi. Nu căuta să faci un target din asta. Cele care există nu așa se susțin, prin planuri de 30 de ani, ci de bucuria fiecărei clipe fără așteptări. Din experiențele trecute ai observat că viitorul este greu de prezis. Nu vei avea niciodată garanția. Singurul lucru garantat este prezentul. Asta este ceea ce ai acum. Vrei să renunți la ceva minunat că s-ar putea să nu mai fie minunat? N-ai mai avea nimic pe principiul ăsta, nu-i așa? Nu zic că relația trebuie să fie un consumabil ca un telefon, dar asta pentru că o relație poate să nu fie depășită de tehnologie. Poate fi încă utilă mult timp. Dar începe, ca și la telefon, cu a te bucura de ea acum. Și pentru mâine vom decide mâine.

  • Maria spune:

    Buna ziua.Am un băiat de 11 ani si acum termina cl.a 5 -a.Are o problema la ora de matematica. Din clipa in care intra profa in clasa băiatul meu are un trac de nu mai știe nici nici cat e 2+2 desi e bun la matematică.M- a rugat sa- l ajut si nu stiu cum. Va rog dati-mi niste sfaturi. Va mulțumesc.

    • Sorin spune:

      Vorbește cu profesoara. Nu da vina pe ea, doar spune-i că nu este obișnuit cu stilul ei. Să fie și el de față, să înțeleagă și ea că dacă vrea să-l învețe, nu funcționează pentru el. Și el să înțeleagă că el nu trebuie să o impresioneze pe ea.

  • Elly spune:

    Buna ziua. Am observat ca de mult nu s au adresat intrebari. Am si eu o problema. Cum as putea sa scap de boala posesivitatii. Am devenitasa din cauza comportamentului prietenului meu. El ma minte. Tot timpul vrea sa iasa singur sa se plimbe singur. Imi face promisiuni si nu vad nici o schimbare. El are si patima jocurilorde noroc, a fumatului si a bauturii uneori. Si urasc minciuna. Daca poate saimo raspunda cineva m as bucura. Multumesc din suflet!

    • Sorin spune:

      Vrei să facă el o schimbare sau să faci tu? Fie decizi ce vrei să ai de la un partener (să vă plimbați împreună) sau accepți și cauți ceva de făcut singură sau cu prietenele tale. Într-o altă ordine de idei, eu aș fi mai suspicios legat de plimbatul singur. Nu cunosc mulți oameni care fac asta.

  • Alexandra spune:

    Am nevoie de niste sfaturi si pareri .Am 18-19 ani si tipul de care am sa vorbesc are 20 .In clasa a8a l am simpatizat dar niciodată nu ne am vazut personal ,am vorbit pe fb de o data sau de 2 ori. Eh,anii au trecut si nu imi închipuiam ca o sa ajung sa vorbesc cu el din nou .Acuma vreo 3 luni am început sa vorbim din nou .El nu isi aducea aminte ca am mai vorbit in urma cu cativa ani si nu știa ca eu l am plăcut. In astea 3 luni am tot vorbit (nu in fiecare zi dar am vorbit).Prietena mea cand a vazut cum vorbeste el cu mine si cum conversațiile continuau ,nu i venea sa creada deoarece el da ,este un tip sincer, de treaba ,amuzant, DESCHIS ,dar nu e deschis cu absolut oricine.Ea mi a spus ca e de bine toata treaba asta cu vorbitul si faptul ca el era deschis cu mine si dragut .Vorbisem ca o sa ne vedem o data si o data ,dar nici eu si nici el nu am stabilit o data .La un moment dat ,mi a zis “even if i don’t know you ,I wanna have sex with you ” ,iar eu l am intrebat “de ce ?” La care imi raspunde “nu stiu ,te simt pe acelasi film cu mine ,imi place cum gandesti si din ce am avut pana acuma esti singura care nu ma judeca “..Nu imi aduc aminte cum a continutat desi stiu ca am mai vorbit o perioada si dupa ,cam o saptamana si ceva nu am vorbit.Intr o zi ,am vazut random pe instagram ca s a impacat cu fosta lui dar dupa o săptămână cred,s au despărțit iara .Am început sa vorbim din nou dupa ceva timp si i am povestit ce am pățit cu fostul meu in urma cu vreo 4/5 lunai,ca m am implicat intr o relatie pe care doar eu o vroiam si mi am pierdut timpul degeaba.I am cerut sfaturi in legatura cu bacul,si cu stresul pe care il am .Am observat ca ma sustinea sa invat si sa incerc sa ma calmez ca sa pot sa rețin cu usurinta .Apare in discuție chematul la el .Si imi spune ca oferta lui e inca valabila .Mi a propus sa merg la el sa o facem ,sa ne relaxam împreună pentru ca pana la urma trebuia sa fie ceva relaxant pentru amandoi si amuzant cu tot cu glumele noastre :))La care l am intrebat “dar de ce ?nu iti da prietena ?” El:”ne am despărțit de vreo 3 saptamani”
    Eu:”De ce ?”
    El:”M a inselat si alte drame si s a rupt relatia ”
    Eu:”Pai si de ce eu ? Sunt varianta b?”
    El”Tocmai ca nu .Ești prima .Nu am mai vorbit cu vreo fata si nici nu am propus sau vorbit chestii de genu decat cu tine”
    Eu :”Daca tu spui,oricum nu prea cred ”
    El:”Nu te mint .Nu am de ce .Imi dai un vibe fain si imi place ,te simt pe film cu mine.”
    Dupa ce am mai vorbit..Nu stiu exact cum i am spus ,dar i am dat de inteles ca pare a aventura si nimic mai mult iar el mi a zis “Dar nu e o aventura ,sau nu o lua asa ,ca pana la urma nu sti ce se va intampla .Poate ma indragostesc de tine sau tu de mine .Pana la urma nu ai de unde sa sti sau cum sa controlezi ”
    Eu:”adevărat. .vedem noi ”
    Si a dat seama ca sunt rusinoasa si ca nu sunt sigura daca am nevoie de asta . A tot “tras”de mine ,vorba lui ,pana cand am i am spus ca ma duc.In timp ce imi faceam baie si ma pregateam ,ma tot gandeam si am realizat ca si daca e doar o aventura, am nevoie de asta si sunt sigura ca vreau deoarece e singura persoana care imi oferă un vibe fain si pe care aș lasa o sa ma atinga deoarece oricine pana atunci (in ultimele luni )care incerca sa ma atinga in vreun fel ma simteam foarte prost si ma enervam (de exemplu,cel mai bun prieten, mi a dat o palma la cur in gluma si intr o seara am dat sa ne pupam pe obraz inainte sa plec acasa si din greșeală s a întâmplat sa ma pupe pe gura,am avut o reacție foarte naspa ) .
    Conversatiile noastre continuau in timp ce ma pregateam si imi aduc aminte ca la un moment dat mi a zis ca ii culmea ca ii place mai mult mintea mea si persoana mea decât modul în care arat si ca el nici macar nu stie cum arat in totalitate deoarece nu aveam poze cu corpul sau asa decat cu fata.(Tin sa preciez ca e un tip foarte sincer si orice ii trece prin cap sau simte nevoia sa spuna ,spune pe fata )
    Am ajuns intr un final la el. Totul era ok.Se tot uita la mine ,in ochii mei foarte mult ,zambea ,imi spunea ca nu trebuie sa imi fie rusine si pot sa fac ce vreau ,sa spun ce vreau ca nu are nimic împotriva. Pana sa facem sex,am stat in pat ,am ascultat muzica si vorbeam foarte multe chestii. Nu știu ce vorbeam la un moment dat ,si mi a zis ca nu crede ca s ar putea îndrăgosti in prezent pentru ca nu crede ca este capabil dupa toate cele întâmplate in viata lui si cu fostele lui dar daca chiar s ar îndrăgosti ,nu s ar abține. Se juca cu parul meu si imi spunea ca ii place nuanta de blond pe care o am ,”ii faina,chiar imi place ,si iti sta bine asa “.Ma pupa pe obraz si pe frunte, avea momente când ma lua in brațe si se uiat foarte mult la mine si zambea .Era o atmosfera foarte faina ,amuzanta si relaxanta. Printre discuții, strecuram amândoi cateva glume la care radeam cu pofta .Nu știu cum facea ,dar de nu stiu cate ori ma lua de mana sau isi punea mana lui pe genunchiul meu .Dupa ce am facut sex,venea la mine sa ma i a in brate de la spate ,ma pupa pe frunte ,zambea,mi a spus ca sunt frumoasa .Am stat din nou si am vorbit multe chestii, si m a intrebat la un moment dat daca mi a placut pentru ca era important sa ma fi simțit bine si eu (spusele lui).
    Dupa toate chestiile astea imi adusesem aminte ca pana la 5 era singur acasa deoarece atunci venea mama lui de la lucru.
    Eu”nu mai stau mult si plec..ca ai spus ca vine mama ta si nu cred ca vrei sa ma vada 😂😅”
    El:”Eu n am nici o problema daca vine si o cunosti,tu sa nu ai 😊”
    Eu “Eu nu as avea o problema 😂dar mai bine plec ca si asa vreau sa ma duc acasă sa invat”
    El”Go and learn girl “si m a pupat
    El:”Dupa ce pleci tu ,ma pun si dorm putin ca sunt foarte obosit parca si inca imi revin dupa ultimul festival :)) ”
    Inainte sa plec,m a luat in brate de vreo 2 ori, ma pupat pe obraz si pe gura .In capul meu eram asa confuza..nu stiam ce o sa mai fie intre noi .Dar nu imi parea rau de nimic .
    Dupa ce am ajuns acasa si am învățat o vreme ,m am pus sa dorm cateva ore .Cand m am trezit mi am verificat telefonul sa vad daca am vreun mesaj de la el si din păcate nu aveam .M am gandit ca poate doarme desi era vreo 10 seara si ma gandeam ca in alea 5 ore dupa ce am plecat de la el ,s ar fi trezit deja .Am stat ce am stat iar pe la 4 dimineata in timp ce dormeam, mi a scris “Iti dai seama ca am dormit de cand ai plecat de la mine si pana acuma? 😂😋”
    Si ieri dimineață, cand m am trezit, i am răspuns .Am vorbit ceva ceva dar azi nu am vorbit nimic .
    Nu știu ce sa cred .Il plac si ma simt in largul meu cu el,imi face placere sa stau cu el ,sa vorbesc cu el .Am obsevat ca ne potrivim la unele chestii,si ne completam .El e zodia pești iar eu sagetator. Stiu ca pentru multe persoane ,chestia asta cu zodiile este irelevanta dar mie imi ofera speranța si cel mai important este ca eu cred in lucrurile astea. Nu 100%,dar 70%/80% cred .Si de cele mai multe ori ,se asemanau întâmplările cu zodiacul.
    Care sunt sansele sa ne mai vedem oare ?Care sunt șansele ca el chiar sa simta ceva pentru mine ?
    Care sunt sansele sa fie ceva mai mult mai încolo?
    Mi ar place sa il cunosc din ce in ce mai bine si sa fie ceva .
    Sper sa nu fiu judecata ,nu vreau altceva decat niste sfaturi si niște păreri. Imi pare rau dacă e enervat ca am descris atata de detaliat ,dar pentru mine detaliile conteaza mereu .

    • Sorin spune:

      Probabil te-ai lămurit cu niște lucruri până am răspuns eu. Pare un tip de treabă care știe să se poarte cu fetele, dar asta știai deja. La momentul la care mi-ai scris acest mesaj era în control. Te-a condus și ți-a plăcut să fii condusă. Este frumos să fii condusă de cineva cu care ai o relație minunată, este riscant dacă cineva te conduce pentru propriul interes. Dar n-aveai cum să afli decât dacă riscai. N-aveai ce să faci și cred că, dacă ai ajuns să regreți, măcar ești împăcată că știi cum ar fi stat lucrurile. Despre faza cu a-i cunoaște mama, băieții n-au o problemă cu asta, in general. Adică nu înseamnă mare lucru pentru noi. Faptul că s-a purtat frumos cu tine după sex poate fi pentru că te place sau pentru a “letting you down easy”. Faptul că a spus că nu este deschis acum pentru o relație, că a suferit, este un semn nasol, din păcate. De asemenea, faptul că el are controlul iar tu ești defensivă (tot întrebi “de ce”), aștepți să-ți spună el, îl cam inviți să te folosească. Dacă vrei mai multe, trebuie să-ți faci curaj, să stabilești ce vrei și să pui condiții. Nu-l aștepta pe el să facă pasul. Oamenii, de obicei, nu cumpără ce pot lua gratis și tu îi dai gratis.

  • Bianca spune:

    Buna ziua sunt de doi ani și patru luni cu prietenul meu și de la un timp încoace ne tot certam. Vreau sa va spun ca la început ne înțelegeam bine poate și de ce a fost la începutul relației. Mereu da vina pe mine nimic nu ii convine adevarul ii ca este gelos și poate și de accea ne certam mereu. Suntem împreuna la servici și tot timpul exista cearta între noi el este și afemeiat și tot ia m spus ca se schimbe și îmi promite dar nu se tine de cuvânt se uita după femei căsătorite și când este vorba sa mergem undeva împreuna după aceea inventează ca nu mai poate sa mergem va rog frumos sa îmi dați un răspuns oare este o boala sau ii din cauza ca este tânăr are 20 de ani și când sa nervam ai ia m spus de multe ori ca ne despărțit el spune ca nu poate fără mine va rog sa îmi dați un răspuns mulțumesc frumos

    • Sorin spune:

      Prietenul tău este “stăpân pe domeniul lui”. Încearcă să posede cât mai mult, fără să dea la nimeni din teritoriul cucerit. Puterea îmbată și el o are. Ce poți face este să te protejezi. Poți să stabilești ce este acceptabil și să rupi relația când depășește limitele sau poți să accepți că așa vor sta lucrurile. Dacă pui limite fii pregătită să rupi relația petru că este foarte probabil să se întâmple asta. Poți începe cu “știi toate acele promisiuni că te vei schimba pe care le-ai făcut? Acum ai oportunitatea să le pui în practică”. Dacă ajungi să te desparți după o astfel de situație, cum spune și Dua Lipa, dacă îi tot dai șanse nu faci decât să-ți creezi singură și mai multă suferință.

  • Creteanu Florentina spune:

    Buna seara,ma numesc Florentina si am 45 ani,divortata.Am intalnit un barbat de 40ani aflat in divort si un pic depresiv.El sta acum cu bunica lui de 85ani de care are grija,dar cu, care se cearta mereu din nimicuri.Am stat si eu la el aproape doua saptamani,timp in care m am atasat f mult de el.Este un barbatf responsabil,dar care a devenit f iritabil,am inteles ca inainte de divort nu era asa,mi a spus bunica.Motivul divortului ar fi ca ea l ar fi inselat.In perioada cat am stat cu el am observat ca are un libidou sexual scazut,si ar dormi,simitindu se obosit.Am inteles ca asa a fost mereu nu ar fi ceva nou.Incep sa i dau dreptate foste neveste.Eu il doresc iar el nu.Mi a zis ca are nevoie de o pauza,ia eu am hotarat sa l parasesc.Dar ma gandesc mereu la el,si mi e dor de el,mai vorbim prin mesaje si se pare ca si el sufera dar nu vrea sa ma dezamageasca de asta a luat hotararea asta.Ce pot face sa l ajut,deoarece stiu ca e trist si plange uneori,acum din cauza mea dar cand la m cunoscut era asa din cauza fostei sotii,deoarece nu credea ca i s a putu intampla asa ceva dupa 17ani de casnicie.Eu il plac f mult si vreau sa fiu cu el,dar nu stiu cum sa l scot din starea asta

    • Sorin spune:

      Este puțin probabil să-l scoți din starea asta. Dacă un divorț n-a reușit, pare să fie nu foarte interesat să iasă din zona de confort. Dacă este motivat, într-adevăr, poate să meargă la un psiholog. Partea asta: „nu credea ca i s a putu intampla asa ceva dupa 17ani de casnicie”, arată că așteaptă ca fericirea în relație să se întâmple de la sine, nu să facă el ceva pentru asta, ceea ce, realitatea arată că nu prea se întâmplă. Relațiile sunt efort susținut, satisfacerea nevoilor celorlalți și el pare supărat pe viață că nu-i oferă gratis lucruri. Nu este veva rar, desigur. Majoritatea gândim mai mult sau mai puțin așa, dar reușesc ce-i care își ies din zona de confort și așteptări nerealiste și vin în întâmpinarea celorlalți.

  • Ribana spune:

    Bună ziua am o intrebare si eu.De ce tot timpul cand ma întâlnesc cu cineva din vorbe începem să ne agitam reciproc

    • Sorin spune:

      Probabil agitația celorlalți este mai mult cu tine decât cu alte persoane? Altfel spus, probabil nu cunoști doar oameni agitați. Poate în discuțiile cu tine deveniți amândoi agitați. Este ceva ce poți schimba? Poate joci „da, dar…” (Eric Berne – Jocuri pentru adulți) sau poate îți place să nu dai dreptate celorlalți? Oricum, sunt convis că este ceva ce poți controla, până la urmă. Un mod de a nu ajunge la agitație este să schimbi direcția în care merge conversația dacă simți că devine fierbinte.

  • Adriana88 spune:

    Povestea mea incepe cu mai bine de 1 an in urma, cand fiica mea, acum in varsta de 16 ani, si-a facut un prieten.
    Acest baiat venea dintr-o relatie de aprox.3 ani (cu intreruperi de-a lungul acesteia). La aprox. o luna si jumatate si-a reluat relatia cu fosta iubita.
    Am suferit alaturi de fiica mea, lucru care ulterior nu mi s-a parut tocmai normal. Am slabit eu 4 kg datorita acestei deceptii suferita de ea.
    La aprox. 1 luna si jumatate, s-au impacat. Il iubea enorm si a acceptat aceasta impacare. Au urmat cateva episoade de acest gen. Un dute vino de la fiica mea la relatia anterioara.
    Ultima despartire oct’17, a fost pe motiv ca fiica mea nu este pregatita sa-I ofere”totul” la fel ca iubita lui din copilarie (el este cu un an mai mare decat fiica mea).

    Ce ma nelinisteste pe mine este ca de fiecare data cand s-a reimpacat cu el, eu am sustinut-o stiind ca-l iubea f tare, cu toate ca stiam cat de mult suferise.
    Din decembrie ’17, are un nou prieten. O relatie frumoasa, s-a detasat de primul prieten si este implicata deplin in aceasta.
    Acesta din urma a incercat sa reia relatia cu ea, iar fiica mea nu a fost deacord sa-si paraseasca actualul prieten, pentru el. Mai tin legatura, ea fiind destul de reticenta.
    Insa eu , EU simt nevoia sa stiu tot ce se poate despre el, sa vad ce face, daca mai este cu iubita lui, in ce competiti participa cu echipa, il aduc in discutiile cu fiica mea.

    Am incercat sa-mi justific curiozitatea, spunandu-mi ca am o slabiciune pentru el, deoarece este fotbalist ca si baiatul meu, are rezultate foarte bune pe plan professional,
    (fata de prietenul actual al fiicei mele care nu este mai “bun” d.p. meu de vedere, pe plan profesional),ca am trecut peste toate neplacerile create fiicei mele, pentru ca si el ca si fiul meu , sunt baieti si asa fac ei…etc.
    Ma bucur cand fiica mea imi spune ca a mai vorbit cu el, ca se intereseaza de ea…samd

    Vreau sa inteleg ce se-ntampla in subconstientul meu? De ce ma intereseaza acest copil? Cineva mi-a spus ca este posibil sa aiba legatura cu faptul ca si eu am fost parasita in adolescenta de prietenul meu, la aceiasi varsta ca si ea.
    Ok, accept asta, dar cum trec peste..?Nu vreau sa ajung sa-mi imping fiica inapoi in relatia anterioara doar pentru “deviatia mea”

    Astept cu interes raspunsul dvs.
    Multumesc

    • Sorin spune:

      Ceea ce admir foarte tare este abilitatea ta de-a vedea că se întâmplă asta, că nu ești prinsă și dusă de val. Aș zice că este forte pertinentă realizarea persoanei respective cum că retrăiești o proprie pierdere. Dar aș mai adăuga ceva. Prietenul respectiv este și primul ei prieten. Poate ai o dificultate în general de a fi respinsă (sau de a nu fi selectată). Poate că faptul că băiatul A (primul, adică) nu o place pe fiica ta (care este o parte din tine – la propriu: suntem programați genetic să credem asta) la acel nivel definitoriu care să însemne „o place cu certitudine”, este un fel de neîmplinire, un capitol neîncheiat. Poate că i-ai spus la un moment dat, când sufereați amândouă, că „vă veți împăca” și acum simți nerăbdare să se întâmple o dată asta și să vadă fiica ta că ai avut dreptate. De asemenea, tu fiind un adult, emoțiile durează mai mult decât în adolescență și poate. Scriind toate astea și procesând mai mult am ajuns la ceva de care sunt mai sigur. Pierderea asta și așteptarea veștilor de la celălalt sunt convins că fac parte din povestea ta de viață. Este ceea ce „te atinge”. Ai încept acest mesaj nu spunând cât de multe bucurii ai trăit alături de fiica ta când ei doi s-au cunoscut, ci ai suferit alături de ea când s-au despărțit. Asta este partea la care te pricepi mai bine, partea pentru care ai instrumente – recuceritul. Și, fără să vrei, este ceea ce o înveți pe fiica ta. Cum faci să scapi? Oamenii încurajează tot felul de gânduri și idei pentru că le iau prea personal. Se gândesc că are vreo semnificație, că este important să-i dea atenție. Dar toate aceste obsesii sunt niște mesaje înregistrate. Nu au nicio valoare internă, doar umplu o liniște. Le poți oricând înlocui cu altceva. Le poți observa din afară cum reușești deja din când în când și să înțelegi că mintea noastră încearcă să ne aducă într-un loc unde se simte confortabil. Nu este un loc corect, adevărat, este doar o exagerare care, a învățat ea, ne poate menține stimulați. Există o expresie la nativii americani; n-o mai știu exact, dar varianta scurtă este că din doi lupi (bine și răul, gen), câștigă cel pe care-l hrănești. Ai ajuns să faci această obsesie pentru că ai hrănit-o. Poți, cu emoție la început, că este greu când începi ceva nou, să iei bucuria relației bune. Știu că poți asta, că și eu am făcut acest drum la un moment dat! Mult succes!

  • Diana spune:

    Buna ziua! Imi puteti spune si mie ca fel de intrebati se dau la testul psihologic la scoala de politie? Va rog mult sau imi puteti da un test model? Multumsc.

  • Florina spune:

    Buna ziua,as avea si eu o intrebare. Daca a tine la cineva e tot acelasi lucru cu iubirea sau sunt doua lucruri diferite? Si ce semnificatie are iubirea? Astept raspunsul dvs. Multumesc frumos!

    • Sorin spune:

      Sentimentele nu sunt niște lucruri atât de clare și limpezi, chiar de cărțile de psihologie ar putea da această impresie. Da, a ține la cineva și a iubi este același lucru. Iubești ceea ce nu urăști și nu ești indiferentă la. Obiectele iubirii pot fi persoane, obiecte, activități etc. De asemenea, dependența de cineva este tot parte din iubire. Mai mult, chiar și ura are în ea iubire – ura implică atracție, acordare de atenție și astea sunt parte din iubire. Cum spuneam, lucrurile nu sunt atât de separate. Dar, tocmai din această perspectivă, iubirea nu înseamnă o condamnare. Dacă ești alături de un partener care nu te respectă, care te abuzează, foarte probabil încă îl iubești, dar asta nu înseamnă că nu poți înceta o astfel de relație. Tocmai că iubirea este largă, poți să alegi ce persoane să apropii și ce persoane să îndepărtezi și tot în iubire să fii. Înțeleg că întrebarea a plecat de la o definiție mai îngustă a iubirii, care ar putea sau nu să includă a ține la cineva, dar, oricum ai descrie iubirea, a ține la cineva este parte din ea. Nu poți să ții la cineva și să nu-l/o iubești. Dar, dacă pentru unul din voi, celălalt intră în zona de ignorare, asta seamană a sfârșitul iubirii. Nu, neapărat, că nu se poate reactiva, doar ca asta se întâmplă la momentul respectiv.

  • Mi se intimpla SA rid cind mi se comunica ceva serios.Este vorba de o manifestare psihica sau nu?

    • Sorin spune:

      Mi se întâmplă și mie. Nu-i așa că este enervant? Oamenii își spun suferințele și noi ne abținem să nu râdem! Explicația este că râsul este o descărcare de tensiune, ca și plânsul, de altfel. Ne simțim încărcați și ne vine să eliberăm tensiunea, precum un strănut. Cel mai probabil se leagă și de niște tensiuni acumulate în trecutul apropiat. Nu cine știe ce tensiuni, neapărat, ci… așa… stres acumulat de zi cu zi. Nu prea este nimic de făcut, mai mult decât ca, atunci când ne scapă, să explicăm că este doar o eliberare de tensiune și că autentic ne pare rău, chiar dacă suntem convinși că nu se vede așa. Ca să previn râsul, eu mă mai mușc de obraz pe interior; poate te ajută și pe tine.

  • Anca spune:

    Bună dimineața. Am o problemă în care nu găsesc niciun răspuns nicărieri. Am avut o relație de 2 ani în care au fost multe amintiri frumoase dar și mai puțin frumoase. Dar chiar înainte de a face 2 ani am avut o dispută, eu am ieșit dimineață de la muncă și am mers direct la el să petrecem acest timp împreună și să ne bucurăm de aniversarea noastră(precizez că nu am stat împreună în aceeași casă). Cu toate acestea el a doua zi a plecat la munte cu câțiva prieteni, știam de acest lucru dar speram totuși să nu meargă și să rămână acasă cu mine, în seara aceea ne-am certat destul de rău pentru că el alesese să meargă în loc să rămână, știu că nu am reacționat bine felul în care am tratat problema, am realizat acest lucru, puțin mai târziu dar l-am realizat, i-am spus și lui dar a zis că e prea târziu. În fine, după această întâmplare ne-am certat aproape o săptămână deoarece nu ne vedeam deloc, aș fi vrut să îmi petrec timpul cu el măcar 5 minute, mi-ar fi fost de ajuns. Știu că a avut treabă a fost mai tot timpul ocupat, dar din punctul meu de vedere putea 5minute să ne vedem. L-am presat că nu vrea să ne vedem, nu am fost atât de înțelegătoare în privința asta precum trebuia, știu. Realizez acest lucru, dar este prea târziu. El a luat decizia de a ne despărți acum 2 săptămâni, iar în acest timp au fost perioade în care nu vorbeam și perioade în care mai vorbeam, dar când vorbim este atât de indiferent, știu că se preface pentru că l-am întrebat cum îi reușește acest lucru să o fac și eu să nu mai sufăr atât și mi-a zis că se preface. Am încercat să-l fac să ne împăcăm, dar a zis că nu mai vrea o relație. I-am spus că am realizat că am greșit față de el, mi-am asumat această vină însă nu vrea să ierte. Spuneți-mi vă rog, dacă ar mai putea exista șansa la o împăcare, eu îmi doresc din tot sufletul acest lucru și mă rog la Dumnezeu în fiecare zi pentru a se întoarce. Și înainte să mă întrebați, da chiar vreau acest lucru pentru că îl iubesc nu pentru că îmi este obișnuință. Vă mulțumesc anticipat pentru răspunsul dumneavoastră!

    • Sorin spune:

      Cine poate ști? Sunt un milion de factori de luat în considerare. Cum va fi însă, dacă vă veți împăca? Pare că o parte din tine este nemulțumită de situație. Strânge și apoi aruncă venin. Partea din tine care se apreciază după aprecierea celorlalți vrea să o țină în frâu și acum vrea să repare lucrurile. Încearcă să te convingă că era bine și că n-ai știut să apreciezi, dar, realist vorbind, nu te simțeai foarte liberă în relație sau foarte iubită. Încercai să-i faci pe plac și erai nemulțumită că el nu încearcă la fel de mult și te întrebai dacă te iubește la fel de mult. Acum te gândești că nu meriți să fii iubită dacă nu te iubește el și încerci să-ți iei înapoi dreptul de a fi iubită. Dar este posibil să fie la tine. Dacă vă împăcați vei fi iarăși prinsă în capcană, nu-i așa? Știu, crezi că va fi bine, și așa va fi la început, dar dacă vrei să dureze și să te bucuri de relație și să nu ajungi în același punct ca acum, va trebui să fii sinceră ce-ți dorești, să nu mai cauți la fel de mult aprecierea celorlalți (vezi niște articole pe-aici, eventual; mai util ar fi niște cărți și, mai util, psihoterapie) și să te asiguri că ai o relație care ține cont de tine dincolo de o anumită linie pe care ți-o stabilești și sub care nu vei tolera (nu vei tolera, nu înseamnă, neapărat, despărțire, ci dicuții și terapie de cuplu ca să fii sigură că se întâmplă. Îți recomand și cartea „Jocuri pentru adulți”, o carte despre comportamentele umane inconștiente care ne creeaz suferință, pentru că simt că joci unele (cel puțin „te-am prins ticălosule”).

  • Georgiana spune:

    Credeti ca ar fi mai bine daca am merge la cateva sedinte la psiholog in cuplu pentru a ne ajita sa ne intelegem mai bine reciproc? Noi am vorbit despre chestia asta si el este deacord.. dar vreau sa stiu daca se poate rezolva ceva cu mersul la psiholog.. in special pe mine sa ma ajute .. sa ma faca sa inteleg ca nu am dc sa fiu geloasa pe niste chestii complet banale

    • Sorin spune:

      Poate să ajute sau poate să nu ajute, depinde de voi dacă vreți să folosiți ședințele să fiți sinceri și implicați în schimbare sau dacă vreți să vă ajutați de psiholog să vă justificați poziția și să „nu cedați”. Dar dacă te aștepți să schimbi ani de practicare a unui comportament după o oră de discutat, ai așteptări nerealiste. Terapia este un proces de durată. Dar așa este orice domeniu în care vrei să dobândești pricepere, nu? Ca o concluzie, șansele sunt mult mai mari să reușim, atunci când suntem ajutați de un specialist în domeniu, n-ai zice?

  • Georgiana spune:

    Buna.. ma numesc georgiana.. si am o problema destul de grava cred eu.. adica gelozia..sunt geloasa pe chestii care nu ar trebui sa ma afecteze in nici un fel.. deci.. pir si simpli cand imi aud iubitul (am o relatie cu acesta de 3 ani) pronuntand numele altei fete pur si simplu o iau razna.. deci de cand suntem impreuna pur si implu pot spune ca a rupt legatura cu lumea din jur.. si stiu ca nu e bine.. dar a facut asta pt a nu mai fi eu asa de geloasa.. si nu stiu cum sa fac sa accept faptul ca daca imi povesteste ca o anumita fata a facut ceva nu e ca si cum ma inselat cu aceasta.. si ma enervez si incep reprosurile din partea mea “de ce te intereseaza de viata ei?? Dc te.ai gandit tocmai la ea..de unde stii tu ca a facut asta.. tu o urmaresti cumva sa vezi ce face ea?” Si multe altele.. si daca puteti as vrea sa.mi ziceti cum as putea sa nu mai fiu asa.. pt ca eu stric relatia.. totul pleaca de la creer ..deci se mai intampla sa il salute o fata pe strada.. ma simt ca si cum m.ar fi inselat si iar incep intrebarile “da de unde o cunosti? Dc te.a salutat?? Ce treaba ai tu cu ea??” .. dupa cateva ore buuune de cearta chiar si zile.. pe moment imi dau seama ca am facut ceartaa aiurea..si ii zic ca o sa incerc sa ma abtin de acum..doar ca mu pot.. tin sa mentionez eu am 18 ani iar el 20.. va rog un pic de ajutoor!!

    • Sorin spune:

      Mi-am regăsit un articol pe internet pe care-l credeam pierdut. L-am adăugat aici pe site – este ultimul: „Când bărbații sunt geloși…”. Poate te ajută!

  • Maria spune:

    Buna ! Iubitul meu a vrut sa luam o pauza , a trecut cateva saptamanii si l-am intrebat cand o sa ne impacam el mi-a spus ca o sa ne impacam cand o sa incep eu sa ma arnjez si mi-a reprosat ca in toata relatia noastra eu niciodata nu m-am aranjat si nu am avut grija de mine.Desi cand ma aranjez el incepe sa urle la mine ca imi spune ca eu am pe altu. Intrebarea mea este daca mai are rost sa merg mai departe cu el sau nu ?

    • Sorin spune:

      În general, când ne aranjăm și suntem observate/ți de mai multe persoane, avem mai multe dintre care să alegem și interesul lor este mai lung față de noi. Pe de altă parte, în această relație, deja el dobândește o putere asupra ta, pare că urmează să te străduiești să urci la nivelul la care ai dreptul să fii cu el și astfel de relații nu merg bine. El se va învăța să ceară, tu te vei învăța să-i oferi și „a fi cu el” devine mai important decât „a fi fericită”. Ce poți să faci este să te aranjezi, într-adevăr, și să-i dai lui oportunitatea să vină spre tine. Nu-l aștepta, însă. Cine știe ce se mai întâmplă și în viața lui. Fii sexy, disponibilă pentru alți parteneri, inclusiv pentru el, dacă încă mai este important pentru tine și gândește-te ce calități vei vrea ca viitorul tău partener să aibă.

  • Ana spune:

    Buna ! Acum doi ani in fiecare seara la ora 00:00 auze-am o musca timp de cateva secunde . Daca se intampla sa adorm mai repede visam urat si ma treze-am la 23:59 si la 00:00 iar era sunetul . ce poate insemna asta ?

    • Sorin spune:

      Eu aș investiga sursa sunetului. Între 23:55 și 00:05 aș ține lumina aprinsă în cameră și aș încerca să aflu dacă vine de undeva anume sau este doar în minte mea. Dacă nu este din exterior, următorul pas ar fi ORL (un început de tinitus). Dacă nu se descoperă nimic, următorul și probabil ultimul pas ar fi la neurolog (niște nervi par să se declanșeze neinvitați).

  • Cristina spune:

    Buna ziua. In viata mea a aparut o problema care nu o pot gestiona bine. Sunt casatorita de 6 ani (10 ani relatie) si un copil de 3 ani. Problema a aparut la inceputul anului cand am descoperit ca sotul are conturi pe mai multe site-uri (pentru femei si barbati) chiar si conturi de facebook cu alte nume. La inceput a negat apoi a spus ca tot ce face este sa discute cu diferite persoane, pentru diversitate, plictiseala si nimic important. Doar ca in aceste discutii (ceea ce am putut afla) nu am vazut nimic interesant de discutat, mai mult complimente din partea lui,catre ea, apoi am descoperit si mesaje pe telefon, de unde cred ca m-a si inselat. Ca sa nu spun ca are cont si pe un site de gay, unde mi-a dat acelasi raspuns, pentru a discuta cu diferite persoane, dar si faptul ca a comunicat prin mesaj cu cineva de pe acest site. Imi tot zice ca nu m-a inselat dar nu pot crede ca te intalnesti cu altcineva doar sa o vezi sau sa discuti sau cum a mai spus, ca vanatorul, pandeste prada sa vada daca o poate prinde, de aici si toate acele cuvinte frumoase spuse acelor fete. Nu, cu mine nu era asa, adica sa spuna un cuvant frumos, sa tina cont de ziua casatoriei si aproape nici de cea de nastere, ce sa zic de o floare. Zice ca este pierdere de timp si nu intelege rostul. Ca este de la sine inteles ca el ma iubeste fara sa spuna si eventual sa arate. Pentru ca pe langa aceste aspecte el este foarte dependent de pc si nu ma prea ajuta in casa, doar daca insistam eu si atunci ne enervam amandoi. Nu are initiativa, trebuie sa-i spun eu ce sa faca. Am discutat aceste aspecte si a spus ca asa este el. Este adevarat ca atunci cand ne-am cuplat stiam de aceasta dependenta, dar am crezut ca in timp lucrurile vor fi un pic altfel, va deveni mai responsabil, mai ales ca a aparut si un copil, dar m-am inselat, el a devenit responsabil pentru activitatile lui si pentru placerea lui. Acum suntem separati, el vrea impacare iar eu nu stiu exact ce vreau, oscilez intre a divorta si poate a incerca o impacare, dar incredere din partea mea nu exista, el in continuare are alt cont de facebook, a zis “ca daca eu am fost asa de hotarata la inceput sa divortez de ce sa-l stearga?”(dar si-a schimbat numele ca sa nu-l pot gasi). Eu cred ca vorbeste in continuare cu fete si cine stie ce mai face!Nu mai vrea sa mearga la psiholog, oricum a zis ca el este mai destept decat un psiholog si ca mi-a dat cuvantul lui ca se opreste din ce face daca ne impacam, pentru ca a vazut unde s-a ajuns. Dar eu nu cred ca se va schimba, doar se va ascunde mult mai bine. I-am zis ca daca ne-am impaca, calculator in casa nu mai vreau desi sunt constienta ca aceste lucruri le poate face si de pe telefon, dar nu l-as mai vedea stand toata ziua la pc. A zis ca nu am dreptul sa-i cer asa ceva, ca il santajez si ca nu pot sa-i interzic un hobby si acela de a se juca. Si ca sa nu termin poveste mea in mod placut, de fiecare data cand ne certam si spuneam ca divortez, ma ameninta cu moartea atat pe mine cat si pe copil. Aceasta este problema mea, pe scurt. Astept un raspuns din partea dumneavoastra. Multumesc.

    • Sorin spune:

      Nu se va schimba. Oamenii își mai schimbă valorile și comportamentul, dar destul de puțin și doar când insistă o perioadă cu determinare sau când are parte de un șoc. Niciuna din aceste condiții nu vor fi atinse dacă vă împăcați. O persoană determinată să schimbe ceva la ei pentru binele altora (comun) nu poate fi cineva care se ascunde și minte. Deci da, sunt șanse foarte, foarte mari să continue cu acest comporatment dacă vă împăcați. Chiar dacă va arăta determinare la început, este mult prea mare tentația să se ascundă și să continue, ca să merite susținerea efortului. În legătură cu amenințările cu moartea, poți vorbi cu poliția. Dacă nu este o persoană violentă fizic, este poate doar bravură. Pe de altă parte, cineva care exprimă astfel de amenințări (cu atât mai mult dacă le-ar pune în practică) arată că nu se iubește decât pe el și că nu este dispus să facă un efort pentru nimeni. Vrea doar el să primească.

  • tdomi spune:

    am rasfatat o fetita , e studenta an2 ubb englefa info mate …Nu o mai pot ajuta ..psihic… nu mai Invata …ce pot face? NUMAI material sunt buna ?

    • Sorin spune:

      Nu înțeleg ultima întrebare. În sensul că îți este datoare cu învățatul? Că partea ta a fost să-i cumperi lucruri și partea ei a fost să învețe? Întreb asta pentru că, dacă ar fi așa, pare să fie un contract pe care vrea să-l încheie. Sunt convins că are motive așa cum avem noi toți când vrem să încheiem un contract. Nu te critic, te întreb onest: poate pentru că nu ești foarte deschisă la ce vrea ea, la ce planuri are, la ce chef are. Pentru că este viața ei, până la urmă. Nu o datorează nimanui. Nici reușita în viață nu o datorează nimănui. Poate că nu se simte fericită, poate că nu-i mai place ce face. Pentru că, dacă așa stau lucrurile, până la urmă ce vrei de la ea? Să fie bogată și nefericită? Să nu mai vorbești cu ea restul vieții voastre? Sau să fie clasa medie și să aveți o relație bună? Să nu uităm că învățatul îl suportăm ca să avem o viața mai bună. Dacă deja mergem în altă direcție decât a unei vieți mai bune, la ce mai împingem lucrurile? Mult succes!

  • Andreea spune:

    Buna ziua!Am o relatie cu un barbat(32 ani) de aproximativ 3 ani, iar de 2 ani locuim impreuna…eu imi doresc sa intemeiem o familie( nu i-am spus clar si raspicat acest lucru) dar probabil a intuit pentru mi-a spus ca nu crede ca imi poate oferi ceea ce imi doresc eu!Tin sa mentionez ca nu a mai avut o relatie de lunga durata pana acum dar nici nu este tipul aventurier- dimpotriva este galant, educat, manierat si statornic!Simt ca ma iubeste, nu se pune problema sub aceasta forma…totusi: Credeti ca as face mai rau daca i-as da un termen limita in care sa se hotarasca daca vrea sa formam o familie?Multumesc anticipat!

    • Sorin spune:

      Ai face mai rău pe termen scurt, dar viața e lungă. Dacă o relație de familie este ceea ce îți dorești, ai mai multe șanse mai devreme în viață decât mai târziu. Imaginează-ți că ai 40 de ani și te uiți în urmă la acești ani: ce ți-ai dori să fi făcut? Nu trebuie, neapărat, să-l presezi, însă. Vorbește-i despre cum vezi tu viața de cuplu, despre ce-ar însemna copiii pentru tine, întreabă-l cum vede el viața și planuri are el. Spune-i că cel mai frecvent răspuns la întrebările despre realizări ale oamenilor de vârsta a treia este „copiii”. La fel, cel mai frecvent regret este că nu au făcut copii. Dar, cel mai frecvent nu înseamnă universal. Multe cupluri în prezent ignoră programarea genetică de reproducere și-și dedică timpul lor în întregime. Și și astfel de cupluri pot avea o viață împlinită. Dacă chiar nu vedeți cuplul pe termen lung în același fel, poate vă dați un termen de „consumare” a relației dintre voi, câteva luni în care să vă bucurați intens unul de altul și apoi încercați să vă vedeți de restul vieții. Toate bune!

  • Mirela spune:

    Buna..ma macină foarte tare km K soțul meu sre o aventura cu sora lui..knd L-am cunoscut a spus K e adoptat..i-am întrebat pe ai lui au ras și au spus K nu e adevărat!!!la începutul relației sexuale mi-a spus K sa culcat prima data cu o femeie măritată..apoi knd ne-am mutat împreuna la doi ani a venit și sora lui după ce sa despărțit in chirie cu noi..eu aveam fata de câteva luni..a început cu gelozii mici ..knd venea acasă de ce ma îmbrac sexi am avut Frei întâlnire cu amanți???dc imi ia numai mie și ei nu??knd ma îmbrac in pant scurt se îmbracă și ea..tot felul de poziții in pat atinganduse ,se schimba in camera cu noi și se făcea ca nu-și da seama K sta in sânii goi ..apoi ma spunea sorei ei K Eu stau numai in chiloți sa i se s…..mereu ..apoi m-au făcut in așa fel de m-au trimis la țara cu fetița..ei numai dormeau in camere separate ci împreuna!!!!eu nu știam mie imi spuneau altceva ..am aflat de la o prietena de a iei..knd venea in cursul săptămânii nu vroia sa culce cu e mn..inventa mereu pretexte..bă K e obosit bă knu sre loc cu noi in pat etc.knd venea cu ea ii spunea șefa banii erau pe mâna ei..imi făceau numai in ciuda!!!ea tot afirma K băiatul ei D băiatul soțului..K rl trebuie săi ia mașina săi facă nunta K nu are.cine!!!lasand așa akm prezent nu suporta fără se se vadă întreabă tot timpul de ea pe ea o suna dimineața prima,m-am nimerit sa fiu..nu suporta sa spun nimic la adresa ei!!!si sunt multe alte lucruri!!!iar eu le-am pus cap la cap….in plus K e teama de el knd își face Frei relație ,,iar el le găsește cusur întodeauna…numai rezist !!!!oare e doar in mintea mea????

    • Sorin spune:

      Din ce ai descris, pare destul de probabil. Sexul între frate și soră nu este ceva complet neauzit. Cu siguranță sânii goi sunt intenționați; este prea mult condiționare socială pentru ca cineva să nu fie atent/ă la asta. Deci este foarte probabil ca ea să încerce să-l atragă și poate că a reușit. Asta mai ales că noi bărbații nu prea suntem antrenați să rezistăm la invitații, ci mai mult educați să le observăm și să profităm de ele. Dar chiar dacă n-ar fi așa, și te-ar convinge că nu fac sex împreună, tot nu știu dacă ești fericită cu relația. O separare ar fi foarte dureroasă, fără discuție, și pentru tine și pentru fetiță. Rămâne de evaluat ce-ți dorești. Lucrurile nu se vor schimba în curând, el are controlul (sau sora lui). Ai putea să încerci să-l recucerești, dar, în general, dacă un bărbat are două oportunități de sex, va vrea să le păstreze pe amândouă. Va da drumul la una din ele, doar de frică să nu o piardă pe cealaltă, nu pentru că una din ele este atât de bună. Dintr-o altă perspectivă, dacă te gândești la despărțire, este adevărat că o operație (la doctor) doar, dar te vindecă de o suferință lungă. Nu este o decizie ușoară, cu siguranță și viața ta este într-un punct vulnerabil în prezent. Poate te ajută să știi că așa sunt viețile uneori. Nu sunt minunate cum ni se spune când suntem mici. Sunt pestrițe, cu părți plăcute, părți dureroase și părți plate. Poate te ajută unele dintre articolele de pe acest site.

  • Mariana spune:

    Buna ziua! Cum pot comunica cu un sot care este sarcastic, mereu se plange si da vina pe mine pentru toate esecurile lui, nu reuseste sa realizeze nimic concret in viata, ci sta toata ziua la calculator si nu face nimic pentru ca ii este teama sa inceaapa ceva si sa nu esueze, zice el!Este o persoana mandra si orgolioasa si interpreteaza totul!Zice ca nu se poate baza pe mine in conditiile in care eu am un job de 8 ore si am activitate insa el doreste se pare sa inceapa ceva doar daca ma implic si eu! Nu stiu cum sa comunic cu el pt ca orice spun se intoarce impotriva mea! A fost si la psiholog insa dupa 2 sedinte a tot amant programarile apoi nu a mai mers deloc? Ce as putea face?

    • Sorin spune:

      Docamdată vița îi oferă multe beneficii. Tu îi oferi confort, prezență (adică este scutit de suferința pe care o dă, adesea, singurătatea), securitate financiară, sex și orgoliul îi este mângâiat pentru că, din ce spui, domină conversațiile. Nu prea ai ce să faci; fiecare încercare de a ta va fi percepută ca o luptă de dominanță și va încerca să-ți arate că nu ai dreptate. Speră că, dominându-te se face mai atrăgător și te ține. Poate așa te-a și cucerit. Puterea pe care tu o ai este unde să-ți petreci viața și cu cine să nu. O astfel de schimbare poate îl va determina să înțeleagă că nu are un comportament potrivit de cuplu. Altceva ce poți face, până atunci, este să nu intri în dezbateri cu el. Să-i vorbești despre așteptările tale, despre dezamăgirile tale și să nu intri într-o dezbatere. Dacă începe să despice firul prea mult îi poți tăia avântul cu „nu-mi pasă că tu ai argumente pentru asta sau reguli de viață. Faptul că nu încerci nu înseamnă că nu pierzi, înseamnă că ai pierdut deja, că ai anulat orice șansă de a câștiga. Dar dincolo de asta, ceea ce simt este că viața mea adesea nu este plăcută alături de tine și nu vreau s-o trăiesc așa.” Desigur răspunsul lui va fi dat din durerea respingerii și va spune să vă despărțiți, dar, fără să te enervezi, poți spune că vei mai rămâne alături de el o perioadă, pentru că ce-ți dorești mai mult decât o viață fără el este o viață plină cu el și mai ești dispusă să aștepți. Și-ți mai dorești să nu te pedepsească cu despărțirea pentru curajul de a spune ce simți. Ți-ar plăcea să te înțeleagă nu să te îndepărteze. Și toate astea ar fi grozav să le spui cu tristețe, nu cu furie. Știu că sună foarte mot-a-mot – ceva ce un psiholog respectabil nu face – dar ca și cărțile sau filmele, uneori este bine să avem un model de cum se face. Poți, desigur, să folosești cuvintele tale și tonalitatea ta, doar că, dacă te enervezi, ai pierdut lupta. Va fi despre cine are argumente mai bune, nu va fi ceva ce va rămâne cu el să rumege.

  • Anonim spune:

    Buna , am o relatie cu un băiat de un an si care cate luni, la începutul relatiei el lucra in anglia am venit si eu la el fix peste 2 luni de cand ne-am cunoscunoscut ! Chestia este ca de atunci tot imi pune intrebari de genul ” nu vrei sa castigi un ban mai rapid ” asta era la inceput ! Acum din pacate a ajuns sa ma oblige si sa fac asta ! Si eu si prietena fratelui sau ! Ea este in în Spania! Ajutatima ! Va rog

    • Sorin spune:

      Ai vrea să te întorci? Poți cere ajutor familiei? Mama, în general, ajută oricât de nemulțumită ar fi – bărbații, de obicei, sunt mai absorbiți de sine și de regulile lor decât de suferința celorlalți. Poți spune „nu”? Ce înseamnă că te obligă? Poți să te desparți? Nu pare să fie o persoană de încredere; dacă pleci de la el, nu-i da detalii unde te afli și schimbă-ți numărul. Poți cere ajutor poliției de acolo sau de aici? Există riscul unor repercursiuni, vezi care ar fi acelea. Desigur este alegerea ta și poți să rămâi să faci asta dacă îți dorești. Este un stil de viață ca oricare altul cu riscuri și beneficii. Dacă simți că riscurile sunt prea mari și, într-adevăr, este de așteptat să afecteze relații ulterioare. Dacă simți că nu ești tratată cu respect, ci ca pe un obiect de folosit, decide să fii persoana de care să fii mândră și fă-ți un plan cum să ajungi acolo. Cere ajutor dacă este nevoie. Tu ce i-ai recomanda unei prietene în aceeași situație?

  • Maria.ioana spune:

    Buna ziua am o singură intrebare !Nu stiu cum sa vo spune! Se poate vb si in privat ?

    • Sorin spune:

      Doar aici. Parte din ce vreau să ofer este un răspuns potrivit și pentru cei ce nu au curaj să întrebe, cărora le este lene sau cărora nu le vin ușor întrebările și asta mi-ar plăcea să oferim cu toții. Un impas în povestea nostră și o posibilă soluție sau realizare care să ajute în a se trece peste. Altfel spus, o situație nu este a cuiva, este a vieții. Nu spune ceva despre cineva, ci face parte din varietatea și complexitatea vieții. Să oferim starea mai bună la care ajungem și celorlalți și să avem cu toții o stare mai bună!

  • elena spune:

    buna ziua am 25 de ani si acum 3 ani am facut criza de panica ami puteti spune cum pot scapa de ea

    • Sorin spune:

      Înțeleg că s-a întâmplat o singură dată, dar îți este frică să nu se întâmple din nou. Un psihiatru știe mai multe despre acest subiect decât noi psihologii. Pshioterapia ajută, dar pentru un răspuns strict legat de posibilitatea apariției și eventuale medicamente care o preîntâmpină, vorbește cu un psihiatru.

  • Sorin spune:

    Buna ziua, am o relatie de aproape 4 ani. Iubita nu mai are incredere in mine si nu ma mai respecta. Mereu are impresia cand intra in camera ca eu ma ascund cu ceva. Ba ca ma masturbam pe ascuns, ba ca ma uitam la filmebporno, ba ca o insel cu alta( vorbind pe whatsapp sau fb cu alta). Oricat as incerca sa ii spun si sa o conving, nu ma crede! Ba mai mult, ne afecteaza relatia, o simt distanta si nu mai apreciaza gesturile care le fac pt ea. Ba din contra imi reproseaza ca o neglijez eu, nu invers. Ce pot face?

    • Sorin spune:

      Pare că s-a întâmplat ceva ce nu este menționat aici, ceva care a dus la comportamentul ei. Poate real sau imaginat. Oricum, transparența totală este liniștitoare pentru cineva desigur. Acces total la whatsapp, facebook, email, telefon și clarificat ce o deranjează atât de tare la masturbare și filme porno. Bărbații au genetic mai mult chef și sexualitatea ține la ei (noi) mai mult de vizual. Este ceea ce este și nu poate fi schimbat. Putem să ne abținem dacă este ceva inacceptabil (cum este înșelatul, de exemplu), dar poate unele lucruri nu au un impact atât de îngrijorător sau nu au o capacitate să rănească. Dacă nu ești dispus să fii transparent, pe de altă parte, nu știu cum ai putea-o convinge. Pe mine, de exemplu, n-ai reuși. Dacă, pe de altă parte, transparența totală nu este suficient, vorbește cu ea și întreab-o ce ar avea nevoie să știe sau să se întâmple.

  • Floare de nu ma uita spune:

    Buna ziua! De ceva timp simt ca nu mai pot. Sunt intr-o relatie de 1 an si ceva si simt ca sunt complet blocata. Partenerul meu e o persoana super, de treaba, linistit, introvert, mai tacut, care are nevoie de suport si afectiune. Ideea e in felul urmator ca ma simt debusolata pentru ca desi il iubesc simt de parca ceva lipseste. Pe de o parte, el fiind calm, bun si introvert atunci cand avem conflicte eu pic de cele mai multe ori in pozitia persoanei care exagereaza si el ramane de neclintit. Ce ma deranjeaza la el e faptul ca e foarte tacut, econom in exprimare si energie. Eu sunt ce-i drept mai energica, imi place sa dezbat cand luamo decizie, vreau sa-i citesc reactiile. De fiecare data cand incerc sa-i spun ceva pare sa se indeparteze si mai mult si sa imi intoarca vorbele cu reprosul ca de fapt eu nu am incredere in relatia noastra. Ce ma deranjeaza insa e faptul ca desi ne dorim amandoi o familie si pare ca avem aceleasi dorinte si planuri, in acelasi timp imi e foarte greu sa continui. Si ma simt asa ca la o rascruce de drumuri. Nu imi vine nici sa-l las pentru ca e bland, bun dar i acelasi timp ma si scoate din sarite cu personalitatea lui moale.
    Acum largind putin viziunea, observ la mine ca si in fostele relatii am atras persoane mai usor de modelat dar pe masura ce timpul trecea compatibilitatea noastra scadea si implicit dorita. In tot acest timp am incercat sa aflu de ce sau ce pot sa fac. Cu tatal meu, presupunand ca ar putea fi un posibil factor recidivant, relatia e una deplorabila. El e tipul autoritar care decide tot pana si cum te imbraci. Modelul lui mi-a repugnat si imi repugna. Si totusi nici asa nu-mi place. Cu un partener moale si sensibil e o adevarata catastrofa si din cauza firii mele voluntare, cu initiativa. Imi doresc o persoana asa.

    Mai departe nu stiu cum sa procedez sau cum sa ies din asta. Imi e teama ca punand capat relatiei cu el poate voi regreta dupa din cauza faptului ca in afara de acest defect ca e pasiv, nu-i prea gasesc. Imi e teama sa nu pierd de fapt un om minunat. Si in acelasi timp sunt sfasiata de ideea ca trebuie sa ma port mereu cu manusi cu el ca sa nu-l ranesc, ca trebuie sa-l incurajez, sa-l sprijin etc.fara sa-i reprosez ca e prea tacut
    Ce sa fac?

    • Sorin spune:

      Ar trebui să vorbești despre asta cu el. V-ar ajuta niște terapie de cuplu și niște scheme de comunicare. Probabil sunt cărți în domeniu care v-ar ajuta. Oricum este un lucru bun să stabiliți regulile de dezbatere – gen câștigul să se bazeze pe argumente nu pe încăpățânare, sa folosiți modele precum SWOT și el care nu participă la comunicare nu are dreptul să critice decizia celuilalt. Chiar dacă vei avea comportamentul tatălui tău, cum este tendința, se pare, este ok. A fost un comportament câștigător pentru el, poate fi și pentru tine. Având și experiența celui afectat de deciziile celui puternic, poți ține cont de asta, poți să-l întrebi des dacă este ok cu deciziile tale, să-i ceri părerea și, dacă nu are niciuna, consideră că este de acord cu tine. Dacă nu are, dar o critică pe-a ta, un terapeut sau niște cărți de comunicare te-ar ajuta sa formulezi niște întrebări înțelepte care să invite la schimbare (de exemplu, ce ți-ar plăcea să schimb când mă critici? să nu mai încerc nimic?).

  • Anca spune:

    Bună seara!! Ma numesc Anca!!! Am o întrebare…. Eu merg la psiholog… Am 16ani… Și m-am atașat de ea….. Ce sa fac!!!!?????

    • Sorin spune:

      Te-ai atașat de psiholog? Vorbește-i despre asta – este un material super de lucrat pentru un psiholog. Se numește „transfer”, apropos.

  • Andreea spune:

    Buna!
    O intrebarea: cum e posibil sa imi pierd mintiile atat de mult intr-o relatie,incat sa mint grav, sa uit de valorile mele, sa uit de copilarie, de amintirile trecute, precizez trecute ( mi se interzicea prin privire, ton, tipete si alte cele sa vorbesc la plurar sau sa zambesc cand povesteam ceva), sa imi mint familia, sa ma gandesc la suicid, sa ajung la paiholog, sa fac din partener o persona pe care o iubesc, dar si urasc in acelasi timp?
    Cum e posibil sa imi pierd mintiile atat de mult?
    Au trecut 2 ani de la aceea relatie…si eu ma invinovatesc si in ziua aceasta de tot ce a simtit persoana respectiva, de cat a suferit din cauza mea. Nu pot sa cred ca eu ma invinovatesc de faptul ca nu puteam vorbi cu barbati, nu puteam sa ma uit pe strada, sa zambesc, sa merg la munca fara sa imi scrie de 100000 de ori; nu pot sa cred ca eu ma intreb: cum e posibil sa imi pierd mintiile atat de tare intr-o relatie?
    Oare, oare….eu slab fiind de inger (asta vreau sa cred) m-am lasat trasa intr-o relatie de manipulare si dominare in care partenerul a ajuns din persoana iubita, persoana urata?
    Astept un raspuns. Va multumesc mult!!

    • Sorin spune:

      A găsit un teren fertil. Nu dorești să-ți asumi viața, să iei deciziile dureroase să riști să greșești, să riști să-ți spună cineva că suferă din cauza ta și așa îi lași pe alții să preia acest rol. Cunosc patternul că am fost și eu acolo. Viața e plină de durere că ceilalți nu au grijă de noi, că nu iau mai în serios, să ia decizii mai bune pentru noi, să arate că vor să stea cu noi, în condițiile în care noi n-am face nimic din toate astea – nu avem grijă de noi, nu luăm decizii pentru noi și nu ne place să rămânem cu noi. Lucrurile nu se vor schimba până când noi nu le vom schimba.

  • Ioana spune:

    Buna ziua,

    Am mai multe probleme legate de increderea in mine imi este frica sa iau decizii singura, nu stiu ce este bine si ce ar trebuii sa fac, parca am nevoie de opinia si de sfatul cuiva pentru a face ceva, simt ca eu nu valorez nimic, imi este rusine sa vorbesc, nu am prieteni apropiati, in general am fost o persoana tacuta retrasa si am vorbit doar daca am fost intrebata, simt ca nu sunt matura nu pot lua decizii singura despre propria viata.A probleme legate de locul de munca, de relatia personala.
    Am fost trei sedinte la psiholog dar nu am vazut nici o schimbare ….

    • Sorin spune:

      Felicitări pentru curajul de a merge la psiholog. Cât despre schimbare, de obicei durează, dacă nu mergi pentru ceva super punctual. La început ar treubi să începi să te cunoști, iar asta de-abia după câteva ședințe în care reușeșit să te dezarmezi de câteva așa zise defense. Oricum, poate te-ar ajuta articolul meu cu frica de greșeală (vezi pe-aici pe site), drepturi asertive, sensul vieții… Ideea de bază fiind că viața are foarte multe bifurcații și foarte rar despre una din ele se poate spune obiectiv că este rea sau bună. ”Binele și răul” parcă mai este un articol de pe acest site care ar putea să ajute. Toate bune!

  • Cosmin spune:

    Buna ziua am o problema… Eu cu prietena mea aveam o relatie foarte stransa in care ne iubeam nespus si eram sinceri unul cu celalalt pur si simplu nu ne minteam si daca existau minciuni iaintea relatiei sau la inceputul relatiei ni le spuneam aveam o relatie de 4 ani, dar sa intamplat o tragedie iar tatal ei a murit eu nu am plecat de langa ea am stat langa ea si am sustinuto ca va fii bine ca vom trece de toate greutatiile inpreuna , a trecut jumatate de an si acum 3 zile mia spus ca nu se mai simte bine nu se mai recunoaste si ca nu se mai simte bine in relatie ce ar trb sa fac pentru ca o iubesc foarte mult si ea la fel am facut unul pentru celalalt foarte mult compromisuri care nu leam regretat si neam schimbat unul pe celalalt dar ce ar trebui sa fac si ce ar trb sa faca si ea sa nu se mai simta imi tot zice ca vrea sa fie singura…va multumesc.

    • Sorin spune:

      Dacă are nevoie de niște timp, minunat ar fi să i-l poți oferi. Să fii aproape și disponibil o perioadă, să o suni din când în când (nu rar, dar nici foarte des – știu, e vag, citește-i semnele) să o întrebi cum se simte, ce mai face. Nu te băga pe gâtul ei, cum se zice, pentru că vei începe să o sufoci. Nu te invita des la ea sau să vă mutați (iar) împreună, dar fii deschis dacă propune ea. Desigur, acest aranjament nu poate dura foarte mult. Amândoi aveți câte o viață de trăit. Dați-vă loc de respirat câteva luni. Dacă unul dintre voi întâlnește pe altcineva, așa e viața. E nedreaptă. E dureroasă. Dar ne bucurăm pentru cei pe care îi iubim, ne bucurăm de bucuria lor, ne întristăm că nu suntem cei care le-o oferă, acceptăm că nu suntem cei mai potriviți pentru anumite persoane și ne bucurăm că avem oportuniatea să căutăm alte persoane alături de care să trăim vieți împlinite. Scopul nu este să fim cu cineva, ci să ne bucurăm de timpul petrecut cu acel cineva. Este ok dacă timpul petrecut cu noi nu este atât de grozav pe cât am crezut noi până să ni se spună diferit. Mai avem de învățat. Va fi o altă persoană în viitor care se va bucura de lecția asta pe care am învățat-o în această relație și ne vom bucura și noi că se bucură ea. Ce vreau să spun este să te pregătești pentru toate situațiile și să nu te prinzi disperat de niciuna. Oferă ce poți oferi (ce este acceptat, adică, nu lucruri cu forța) și bucură-te de cât primești. Nu te gândi că dacă vă împăcați acum o să „trăiți fericiți până la adânci bătrâneți.” Viața este dinamică. Vei fi mai fericit (și vor avea șanse mai mari și cei din jurul tău) dacă te adaptezi la asta.

  • Romina spune:

    Buna seara! Ma confrunt cu o problema care nu ii pot da de capat ma doare foarte tare si simt ca ma sufoc…Inainte sa ma casatoresc am locuit cu bunicii am trait intrun satuc mic si era foarte liniste…Pana cand mam maritat…Mama sotului meu este foarte bagareata vorbeste foarte urat si nu stie de intimitate i place sa vorbeasca de persoane care nici nu le cunoaste…Din cauza asta am devenit foarte dependenta de sotul meu .Noi traim impreuna cu parintii lui in aceeasi casa.De cate ori il vad ca se duce la mama lui de atatea ori ma doare sufletul si incep sa plang asta deoarece cand simteam ca e ceva in neregula si nu ma simteam bine ii spuneam dar el se enerva si se ducea la mama lui si ma vorbeau pe mine …iar pe mine asta ma doare tare pentru ca eu incerc sami inpart suferinta cu el si el imi ofera alta in schimb.am devenit foarte dependenta de el deoarece de atatea ori cand ne certam ma lasa balta si se ducea la mama lui pe cand eu plangeam singurica in camera ca ma simteal singura impreuna cu baietelul meu de 7 luni.din cauza stresului nu am nici pofta de mancare am slabit foarte mult …plang foarte mult nu este zi in care sa nu plang…am si anemie severa si mie foartea teama de cum arat…ceea ce iau facut pe parintii mei sasi faca griji din pricina mea..va rog sa ma ajutati cu un sfat…ceas putea face..ca nu mai resit durerea…Va multumesc anticipat😢

    • Sorin spune:

      Te-ar ajuta să citești și să începi să practici drepturile asertive. O lecție pe care ai învățat-o din viață este că dacă arăți că suferi, cineva te va ajuta. Poate ai observat că în această familie lucrurile nu stau așa. Nu este o familie specială, de altfel. Deseori lucrurile nu stau așa. Când plângem cerem implicit celorlalți să ne protejeze, să facă ceva pentru noi. Când nu fac, putem trage concluzia că nu am plâns suficient. Vei avea șanse mai mari ca lucurile să meargă în direcția dorită de tine, dacă chiar tu ești cea care conduce viața ta. Fă ce vrei să faci, cere ce ai nevoie. Este ok dacă te bârfesc. Este ok dacă încearcă să se bage. Nu-ți este datoare să nu se bage. Poți doar să-i tragi o linie peste care să-i faci scandal dacă trece (sau să-i impui o pedeapsă de un fel sau altul). Nici tu nu-i ești datoare să-i permiți să-și bage nasul unde are ea chef. Desigur, când începi să schimbi lucrurile, toți se vor opune. Acesta va fi primul test.

  • Alisa spune:

    Buna! Am intalnit in ultima perioada de timp foarte multi baieti , dar toti aveau 21-26 ani si oricum nu gaseam nimic deosebit la ei. Eu am 22 ani si recent am cunoscut un barbat de 30ani cu care ma inteleg foarte bine. Problema este ca el lucreaza foarte mult si din aceasta cauza el nu si-a gasit vreo fata. El are intentii serioase de a forma o relatie, dar stau pe ganduri si nu stiu ce sa fac in asa situatie, iar faptul ca sunt tanara si baieti mai sunt…nu ma incurajeaza.

    • Sorin spune:

      Știi cum se spune: bărbații se căsătoresc cu femeile sperând că ele nu se vor schimba și ele se schimbă. Femeile se căsătoresc cu bărbații sperând că ei se vor schimba și ei nu se schimbă. Dacă lucrează mult și nu este mulțumitor pentru tine, este posibil el să tot lucreze mult și să nu fie mulțumitor pentru tine (bănuiesc că asta este problema). Negociați un termen limită (gen 3, 4, 6 luni) spune-i ce ți-ai dori să se întâmple, întreabă-l ce și-ar dori el să se întâmple și vedeți unde vă aflați și vedeți ce decizie luați în continuare.

  • Kriss spune:

    Buna si An nou fericit asi dori sa va adresez obintrebare ce ma framinta de foarte mult timp si aceasta se refera la nefericirea si neputinta de a mi elibera apasarea sufleteasca ce o simt .
    Sint un barbat la 43 de ani am familie care mi am dorit o enorm acesta a fost scopul antemeri si prumorfial a mi lasa urmasi in aceasta viata ani s au scurs intr o goana nebuna am devenit incet incet sclavul acestei relati in care sint asteptarile ereu imense de la a creste copii mei pina la a realiza buna convietuire nu e nimic rau in asta dar la un momendat a batut cineva la usa mea si era nefericirea am deschis si am imbratisa t o de acolo incepind sa distrus tot .Poate e de domeniul unei carti dar pe scurt va descriu ce simt in speranta unu i raspuns care nu mi l obtin nici eu.
    Mi am dat seama ca ma neglizez ca nu am grija de mine doar de alti am inceput sa construiesc la mine mukte sport atitudine prezenta sociabilitate aici a adus nerericirea mea cred pt ca m am transformat intr un alt barbat care si mie miera pkacut sa l vad dar s au schmbat lucrurile in totalitate relatia mea cu nevasta nu a mai mers bine am intrat la banuieli si am inceput sa fiu posedat si spionat mentionez ca eu m am schimbat am inceput sa cunos oameni si in speta femei pt a mi intalege sufletul poate nu stiu
    Am deschis intr o zi onrelatie extra conjugala care ma facut sa ma simt cinfortabil si chear sa fiu intales se zice asa amaterie dar era mainoresus de toate era si pretenie lucrurile au denaturat placut eu am inceput o alta relatie care a durat aproape trei ani in care eu am avut parte de de toate,credeti ma.S au schimbat si sa schimbat tot in viata mea primordial au ramas copiii meu care sint ochii mei .Actualmente pe cea care eu o iubesc cu aufletul si aici va rog dn suflet sa ma ajutati ea este amanta si prietena ea a avut oarte si ea de zbuvium in viata si acum traeste o alta viata am ales sa raminem prieteni dar eu in suflet nunpit sa o scot ,pe nevasta onrespect ca mama la copii dar nu mai simt nimic desi au fost si acele incercari de revenire dar nu mai simt nimic doar respect .Simt cum sint legat cumva de eanpe care obiubesc din sufket dar ea nu manvrea pt ca si ea a patit o la rindu ei a fost lasata de sot ,ma leg de ori ce lucru mic sa pot sa fiu linga ea m am declarat prieten si ramin dar in suflet cum sa fac ?
    Viata e teribila mentiinez ca eu am trait experienta separari paruntilor mei la o varsta frageda si am circumstante greu de intales si fiind un sufket bun simt ca minoier din viata
    Va multumesc si va respect in speranta ca mi ati citit acest scurt istoric am vieti mele !

    • Sorin spune:

      Poate ceea ce ai este ceea de, de fapt, cauți. Știu că fericirea sună a ceva ce fiecare dintre noi, dacă ar ajunge la ea, ar ști ce să facă cu ea și n-ar pierde-o niciodată. Dar, adesea, suntem programați mai mult doar să o căutăm. Și, când o găsim, să facem ceva inconștient să o piedrem, pentru a putea alerga iarăși după ea. Crezi, poate, că viața îți este datoare cu mai mult, că vei obține mai mult și, foarte probabil, vor fi momente când vei avea mai mult, dar vor fi la fel de trecătoare ca cele pe care le-ai avut și până acum. Soția ta ți-a dat cei mai prețioși ani ai ei și tu i-ai luat, i-ai folosit și este trist pentru ea că acum nu-ți mai trebuie. Ttu spui tot ceea ce mai simți pentru ea este doar respect, dar poate comportamentul tău nu reflectă cel mai bine acest lucru. Poate ai putea să construiești acolo unde ai început deja. Poate că-ți este greu s-o mai iubești acum că este furiosă, critică, rănită, dar poate că are motivele ei să se simtă și comporte așa. Desigur, dacă simți că este o pedeapsă, nu o face. Mergi înainte către următoarea persoană. Viața nu este foarte lungă; cântărește-ți pariurile și, te rog, fii conștient de consecințele actelor tale.

  • Paula Virna spune:

    Buna seara. am o problema…de fapt mai multe. as vrea sa stiu ce pot face…
    am 16 ani, m-am nascut cu scolioza si de-alungul copilariei am fost foarte complexata, scolioza nu este foarte grava…insa mi a afectat spatele. toti radeau de mine, de asta am devenit inchisa in mine. am trecut peste acum, si nu mai dau importanta. cu toate ca atunci cand cineva se ia de mine ma simt iar aiurea. insa. sufar de depresie, foarte des, ma inchid in mine si incerc sa trec singura peste asta. problemele cu familia, banii, sunt mari. incerc sa nu ma mai consum atat. am tulburari de somn, uneori dorm prea mult, 10-14 ore chiar, si stiu ca atunci cand dorm atat de mult inseamna ca evenimentele de pe timpul zilei nu sunt atractive. si prefer sa dorm in loc sa fac diferite activitati. alteori dorm 6 ore maxim, ca si saptamana asta. traiesc intr o monotonie, ca si cum as fi prinsa intr o bucla temporara si toate evenimentele se intampla si se repeta la nesfarsit. nu mai scap de ele. nu mai scap de starea asta de “nu sunt buna la nimic”. singurul motiv pentru care nu mi iau viata e mama, pentru ca ar fi daramata. in rest, jur ca nu mi mai pasa de nimeni. de pe la 12 ani mi am spus ca daca nu se schimba nimic pana ce fac 17 ani ma omor. iata ca mai am anul asta, eu chiar ma gandesc sa ma omor, de ce? pentru ca sincer, nu am rost, sens, nimic. nimic nu se intampla in favoarea mea. sau se intampla dar pentru o perioada scurta de timp. am nevoie de cineva care sa fie aici pentru mine, o singura persoana, si tot singura sunt. nu am curajul sa mai spun problemele astea cuiva caci nu mai vreau sa deranjez, prefer sa arat ca sunt bine, caci aratand opusul, le dau o stare negativa, si nu vreau asta. m am documentat recent despre bipolaritate, si nu stiu …dar ma regasesc… am tulburari de somn, cand dorm prea mult cand prea putin, nu sunt capabila sa iau decizii de una singura, sau iau decizii si dupa ma razgandesc, iau alta decizie, iar ma razgandesc. imi propun de multe ori sa fac multe lucruri si niciodata nu le termin. uneori vorbesc prea repede, uneori prea incet. uneori ma balbai, uneori nu pot vorbi coerent, mi s a intamplat chiar recent. nu puteam vorbi coerent si nu ma puteam concentra, dadeam raspunsuri fara logica cand eu de fapt voiam sa spun altceva. ma gandesc des la moarte. uneori sunt foarte foarte optimista si mi pun in cap multe planuri, analizez multe lucruri, sunt optimista, iar la finalul zilei devin pesimista, renunt la ce mi am pus in cap si recurg iar la statul in pat toata ziua. uneori imi fac scenarii in cap despre urmatoarea zi si mi e frica sa interactionez cu oamenii, de frica sa nu patesc ceva, tot am impresia ca imi vor raul ca vor sa mi faca rau, de multe ori cand trebuia sa ies cu cineva nu mai raspundeam la telefon sau la mesaje si nu mai ieseam, si eram foarte bucuroasa ca ma vad cu acea persoana, si cand venea ziua sa ne vedem, intrerupeam legatura cu ea. mai mereu schimb subiectele de discutie in 3 secunde si uit ce am spus acum 2 secunde. uit cam des, am observat. cam atat am avut de spus…. ce pot face? am incercat cu carti, videoclipuri motivationale, imi pun in cap sa fac ce scrie acolo si pana la urma fix opusul il fac…. sau fac pentru un timp iar apoi devin iar cum eram inainte…nu mai vreau sa fiu asa, ma distruge , ma distrug. parca as fi intr-o continua lupta cu mine. cu cealalta eu. nu mai vreau asta, sincer, si ma jur ca eu nu mai am motiv pentru care sa traiesc inafara de MAMA, daca nimic nu se schimba in viata mea, nu mai are rost sa traiesc. sunt eu tanara, 16 aproape 17 ani, insa pare ca am trait jumatate de secol. ma distrug pe mine, si nu mai fac fata. sincer. acum nici nu pot sa plang, vreau dar nu pot. am epuizat lacrimile. ajutor.

    • Sorin spune:

      Bună! Ai un mesaj pentru lume. Nu vrei să treci peste, nu vrei să te motivezi și să trăiești pentru că ar însemna să renunți la scopul tău. Moartea ar fi parte din mesaj. Ai vrea să-i spui că te-a rănit. Că a fost dură cu tine. Ai vrea s-o pedepsești, s-o faci să sufere ca să știe și ea cum este și să-i pară rău. Nu știu dacă ești conștientă, dar pare să ai bune abilități de introspecție și cred că vezi și tu asta. Chiar dacă, desigur, acest scop nu este conștient și nu-l urmăreși cu un plan stabilit. Poate este util să știi că lumea nu va suferi, nici măcar dacă mori. Este insensibilă și atotputernică. Nu o poți pedepsi. Toate încercările de a te lupta cu ea nu face decât să-i facă mai ușoară treaba de a te răni pe tine. Singurul mod în care poți s-o învingi este s-o ierți. În felul acesta și viața ta se eliberează dintr-un scop nu doar pierzător, ci și risipitor de viață. Un psiholog te poate ajuta să revii la această realizare, pe care altfel o vei pierde curând, pentru că partea ta conștientă (Eul) se va apăra. A investit prea mult în furie ca să dea drumul. Cât despre faptul că te simți fără scop, nu-ți face griji; nimeni n-are unul. Fiecare își propune câte un nou pas de făcut și adesea nu este sigur de el. Dacă n-ai alte planuri cu viața ta, poate consideri psihologia, filozofia, spiritualitatea… Suferința ne face profunzi. Si poate gasesti pe site niste articole care te ating. Toate bune!

  • Zota Munteanu Ovidiu spune:

    Cum scap de epilepsie

    • Sorin spune:

      Întreabă, mai degrabă, un psihiatru sau neurolog. Aspectele care țin de structura fizică a creierului nu sunt specialitatea noastră.

  • Gabriela spune:

    Bună ziua! Numele meu este Gabriela,sunt o adolescentă care și-a început viața sexuală de curând. Problemele cu care mă confrunt în fiecare zi sunt trecutul și virginitatea. Sunt extrem de atașată de iubitul meu și am decis ca el să fie prima persoană căreia mă dedic cu totul, știind însă că sunt foarte fixată și îmi place ideea de a fi amândoi primii unul pentru celălalt. El însă a întreținut alte două acte sexuale în trecut,foarte simple,scurte și lipsite de sentimente. L-am stors de toate detaliile în legătura cu asta…ca să înțelegeți în ce stadiu mă aflu. Mă bucură faptul că sunt prima fată pe care o iubește și în care s-a regăsit,prima fată în multe chestii fizice cât și psihice. Sunt totuși egoistă și simt că nu îmi ajung toate acestea,mereu mintea îmi fuge la singurul lucru care mă rănește “prima fată pentru el”. E foarte calm cu mine…îmi tot repetă că eu sunt prima. Nu dă importanță la acele simple acte,mă deschid mai mult să precizez că nici ața nu i se rupsese și nici cum să atingă o fată nu știa. Ajung să discut împreună cu prietenele mele despre lucruri de genul,să mă întrebe dacă el era virgin și nu găsesc niciodată un răspuns fix,în special pentru mine. Apoi mă simt plină de vină pentru că dau prea multe detalii despre viața mea personală. Dar nu am un simplu răspuns să dau și îmi pierd timp din viață complicându-mă…De mică am trecut prin tot felul de probleme dar îmi e frică cum o să devin când o să dau de mai greu. Îmi place ordinea și controlul,îmi doresc să mă împac cu cel mai corect răspuns și să mă pot bucura de prezent și viitor. Dar trăiesc extrem de mult in trecut…al meu,al altor persoane. Aștept răspunsul dumneavoastră,mulțumesc !

    • Sorin spune:

      Înțeleg că virginitatea ta încă înseamnă foarte mult pentru tine. Este ok să fie așa. Este un cadou pe care băieții, în general, îl apreciază. Înțeleg că și tu vrei un cadou la fel de prețios în schimb. Virginitatea masculină, însă, nu este ceva la fel de prețios. Băieții nu o apreciază. Pentru majoritatea băieților virginitatea este oferită la întâmplare. Un cadou prețios din partea unui băiat este să te aprecieze, să te valorizeze, să fie mândru cu tine. Băieții pot fi condescendenți cu fetele; sunt mai ușor de iubit cei care nu sunt. Mai mult, ce ar însemna dacă ar fi virgin? Poate crezi că ai fi mai fericită. Dar n-ai fi, pentru că fericirea vine din lucrurile mici, din cum vă purtați unul cu altul, din cât vă apreciați, susțineți și câtă putere aveți să treceți prin certuri și nemulțumiri și să vă oferiți iertare. Poate faptul că ești nemulțumită nu ajută foarte mult relația și vei ajunge să fii cu cineva căruia nu-i vei mai putea oferi virginitatea și vei trăi ce trăiște el. Poate chiar îl vei iubi, dar nu-i mai poți oferi ceva ce n-ai. Oare l-ai iubi mai puțin? Sau oare nu mai ai dreptul să fii fericită cu el că nu i-ai dat-o lui?

  • Iulia lucaci spune:

    Buna ziua .am nevoie de un sfat pur profesional .ca sunt intr.o dilema si o situatie la care eu personal .pt prima oara in viata mea .nu gasesc raspuns ….sa incep ….am 45 ani iar de 4 ani sunt intr.o relatie cu un barbat de 53 ani …locuim impreuna aproape de cind ne.am cunoscut …totul a fost bine si a mers bine din toate punctele de vedere .sexual .financiar .profesional …era armonie .zile luni si ani in care convietuirea noastra era buna .relaxanta ….era atent .grijuliu .iubaret ….dar de vreo 3 .4 luni tot ce a fost o relatie normala .am senzatia ca a disparut total ….am ajuns intr.un punct in care parca nici comunicarea nu isi mai are efectul ei .suntem seci .reci si din partea lui sa nu exagerez dar am senzatia ca a devenit indiferent …la inceput nu m.am speriat si mereu am gasit scuze ca intradevar el de ceva luni munceste fara nici o zi libera si am considerat ca e obosit .stresat putin cu munca .munca si iar munca .dar timpul a trecut si el nu mai iasa din starea asta …e urzuz .adesea morocanos si de mult timp nu mai schiteaza nici un suris …am incercat chiar sa cred ca sa indragistit de altcineva si subtil i.am verificat apelurile .chaturile de socializare .agenda …nimic .absolut nimic nu mi.a atras atentia …tin sa precizez cei mai important ca de ceva saptamini bune nu mai avem nici un fel de relatie sexuala …imi da impresia ca .chiar evita sa ne apropiem intim (un mic exemplu .intr.o oarecare zi a venit de la munca sa dezbracat complet pt a se imbraca cu hainele de casa .eu m.am apropiat .l.am atins .l.am sarutat .la care el intr.un mod destul de lejer a inlaturat bratele mele continuindu.si ombracarea …un gest care ma surprins pt ca mereu el reactiona ffff bine la genul asta de joaca intre noi si logic totul se termina cu o partida buna de sex ) …am deschis subiectul acesta cu el la care el nu mi.a dat absolut nici un raspuns concret …au disparut imbratisarile noastre si mai ales sarurarile …nu mai reactioneaza la nimic din ceea ce sunt si tin sa precizez ca la 45 ani ai mei arat ffff bine .nu doar pt ca eu ma vad si sunt multumita de mine .dar iesind pe strada mereu sunt incurajata de privirile de admiratie ale femeilor si mai ales ale barbatilor …..mi.a luat mult timp sa pot scrie cuiva aceasta etapa din viata mea .dar eu am ajuns in punctul in care nu pot sa.mi dau nici un raspuns la ce se intimpla intre mine si el .dar ma deranjeaza teribil schimbarea asta si imi doresc sa.mi dati dumneavostra un raspuns sa pot intelege de ce am ajuns in acest punct cu omul meu si mai mult …cei de facut ???…pt ca de moment nu vreau sa cred ca totul e pierdut si totul sa terminat …astept un raspuns .va rog …multumesc…va rog lasati.mi raspuns aici nu in coreoo

    • Sorin spune:

      Este greu de spus ce se întâmplă, dacă este afectat de viață sau de cuplu. Nu pare să fie o altă femeie pentru că ar fi arătat o nerăbdare, nervozitate, comportamente de ascundere. Poate este o a vieții (așa zisa criză de vârstă mijlocie), poate că este o tristețe prelungită care se îndreaptă spre o depresie, dar de ce? Doar el poate spune. Dacă poți să vorbești cu el, încearcă să o faci cald și să-i spui cât de mult ți-e dor de voi, de relația pe care o aveați, ce însemna pentru tine, cum te făcea să te simți, să-i spui că ești îngrijorată pentru el și că vrei să afli ce se întâmplă. Dacă lucrurile continuă sa stea așa, poți sublinia că viața de cuplu implică viața amândurora și că ți-ar plăcea să știi ce să te aștepți de la ea. Să-l întrebi dacă lucrurile vor mai fi cum au fost sau dacă se vor mai schimba și în ce direcție. Te încurajez să nu renunți la întrebări, dar cu destul de mult spațiu între sesiuni ca să aibă timp să-și organizeze un răspuns și să nu răspundă cu nervi, că poate spune lucruri pe care îi va fi greu să le ia înapoi.

  • Adina.M spune:

    Buna ziua. Ma numesc Adina si sunt casatorita de un an si cateva luni. Problema este ca relatia noastra nu a fost nuna frumoasa innainte de casatorie, asta insemnand ca am avut parte de multe dezamaggiri, minciuni, inselatorii si cel mai grav de o trauma.Am ramas impreuna cu el probabil din obsesie. Adevarul e ca ma simteam foarte indragostita de el. Dar acum ma simt prinsa ca intr.o capcana. Simt ca acea trauma peste care am crezut ca voi trece, nu va disparea niciodata! Sa va povestesc….am fost cu cortul pe deal cu mai multi prieteni, si la cativa metri era o cabana unde erau niste matahale de oameni. Ei ne.au vizitat la cort si au vorbit cu sotul meu.apoi am fost impreuna la cabana lor. Unul dintre ei a incepul sa traga de mine si prietenul meu pur si simplu a plecat. M.a lasat acolo cu 3 oameni beti care aveau ganduri …..nici macar nu a incercat sa ma apere. Norocul meu a fost ca am putut ca scap datorita faptului ca unul dintre ei m.a recunoscut si a stiut ca nu sunt o curva. Dupa ce am scapat oamenii aia mi.au spus ca prietenul meu s.a laudat ca eu fac “treaba” buna. A fost un soc dar tot nu m.am despartir de el .. cred ca eram obsedata sa raman doar cu un baiat…dar dupa 5 ani de la incident eu inca mai am sechele. Si in momentul de fata sunt suparata pe mine ca am acceptat asa ceva! Pe langa astea , am renuntat la facultate, si am regrete, pe langa asta ma simt ca o servitoare sau ca o mama . Sotul meu nu ma ajuta deloc , trebuie sa ma rog de el…muncesc si totusi primesc bani cu portia. Daca vreau sa.mi ajut parintii sau fratii cu bani iar nu am voie si ma simt manipulata total. Si cu sexul simt ca e o problema pt ca 2_3 zile nu ma baga in seama, si apoi cand are chef, “hai la treaba”.nu cred ca aste trebuie traita o v i ata. Am vorbit cu el despre toate astea de mai multe ori dar s.a schimbat putin si apoi a revenit innapoi. Acum spuneti.mi va rog ce e de facut. Eu una as vrea sa plec acasa(mentionez ca suntem in Germania) dar as vrea macar sa.l fac sa inteleaga de ce plec. Si nu vreau scandal

    • Sorin spune:

      Este greu de dat sfaturi. Fiecare avem o poveste diferită de viață, avantaje și dezavantaje fizice, de comunicare, de a cuceri o altă persoană. Fiecare poate să-ți spună ce ar face (deși sunt șanse că nici ei nu ar face ce-ți propun ție) așa că noi psihologii nu dăm sfaturi. Mai degrabă îți pot spune în ce direcție pot merge lucrurile. Lucrurile nu se vor îmbunătăți semnificativ decât cu efort susținut, cu mers la psiholog, cu asumat consecințe, cu a te asculta și a ține cont de nevoile și părerile tale. Dacă asta nu se întâmplă, un eveniment important poate declanșa schimbarea, ca pericolul ruperii relației. Dacă ați fost și acolo și schimbările nu sunt de durată sau suficient de mari, sunt șanse mari să aduni iar astfel de dezamăgiri. Ce poți face este să accepți și să te bucuri oricum de relație și viață sau să schimbi. Desiguri poți să rămâi tot aici – și asta este o opțiune – cântărește ce poți să faci și ce te-ar avantaja cel mai tare dintre ce poți să faci. În privința plecării, dacă te aștepți la scandal (adică dacă știi că acesta este un comportament specific al lui), atunci așa va fi. De asemenea, poți să cântărești și să decizi ce te-ar dura mai tare: o ceartă sau alți câțiva ani cu el. Ca să-i spui ce simți poți să-i scrii o scrisoare sau un email în care să-i spui ce simți și ce îți vine să faci și vezi ce se întâmplă. Poate e mai bine (tu-l cunoști mai bine) să-i spui înainte să pleci că ești tentată ca să nu trebuiască atunci să dai înapoi și să „pierzi” sau să te înhami la o „nouă șansă” pe care el nu o onorează.

  • Daniela spune:

    Eu i-aș da un sfat Alinei si sa stea cuminte in banca ei.E la mijloc un copil care va suferi cel mai mult după tatăl ei.O spun eu care am trăit aceasta drama când am fost copil ceea ce mi-a lăsat rani adânci in sufletul meu.Si acum adulta fiind am de suferit după acest fapt.In plus nu îți este teama de pedeapsa divina?Sotia tatălui meu a sfârșit tragic.Am aflat mai târziu si am fost socata cum a sfârșit.Calau i-a fost propria ei fiica.In unele situații rațiunea trebuie sa fie mai puternica decât pasiunea,de aceea suntem oameni ca da judecam cu rațiune si sa ne înfrânam instinctele.Eu stiu un lucru ca orice se plătește in lumea asta si nu trebuie sa ne clădim fericirea pe nefericirea altuia.

  • mihaela + spune:

    AS VREA SA FIU CIT POT DE SUCCINTA IN RELATAREA MEA SUNT CASATORITA DE PESTE 35 DE ANI L AM IUBIT PE SOTUL MEU DIN FACULTATE SI MI AR PLACE SA CRED CA SI EL PE MINE AM CONSTRUIT O CASA IMPREUNA AM O FATA DE 31 ANI SI O NEPORTICA DE 9 LUNI PROBLEMELE DE NEINTELEGERI AU INCEPUT DE CIND AM DESCOPERIT INFIDELITATEA LUI CU O PERSOANA SI EA CU FAMILIE FARA COPIL ANI LA RIND 10- 12 ANI LE ARE SI CU ALCOOLUL SI NU POT SA MI EXPRIM NICI O NEMULTUMIRE PT CA SE AJUNGE LA JIGNIRI CE NU POT FI EXPUSE ESTE ASCUNS IAR CU DOAMNA IN CAUZA DISCUTA DI CE AM PRINS DIN INREGISTRARI CA SI CIND AR FI O FAMILIE IAR CU MINE NU ARE SI NICI NU INCEARCA SA COMUNICAM AM HOTARIT SA MA DETASEZ SA CONTRIBUI LA CHELTUIELILE CASEI SI CAM ATIT CRED CA PROCEDEZ BINE AM SUFERIT MULT PT CA LA ALTCEVA MA ASTEPTAM DE LA VIATA AM INCERCAT SA SCHIMB CEVA DAR NU MAI ESTE CE A FOST AVIND O VIRSTA SI NU AM UNDE MERGE AM ALES SA RAMIN IN CASA SI SA CONVIETUIESC IN DOI DAR SINGURA CRED CA M ATI INTELES ASTEPT UN SFAT DE LA D- VOASTRA

    • Sorin spune:

      Înțeleg unde vă aflați și, într-adevăr, nu sunt multe de făcut. Ați putea căuta o altă relație, dacă este ceva ce veți vrea să faceți. O altă abordare este să nu puneți acces pe relație. Unii oameni pot rămâne singuri toată viața și să nu fie nefericiți. Există lucruri ce pot fi mai interesante decât a avea o relație. Poate aveți pasiuni, lucuri pe care le-ați amânat cărora vă puteți dedica. Vă puteți gândi că poate nu sunteți suficient de bună pentru soț și asta vă va afecta, dar lucrurile nu sunt așa simple. Oamenii (și poate și celelalte specii) nu aleg persoana cea mai bună căreia să-i dedice timp, ci sunt o mulțime de factori mai mult sau mai puțin întâmplători, de la proximitate, la accesibilitate (ne poate atrage mai mult ceva ce nu avem, decât ceva ce avem) și multe altele. Sunteți ok. Sunteți la fel de iubibilă ca noi toți. Oferiți-vă această dragoste pe care o meritați și căutați satisfacțiile mai accesibile. Nu veți primi niciun premiu dacă vă veți petrece viața suferind că nu sunteți respectată de soț. Puteți să lăsați asta și să vă bucurați de restul acestei aventuri numită viață. De asemenea, un psiholog (vizite susținute la cabinet) poate ajuta în această direcție.

  • Ionuț spune:

    Buna! Va rog eu să mă ajutați ..in decembrie fac fix un an de când am o stare permanenta de tristețe .. Nimeni nu mă înțelege …nimeni nu îmi întinde o mână…
    De fiecare dată când mă apropii de cineva primesc respingeri …
    Prietenii i am pierdut …n am mai rămas cu nimeni ..și asta fără să le fac nimic rău sau sa mă port urât cu ei …
    Erau momente când eu mă simțeam cum mă simțeam și ei îmi vorbeau urât …dar eu tot le raaspundeam frumos …
    Îmi pliseste afecțiunea …tânjesc după asta …dar mereu sunt respins …
    Mereu când vorbesc serios sunt luat în râs. ..
    Ce e în sufletul meu …oricum nu știe nimeni …
    Cam de un an plâng mereu…zilnic ..nu las sa se vadă asta …mă feresc…nimeni nu știe că plâng
    Familia …nici acolo nu prea stau bine …certuri …neînțelegeri …
    Nici noaptea nu dorm …
    Dorm 2-3 ore și mă trezesc și nu mai pot sa adorm …
    Nu am nici o milă din partea nimănui … Îmi vine să plâng …e singura chestie prin care mă descarc …
    Parca din ce in ce mai rău îmi merge …

    • Sorin spune:

      Un sfat de la mine nu va face diferența. Mergi la psihiatrie. Nu o lua în nume de rău! Depresia este o chestiune serioasă. Este adesea legată de insuficiența unor neurotransmițători (moleculele prin care neuronii comunică). Nu este atât de mult legat de ce putem noi să facem și de mediul nostru. Cu siguranță o gândire care vede toate cantitățile paharului, ca să zic așa și o independență asumată pot înlesni mult lucrurile, dar o mână de ajutor (inhibitori ai reabsorbției neurotransmițătorilor, de exemplu) face mult bine. Te rog nu rămâne în situația asta. Viața este o șansă la o experiență unică și nu foarte lungă. Prieteni vin și pleacă. N-ai nevoie de cineva apropiat, neapărat. Poți avea doar prieteni funcționali, alături de care să faci lucruri. Poți merge la grupuri de dezvoltare personală unde oamenii se susțin și își oferă unii altora atenția de care toți avem nevoie. Nu aștepta de la prieteni și de la familie. Fii tu persoana care are grijă de tine!

  • Iulia spune:

    Bună!
    Ştiu că va suna banal, dar sunt o fire moale aş zice si foarte jalnică.
    Vreau sa ma despart de prietenul meu. Nu pentru ca nu’l mai iubesc sau ceva de genul, dar ma înşelat de atitea ori ,mereu își pune prietenii pe primul loc in cît nu mai pot rezista.
    Ma puteţi ajuta va rog ajuta cu un sfat ce să-i zic, sa ne despartim.
    Nu mai pot rezista sa fiu calcata atit in picioare….

    • Sorin spune:

      Învață despre asertivitate. Ea este „cum?”, dar îți mai trebuie și motivație. Terapia ajută și mai mult. Și eu eram timid și acceptam orice. Până la urmă gândește-te ce pierzi dacă te respecți. Ce riști? Ce poți câștiga. Te mai pot ajuta cărți motivaționale, cum ar fi cele de Tony Robbins.

  • Diana26 spune:

    Buna ziua!

    In urma cu 1,8 ani am intalnit un barbat cu 6 ani mai tanar decat mine. Eu am 36 ani, el are 30. El arata mai matur ( fara sa faca vreun efort in sensul asta; este chiar carunt), eu arat mult mai tanara decat varsta mea ( la fel, nu fac nici cel mai mic efort in sensul asta. am 2, 3 fire albe, constitutie atletica – fosta sportiva).
    Inca de la inceput, ma insela. Era deja angajat intr-o relatie dinainte cu 1 luna sa ma cunoasca. A mers in paralel fix un an pana cand m-am prins eu si am pus piciorul in prag. Ea stia demult despre mine, intrucat eram considerata prietena oficiala, viitoarea sotie.. Pe de alta parte, si ea era mintita si inselata si chiar “mancata” de bani de catre el. Avea si ea un alt logodnic pe care il insela cu iubitul meu. El imi returna fiecare leut.
    Dupa un an fix il prind cu o alta aventura…deja eram 4 intr-o relatie…mai tarziu aflu ca au fost si altele.
    L-am parasit…temporar…o luna nu am comunicat deloc cu el.
    S-a intors la mine in 4 labe, jurand ca nu ma va mai insela si ca se va schimba. M-a inselat iar cu prima…”de mila”. Adevarul este ca am cunoscut-o, nu ii caut scuze, insa este f instabila psihic. Este prima oara cand intalnesc o astfel de persoana…chiar vorbeam cu ea si imi spunea ca nu poate sta doar cu o singura persoana si ca daca s-a terminat cu iubitul meu, va gasi altul…Eu in naivitatea mea, incercam sa o consiliez. Imi spunea, sireata, ce bine ii fac discutiile cu mine.
    Am fost nevoita sa ma departez de ea cand mi-a spus ca isi bate j0c de mine..ca se juca cu mine incercand sa influenteze ce simt pentru fostul iubit.
    Ma impac iar cu el si ii dau ULTIMA sansa. El stie. Spune ca se schimba, dar…il cauta pe telefon o alta femeie…pe care a cunoscut-o in urma cu cateva luni…o alta care avea deja relatie cu un alt barbat, dar ii promisese el ca oricand va avea “nevoie de un cui in perete, o va ajuta oricand”.. In fine, nu a dat curs solicitarii femeii inca…poate nu o va face. Cum pot avea insa incredere in el? Ii place sa flirteze, intoarce capul dp femei pe strada, in 2 situatii m-a pus in dificultate si m-a lipsit de respect…( le-a claxonat pe strada)…am avut discutii si a zis ca nu mai face..
    Omul este “usor”…too easy…
    Eu arat bine, chiar mai bine ca el. El cauta femei care arata mai rau ca mine…mai rau ca el…este un fel de “iubitor” de urate…este urat sa o spun. Parca ar vrea sa creasca doar numarul de cuceriri pentru a-si capata increderea in sine, fara sa ii pese ca ma poate imbolnavi, ca se poate imbolnavi, ca sunt femei maritate, batrane, urate. Megre la ele acasa, in masina lui, in parcare , in parc..etc.
    Un astfel de om, descris pe scurt insa, se poate schimba vreodata? Cei din jur, cand il cunosc ( fara sa aiba aceste detalii), imi spun sa fug. Eu stiu ca l-am iubit enorm. Nu stiu de ce, pentru ca nu are logica. Este total opus “tiparului” meu de barbat, si m-a schimbat in sensul negativ – spun apropiatii. Nu as fi acceptat in veci sa fiu inselata, anterior lui…as fi pedepsit si intentia!
    Nu-mi pot imagina viitorul fara el, insa desi urmeaza sa ne casatorim, sa facem un copil curand, parca as vrea sa aman cat pot aceste doua evenimente…
    Deci…omul asta are vreo sansa sa se schimbe? Acum este ecuminte, dar cat va dura cumintenia lui?

    • Sorin spune:

      Dacă are vreo șansă, nu se va întâmpla doar că spune el. Este nevoie de un lung proces terapeutic si șansele de reușită sunt foarte mici. Dacă nu poți accepta să fii înșelată, nu vei fi fericită cu el. Dacă nu ești mulțumită cu situația acutală, nu vei fi mulțumită în relație. Lucrurile nu se vor schimba curând, dacă vreodată. Îmi pare rău!

  • Cristina spune:

    De ce o sora geamana nu vrea sa se joace si sa o atinga sora ei,?ce atitudine trebuie sa ia parintii,Nu mai pentru motívul ca ce a care vrea e mai galagioasa un pic,mai vesela .

    • Sorin spune:

      Încearcă să o pedepsească pentru ceva. Încearcă să se facă văzută printr-un comportament vizibil. Are ceva de transmis și nu poate să transmită pentru că în trecut, când a încercat, nu a fost luată în seamă așa cum și-ar fi dorit. Ce este de facut? Ar fi minunat să vizitați un psiholog de copii. Ei au tehnici ludice prin care pot să afle indirect (copiii nu sunt foarte confortabili cu direct) tot felul de lucruri. Mai mult, ascunsul informației este o altă formă de pedeapsă și nu are un motiv la fel de solid să facă asta cu psihologul. Acasă puteți observa în ce context apare, dacă se întâmplă mereu sau după ceva anume (este de așteptat a doua situație). Chiar dacă este des, veți observa că uneori nu se întâmplă. Nu o forțați să-i ofere iubire. Nu este datoria ei, este a părinților. Oferiți-le iubire la amândouă în mod egal și ignorați comportamentul ei (altfel îl întăriți). Încercați să vă prindeți și să corectați sau să explicați și să așteptați să accepte un lucru care nu poate fi schimbat, dacă asta o deranjează. Un psiholog ajută, cum spuneam.

  • Cotan Ana spune:

    Buna ziua!Am o problema destul de dificila sotul meu ma inseala de v reo 6 ani, de 5 ori l-am pris iertandul de fiecare data la rugamintile lui,acum ultima data e diferit nu isi mai doreste sa ne impacam ma ignora in fiecare zi deoarece suntem nevoiti sa locuim impreuna.Suntem casatoriti de 18 ani avand o fetita de 17 ani impreuna,sufar si nu stiu cum sa ma comport cu el pentru a nu o rani pe fetita.Va rog dati,mi un sfat.Multumesc

  • Andreea spune:

    Buna seara!Am si eu o mica povestioara si nu imi pot da seama exact care este adevarul…Am o relatie de 2 ani in care nu am avut probleme de inselat pana saptamana aceasta,Luni cand un prieten ma suna si ma intreaba daca stiu ca iubita lui umbla cu iubitul meu..bineinteles ca am ras pentru ca nu am putut crede asa ceva avand in vedere ca noi eram prieteni buni…Duoa care el imi da o poza in care acolo iubitul meu ii da mesaj iubitei lui ” ce faci mai iubire?nu mai poti vb ? Si ea ii da inapoi”imediat iubire”…ok?!?!?!….ne-am strans cu totii si am vb despre asta dar amandoi au spus ca cineva le-a spart conturile …de ceva timp amandoi sunt schimbati,sa nu mai spun ca ea ii spune iubitului ei “iubire” asa cum iubitul meu imi spune mie …avand in vedere ca folosea alt apelativ…Nu au recunoscut niciunul ca au vb la telefon pana cand i-am facut sa recunoasca si au recunoscut ca au vb apropae in fiecare zi la telefon,de mai multe ori si mult dar au spus ca au vb despre munca si alte chestii minore si cand i-am intrebat de ce nu ne-au spus au zis ca nu au vrut sa avem noi banuieli….Ok…Alta faza a fost ieri cand ea la sunat pe el dar mi-a spus despre acel apel si ea i-a spus iubitului ei despre apel dar cand am ajuns acasa nici eu si nici el nu am putut gasi apelulnin telefonul lor si au zis amandoi ca nu stiu de ce este apelul sters…aveau obiceiul sa vb amandoi pe facebook si stiam despre asta dar acum converstaia este stearsa…Eu nu am mai avut aceasta problema inainte cu el dar nici celalalt cu iubita lui si amandoi suntem in situatia in care nu suntem siguri de adevar…avem dovada ,dar suntem nesiguri inca…Dupa parerea voastra care este adevarul???multumesc!

    • Sorin spune:

      Din păcate, pare să se întâmple ceva, într-adevăr… Dacă tot ați făcut acest efort să-mi scrieți, voi fi și eu sincer. Sunt șanse foarte mari să se fi întâmplat ceva între ei sau, dacă nu s-a întâmplat încă, nu este pentru că nu și-au dorit. Ce îi împiedică să rămână împreună? Le este frică să vă rănească, probabil și faptul că ați descoperit acest lucru, probabil le va da curaj să rupă relațiile de voi, sau șocul unei fantezii care devine realitate îi va îngrozi (pe amândoi sau pe unul) și vor vrea să rupă relația aceea și să rămână în cuplu. Greu de spus în ce direcție vor merge lucrurile, dar cred că ești pe un roller-coster care a pornit deja și vei afla inevitabil. Îmi pare rău că treci prin asta, dar toți am trecut prin despărțiri și dezamăgiri. Fac parte din viață. Uneori suntem forțați către o nouă oportunitate (să facem ceva cu relația sau să o schimbăm)…

  • Rus Madalina spune:

    Vă rog frumos sa mă ajutați el e totul pt mn

    • Sorin spune:

      Poate confunzi scopul cu mijloacele. Scopul tău este că vrei să rămâneți împreună. Ce contează cum? Mai mult, poate presându-l nu faci decât să lucrezi contra scopului, nu?

  • Rus Madalina spune:

    Bună ziua va rog sa mă ajutați am avut un prieten cu care am stat 2 ani și 3 luni mama lui nu a fost de acord nici odata dar totuși sa mutat la mine dar acuma de cam o săptămână neam certat și sa mutat acasă la el …neam certat din cauza mamei lui acuma as face orice sa se întoarcă dar nu mai vrea el îmi spune ca mă iubește și ca nu mă lasă numai ca nu mai vrea sa se mute aici , nu înțeleg de ce nu mai vrea sa se mute aici pentru ca nu ia făcut nimeni nimic …spuneți va rog ce sa fac sa se întoarcă?

  • Anonim spune:

    Nu știu cum sa încep…Acum 4 ani și jumătate m am cuplat cu un băiat pe care îl Cunoșteam încă din adolescenta. Când ne am cuplat eu aveam 22 de ani,el 24. Eu nu l-am iubit pe el însă am acceptat sa avem o relație deoarece eram virgina și știam ca el ma place mult, și am mers “ la sigur” cum s ar zice. Din prima săptămâna s a mutat la mine acasă deoarece după cum am spus nu era un străin. Erau multe lucruri ce nu mi plăceau la el: familia din care provenea,mentalitatea lui, felul in care arata,prietenii lui,etc.insa el se comporta foarte frumos cu mine, îmi făcea toate poftele, ma alinta, ma rasfata atât prin fapte cât și prin vorbe, ma iubea cu adevărat și ma făcea sa simt asta in fiecare secunda. Eu i am spus de la început ca nu l iubesc însă nici n o sa mi bat joc de el. Timpul trecea,el era la fel de drăgăstos, ma asculta, ma înțelegea, ma răsfata, îmi făcea cadouri, îmi aducea cafeaua la pat, gatea ,imi aducea mâncarea la pat,îmi încălzea picioarele daca îmi era frig( și mie tot mereu mi era frig la picioare având o circulație proasta), îmi săruta mâna când mergeam in oraș, îmi deschidea USA când intram undeva,etc.Problema este ca eu la momentul in care noi ne am cuplat eu eram îndrăgostită de altcineva. El îl știa pe băiatul pe care eu îl iubeam deoarece i l am arătat pe fb.Ideea este ca in ciuda faptului ca el se comporta f frumos cu mine, eu îl jigneam foarte tare, cu orice ocazie, mai ales când ne certam. Și ne certam destul de des, de fapt eu ma certam și el tăcea.Ii spuneam ca nu l iubesc, ca nu ma simt bine cu el in intimitate, ca e urat , ca e prost, ca mi e inferior din toate punctele de vedere,ca nu l duce capul deloc, ca mi e scârbă de mine ca umblu cu un băiat ca el, ca mi e Rușine sa ies cu el pe strada, ca sa nu spună nimănui ca suntem un cuplu ca nu vreau sa știe lumea ca umblu cu el,etc. Apoi îi ceream scuze, și mi părea sincer rau.El in continuare se comporta foarte frumos cu nimeni ciuda faptului ca eu îl jigneam cu orice ocazie. Cam așa au decurs cei 4 ani și jumătate de relație: eu alintata și răsfățata , iar el preșul pe care îl călcam in picioare. Plus ca făceam dragoste 1 data pe săptămâna, iar in ultimul an, cam o data pe luna. El își dorea sa facem dragoste, eu nu prea… Eu sufeream de depresie la momentul acela și probabil din cauza aceasta eram furioasa și tot mereu pusă pe cearta, însă el ma înțelegea și ma accepta așa cum eram,ca spunea ca ma iubeste. 4 ani jumate de reproșuri, certuri, jigniri, îl dădeam afara din casa cu tot cu haine, apoi după vreo 3 săptămâni-o luna se întorcea inapoi, apoi iar îl dădeam și tot așa. Doamne, câte i am mai făcut omului ăstuia… Ideea este ca penultima data când l am dat afara din casa mi a spus ca dacă îl mai dau vreodată afara din casa, n o sa se mai întoarcă.Si așa a și fost. L am alungat și l-am înjurat sa se ducă la ma sa, sa și găsească pe alta ca eu m am saturat de el și ca mi am mâncat timpul degeaba cu el. Nu l am sunat vreo luna ca sa i spun sa se întoarcă, iar el in timpul asta și a găsit o fata care lucrează cu el, e intr o noua relație. El spune ca n o iubeste dar nici nu ii este indiferenta. Se simt bine împreuna, a dus o la Focșani la părinții ei, ea ii conduce mașina . Sunt de 3 luni împreuna. Când l am văzut cu ea , am avut un șoc,l am sunat și l am întrebat care i treaba cu fata și ce se va întâmpla cu noi. Atunci el mi a spus ca n o sa se mai împace niciodată cu mine, ca eu dacă nu îl vedeam cu fata aia nici nu l sunam, ca vreau sa ne împăcăm doar din obișnuința, ca eu nu l iubesc pe el, ca noi nu ne potrivim.Omul care îmi spunea ca nu se vede sa mai fie vreodată cu alta fata, ca vrea sa ne logodim( deși eu nu mi doream asta, nu mi doream sa ma căsătoresc și nici sa fac copii, cu atât mai puțin cu el), ca ma iubeste. L am întrebat dacă s a culcat cu ea și inițial mi a spus ca nu, ca este virgina, apoi a recunoscut ca s a culcat cu ea dar nu mi a spus ca sa nu ma facă sa sufăr. După câte i am făcut ( nu l am inselat niciodată) tot eu am fost cea care s a simțit dezamagita. Dar nu pot sa l condamn, chiar daca ma doare sufletul, NU pot sa l condamn. Fata asta îl alinta , eu îl jigneam;fata asta are fluturi in stomac când e cu el , eu ii spuneam ca nu ma simt bine cu el in intimitate; fata asta îl iubeste, eu nu l am iubit. Cum pot sa l condamn ca este și se simte iubit? După vreo 2 luni de zile de relație cu ea( ei in total având 3,4 luni de relație) ne am întâlnit, și spunea ca are un nod in gât, ce i drept și eu aveam un gol in stomac… am petrecut ziua aceea de parca eram din nou împreuna, m a luat de mâna , am mâncat, am povestit, m a sărutat , iar la finalul zilei am făcut dragoste( eu la momentul acela neștiind ca s a culcat și cu ea, ), apoi am fost la el acasă și am mâncat ceva, m a adus acasă și după vreo ora m a sunat sa mi spună ca ii este dor de mine.Dupa aceasta zi , am vorbit la telefon o săptămâna , și in fiecare seara îmi repeta ca noi n o sa ne mai împăcăm niciodată, ca noi nu ne potrivim, ca eu nu l iubesc doar m am obișnuit cu el, etc.Eu cred ca începe sa aibă sentimente pentru fata aceea, dacă nu are deja. I am spus sa se despartă de ea și a zis ca nu poate ca ea a pus suflet la el, ca lucrează împreuna, și ca nici nu i este indiferenta.Parintii lui m au plăcut din prima clipa, și când l au văzut cu noua iubita i au spus s o lase in pace ca dacă nu , ma suna pe mine:). Părinții lui ,mai ales tatăl lui,i a spus sa vina sa ne împăcăm, ca ii place de mine, ca ma vrea de nora.:))Dacă ar stii ei… In fine, el este cu fata aceasta și se pare ca începe sa aibă sentimente pentru ea( deși el a zis ca nu),și mie îmi pare rau de tot ceea ce i am făcut, deși n am făcut o intenționat. Acum nu ma mai suna deloc, nu se mai interesează ce fac, cum sunt.Este altcineva in viata lui, și brusc eu nu mai contez deloc, nu i mai pasa ce fac.Of Doamne dacă ar știi el cât de rau îmi pare, chiar dacă e prea târziu…Cu toate ca n a fost tot timpul numai cearta între noi, îl alintam și eu pe el, ne jucam, ne îmbrățișăm adică toate dulcegariile ce se fac intr un cuplu, mi era drag sa vina de la munca sa mi petrec timpul cu el , sa gătim, sa ne uitam la câte un film , și altele. Eu l am întrebat la un moment dat: cum poți sa stai cu o fata care îți spune ca nu te iubeste?, și el mi a răspuns ca degeaba ii spun ca nu îl iubesc ca el se simte iubit. Mult prea mult timp m a îndurat. S o fi saturat și el…Motivele pentru care eu ma comportam așa cu el erau ca tot mereu era obosit când venea de la munca imediat adormea, tot mereu erau părinții, fratii, prietenii înaintea mea eu eram pe ultimul loc, l am prins cu mici minciuni, nu mi lua apărarea in fata nimănui, era ușor de influențat de toată lumea, făcea ce zice toată lumea, in ultimul timp nu și mai mai făcea timp și pentru mine era tot mereu la munca, etc. Chiar dacă era așa nu trebuia sa l jignesc atât și nici sa i reproșez .In mare cam despre asta e vorba.Mi am spus oful însă am niște întrebări care ma cam neliniștesc: Cum se poate ca atunci când iubești un om, și acesta recunoaște ca a greșit și este dispus sa se schimbe,îți cere sa va împăcati și tu nu vrei? Cum trece așa de repede dragostea? Doar ca ai cunoscut o alta fata? pe Care zici ca nu o iubești dar nici nu ți este indiferenta, ca din partea ta este doar o relație sexuală, va simțiți bine. Cum sa nu ți mai pese deloc de persoana pe care zici ca ai iubit o? Sa nu dai un telefon?Cum sa te îndrăgostești așa de repede de altcineva? Nu exista perioada de doliu după o despartire?Te arunci in brațele primeia care îți iese in cale, ca zicea ca ea a insistat la el și i a spus și un coleg de munca sa se cupleze cu ea, și el s a cuplat.Cand ne am întâlnit zicea de ea ca are nasul mare, ca i raraita și o îngâna. Dar cu toate astea s a culcat cu ea și sunt intr o relație . Ciudat…Cam astea sunt întrebările mele la ora asta târzie…

    • Sorin spune: