In noi

Consiliere Psihologica | Cabinet Psihoterapie

Noi toti

Raspunsuri la Intrebari

796 comentarii

  • Dora spune:

    .buna ziua!am avut 3 relatii fiecare cu o durata de 3-5 ani.(care au esuat).Am intalnit acum la 43 ani,un barbat cu 15 ani mai mic decat mine.Are tot ceea ce imi doresc de la un eventual partener se viata..afectiune.atentie.,protectie etc.,insa nu pot depasi ideea diferentei prea mare de varsta.Stiu ca ma iubeste.simt ca este sincer in ceea ce priveste relatia.doreste sa formam o familie(nu neaparat copii).spune ca sunt jumatatea lui.marea.prima si ultima lui dragoste.Am momente cand si eu proape ca nu pot exista fara el.uneori insa imi spun :nu va tine.*peste 10 ani va gandi altfel.citesc tot felul de comentarii pro ori contra duratei acestor gen de relatii.Mentionez ca mi-am dezvoltat si atacuri de panica.si din acest motiv urmez sedinte de terapie.Am deja 10-12 sedinte..dar inca nu reusesc sa inteleg ce mi se intampla..ma decid la fel de greu..mi-e oarecum teama de schimbari.Dumneavoastra ce ma sfatuiti in aceste situatii ?Multumesc !

    • Sorin spune:

      10 ani sunt mulți ani. Ar fi cea mai lungă relație a ta. Relațiile lungi și fericite sunt mult mai rare decât crezi. Nu căuta să faci un target din asta. Cele care există nu așa se susțin, prin planuri de 30 de ani, ci de bucuria fiecărei clipe fără așteptări. Din experiențele trecute ai observat că viitorul este greu de prezis. Nu vei avea niciodată garanția. Singurul lucru garantat este prezentul. Asta este ceea ce ai acum. Vrei să renunți la ceva minunat că s-ar putea să nu mai fie minunat? N-ai mai avea nimic pe principiul ăsta, nu-i așa? Nu zic că relația trebuie să fie un consumabil ca un telefon, dar asta pentru că o relație poate să nu fie depășită de tehnologie. Poate fi încă utilă mult timp. Dar începe, ca și la telefon, cu a te bucura de ea acum. Și pentru mâine vom decide mâine.

  • Maria spune:

    Buna ziua.Am un băiat de 11 ani si acum termina cl.a 5 -a.Are o problema la ora de matematica. Din clipa in care intra profa in clasa băiatul meu are un trac de nu mai știe nici nici cat e 2+2 desi e bun la matematică.M- a rugat sa- l ajut si nu stiu cum. Va rog dati-mi niste sfaturi. Va mulțumesc.

    • Sorin spune:

      Vorbește cu profesoara. Nu da vina pe ea, doar spune-i că nu este obișnuit cu stilul ei. Să fie și el de față, să înțeleagă și ea că dacă vrea să-l învețe, nu funcționează pentru el. Și el să înțeleagă că el nu trebuie să o impresioneze pe ea.

  • Elly spune:

    Buna ziua. Am observat ca de mult nu s au adresat intrebari. Am si eu o problema. Cum as putea sa scap de boala posesivitatii. Am devenitasa din cauza comportamentului prietenului meu. El ma minte. Tot timpul vrea sa iasa singur sa se plimbe singur. Imi face promisiuni si nu vad nici o schimbare. El are si patima jocurilorde noroc, a fumatului si a bauturii uneori. Si urasc minciuna. Daca poate saimo raspunda cineva m as bucura. Multumesc din suflet!

    • Sorin spune:

      Vrei să facă el o schimbare sau să faci tu? Fie decizi ce vrei să ai de la un partener (să vă plimbați împreună) sau accepți și cauți ceva de făcut singură sau cu prietenele tale. Într-o altă ordine de idei, eu aș fi mai suspicios legat de plimbatul singur. Nu cunosc mulți oameni care fac asta.

  • Alexandra spune:

    Am nevoie de niste sfaturi si pareri .Am 18-19 ani si tipul de care am sa vorbesc are 20 .In clasa a8a l am simpatizat dar niciodată nu ne am vazut personal ,am vorbit pe fb de o data sau de 2 ori. Eh,anii au trecut si nu imi închipuiam ca o sa ajung sa vorbesc cu el din nou .Acuma vreo 3 luni am început sa vorbim din nou .El nu isi aducea aminte ca am mai vorbit in urma cu cativa ani si nu știa ca eu l am plăcut. In astea 3 luni am tot vorbit (nu in fiecare zi dar am vorbit).Prietena mea cand a vazut cum vorbeste el cu mine si cum conversațiile continuau ,nu i venea sa creada deoarece el da ,este un tip sincer, de treaba ,amuzant, DESCHIS ,dar nu e deschis cu absolut oricine.Ea mi a spus ca e de bine toata treaba asta cu vorbitul si faptul ca el era deschis cu mine si dragut .Vorbisem ca o sa ne vedem o data si o data ,dar nici eu si nici el nu am stabilit o data .La un moment dat ,mi a zis “even if i don’t know you ,I wanna have sex with you ” ,iar eu l am intrebat “de ce ?” La care imi raspunde “nu stiu ,te simt pe acelasi film cu mine ,imi place cum gandesti si din ce am avut pana acuma esti singura care nu ma judeca “..Nu imi aduc aminte cum a continutat desi stiu ca am mai vorbit o perioada si dupa ,cam o saptamana si ceva nu am vorbit.Intr o zi ,am vazut random pe instagram ca s a impacat cu fosta lui dar dupa o săptămână cred,s au despărțit iara .Am început sa vorbim din nou dupa ceva timp si i am povestit ce am pățit cu fostul meu in urma cu vreo 4/5 lunai,ca m am implicat intr o relatie pe care doar eu o vroiam si mi am pierdut timpul degeaba.I am cerut sfaturi in legatura cu bacul,si cu stresul pe care il am .Am observat ca ma sustinea sa invat si sa incerc sa ma calmez ca sa pot sa rețin cu usurinta .Apare in discuție chematul la el .Si imi spune ca oferta lui e inca valabila .Mi a propus sa merg la el sa o facem ,sa ne relaxam împreună pentru ca pana la urma trebuia sa fie ceva relaxant pentru amandoi si amuzant cu tot cu glumele noastre :))La care l am intrebat “dar de ce ?nu iti da prietena ?” El:”ne am despărțit de vreo 3 saptamani”
    Eu:”De ce ?”
    El:”M a inselat si alte drame si s a rupt relatia ”
    Eu:”Pai si de ce eu ? Sunt varianta b?”
    El”Tocmai ca nu .Ești prima .Nu am mai vorbit cu vreo fata si nici nu am propus sau vorbit chestii de genu decat cu tine”
    Eu :”Daca tu spui,oricum nu prea cred ”
    El:”Nu te mint .Nu am de ce .Imi dai un vibe fain si imi place ,te simt pe film cu mine.”
    Dupa ce am mai vorbit..Nu stiu exact cum i am spus ,dar i am dat de inteles ca pare a aventura si nimic mai mult iar el mi a zis “Dar nu e o aventura ,sau nu o lua asa ,ca pana la urma nu sti ce se va intampla .Poate ma indragostesc de tine sau tu de mine .Pana la urma nu ai de unde sa sti sau cum sa controlezi ”
    Eu:”adevărat. .vedem noi ”
    Si a dat seama ca sunt rusinoasa si ca nu sunt sigura daca am nevoie de asta . A tot “tras”de mine ,vorba lui ,pana cand am i am spus ca ma duc.In timp ce imi faceam baie si ma pregateam ,ma tot gandeam si am realizat ca si daca e doar o aventura, am nevoie de asta si sunt sigura ca vreau deoarece e singura persoana care imi oferă un vibe fain si pe care aș lasa o sa ma atinga deoarece oricine pana atunci (in ultimele luni )care incerca sa ma atinga in vreun fel ma simteam foarte prost si ma enervam (de exemplu,cel mai bun prieten, mi a dat o palma la cur in gluma si intr o seara am dat sa ne pupam pe obraz inainte sa plec acasa si din greșeală s a întâmplat sa ma pupe pe gura,am avut o reacție foarte naspa ) .
    Conversatiile noastre continuau in timp ce ma pregateam si imi aduc aminte ca la un moment dat mi a zis ca ii culmea ca ii place mai mult mintea mea si persoana mea decât modul în care arat si ca el nici macar nu stie cum arat in totalitate deoarece nu aveam poze cu corpul sau asa decat cu fata.(Tin sa preciez ca e un tip foarte sincer si orice ii trece prin cap sau simte nevoia sa spuna ,spune pe fata )
    Am ajuns intr un final la el. Totul era ok.Se tot uita la mine ,in ochii mei foarte mult ,zambea ,imi spunea ca nu trebuie sa imi fie rusine si pot sa fac ce vreau ,sa spun ce vreau ca nu are nimic împotriva. Pana sa facem sex,am stat in pat ,am ascultat muzica si vorbeam foarte multe chestii. Nu știu ce vorbeam la un moment dat ,si mi a zis ca nu crede ca s ar putea îndrăgosti in prezent pentru ca nu crede ca este capabil dupa toate cele întâmplate in viata lui si cu fostele lui dar daca chiar s ar îndrăgosti ,nu s ar abține. Se juca cu parul meu si imi spunea ca ii place nuanta de blond pe care o am ,”ii faina,chiar imi place ,si iti sta bine asa “.Ma pupa pe obraz si pe frunte, avea momente când ma lua in brațe si se uiat foarte mult la mine si zambea .Era o atmosfera foarte faina ,amuzanta si relaxanta. Printre discuții, strecuram amândoi cateva glume la care radeam cu pofta .Nu știu cum facea ,dar de nu stiu cate ori ma lua de mana sau isi punea mana lui pe genunchiul meu .Dupa ce am facut sex,venea la mine sa ma i a in brate de la spate ,ma pupa pe frunte ,zambea,mi a spus ca sunt frumoasa .Am stat din nou si am vorbit multe chestii, si m a intrebat la un moment dat daca mi a placut pentru ca era important sa ma fi simțit bine si eu (spusele lui).
    Dupa toate chestiile astea imi adusesem aminte ca pana la 5 era singur acasa deoarece atunci venea mama lui de la lucru.
    Eu”nu mai stau mult si plec..ca ai spus ca vine mama ta si nu cred ca vrei sa ma vada 😂😅”
    El:”Eu n am nici o problema daca vine si o cunosti,tu sa nu ai 😊”
    Eu “Eu nu as avea o problema 😂dar mai bine plec ca si asa vreau sa ma duc acasă sa invat”
    El”Go and learn girl “si m a pupat
    El:”Dupa ce pleci tu ,ma pun si dorm putin ca sunt foarte obosit parca si inca imi revin dupa ultimul festival :)) ”
    Inainte sa plec,m a luat in brate de vreo 2 ori, ma pupat pe obraz si pe gura .In capul meu eram asa confuza..nu stiam ce o sa mai fie intre noi .Dar nu imi parea rau de nimic .
    Dupa ce am ajuns acasa si am învățat o vreme ,m am pus sa dorm cateva ore .Cand m am trezit mi am verificat telefonul sa vad daca am vreun mesaj de la el si din păcate nu aveam .M am gandit ca poate doarme desi era vreo 10 seara si ma gandeam ca in alea 5 ore dupa ce am plecat de la el ,s ar fi trezit deja .Am stat ce am stat iar pe la 4 dimineata in timp ce dormeam, mi a scris “Iti dai seama ca am dormit de cand ai plecat de la mine si pana acuma? 😂😋”
    Si ieri dimineață, cand m am trezit, i am răspuns .Am vorbit ceva ceva dar azi nu am vorbit nimic .
    Nu știu ce sa cred .Il plac si ma simt in largul meu cu el,imi face placere sa stau cu el ,sa vorbesc cu el .Am obsevat ca ne potrivim la unele chestii,si ne completam .El e zodia pești iar eu sagetator. Stiu ca pentru multe persoane ,chestia asta cu zodiile este irelevanta dar mie imi ofera speranța si cel mai important este ca eu cred in lucrurile astea. Nu 100%,dar 70%/80% cred .Si de cele mai multe ori ,se asemanau întâmplările cu zodiacul.
    Care sunt sansele sa ne mai vedem oare ?Care sunt șansele ca el chiar sa simta ceva pentru mine ?
    Care sunt sansele sa fie ceva mai mult mai încolo?
    Mi ar place sa il cunosc din ce in ce mai bine si sa fie ceva .
    Sper sa nu fiu judecata ,nu vreau altceva decat niste sfaturi si niște păreri. Imi pare rau dacă e enervat ca am descris atata de detaliat ,dar pentru mine detaliile conteaza mereu .

    • Sorin spune:

      Probabil te-ai lămurit cu niște lucruri până am răspuns eu. Pare un tip de treabă care știe să se poarte cu fetele, dar asta știai deja. La momentul la care mi-ai scris acest mesaj era în control. Te-a condus și ți-a plăcut să fii condusă. Este frumos să fii condusă de cineva cu care ai o relație minunată, este riscant dacă cineva te conduce pentru propriul interes. Dar n-aveai cum să afli decât dacă riscai. N-aveai ce să faci și cred că, dacă ai ajuns să regreți, măcar ești împăcată că știi cum ar fi stat lucrurile. Despre faza cu a-i cunoaște mama, băieții n-au o problemă cu asta, in general. Adică nu înseamnă mare lucru pentru noi. Faptul că s-a purtat frumos cu tine după sex poate fi pentru că te place sau pentru a “letting you down easy”. Faptul că a spus că nu este deschis acum pentru o relație, că a suferit, este un semn nasol, din păcate. De asemenea, faptul că el are controlul iar tu ești defensivă (tot întrebi “de ce”), aștepți să-ți spună el, îl cam inviți să te folosească. Dacă vrei mai multe, trebuie să-ți faci curaj, să stabilești ce vrei și să pui condiții. Nu-l aștepta pe el să facă pasul. Oamenii, de obicei, nu cumpără ce pot lua gratis și tu îi dai gratis.

  • Bianca spune:

    Buna ziua sunt de doi ani și patru luni cu prietenul meu și de la un timp încoace ne tot certam. Vreau sa va spun ca la început ne înțelegeam bine poate și de ce a fost la începutul relației. Mereu da vina pe mine nimic nu ii convine adevarul ii ca este gelos și poate și de accea ne certam mereu. Suntem împreuna la servici și tot timpul exista cearta între noi el este și afemeiat și tot ia m spus ca se schimbe și îmi promite dar nu se tine de cuvânt se uita după femei căsătorite și când este vorba sa mergem undeva împreuna după aceea inventează ca nu mai poate sa mergem va rog frumos sa îmi dați un răspuns oare este o boala sau ii din cauza ca este tânăr are 20 de ani și când sa nervam ai ia m spus de multe ori ca ne despărțit el spune ca nu poate fără mine va rog sa îmi dați un răspuns mulțumesc frumos

    • Sorin spune:

      Prietenul tău este “stăpân pe domeniul lui”. Încearcă să posede cât mai mult, fără să dea la nimeni din teritoriul cucerit. Puterea îmbată și el o are. Ce poți face este să te protejezi. Poți să stabilești ce este acceptabil și să rupi relația când depășește limitele sau poți să accepți că așa vor sta lucrurile. Dacă pui limite fii pregătită să rupi relația petru că este foarte probabil să se întâmple asta. Poți începe cu “știi toate acele promisiuni că te vei schimba pe care le-ai făcut? Acum ai oportunitatea să le pui în practică”. Dacă ajungi să te desparți după o astfel de situație, cum spune și Dua Lipa, dacă îi tot dai șanse nu faci decât să-ți creezi singură și mai multă suferință.

  • Creteanu Florentina spune:

    Buna seara,ma numesc Florentina si am 45 ani,divortata.Am intalnit un barbat de 40ani aflat in divort si un pic depresiv.El sta acum cu bunica lui de 85ani de care are grija,dar cu, care se cearta mereu din nimicuri.Am stat si eu la el aproape doua saptamani,timp in care m am atasat f mult de el.Este un barbatf responsabil,dar care a devenit f iritabil,am inteles ca inainte de divort nu era asa,mi a spus bunica.Motivul divortului ar fi ca ea l ar fi inselat.In perioada cat am stat cu el am observat ca are un libidou sexual scazut,si ar dormi,simitindu se obosit.Am inteles ca asa a fost mereu nu ar fi ceva nou.Incep sa i dau dreptate foste neveste.Eu il doresc iar el nu.Mi a zis ca are nevoie de o pauza,ia eu am hotarat sa l parasesc.Dar ma gandesc mereu la el,si mi e dor de el,mai vorbim prin mesaje si se pare ca si el sufera dar nu vrea sa ma dezamageasca de asta a luat hotararea asta.Ce pot face sa l ajut,deoarece stiu ca e trist si plange uneori,acum din cauza mea dar cand la m cunoscut era asa din cauza fostei sotii,deoarece nu credea ca i s a putu intampla asa ceva dupa 17ani de casnicie.Eu il plac f mult si vreau sa fiu cu el,dar nu stiu cum sa l scot din starea asta

    • Sorin spune:

      Este puțin probabil să-l scoți din starea asta. Dacă un divorț n-a reușit, pare să fie nu foarte interesat să iasă din zona de confort. Dacă este motivat, într-adevăr, poate să meargă la un psiholog. Partea asta: „nu credea ca i s a putu intampla asa ceva dupa 17ani de casnicie”, arată că așteaptă ca fericirea în relație să se întâmple de la sine, nu să facă el ceva pentru asta, ceea ce, realitatea arată că nu prea se întâmplă. Relațiile sunt efort susținut, satisfacerea nevoilor celorlalți și el pare supărat pe viață că nu-i oferă gratis lucruri. Nu este veva rar, desigur. Majoritatea gândim mai mult sau mai puțin așa, dar reușesc ce-i care își ies din zona de confort și așteptări nerealiste și vin în întâmpinarea celorlalți.

  • Ribana spune:

    Bună ziua am o intrebare si eu.De ce tot timpul cand ma întâlnesc cu cineva din vorbe începem să ne agitam reciproc

    • Sorin spune:

      Probabil agitația celorlalți este mai mult cu tine decât cu alte persoane? Altfel spus, probabil nu cunoști doar oameni agitați. Poate în discuțiile cu tine deveniți amândoi agitați. Este ceva ce poți schimba? Poate joci „da, dar…” (Eric Berne – Jocuri pentru adulți) sau poate îți place să nu dai dreptate celorlalți? Oricum, sunt convis că este ceva ce poți controla, până la urmă. Un mod de a nu ajunge la agitație este să schimbi direcția în care merge conversația dacă simți că devine fierbinte.

  • Adriana88 spune:

    Povestea mea incepe cu mai bine de 1 an in urma, cand fiica mea, acum in varsta de 16 ani, si-a facut un prieten.
    Acest baiat venea dintr-o relatie de aprox.3 ani (cu intreruperi de-a lungul acesteia). La aprox. o luna si jumatate si-a reluat relatia cu fosta iubita.
    Am suferit alaturi de fiica mea, lucru care ulterior nu mi s-a parut tocmai normal. Am slabit eu 4 kg datorita acestei deceptii suferita de ea.
    La aprox. 1 luna si jumatate, s-au impacat. Il iubea enorm si a acceptat aceasta impacare. Au urmat cateva episoade de acest gen. Un dute vino de la fiica mea la relatia anterioara.
    Ultima despartire oct’17, a fost pe motiv ca fiica mea nu este pregatita sa-I ofere”totul” la fel ca iubita lui din copilarie (el este cu un an mai mare decat fiica mea).

    Ce ma nelinisteste pe mine este ca de fiecare data cand s-a reimpacat cu el, eu am sustinut-o stiind ca-l iubea f tare, cu toate ca stiam cat de mult suferise.
    Din decembrie ’17, are un nou prieten. O relatie frumoasa, s-a detasat de primul prieten si este implicata deplin in aceasta.
    Acesta din urma a incercat sa reia relatia cu ea, iar fiica mea nu a fost deacord sa-si paraseasca actualul prieten, pentru el. Mai tin legatura, ea fiind destul de reticenta.
    Insa eu , EU simt nevoia sa stiu tot ce se poate despre el, sa vad ce face, daca mai este cu iubita lui, in ce competiti participa cu echipa, il aduc in discutiile cu fiica mea.

    Am incercat sa-mi justific curiozitatea, spunandu-mi ca am o slabiciune pentru el, deoarece este fotbalist ca si baiatul meu, are rezultate foarte bune pe plan professional,
    (fata de prietenul actual al fiicei mele care nu este mai “bun” d.p. meu de vedere, pe plan profesional),ca am trecut peste toate neplacerile create fiicei mele, pentru ca si el ca si fiul meu , sunt baieti si asa fac ei…etc.
    Ma bucur cand fiica mea imi spune ca a mai vorbit cu el, ca se intereseaza de ea…samd

    Vreau sa inteleg ce se-ntampla in subconstientul meu? De ce ma intereseaza acest copil? Cineva mi-a spus ca este posibil sa aiba legatura cu faptul ca si eu am fost parasita in adolescenta de prietenul meu, la aceiasi varsta ca si ea.
    Ok, accept asta, dar cum trec peste..?Nu vreau sa ajung sa-mi imping fiica inapoi in relatia anterioara doar pentru “deviatia mea”

    Astept cu interes raspunsul dvs.
    Multumesc

    • Sorin spune:

      Ceea ce admir foarte tare este abilitatea ta de-a vedea că se întâmplă asta, că nu ești prinsă și dusă de val. Aș zice că este forte pertinentă realizarea persoanei respective cum că retrăiești o proprie pierdere. Dar aș mai adăuga ceva. Prietenul respectiv este și primul ei prieten. Poate ai o dificultate în general de a fi respinsă (sau de a nu fi selectată). Poate că faptul că băiatul A (primul, adică) nu o place pe fiica ta (care este o parte din tine – la propriu: suntem programați genetic să credem asta) la acel nivel definitoriu care să însemne „o place cu certitudine”, este un fel de neîmplinire, un capitol neîncheiat. Poate că i-ai spus la un moment dat, când sufereați amândouă, că „vă veți împăca” și acum simți nerăbdare să se întâmple o dată asta și să vadă fiica ta că ai avut dreptate. De asemenea, tu fiind un adult, emoțiile durează mai mult decât în adolescență și poate. Scriind toate astea și procesând mai mult am ajuns la ceva de care sunt mai sigur. Pierderea asta și așteptarea veștilor de la celălalt sunt convins că fac parte din povestea ta de viață. Este ceea ce „te atinge”. Ai încept acest mesaj nu spunând cât de multe bucurii ai trăit alături de fiica ta când ei doi s-au cunoscut, ci ai suferit alături de ea când s-au despărțit. Asta este partea la care te pricepi mai bine, partea pentru care ai instrumente – recuceritul. Și, fără să vrei, este ceea ce o înveți pe fiica ta. Cum faci să scapi? Oamenii încurajează tot felul de gânduri și idei pentru că le iau prea personal. Se gândesc că are vreo semnificație, că este important să-i dea atenție. Dar toate aceste obsesii sunt niște mesaje înregistrate. Nu au nicio valoare internă, doar umplu o liniște. Le poți oricând înlocui cu altceva. Le poți observa din afară cum reușești deja din când în când și să înțelegi că mintea noastră încearcă să ne aducă într-un loc unde se simte confortabil. Nu este un loc corect, adevărat, este doar o exagerare care, a învățat ea, ne poate menține stimulați. Există o expresie la nativii americani; n-o mai știu exact, dar varianta scurtă este că din doi lupi (bine și răul, gen), câștigă cel pe care-l hrănești. Ai ajuns să faci această obsesie pentru că ai hrănit-o. Poți, cu emoție la început, că este greu când începi ceva nou, să iei bucuria relației bune. Știu că poți asta, că și eu am făcut acest drum la un moment dat! Mult succes!

  • Diana spune:

    Buna ziua! Imi puteti spune si mie ca fel de intrebati se dau la testul psihologic la scoala de politie? Va rog mult sau imi puteti da un test model? Multumsc.

  • Florina spune:

    Buna ziua,as avea si eu o intrebare. Daca a tine la cineva e tot acelasi lucru cu iubirea sau sunt doua lucruri diferite? Si ce semnificatie are iubirea? Astept raspunsul dvs. Multumesc frumos!

    • Sorin spune:

      Sentimentele nu sunt niște lucruri atât de clare și limpezi, chiar de cărțile de psihologie ar putea da această impresie. Da, a ține la cineva și a iubi este același lucru. Iubești ceea ce nu urăști și nu ești indiferentă la. Obiectele iubirii pot fi persoane, obiecte, activități etc. De asemenea, dependența de cineva este tot parte din iubire. Mai mult, chiar și ura are în ea iubire – ura implică atracție, acordare de atenție și astea sunt parte din iubire. Cum spuneam, lucrurile nu sunt atât de separate. Dar, tocmai din această perspectivă, iubirea nu înseamnă o condamnare. Dacă ești alături de un partener care nu te respectă, care te abuzează, foarte probabil încă îl iubești, dar asta nu înseamnă că nu poți înceta o astfel de relație. Tocmai că iubirea este largă, poți să alegi ce persoane să apropii și ce persoane să îndepărtezi și tot în iubire să fii. Înțeleg că întrebarea a plecat de la o definiție mai îngustă a iubirii, care ar putea sau nu să includă a ține la cineva, dar, oricum ai descrie iubirea, a ține la cineva este parte din ea. Nu poți să ții la cineva și să nu-l/o iubești. Dar, dacă pentru unul din voi, celălalt intră în zona de ignorare, asta seamană a sfârșitul iubirii. Nu, neapărat, că nu se poate reactiva, doar ca asta se întâmplă la momentul respectiv.

  • Mi se intimpla SA rid cind mi se comunica ceva serios.Este vorba de o manifestare psihica sau nu?

    • Sorin spune:

      Mi se întâmplă și mie. Nu-i așa că este enervant? Oamenii își spun suferințele și noi ne abținem să nu râdem! Explicația este că râsul este o descărcare de tensiune, ca și plânsul, de altfel. Ne simțim încărcați și ne vine să eliberăm tensiunea, precum un strănut. Cel mai probabil se leagă și de niște tensiuni acumulate în trecutul apropiat. Nu cine știe ce tensiuni, neapărat, ci… așa… stres acumulat de zi cu zi. Nu prea este nimic de făcut, mai mult decât ca, atunci când ne scapă, să explicăm că este doar o eliberare de tensiune și că autentic ne pare rău, chiar dacă suntem convinși că nu se vede așa. Ca să previn râsul, eu mă mai mușc de obraz pe interior; poate te ajută și pe tine.

  • Anca spune:

    Bună dimineața. Am o problemă în care nu găsesc niciun răspuns nicărieri. Am avut o relație de 2 ani în care au fost multe amintiri frumoase dar și mai puțin frumoase. Dar chiar înainte de a face 2 ani am avut o dispută, eu am ieșit dimineață de la muncă și am mers direct la el să petrecem acest timp împreună și să ne bucurăm de aniversarea noastră(precizez că nu am stat împreună în aceeași casă). Cu toate acestea el a doua zi a plecat la munte cu câțiva prieteni, știam de acest lucru dar speram totuși să nu meargă și să rămână acasă cu mine, în seara aceea ne-am certat destul de rău pentru că el alesese să meargă în loc să rămână, știu că nu am reacționat bine felul în care am tratat problema, am realizat acest lucru, puțin mai târziu dar l-am realizat, i-am spus și lui dar a zis că e prea târziu. În fine, după această întâmplare ne-am certat aproape o săptămână deoarece nu ne vedeam deloc, aș fi vrut să îmi petrec timpul cu el măcar 5 minute, mi-ar fi fost de ajuns. Știu că a avut treabă a fost mai tot timpul ocupat, dar din punctul meu de vedere putea 5minute să ne vedem. L-am presat că nu vrea să ne vedem, nu am fost atât de înțelegătoare în privința asta precum trebuia, știu. Realizez acest lucru, dar este prea târziu. El a luat decizia de a ne despărți acum 2 săptămâni, iar în acest timp au fost perioade în care nu vorbeam și perioade în care mai vorbeam, dar când vorbim este atât de indiferent, știu că se preface pentru că l-am întrebat cum îi reușește acest lucru să o fac și eu să nu mai sufăr atât și mi-a zis că se preface. Am încercat să-l fac să ne împăcăm, dar a zis că nu mai vrea o relație. I-am spus că am realizat că am greșit față de el, mi-am asumat această vină însă nu vrea să ierte. Spuneți-mi vă rog, dacă ar mai putea exista șansa la o împăcare, eu îmi doresc din tot sufletul acest lucru și mă rog la Dumnezeu în fiecare zi pentru a se întoarce. Și înainte să mă întrebați, da chiar vreau acest lucru pentru că îl iubesc nu pentru că îmi este obișnuință. Vă mulțumesc anticipat pentru răspunsul dumneavoastră!

    • Sorin spune:

      Cine poate ști? Sunt un milion de factori de luat în considerare. Cum va fi însă, dacă vă veți împăca? Pare că o parte din tine este nemulțumită de situație. Strânge și apoi aruncă venin. Partea din tine care se apreciază după aprecierea celorlalți vrea să o țină în frâu și acum vrea să repare lucrurile. Încearcă să te convingă că era bine și că n-ai știut să apreciezi, dar, realist vorbind, nu te simțeai foarte liberă în relație sau foarte iubită. Încercai să-i faci pe plac și erai nemulțumită că el nu încearcă la fel de mult și te întrebai dacă te iubește la fel de mult. Acum te gândești că nu meriți să fii iubită dacă nu te iubește el și încerci să-ți iei înapoi dreptul de a fi iubită. Dar este posibil să fie la tine. Dacă vă împăcați vei fi iarăși prinsă în capcană, nu-i așa? Știu, crezi că va fi bine, și așa va fi la început, dar dacă vrei să dureze și să te bucuri de relație și să nu ajungi în același punct ca acum, va trebui să fii sinceră ce-ți dorești, să nu mai cauți la fel de mult aprecierea celorlalți (vezi niște articole pe-aici, eventual; mai util ar fi niște cărți și, mai util, psihoterapie) și să te asiguri că ai o relație care ține cont de tine dincolo de o anumită linie pe care ți-o stabilești și sub care nu vei tolera (nu vei tolera, nu înseamnă, neapărat, despărțire, ci dicuții și terapie de cuplu ca să fii sigură că se întâmplă. Îți recomand și cartea „Jocuri pentru adulți”, o carte despre comportamentele umane inconștiente care ne creeaz suferință, pentru că simt că joci unele (cel puțin „te-am prins ticălosule”).

  • Georgiana spune:

    Credeti ca ar fi mai bine daca am merge la cateva sedinte la psiholog in cuplu pentru a ne ajita sa ne intelegem mai bine reciproc? Noi am vorbit despre chestia asta si el este deacord.. dar vreau sa stiu daca se poate rezolva ceva cu mersul la psiholog.. in special pe mine sa ma ajute .. sa ma faca sa inteleg ca nu am dc sa fiu geloasa pe niste chestii complet banale

    • Sorin spune:

      Poate să ajute sau poate să nu ajute, depinde de voi dacă vreți să folosiți ședințele să fiți sinceri și implicați în schimbare sau dacă vreți să vă ajutați de psiholog să vă justificați poziția și să „nu cedați”. Dar dacă te aștepți să schimbi ani de practicare a unui comportament după o oră de discutat, ai așteptări nerealiste. Terapia este un proces de durată. Dar așa este orice domeniu în care vrei să dobândești pricepere, nu? Ca o concluzie, șansele sunt mult mai mari să reușim, atunci când suntem ajutați de un specialist în domeniu, n-ai zice?

  • Georgiana spune:

    Buna.. ma numesc georgiana.. si am o problema destul de grava cred eu.. adica gelozia..sunt geloasa pe chestii care nu ar trebui sa ma afecteze in nici un fel.. deci.. pir si simpli cand imi aud iubitul (am o relatie cu acesta de 3 ani) pronuntand numele altei fete pur si simplu o iau razna.. deci de cand suntem impreuna pur si implu pot spune ca a rupt legatura cu lumea din jur.. si stiu ca nu e bine.. dar a facut asta pt a nu mai fi eu asa de geloasa.. si nu stiu cum sa fac sa accept faptul ca daca imi povesteste ca o anumita fata a facut ceva nu e ca si cum ma inselat cu aceasta.. si ma enervez si incep reprosurile din partea mea “de ce te intereseaza de viata ei?? Dc te.ai gandit tocmai la ea..de unde stii tu ca a facut asta.. tu o urmaresti cumva sa vezi ce face ea?” Si multe altele.. si daca puteti as vrea sa.mi ziceti cum as putea sa nu mai fiu asa.. pt ca eu stric relatia.. totul pleaca de la creer ..deci se mai intampla sa il salute o fata pe strada.. ma simt ca si cum m.ar fi inselat si iar incep intrebarile “da de unde o cunosti? Dc te.a salutat?? Ce treaba ai tu cu ea??” .. dupa cateva ore buuune de cearta chiar si zile.. pe moment imi dau seama ca am facut ceartaa aiurea..si ii zic ca o sa incerc sa ma abtin de acum..doar ca mu pot.. tin sa mentionez eu am 18 ani iar el 20.. va rog un pic de ajutoor!!

    • Sorin spune:

      Mi-am regăsit un articol pe internet pe care-l credeam pierdut. L-am adăugat aici pe site – este ultimul: „Când bărbații sunt geloși…”. Poate te ajută!

  • Maria spune:

    Buna ! Iubitul meu a vrut sa luam o pauza , a trecut cateva saptamanii si l-am intrebat cand o sa ne impacam el mi-a spus ca o sa ne impacam cand o sa incep eu sa ma arnjez si mi-a reprosat ca in toata relatia noastra eu niciodata nu m-am aranjat si nu am avut grija de mine.Desi cand ma aranjez el incepe sa urle la mine ca imi spune ca eu am pe altu. Intrebarea mea este daca mai are rost sa merg mai departe cu el sau nu ?

    • Sorin spune:

      În general, când ne aranjăm și suntem observate/ți de mai multe persoane, avem mai multe dintre care să alegem și interesul lor este mai lung față de noi. Pe de altă parte, în această relație, deja el dobândește o putere asupra ta, pare că urmează să te străduiești să urci la nivelul la care ai dreptul să fii cu el și astfel de relații nu merg bine. El se va învăța să ceară, tu te vei învăța să-i oferi și „a fi cu el” devine mai important decât „a fi fericită”. Ce poți să faci este să te aranjezi, într-adevăr, și să-i dai lui oportunitatea să vină spre tine. Nu-l aștepta, însă. Cine știe ce se mai întâmplă și în viața lui. Fii sexy, disponibilă pentru alți parteneri, inclusiv pentru el, dacă încă mai este important pentru tine și gândește-te ce calități vei vrea ca viitorul tău partener să aibă.

  • Ana spune:

    Buna ! Acum doi ani in fiecare seara la ora 00:00 auze-am o musca timp de cateva secunde . Daca se intampla sa adorm mai repede visam urat si ma treze-am la 23:59 si la 00:00 iar era sunetul . ce poate insemna asta ?

    • Sorin spune:

      Eu aș investiga sursa sunetului. Între 23:55 și 00:05 aș ține lumina aprinsă în cameră și aș încerca să aflu dacă vine de undeva anume sau este doar în minte mea. Dacă nu este din exterior, următorul pas ar fi ORL (un început de tinitus). Dacă nu se descoperă nimic, următorul și probabil ultimul pas ar fi la neurolog (niște nervi par să se declanșeze neinvitați).

  • Cristina spune:

    Buna ziua. In viata mea a aparut o problema care nu o pot gestiona bine. Sunt casatorita de 6 ani (10 ani relatie) si un copil de 3 ani. Problema a aparut la inceputul anului cand am descoperit ca sotul are conturi pe mai multe site-uri (pentru femei si barbati) chiar si conturi de facebook cu alte nume. La inceput a negat apoi a spus ca tot ce face este sa discute cu diferite persoane, pentru diversitate, plictiseala si nimic important. Doar ca in aceste discutii (ceea ce am putut afla) nu am vazut nimic interesant de discutat, mai mult complimente din partea lui,catre ea, apoi am descoperit si mesaje pe telefon, de unde cred ca m-a si inselat. Ca sa nu spun ca are cont si pe un site de gay, unde mi-a dat acelasi raspuns, pentru a discuta cu diferite persoane, dar si faptul ca a comunicat prin mesaj cu cineva de pe acest site. Imi tot zice ca nu m-a inselat dar nu pot crede ca te intalnesti cu altcineva doar sa o vezi sau sa discuti sau cum a mai spus, ca vanatorul, pandeste prada sa vada daca o poate prinde, de aici si toate acele cuvinte frumoase spuse acelor fete. Nu, cu mine nu era asa, adica sa spuna un cuvant frumos, sa tina cont de ziua casatoriei si aproape nici de cea de nastere, ce sa zic de o floare. Zice ca este pierdere de timp si nu intelege rostul. Ca este de la sine inteles ca el ma iubeste fara sa spuna si eventual sa arate. Pentru ca pe langa aceste aspecte el este foarte dependent de pc si nu ma prea ajuta in casa, doar daca insistam eu si atunci ne enervam amandoi. Nu are initiativa, trebuie sa-i spun eu ce sa faca. Am discutat aceste aspecte si a spus ca asa este el. Este adevarat ca atunci cand ne-am cuplat stiam de aceasta dependenta, dar am crezut ca in timp lucrurile vor fi un pic altfel, va deveni mai responsabil, mai ales ca a aparut si un copil, dar m-am inselat, el a devenit responsabil pentru activitatile lui si pentru placerea lui. Acum suntem separati, el vrea impacare iar eu nu stiu exact ce vreau, oscilez intre a divorta si poate a incerca o impacare, dar incredere din partea mea nu exista, el in continuare are alt cont de facebook, a zis “ca daca eu am fost asa de hotarata la inceput sa divortez de ce sa-l stearga?”(dar si-a schimbat numele ca sa nu-l pot gasi). Eu cred ca vorbeste in continuare cu fete si cine stie ce mai face!Nu mai vrea sa mearga la psiholog, oricum a zis ca el este mai destept decat un psiholog si ca mi-a dat cuvantul lui ca se opreste din ce face daca ne impacam, pentru ca a vazut unde s-a ajuns. Dar eu nu cred ca se va schimba, doar se va ascunde mult mai bine. I-am zis ca daca ne-am impaca, calculator in casa nu mai vreau desi sunt constienta ca aceste lucruri le poate face si de pe telefon, dar nu l-as mai vedea stand toata ziua la pc. A zis ca nu am dreptul sa-i cer asa ceva, ca il santajez si ca nu pot sa-i interzic un hobby si acela de a se juca. Si ca sa nu termin poveste mea in mod placut, de fiecare data cand ne certam si spuneam ca divortez, ma ameninta cu moartea atat pe mine cat si pe copil. Aceasta este problema mea, pe scurt. Astept un raspuns din partea dumneavoastra. Multumesc.

    • Sorin spune:

      Nu se va schimba. Oamenii își mai schimbă valorile și comportamentul, dar destul de puțin și doar când insistă o perioadă cu determinare sau când are parte de un șoc. Niciuna din aceste condiții nu vor fi atinse dacă vă împăcați. O persoană determinată să schimbe ceva la ei pentru binele altora (comun) nu poate fi cineva care se ascunde și minte. Deci da, sunt șanse foarte, foarte mari să continue cu acest comporatment dacă vă împăcați. Chiar dacă va arăta determinare la început, este mult prea mare tentația să se ascundă și să continue, ca să merite susținerea efortului. În legătură cu amenințările cu moartea, poți vorbi cu poliția. Dacă nu este o persoană violentă fizic, este poate doar bravură. Pe de altă parte, cineva care exprimă astfel de amenințări (cu atât mai mult dacă le-ar pune în practică) arată că nu se iubește decât pe el și că nu este dispus să facă un efort pentru nimeni. Vrea doar el să primească.

  • tdomi spune:

    am rasfatat o fetita , e studenta an2 ubb englefa info mate …Nu o mai pot ajuta ..psihic… nu mai Invata …ce pot face? NUMAI material sunt buna ?

    • Sorin spune:

      Nu înțeleg ultima întrebare. În sensul că îți este datoare cu învățatul? Că partea ta a fost să-i cumperi lucruri și partea ei a fost să învețe? Întreb asta pentru că, dacă ar fi așa, pare să fie un contract pe care vrea să-l încheie. Sunt convins că are motive așa cum avem noi toți când vrem să încheiem un contract. Nu te critic, te întreb onest: poate pentru că nu ești foarte deschisă la ce vrea ea, la ce planuri are, la ce chef are. Pentru că este viața ei, până la urmă. Nu o datorează nimanui. Nici reușita în viață nu o datorează nimănui. Poate că nu se simte fericită, poate că nu-i mai place ce face. Pentru că, dacă așa stau lucrurile, până la urmă ce vrei de la ea? Să fie bogată și nefericită? Să nu mai vorbești cu ea restul vieții voastre? Sau să fie clasa medie și să aveți o relație bună? Să nu uităm că învățatul îl suportăm ca să avem o viața mai bună. Dacă deja mergem în altă direcție decât a unei vieți mai bune, la ce mai împingem lucrurile? Mult succes!

  • Andreea spune:

    Buna ziua!Am o relatie cu un barbat(32 ani) de aproximativ 3 ani, iar de 2 ani locuim impreuna…eu imi doresc sa intemeiem o familie( nu i-am spus clar si raspicat acest lucru) dar probabil a intuit pentru mi-a spus ca nu crede ca imi poate oferi ceea ce imi doresc eu!Tin sa mentionez ca nu a mai avut o relatie de lunga durata pana acum dar nici nu este tipul aventurier- dimpotriva este galant, educat, manierat si statornic!Simt ca ma iubeste, nu se pune problema sub aceasta forma…totusi: Credeti ca as face mai rau daca i-as da un termen limita in care sa se hotarasca daca vrea sa formam o familie?Multumesc anticipat!

    • Sorin spune:

      Ai face mai rău pe termen scurt, dar viața e lungă. Dacă o relație de familie este ceea ce îți dorești, ai mai multe șanse mai devreme în viață decât mai târziu. Imaginează-ți că ai 40 de ani și te uiți în urmă la acești ani: ce ți-ai dori să fi făcut? Nu trebuie, neapărat, să-l presezi, însă. Vorbește-i despre cum vezi tu viața de cuplu, despre ce-ar însemna copiii pentru tine, întreabă-l cum vede el viața și planuri are el. Spune-i că cel mai frecvent răspuns la întrebările despre realizări ale oamenilor de vârsta a treia este „copiii”. La fel, cel mai frecvent regret este că nu au făcut copii. Dar, cel mai frecvent nu înseamnă universal. Multe cupluri în prezent ignoră programarea genetică de reproducere și-și dedică timpul lor în întregime. Și și astfel de cupluri pot avea o viață împlinită. Dacă chiar nu vedeți cuplul pe termen lung în același fel, poate vă dați un termen de „consumare” a relației dintre voi, câteva luni în care să vă bucurați intens unul de altul și apoi încercați să vă vedeți de restul vieții. Toate bune!

  • Mirela spune:

    Buna..ma macină foarte tare km K soțul meu sre o aventura cu sora lui..knd L-am cunoscut a spus K e adoptat..i-am întrebat pe ai lui au ras și au spus K nu e adevărat!!!la începutul relației sexuale mi-a spus K sa culcat prima data cu o femeie măritată..apoi knd ne-am mutat împreuna la doi ani a venit și sora lui după ce sa despărțit in chirie cu noi..eu aveam fata de câteva luni..a început cu gelozii mici ..knd venea acasă de ce ma îmbrac sexi am avut Frei întâlnire cu amanți???dc imi ia numai mie și ei nu??knd ma îmbrac in pant scurt se îmbracă și ea..tot felul de poziții in pat atinganduse ,se schimba in camera cu noi și se făcea ca nu-și da seama K sta in sânii goi ..apoi ma spunea sorei ei K Eu stau numai in chiloți sa i se s…..mereu ..apoi m-au făcut in așa fel de m-au trimis la țara cu fetița..ei numai dormeau in camere separate ci împreuna!!!!eu nu știam mie imi spuneau altceva ..am aflat de la o prietena de a iei..knd venea in cursul săptămânii nu vroia sa culce cu e mn..inventa mereu pretexte..bă K e obosit bă knu sre loc cu noi in pat etc.knd venea cu ea ii spunea șefa banii erau pe mâna ei..imi făceau numai in ciuda!!!ea tot afirma K băiatul ei D băiatul soțului..K rl trebuie săi ia mașina săi facă nunta K nu are.cine!!!lasand așa akm prezent nu suporta fără se se vadă întreabă tot timpul de ea pe ea o suna dimineața prima,m-am nimerit sa fiu..nu suporta sa spun nimic la adresa ei!!!si sunt multe alte lucruri!!!iar eu le-am pus cap la cap….in plus K e teama de el knd își face Frei relație ,,iar el le găsește cusur întodeauna…numai rezist !!!!oare e doar in mintea mea????

    • Sorin spune:

      Din ce ai descris, pare destul de probabil. Sexul între frate și soră nu este ceva complet neauzit. Cu siguranță sânii goi sunt intenționați; este prea mult condiționare socială pentru ca cineva să nu fie atent/ă la asta. Deci este foarte probabil ca ea să încerce să-l atragă și poate că a reușit. Asta mai ales că noi bărbații nu prea suntem antrenați să rezistăm la invitații, ci mai mult educați să le observăm și să profităm de ele. Dar chiar dacă n-ar fi așa, și te-ar convinge că nu fac sex împreună, tot nu știu dacă ești fericită cu relația. O separare ar fi foarte dureroasă, fără discuție, și pentru tine și pentru fetiță. Rămâne de evaluat ce-ți dorești. Lucrurile nu se vor schimba în curând, el are controlul (sau sora lui). Ai putea să încerci să-l recucerești, dar, în general, dacă un bărbat are două oportunități de sex, va vrea să le păstreze pe amândouă. Va da drumul la una din ele, doar de frică să nu o piardă pe cealaltă, nu pentru că una din ele este atât de bună. Dintr-o altă perspectivă, dacă te gândești la despărțire, este adevărat că o operație (la doctor) doar, dar te vindecă de o suferință lungă. Nu este o decizie ușoară, cu siguranță și viața ta este într-un punct vulnerabil în prezent. Poate te ajută să știi că așa sunt viețile uneori. Nu sunt minunate cum ni se spune când suntem mici. Sunt pestrițe, cu părți plăcute, părți dureroase și părți plate. Poate te ajută unele dintre articolele de pe acest site.

  • Mariana spune:

    Buna ziua! Cum pot comunica cu un sot care este sarcastic, mereu se plange si da vina pe mine pentru toate esecurile lui, nu reuseste sa realizeze nimic concret in viata, ci sta toata ziua la calculator si nu face nimic pentru ca ii este teama sa inceaapa ceva si sa nu esueze, zice el!Este o persoana mandra si orgolioasa si interpreteaza totul!Zice ca nu se poate baza pe mine in conditiile in care eu am un job de 8 ore si am activitate insa el doreste se pare sa inceapa ceva doar daca ma implic si eu! Nu stiu cum sa comunic cu el pt ca orice spun se intoarce impotriva mea! A fost si la psiholog insa dupa 2 sedinte a tot amant programarile apoi nu a mai mers deloc? Ce as putea face?

    • Sorin spune:

      Docamdată vița îi oferă multe beneficii. Tu îi oferi confort, prezență (adică este scutit de suferința pe care o dă, adesea, singurătatea), securitate financiară, sex și orgoliul îi este mângâiat pentru că, din ce spui, domină conversațiile. Nu prea ai ce să faci; fiecare încercare de a ta va fi percepută ca o luptă de dominanță și va încerca să-ți arate că nu ai dreptate. Speră că, dominându-te se face mai atrăgător și te ține. Poate așa te-a și cucerit. Puterea pe care tu o ai este unde să-ți petreci viața și cu cine să nu. O astfel de schimbare poate îl va determina să înțeleagă că nu are un comportament potrivit de cuplu. Altceva ce poți face, până atunci, este să nu intri în dezbateri cu el. Să-i vorbești despre așteptările tale, despre dezamăgirile tale și să nu intri într-o dezbatere. Dacă începe să despice firul prea mult îi poți tăia avântul cu „nu-mi pasă că tu ai argumente pentru asta sau reguli de viață. Faptul că nu încerci nu înseamnă că nu pierzi, înseamnă că ai pierdut deja, că ai anulat orice șansă de a câștiga. Dar dincolo de asta, ceea ce simt este că viața mea adesea nu este plăcută alături de tine și nu vreau s-o trăiesc așa.” Desigur răspunsul lui va fi dat din durerea respingerii și va spune să vă despărțiți, dar, fără să te enervezi, poți spune că vei mai rămâne alături de el o perioadă, pentru că ce-ți dorești mai mult decât o viață fără el este o viață plină cu el și mai ești dispusă să aștepți. Și-ți mai dorești să nu te pedepsească cu despărțirea pentru curajul de a spune ce simți. Ți-ar plăcea să te înțeleagă nu să te îndepărteze. Și toate astea ar fi grozav să le spui cu tristețe, nu cu furie. Știu că sună foarte mot-a-mot – ceva ce un psiholog respectabil nu face – dar ca și cărțile sau filmele, uneori este bine să avem un model de cum se face. Poți, desigur, să folosești cuvintele tale și tonalitatea ta, doar că, dacă te enervezi, ai pierdut lupta. Va fi despre cine are argumente mai bune, nu va fi ceva ce va rămâne cu el să rumege.

  • Anonim spune:

    Buna , am o relatie cu un băiat de un an si care cate luni, la începutul relatiei el lucra in anglia am venit si eu la el fix peste 2 luni de cand ne-am cunoscunoscut ! Chestia este ca de atunci tot imi pune intrebari de genul ” nu vrei sa castigi un ban mai rapid ” asta era la inceput ! Acum din pacate a ajuns sa ma oblige si sa fac asta ! Si eu si prietena fratelui sau ! Ea este in în Spania! Ajutatima ! Va rog

    • Sorin spune:

      Ai vrea să te întorci? Poți cere ajutor familiei? Mama, în general, ajută oricât de nemulțumită ar fi – bărbații, de obicei, sunt mai absorbiți de sine și de regulile lor decât de suferința celorlalți. Poți spune „nu”? Ce înseamnă că te obligă? Poți să te desparți? Nu pare să fie o persoană de încredere; dacă pleci de la el, nu-i da detalii unde te afli și schimbă-ți numărul. Poți cere ajutor poliției de acolo sau de aici? Există riscul unor repercursiuni, vezi care ar fi acelea. Desigur este alegerea ta și poți să rămâi să faci asta dacă îți dorești. Este un stil de viață ca oricare altul cu riscuri și beneficii. Dacă simți că riscurile sunt prea mari și, într-adevăr, este de așteptat să afecteze relații ulterioare. Dacă simți că nu ești tratată cu respect, ci ca pe un obiect de folosit, decide să fii persoana de care să fii mândră și fă-ți un plan cum să ajungi acolo. Cere ajutor dacă este nevoie. Tu ce i-ai recomanda unei prietene în aceeași situație?

  • Maria.ioana spune:

    Buna ziua am o singură intrebare !Nu stiu cum sa vo spune! Se poate vb si in privat ?

    • Sorin spune:

      Doar aici. Parte din ce vreau să ofer este un răspuns potrivit și pentru cei ce nu au curaj să întrebe, cărora le este lene sau cărora nu le vin ușor întrebările și asta mi-ar plăcea să oferim cu toții. Un impas în povestea nostră și o posibilă soluție sau realizare care să ajute în a se trece peste. Altfel spus, o situație nu este a cuiva, este a vieții. Nu spune ceva despre cineva, ci face parte din varietatea și complexitatea vieții. Să oferim starea mai bună la care ajungem și celorlalți și să avem cu toții o stare mai bună!

  • elena spune:

    buna ziua am 25 de ani si acum 3 ani am facut criza de panica ami puteti spune cum pot scapa de ea

    • Sorin spune:

      Înțeleg că s-a întâmplat o singură dată, dar îți este frică să nu se întâmple din nou. Un psihiatru știe mai multe despre acest subiect decât noi psihologii. Pshioterapia ajută, dar pentru un răspuns strict legat de posibilitatea apariției și eventuale medicamente care o preîntâmpină, vorbește cu un psihiatru.

  • Sorin spune:

    Buna ziua, am o relatie de aproape 4 ani. Iubita nu mai are incredere in mine si nu ma mai respecta. Mereu are impresia cand intra in camera ca eu ma ascund cu ceva. Ba ca ma masturbam pe ascuns, ba ca ma uitam la filmebporno, ba ca o insel cu alta( vorbind pe whatsapp sau fb cu alta). Oricat as incerca sa ii spun si sa o conving, nu ma crede! Ba mai mult, ne afecteaza relatia, o simt distanta si nu mai apreciaza gesturile care le fac pt ea. Ba din contra imi reproseaza ca o neglijez eu, nu invers. Ce pot face?

    • Sorin spune:

      Pare că s-a întâmplat ceva ce nu este menționat aici, ceva care a dus la comportamentul ei. Poate real sau imaginat. Oricum, transparența totală este liniștitoare pentru cineva desigur. Acces total la whatsapp, facebook, email, telefon și clarificat ce o deranjează atât de tare la masturbare și filme porno. Bărbații au genetic mai mult chef și sexualitatea ține la ei (noi) mai mult de vizual. Este ceea ce este și nu poate fi schimbat. Putem să ne abținem dacă este ceva inacceptabil (cum este înșelatul, de exemplu), dar poate unele lucruri nu au un impact atât de îngrijorător sau nu au o capacitate să rănească. Dacă nu ești dispus să fii transparent, pe de altă parte, nu știu cum ai putea-o convinge. Pe mine, de exemplu, n-ai reuși. Dacă, pe de altă parte, transparența totală nu este suficient, vorbește cu ea și întreab-o ce ar avea nevoie să știe sau să se întâmple.

  • Floare de nu ma uita spune:

    Buna ziua! De ceva timp simt ca nu mai pot. Sunt intr-o relatie de 1 an si ceva si simt ca sunt complet blocata. Partenerul meu e o persoana super, de treaba, linistit, introvert, mai tacut, care are nevoie de suport si afectiune. Ideea e in felul urmator ca ma simt debusolata pentru ca desi il iubesc simt de parca ceva lipseste. Pe de o parte, el fiind calm, bun si introvert atunci cand avem conflicte eu pic de cele mai multe ori in pozitia persoanei care exagereaza si el ramane de neclintit. Ce ma deranjeaza la el e faptul ca e foarte tacut, econom in exprimare si energie. Eu sunt ce-i drept mai energica, imi place sa dezbat cand luamo decizie, vreau sa-i citesc reactiile. De fiecare data cand incerc sa-i spun ceva pare sa se indeparteze si mai mult si sa imi intoarca vorbele cu reprosul ca de fapt eu nu am incredere in relatia noastra. Ce ma deranjeaza insa e faptul ca desi ne dorim amandoi o familie si pare ca avem aceleasi dorinte si planuri, in acelasi timp imi e foarte greu sa continui. Si ma simt asa ca la o rascruce de drumuri. Nu imi vine nici sa-l las pentru ca e bland, bun dar i acelasi timp ma si scoate din sarite cu personalitatea lui moale.
    Acum largind putin viziunea, observ la mine ca si in fostele relatii am atras persoane mai usor de modelat dar pe masura ce timpul trecea compatibilitatea noastra scadea si implicit dorita. In tot acest timp am incercat sa aflu de ce sau ce pot sa fac. Cu tatal meu, presupunand ca ar putea fi un posibil factor recidivant, relatia e una deplorabila. El e tipul autoritar care decide tot pana si cum te imbraci. Modelul lui mi-a repugnat si imi repugna. Si totusi nici asa nu-mi place. Cu un partener moale si sensibil e o adevarata catastrofa si din cauza firii mele voluntare, cu initiativa. Imi doresc o persoana asa.

    Mai departe nu stiu cum sa procedez sau cum sa ies din asta. Imi e teama ca punand capat relatiei cu el poate voi regreta dupa din cauza faptului ca in afara de acest defect ca e pasiv, nu-i prea gasesc. Imi e teama sa nu pierd de fapt un om minunat. Si in acelasi timp sunt sfasiata de ideea ca trebuie sa ma port mereu cu manusi cu el ca sa nu-l ranesc, ca trebuie sa-l incurajez, sa-l sprijin etc.fara sa-i reprosez ca e prea tacut
    Ce sa fac?

    • Sorin spune:

      Ar trebui să vorbești despre asta cu el. V-ar ajuta niște terapie de cuplu și niște scheme de comunicare. Probabil sunt cărți în domeniu care v-ar ajuta. Oricum este un lucru bun să stabiliți regulile de dezbatere – gen câștigul să se bazeze pe argumente nu pe încăpățânare, sa folosiți modele precum SWOT și el care nu participă la comunicare nu are dreptul să critice decizia celuilalt. Chiar dacă vei avea comportamentul tatălui tău, cum este tendința, se pare, este ok. A fost un comportament câștigător pentru el, poate fi și pentru tine. Având și experiența celui afectat de deciziile celui puternic, poți ține cont de asta, poți să-l întrebi des dacă este ok cu deciziile tale, să-i ceri părerea și, dacă nu are niciuna, consideră că este de acord cu tine. Dacă nu are, dar o critică pe-a ta, un terapeut sau niște cărți de comunicare te-ar ajuta sa formulezi niște întrebări înțelepte care să invite la schimbare (de exemplu, ce ți-ar plăcea să schimb când mă critici? să nu mai încerc nimic?).

  • Anca spune:

    Bună seara!! Ma numesc Anca!!! Am o întrebare…. Eu merg la psiholog… Am 16ani… Și m-am atașat de ea….. Ce sa fac!!!!?????

    • Sorin spune:

      Te-ai atașat de psiholog? Vorbește-i despre asta – este un material super de lucrat pentru un psiholog. Se numește „transfer”, apropos.

  • Andreea spune:

    Buna!
    O intrebarea: cum e posibil sa imi pierd mintiile atat de mult intr-o relatie,incat sa mint grav, sa uit de valorile mele, sa uit de copilarie, de amintirile trecute, precizez trecute ( mi se interzicea prin privire, ton, tipete si alte cele sa vorbesc la plurar sau sa zambesc cand povesteam ceva), sa imi mint familia, sa ma gandesc la suicid, sa ajung la paiholog, sa fac din partener o persona pe care o iubesc, dar si urasc in acelasi timp?
    Cum e posibil sa imi pierd mintiile atat de mult?
    Au trecut 2 ani de la aceea relatie…si eu ma invinovatesc si in ziua aceasta de tot ce a simtit persoana respectiva, de cat a suferit din cauza mea. Nu pot sa cred ca eu ma invinovatesc de faptul ca nu puteam vorbi cu barbati, nu puteam sa ma uit pe strada, sa zambesc, sa merg la munca fara sa imi scrie de 100000 de ori; nu pot sa cred ca eu ma intreb: cum e posibil sa imi pierd mintiile atat de tare intr-o relatie?
    Oare, oare….eu slab fiind de inger (asta vreau sa cred) m-am lasat trasa intr-o relatie de manipulare si dominare in care partenerul a ajuns din persoana iubita, persoana urata?
    Astept un raspuns. Va multumesc mult!!

    • Sorin spune:

      A găsit un teren fertil. Nu dorești să-ți asumi viața, să iei deciziile dureroase să riști să greșești, să riști să-ți spună cineva că suferă din cauza ta și așa îi lași pe alții să preia acest rol. Cunosc patternul că am fost și eu acolo. Viața e plină de durere că ceilalți nu au grijă de noi, că nu iau mai în serios, să ia decizii mai bune pentru noi, să arate că vor să stea cu noi, în condițiile în care noi n-am face nimic din toate astea – nu avem grijă de noi, nu luăm decizii pentru noi și nu ne place să rămânem cu noi. Lucrurile nu se vor schimba până când noi nu le vom schimba.

  • Ioana spune:

    Buna ziua,

    Am mai multe probleme legate de increderea in mine imi este frica sa iau decizii singura, nu stiu ce este bine si ce ar trebuii sa fac, parca am nevoie de opinia si de sfatul cuiva pentru a face ceva, simt ca eu nu valorez nimic, imi este rusine sa vorbesc, nu am prieteni apropiati, in general am fost o persoana tacuta retrasa si am vorbit doar daca am fost intrebata, simt ca nu sunt matura nu pot lua decizii singura despre propria viata.A probleme legate de locul de munca, de relatia personala.
    Am fost trei sedinte la psiholog dar nu am vazut nici o schimbare ….

    • Sorin spune:

      Felicitări pentru curajul de a merge la psiholog. Cât despre schimbare, de obicei durează, dacă nu mergi pentru ceva super punctual. La început ar treubi să începi să te cunoști, iar asta de-abia după câteva ședințe în care reușeșit să te dezarmezi de câteva așa zise defense. Oricum, poate te-ar ajuta articolul meu cu frica de greșeală (vezi pe-aici pe site), drepturi asertive, sensul vieții… Ideea de bază fiind că viața are foarte multe bifurcații și foarte rar despre una din ele se poate spune obiectiv că este rea sau bună. ”Binele și răul” parcă mai este un articol de pe acest site care ar putea să ajute. Toate bune!

  • Cosmin spune:

    Buna ziua am o problema… Eu cu prietena mea aveam o relatie foarte stransa in care ne iubeam nespus si eram sinceri unul cu celalalt pur si simplu nu ne minteam si daca existau minciuni iaintea relatiei sau la inceputul relatiei ni le spuneam aveam o relatie de 4 ani, dar sa intamplat o tragedie iar tatal ei a murit eu nu am plecat de langa ea am stat langa ea si am sustinuto ca va fii bine ca vom trece de toate greutatiile inpreuna , a trecut jumatate de an si acum 3 zile mia spus ca nu se mai simte bine nu se mai recunoaste si ca nu se mai simte bine in relatie ce ar trb sa fac pentru ca o iubesc foarte mult si ea la fel am facut unul pentru celalalt foarte mult compromisuri care nu leam regretat si neam schimbat unul pe celalalt dar ce ar trebui sa fac si ce ar trb sa faca si ea sa nu se mai simta imi tot zice ca vrea sa fie singura…va multumesc.

    • Sorin spune:

      Dacă are nevoie de niște timp, minunat ar fi să i-l poți oferi. Să fii aproape și disponibil o perioadă, să o suni din când în când (nu rar, dar nici foarte des – știu, e vag, citește-i semnele) să o întrebi cum se simte, ce mai face. Nu te băga pe gâtul ei, cum se zice, pentru că vei începe să o sufoci. Nu te invita des la ea sau să vă mutați (iar) împreună, dar fii deschis dacă propune ea. Desigur, acest aranjament nu poate dura foarte mult. Amândoi aveți câte o viață de trăit. Dați-vă loc de respirat câteva luni. Dacă unul dintre voi întâlnește pe altcineva, așa e viața. E nedreaptă. E dureroasă. Dar ne bucurăm pentru cei pe care îi iubim, ne bucurăm de bucuria lor, ne întristăm că nu suntem cei care le-o oferă, acceptăm că nu suntem cei mai potriviți pentru anumite persoane și ne bucurăm că avem oportuniatea să căutăm alte persoane alături de care să trăim vieți împlinite. Scopul nu este să fim cu cineva, ci să ne bucurăm de timpul petrecut cu acel cineva. Este ok dacă timpul petrecut cu noi nu este atât de grozav pe cât am crezut noi până să ni se spună diferit. Mai avem de învățat. Va fi o altă persoană în viitor care se va bucura de lecția asta pe care am învățat-o în această relație și ne vom bucura și noi că se bucură ea. Ce vreau să spun este să te pregătești pentru toate situațiile și să nu te prinzi disperat de niciuna. Oferă ce poți oferi (ce este acceptat, adică, nu lucruri cu forța) și bucură-te de cât primești. Nu te gândi că dacă vă împăcați acum o să „trăiți fericiți până la adânci bătrâneți.” Viața este dinamică. Vei fi mai fericit (și vor avea șanse mai mari și cei din jurul tău) dacă te adaptezi la asta.

  • Romina spune:

    Buna seara! Ma confrunt cu o problema care nu ii pot da de capat ma doare foarte tare si simt ca ma sufoc…Inainte sa ma casatoresc am locuit cu bunicii am trait intrun satuc mic si era foarte liniste…Pana cand mam maritat…Mama sotului meu este foarte bagareata vorbeste foarte urat si nu stie de intimitate i place sa vorbeasca de persoane care nici nu le cunoaste…Din cauza asta am devenit foarte dependenta de sotul meu .Noi traim impreuna cu parintii lui in aceeasi casa.De cate ori il vad ca se duce la mama lui de atatea ori ma doare sufletul si incep sa plang asta deoarece cand simteam ca e ceva in neregula si nu ma simteam bine ii spuneam dar el se enerva si se ducea la mama lui si ma vorbeau pe mine …iar pe mine asta ma doare tare pentru ca eu incerc sami inpart suferinta cu el si el imi ofera alta in schimb.am devenit foarte dependenta de el deoarece de atatea ori cand ne certam ma lasa balta si se ducea la mama lui pe cand eu plangeam singurica in camera ca ma simteal singura impreuna cu baietelul meu de 7 luni.din cauza stresului nu am nici pofta de mancare am slabit foarte mult …plang foarte mult nu este zi in care sa nu plang…am si anemie severa si mie foartea teama de cum arat…ceea ce iau facut pe parintii mei sasi faca griji din pricina mea..va rog sa ma ajutati cu un sfat…ceas putea face..ca nu mai resit durerea…Va multumesc anticipat😢

    • Sorin spune:

      Te-ar ajuta să citești și să începi să practici drepturile asertive. O lecție pe care ai învățat-o din viață este că dacă arăți că suferi, cineva te va ajuta. Poate ai observat că în această familie lucrurile nu stau așa. Nu este o familie specială, de altfel. Deseori lucrurile nu stau așa. Când plângem cerem implicit celorlalți să ne protejeze, să facă ceva pentru noi. Când nu fac, putem trage concluzia că nu am plâns suficient. Vei avea șanse mai mari ca lucurile să meargă în direcția dorită de tine, dacă chiar tu ești cea care conduce viața ta. Fă ce vrei să faci, cere ce ai nevoie. Este ok dacă te bârfesc. Este ok dacă încearcă să se bage. Nu-ți este datoare să nu se bage. Poți doar să-i tragi o linie peste care să-i faci scandal dacă trece (sau să-i impui o pedeapsă de un fel sau altul). Nici tu nu-i ești datoare să-i permiți să-și bage nasul unde are ea chef. Desigur, când începi să schimbi lucrurile, toți se vor opune. Acesta va fi primul test.

  • Alisa spune:

    Buna! Am intalnit in ultima perioada de timp foarte multi baieti , dar toti aveau 21-26 ani si oricum nu gaseam nimic deosebit la ei. Eu am 22 ani si recent am cunoscut un barbat de 30ani cu care ma inteleg foarte bine. Problema este ca el lucreaza foarte mult si din aceasta cauza el nu si-a gasit vreo fata. El are intentii serioase de a forma o relatie, dar stau pe ganduri si nu stiu ce sa fac in asa situatie, iar faptul ca sunt tanara si baieti mai sunt…nu ma incurajeaza.

    • Sorin spune:

      Știi cum se spune: bărbații se căsătoresc cu femeile sperând că ele nu se vor schimba și ele se schimbă. Femeile se căsătoresc cu bărbații sperând că ei se vor schimba și ei nu se schimbă. Dacă lucrează mult și nu este mulțumitor pentru tine, este posibil el să tot lucreze mult și să nu fie mulțumitor pentru tine (bănuiesc că asta este problema). Negociați un termen limită (gen 3, 4, 6 luni) spune-i ce ți-ai dori să se întâmple, întreabă-l ce și-ar dori el să se întâmple și vedeți unde vă aflați și vedeți ce decizie luați în continuare.

  • Kriss spune:

    Buna si An nou fericit asi dori sa va adresez obintrebare ce ma framinta de foarte mult timp si aceasta se refera la nefericirea si neputinta de a mi elibera apasarea sufleteasca ce o simt .
    Sint un barbat la 43 de ani am familie care mi am dorit o enorm acesta a fost scopul antemeri si prumorfial a mi lasa urmasi in aceasta viata ani s au scurs intr o goana nebuna am devenit incet incet sclavul acestei relati in care sint asteptarile ereu imense de la a creste copii mei pina la a realiza buna convietuire nu e nimic rau in asta dar la un momendat a batut cineva la usa mea si era nefericirea am deschis si am imbratisa t o de acolo incepind sa distrus tot .Poate e de domeniul unei carti dar pe scurt va descriu ce simt in speranta unu i raspuns care nu mi l obtin nici eu.
    Mi am dat seama ca ma neglizez ca nu am grija de mine doar de alti am inceput sa construiesc la mine mukte sport atitudine prezenta sociabilitate aici a adus nerericirea mea cred pt ca m am transformat intr un alt barbat care si mie miera pkacut sa l vad dar s au schmbat lucrurile in totalitate relatia mea cu nevasta nu a mai mers bine am intrat la banuieli si am inceput sa fiu posedat si spionat mentionez ca eu m am schimbat am inceput sa cunos oameni si in speta femei pt a mi intalege sufletul poate nu stiu
    Am deschis intr o zi onrelatie extra conjugala care ma facut sa ma simt cinfortabil si chear sa fiu intales se zice asa amaterie dar era mainoresus de toate era si pretenie lucrurile au denaturat placut eu am inceput o alta relatie care a durat aproape trei ani in care eu am avut parte de de toate,credeti ma.S au schimbat si sa schimbat tot in viata mea primordial au ramas copiii meu care sint ochii mei .Actualmente pe cea care eu o iubesc cu aufletul si aici va rog dn suflet sa ma ajutati ea este amanta si prietena ea a avut oarte si ea de zbuvium in viata si acum traeste o alta viata am ales sa raminem prieteni dar eu in suflet nunpit sa o scot ,pe nevasta onrespect ca mama la copii dar nu mai simt nimic desi au fost si acele incercari de revenire dar nu mai simt nimic doar respect .Simt cum sint legat cumva de eanpe care obiubesc din sufket dar ea nu manvrea pt ca si ea a patit o la rindu ei a fost lasata de sot ,ma leg de ori ce lucru mic sa pot sa fiu linga ea m am declarat prieten si ramin dar in suflet cum sa fac ?
    Viata e teribila mentiinez ca eu am trait experienta separari paruntilor mei la o varsta frageda si am circumstante greu de intales si fiind un sufket bun simt ca minoier din viata
    Va multumesc si va respect in speranta ca mi ati citit acest scurt istoric am vieti mele !

    • Sorin spune:

      Poate ceea ce ai este ceea de, de fapt, cauți. Știu că fericirea sună a ceva ce fiecare dintre noi, dacă ar ajunge la ea, ar ști ce să facă cu ea și n-ar pierde-o niciodată. Dar, adesea, suntem programați mai mult doar să o căutăm. Și, când o găsim, să facem ceva inconștient să o piedrem, pentru a putea alerga iarăși după ea. Crezi, poate, că viața îți este datoare cu mai mult, că vei obține mai mult și, foarte probabil, vor fi momente când vei avea mai mult, dar vor fi la fel de trecătoare ca cele pe care le-ai avut și până acum. Soția ta ți-a dat cei mai prețioși ani ai ei și tu i-ai luat, i-ai folosit și este trist pentru ea că acum nu-ți mai trebuie. Ttu spui tot ceea ce mai simți pentru ea este doar respect, dar poate comportamentul tău nu reflectă cel mai bine acest lucru. Poate ai putea să construiești acolo unde ai început deja. Poate că-ți este greu s-o mai iubești acum că este furiosă, critică, rănită, dar poate că are motivele ei să se simtă și comporte așa. Desigur, dacă simți că este o pedeapsă, nu o face. Mergi înainte către următoarea persoană. Viața nu este foarte lungă; cântărește-ți pariurile și, te rog, fii conștient de consecințele actelor tale.

  • Paula Virna spune:

    Buna seara. am o problema…de fapt mai multe. as vrea sa stiu ce pot face…
    am 16 ani, m-am nascut cu scolioza si de-alungul copilariei am fost foarte complexata, scolioza nu este foarte grava…insa mi a afectat spatele. toti radeau de mine, de asta am devenit inchisa in mine. am trecut peste acum, si nu mai dau importanta. cu toate ca atunci cand cineva se ia de mine ma simt iar aiurea. insa. sufar de depresie, foarte des, ma inchid in mine si incerc sa trec singura peste asta. problemele cu familia, banii, sunt mari. incerc sa nu ma mai consum atat. am tulburari de somn, uneori dorm prea mult, 10-14 ore chiar, si stiu ca atunci cand dorm atat de mult inseamna ca evenimentele de pe timpul zilei nu sunt atractive. si prefer sa dorm in loc sa fac diferite activitati. alteori dorm 6 ore maxim, ca si saptamana asta. traiesc intr o monotonie, ca si cum as fi prinsa intr o bucla temporara si toate evenimentele se intampla si se repeta la nesfarsit. nu mai scap de ele. nu mai scap de starea asta de “nu sunt buna la nimic”. singurul motiv pentru care nu mi iau viata e mama, pentru ca ar fi daramata. in rest, jur ca nu mi mai pasa de nimeni. de pe la 12 ani mi am spus ca daca nu se schimba nimic pana ce fac 17 ani ma omor. iata ca mai am anul asta, eu chiar ma gandesc sa ma omor, de ce? pentru ca sincer, nu am rost, sens, nimic. nimic nu se intampla in favoarea mea. sau se intampla dar pentru o perioada scurta de timp. am nevoie de cineva care sa fie aici pentru mine, o singura persoana, si tot singura sunt. nu am curajul sa mai spun problemele astea cuiva caci nu mai vreau sa deranjez, prefer sa arat ca sunt bine, caci aratand opusul, le dau o stare negativa, si nu vreau asta. m am documentat recent despre bipolaritate, si nu stiu …dar ma regasesc… am tulburari de somn, cand dorm prea mult cand prea putin, nu sunt capabila sa iau decizii de una singura, sau iau decizii si dupa ma razgandesc, iau alta decizie, iar ma razgandesc. imi propun de multe ori sa fac multe lucruri si niciodata nu le termin. uneori vorbesc prea repede, uneori prea incet. uneori ma balbai, uneori nu pot vorbi coerent, mi s a intamplat chiar recent. nu puteam vorbi coerent si nu ma puteam concentra, dadeam raspunsuri fara logica cand eu de fapt voiam sa spun altceva. ma gandesc des la moarte. uneori sunt foarte foarte optimista si mi pun in cap multe planuri, analizez multe lucruri, sunt optimista, iar la finalul zilei devin pesimista, renunt la ce mi am pus in cap si recurg iar la statul in pat toata ziua. uneori imi fac scenarii in cap despre urmatoarea zi si mi e frica sa interactionez cu oamenii, de frica sa nu patesc ceva, tot am impresia ca imi vor raul ca vor sa mi faca rau, de multe ori cand trebuia sa ies cu cineva nu mai raspundeam la telefon sau la mesaje si nu mai ieseam, si eram foarte bucuroasa ca ma vad cu acea persoana, si cand venea ziua sa ne vedem, intrerupeam legatura cu ea. mai mereu schimb subiectele de discutie in 3 secunde si uit ce am spus acum 2 secunde. uit cam des, am observat. cam atat am avut de spus…. ce pot face? am incercat cu carti, videoclipuri motivationale, imi pun in cap sa fac ce scrie acolo si pana la urma fix opusul il fac…. sau fac pentru un timp iar apoi devin iar cum eram inainte…nu mai vreau sa fiu asa, ma distruge , ma distrug. parca as fi intr-o continua lupta cu mine. cu cealalta eu. nu mai vreau asta, sincer, si ma jur ca eu nu mai am motiv pentru care sa traiesc inafara de MAMA, daca nimic nu se schimba in viata mea, nu mai are rost sa traiesc. sunt eu tanara, 16 aproape 17 ani, insa pare ca am trait jumatate de secol. ma distrug pe mine, si nu mai fac fata. sincer. acum nici nu pot sa plang, vreau dar nu pot. am epuizat lacrimile. ajutor.

    • Sorin spune:

      Bună! Ai un mesaj pentru lume. Nu vrei să treci peste, nu vrei să te motivezi și să trăiești pentru că ar însemna să renunți la scopul tău. Moartea ar fi parte din mesaj. Ai vrea să-i spui că te-a rănit. Că a fost dură cu tine. Ai vrea s-o pedepsești, s-o faci să sufere ca să știe și ea cum este și să-i pară rău. Nu știu dacă ești conștientă, dar pare să ai bune abilități de introspecție și cred că vezi și tu asta. Chiar dacă, desigur, acest scop nu este conștient și nu-l urmăreși cu un plan stabilit. Poate este util să știi că lumea nu va suferi, nici măcar dacă mori. Este insensibilă și atotputernică. Nu o poți pedepsi. Toate încercările de a te lupta cu ea nu face decât să-i facă mai ușoară treaba de a te răni pe tine. Singurul mod în care poți s-o învingi este s-o ierți. În felul acesta și viața ta se eliberează dintr-un scop nu doar pierzător, ci și risipitor de viață. Un psiholog te poate ajuta să revii la această realizare, pe care altfel o vei pierde curând, pentru că partea ta conștientă (Eul) se va apăra. A investit prea mult în furie ca să dea drumul. Cât despre faptul că te simți fără scop, nu-ți face griji; nimeni n-are unul. Fiecare își propune câte un nou pas de făcut și adesea nu este sigur de el. Dacă n-ai alte planuri cu viața ta, poate consideri psihologia, filozofia, spiritualitatea… Suferința ne face profunzi. Si poate gasesti pe site niste articole care te ating. Toate bune!

  • Zota Munteanu Ovidiu spune:

    Cum scap de epilepsie

    • Sorin spune:

      Întreabă, mai degrabă, un psihiatru sau neurolog. Aspectele care țin de structura fizică a creierului nu sunt specialitatea noastră.

  • Gabriela spune:

    Bună ziua! Numele meu este Gabriela,sunt o adolescentă care și-a început viața sexuală de curând. Problemele cu care mă confrunt în fiecare zi sunt trecutul și virginitatea. Sunt extrem de atașată de iubitul meu și am decis ca el să fie prima persoană căreia mă dedic cu totul, știind însă că sunt foarte fixată și îmi place ideea de a fi amândoi primii unul pentru celălalt. El însă a întreținut alte două acte sexuale în trecut,foarte simple,scurte și lipsite de sentimente. L-am stors de toate detaliile în legătura cu asta…ca să înțelegeți în ce stadiu mă aflu. Mă bucură faptul că sunt prima fată pe care o iubește și în care s-a regăsit,prima fată în multe chestii fizice cât și psihice. Sunt totuși egoistă și simt că nu îmi ajung toate acestea,mereu mintea îmi fuge la singurul lucru care mă rănește “prima fată pentru el”. E foarte calm cu mine…îmi tot repetă că eu sunt prima. Nu dă importanță la acele simple acte,mă deschid mai mult să precizez că nici ața nu i se rupsese și nici cum să atingă o fată nu știa. Ajung să discut împreună cu prietenele mele despre lucruri de genul,să mă întrebe dacă el era virgin și nu găsesc niciodată un răspuns fix,în special pentru mine. Apoi mă simt plină de vină pentru că dau prea multe detalii despre viața mea personală. Dar nu am un simplu răspuns să dau și îmi pierd timp din viață complicându-mă…De mică am trecut prin tot felul de probleme dar îmi e frică cum o să devin când o să dau de mai greu. Îmi place ordinea și controlul,îmi doresc să mă împac cu cel mai corect răspuns și să mă pot bucura de prezent și viitor. Dar trăiesc extrem de mult in trecut…al meu,al altor persoane. Aștept răspunsul dumneavoastră,mulțumesc !

    • Sorin spune:

      Înțeleg că virginitatea ta încă înseamnă foarte mult pentru tine. Este ok să fie așa. Este un cadou pe care băieții, în general, îl apreciază. Înțeleg că și tu vrei un cadou la fel de prețios în schimb. Virginitatea masculină, însă, nu este ceva la fel de prețios. Băieții nu o apreciază. Pentru majoritatea băieților virginitatea este oferită la întâmplare. Un cadou prețios din partea unui băiat este să te aprecieze, să te valorizeze, să fie mândru cu tine. Băieții pot fi condescendenți cu fetele; sunt mai ușor de iubit cei care nu sunt. Mai mult, ce ar însemna dacă ar fi virgin? Poate crezi că ai fi mai fericită. Dar n-ai fi, pentru că fericirea vine din lucrurile mici, din cum vă purtați unul cu altul, din cât vă apreciați, susțineți și câtă putere aveți să treceți prin certuri și nemulțumiri și să vă oferiți iertare. Poate faptul că ești nemulțumită nu ajută foarte mult relația și vei ajunge să fii cu cineva căruia nu-i vei mai putea oferi virginitatea și vei trăi ce trăiște el. Poate chiar îl vei iubi, dar nu-i mai poți oferi ceva ce n-ai. Oare l-ai iubi mai puțin? Sau oare nu mai ai dreptul să fii fericită cu el că nu i-ai dat-o lui?

  • Iulia lucaci spune:

    Buna ziua .am nevoie de un sfat pur profesional .ca sunt intr.o dilema si o situatie la care eu personal .pt prima oara in viata mea .nu gasesc raspuns ….sa incep ….am 45 ani iar de 4 ani sunt intr.o relatie cu un barbat de 53 ani …locuim impreuna aproape de cind ne.am cunoscut …totul a fost bine si a mers bine din toate punctele de vedere .sexual .financiar .profesional …era armonie .zile luni si ani in care convietuirea noastra era buna .relaxanta ….era atent .grijuliu .iubaret ….dar de vreo 3 .4 luni tot ce a fost o relatie normala .am senzatia ca a disparut total ….am ajuns intr.un punct in care parca nici comunicarea nu isi mai are efectul ei .suntem seci .reci si din partea lui sa nu exagerez dar am senzatia ca a devenit indiferent …la inceput nu m.am speriat si mereu am gasit scuze ca intradevar el de ceva luni munceste fara nici o zi libera si am considerat ca e obosit .stresat putin cu munca .munca si iar munca .dar timpul a trecut si el nu mai iasa din starea asta …e urzuz .adesea morocanos si de mult timp nu mai schiteaza nici un suris …am incercat chiar sa cred ca sa indragistit de altcineva si subtil i.am verificat apelurile .chaturile de socializare .agenda …nimic .absolut nimic nu mi.a atras atentia …tin sa precizez cei mai important ca de ceva saptamini bune nu mai avem nici un fel de relatie sexuala …imi da impresia ca .chiar evita sa ne apropiem intim (un mic exemplu .intr.o oarecare zi a venit de la munca sa dezbracat complet pt a se imbraca cu hainele de casa .eu m.am apropiat .l.am atins .l.am sarutat .la care el intr.un mod destul de lejer a inlaturat bratele mele continuindu.si ombracarea …un gest care ma surprins pt ca mereu el reactiona ffff bine la genul asta de joaca intre noi si logic totul se termina cu o partida buna de sex ) …am deschis subiectul acesta cu el la care el nu mi.a dat absolut nici un raspuns concret …au disparut imbratisarile noastre si mai ales sarurarile …nu mai reactioneaza la nimic din ceea ce sunt si tin sa precizez ca la 45 ani ai mei arat ffff bine .nu doar pt ca eu ma vad si sunt multumita de mine .dar iesind pe strada mereu sunt incurajata de privirile de admiratie ale femeilor si mai ales ale barbatilor …..mi.a luat mult timp sa pot scrie cuiva aceasta etapa din viata mea .dar eu am ajuns in punctul in care nu pot sa.mi dau nici un raspuns la ce se intimpla intre mine si el .dar ma deranjeaza teribil schimbarea asta si imi doresc sa.mi dati dumneavostra un raspuns sa pot intelege de ce am ajuns in acest punct cu omul meu si mai mult …cei de facut ???…pt ca de moment nu vreau sa cred ca totul e pierdut si totul sa terminat …astept un raspuns .va rog …multumesc…va rog lasati.mi raspuns aici nu in coreoo

    • Sorin spune:

      Este greu de spus ce se întâmplă, dacă este afectat de viață sau de cuplu. Nu pare să fie o altă femeie pentru că ar fi arătat o nerăbdare, nervozitate, comportamente de ascundere. Poate este o a vieții (așa zisa criză de vârstă mijlocie), poate că este o tristețe prelungită care se îndreaptă spre o depresie, dar de ce? Doar el poate spune. Dacă poți să vorbești cu el, încearcă să o faci cald și să-i spui cât de mult ți-e dor de voi, de relația pe care o aveați, ce însemna pentru tine, cum te făcea să te simți, să-i spui că ești îngrijorată pentru el și că vrei să afli ce se întâmplă. Dacă lucrurile continuă sa stea așa, poți sublinia că viața de cuplu implică viața amândurora și că ți-ar plăcea să știi ce să te aștepți de la ea. Să-l întrebi dacă lucrurile vor mai fi cum au fost sau dacă se vor mai schimba și în ce direcție. Te încurajez să nu renunți la întrebări, dar cu destul de mult spațiu între sesiuni ca să aibă timp să-și organizeze un răspuns și să nu răspundă cu nervi, că poate spune lucruri pe care îi va fi greu să le ia înapoi.

  • Adina.M spune:

    Buna ziua. Ma numesc Adina si sunt casatorita de un an si cateva luni. Problema este ca relatia noastra nu a fost nuna frumoasa innainte de casatorie, asta insemnand ca am avut parte de multe dezamaggiri, minciuni, inselatorii si cel mai grav de o trauma.Am ramas impreuna cu el probabil din obsesie. Adevarul e ca ma simteam foarte indragostita de el. Dar acum ma simt prinsa ca intr.o capcana. Simt ca acea trauma peste care am crezut ca voi trece, nu va disparea niciodata! Sa va povestesc….am fost cu cortul pe deal cu mai multi prieteni, si la cativa metri era o cabana unde erau niste matahale de oameni. Ei ne.au vizitat la cort si au vorbit cu sotul meu.apoi am fost impreuna la cabana lor. Unul dintre ei a incepul sa traga de mine si prietenul meu pur si simplu a plecat. M.a lasat acolo cu 3 oameni beti care aveau ganduri …..nici macar nu a incercat sa ma apere. Norocul meu a fost ca am putut ca scap datorita faptului ca unul dintre ei m.a recunoscut si a stiut ca nu sunt o curva. Dupa ce am scapat oamenii aia mi.au spus ca prietenul meu s.a laudat ca eu fac “treaba” buna. A fost un soc dar tot nu m.am despartir de el .. cred ca eram obsedata sa raman doar cu un baiat…dar dupa 5 ani de la incident eu inca mai am sechele. Si in momentul de fata sunt suparata pe mine ca am acceptat asa ceva! Pe langa astea , am renuntat la facultate, si am regrete, pe langa asta ma simt ca o servitoare sau ca o mama . Sotul meu nu ma ajuta deloc , trebuie sa ma rog de el…muncesc si totusi primesc bani cu portia. Daca vreau sa.mi ajut parintii sau fratii cu bani iar nu am voie si ma simt manipulata total. Si cu sexul simt ca e o problema pt ca 2_3 zile nu ma baga in seama, si apoi cand are chef, “hai la treaba”.nu cred ca aste trebuie traita o v i ata. Am vorbit cu el despre toate astea de mai multe ori dar s.a schimbat putin si apoi a revenit innapoi. Acum spuneti.mi va rog ce e de facut. Eu una as vrea sa plec acasa(mentionez ca suntem in Germania) dar as vrea macar sa.l fac sa inteleaga de ce plec. Si nu vreau scandal

    • Sorin spune:

      Este greu de dat sfaturi. Fiecare avem o poveste diferită de viață, avantaje și dezavantaje fizice, de comunicare, de a cuceri o altă persoană. Fiecare poate să-ți spună ce ar face (deși sunt șanse că nici ei nu ar face ce-ți propun ție) așa că noi psihologii nu dăm sfaturi. Mai degrabă îți pot spune în ce direcție pot merge lucrurile. Lucrurile nu se vor îmbunătăți semnificativ decât cu efort susținut, cu mers la psiholog, cu asumat consecințe, cu a te asculta și a ține cont de nevoile și părerile tale. Dacă asta nu se întâmplă, un eveniment important poate declanșa schimbarea, ca pericolul ruperii relației. Dacă ați fost și acolo și schimbările nu sunt de durată sau suficient de mari, sunt șanse mari să aduni iar astfel de dezamăgiri. Ce poți face este să accepți și să te bucuri oricum de relație și viață sau să schimbi. Desiguri poți să rămâi tot aici – și asta este o opțiune – cântărește ce poți să faci și ce te-ar avantaja cel mai tare dintre ce poți să faci. În privința plecării, dacă te aștepți la scandal (adică dacă știi că acesta este un comportament specific al lui), atunci așa va fi. De asemenea, poți să cântărești și să decizi ce te-ar dura mai tare: o ceartă sau alți câțiva ani cu el. Ca să-i spui ce simți poți să-i scrii o scrisoare sau un email în care să-i spui ce simți și ce îți vine să faci și vezi ce se întâmplă. Poate e mai bine (tu-l cunoști mai bine) să-i spui înainte să pleci că ești tentată ca să nu trebuiască atunci să dai înapoi și să „pierzi” sau să te înhami la o „nouă șansă” pe care el nu o onorează.

  • Daniela spune:

    Eu i-aș da un sfat Alinei si sa stea cuminte in banca ei.E la mijloc un copil care va suferi cel mai mult după tatăl ei.O spun eu care am trăit aceasta drama când am fost copil ceea ce mi-a lăsat rani adânci in sufletul meu.Si acum adulta fiind am de suferit după acest fapt.In plus nu îți este teama de pedeapsa divina?Sotia tatălui meu a sfârșit tragic.Am aflat mai târziu si am fost socata cum a sfârșit.Calau i-a fost propria ei fiica.In unele situații rațiunea trebuie sa fie mai puternica decât pasiunea,de aceea suntem oameni ca da judecam cu rațiune si sa ne înfrânam instinctele.Eu stiu un lucru ca orice se plătește in lumea asta si nu trebuie sa ne clădim fericirea pe nefericirea altuia.

  • mihaela + spune:

    AS VREA SA FIU CIT POT DE SUCCINTA IN RELATAREA MEA SUNT CASATORITA DE PESTE 35 DE ANI L AM IUBIT PE SOTUL MEU DIN FACULTATE SI MI AR PLACE SA CRED CA SI EL PE MINE AM CONSTRUIT O CASA IMPREUNA AM O FATA DE 31 ANI SI O NEPORTICA DE 9 LUNI PROBLEMELE DE NEINTELEGERI AU INCEPUT DE CIND AM DESCOPERIT INFIDELITATEA LUI CU O PERSOANA SI EA CU FAMILIE FARA COPIL ANI LA RIND 10- 12 ANI LE ARE SI CU ALCOOLUL SI NU POT SA MI EXPRIM NICI O NEMULTUMIRE PT CA SE AJUNGE LA JIGNIRI CE NU POT FI EXPUSE ESTE ASCUNS IAR CU DOAMNA IN CAUZA DISCUTA DI CE AM PRINS DIN INREGISTRARI CA SI CIND AR FI O FAMILIE IAR CU MINE NU ARE SI NICI NU INCEARCA SA COMUNICAM AM HOTARIT SA MA DETASEZ SA CONTRIBUI LA CHELTUIELILE CASEI SI CAM ATIT CRED CA PROCEDEZ BINE AM SUFERIT MULT PT CA LA ALTCEVA MA ASTEPTAM DE LA VIATA AM INCERCAT SA SCHIMB CEVA DAR NU MAI ESTE CE A FOST AVIND O VIRSTA SI NU AM UNDE MERGE AM ALES SA RAMIN IN CASA SI SA CONVIETUIESC IN DOI DAR SINGURA CRED CA M ATI INTELES ASTEPT UN SFAT DE LA D- VOASTRA

    • Sorin spune:

      Înțeleg unde vă aflați și, într-adevăr, nu sunt multe de făcut. Ați putea căuta o altă relație, dacă este ceva ce veți vrea să faceți. O altă abordare este să nu puneți acces pe relație. Unii oameni pot rămâne singuri toată viața și să nu fie nefericiți. Există lucruri ce pot fi mai interesante decât a avea o relație. Poate aveți pasiuni, lucuri pe care le-ați amânat cărora vă puteți dedica. Vă puteți gândi că poate nu sunteți suficient de bună pentru soț și asta vă va afecta, dar lucrurile nu sunt așa simple. Oamenii (și poate și celelalte specii) nu aleg persoana cea mai bună căreia să-i dedice timp, ci sunt o mulțime de factori mai mult sau mai puțin întâmplători, de la proximitate, la accesibilitate (ne poate atrage mai mult ceva ce nu avem, decât ceva ce avem) și multe altele. Sunteți ok. Sunteți la fel de iubibilă ca noi toți. Oferiți-vă această dragoste pe care o meritați și căutați satisfacțiile mai accesibile. Nu veți primi niciun premiu dacă vă veți petrece viața suferind că nu sunteți respectată de soț. Puteți să lăsați asta și să vă bucurați de restul acestei aventuri numită viață. De asemenea, un psiholog (vizite susținute la cabinet) poate ajuta în această direcție.

  • Ionuț spune:

    Buna! Va rog eu să mă ajutați ..in decembrie fac fix un an de când am o stare permanenta de tristețe .. Nimeni nu mă înțelege …nimeni nu îmi întinde o mână…
    De fiecare dată când mă apropii de cineva primesc respingeri …
    Prietenii i am pierdut …n am mai rămas cu nimeni ..și asta fără să le fac nimic rău sau sa mă port urât cu ei …
    Erau momente când eu mă simțeam cum mă simțeam și ei îmi vorbeau urât …dar eu tot le raaspundeam frumos …
    Îmi pliseste afecțiunea …tânjesc după asta …dar mereu sunt respins …
    Mereu când vorbesc serios sunt luat în râs. ..
    Ce e în sufletul meu …oricum nu știe nimeni …
    Cam de un an plâng mereu…zilnic ..nu las sa se vadă asta …mă feresc…nimeni nu știe că plâng
    Familia …nici acolo nu prea stau bine …certuri …neînțelegeri …
    Nici noaptea nu dorm …
    Dorm 2-3 ore și mă trezesc și nu mai pot sa adorm …
    Nu am nici o milă din partea nimănui … Îmi vine să plâng …e singura chestie prin care mă descarc …
    Parca din ce in ce mai rău îmi merge …

    • Sorin spune:

      Un sfat de la mine nu va face diferența. Mergi la psihiatrie. Nu o lua în nume de rău! Depresia este o chestiune serioasă. Este adesea legată de insuficiența unor neurotransmițători (moleculele prin care neuronii comunică). Nu este atât de mult legat de ce putem noi să facem și de mediul nostru. Cu siguranță o gândire care vede toate cantitățile paharului, ca să zic așa și o independență asumată pot înlesni mult lucrurile, dar o mână de ajutor (inhibitori ai reabsorbției neurotransmițătorilor, de exemplu) face mult bine. Te rog nu rămâne în situația asta. Viața este o șansă la o experiență unică și nu foarte lungă. Prieteni vin și pleacă. N-ai nevoie de cineva apropiat, neapărat. Poți avea doar prieteni funcționali, alături de care să faci lucruri. Poți merge la grupuri de dezvoltare personală unde oamenii se susțin și își oferă unii altora atenția de care toți avem nevoie. Nu aștepta de la prieteni și de la familie. Fii tu persoana care are grijă de tine!

  • Iulia spune:

    Bună!
    Ştiu că va suna banal, dar sunt o fire moale aş zice si foarte jalnică.
    Vreau sa ma despart de prietenul meu. Nu pentru ca nu’l mai iubesc sau ceva de genul, dar ma înşelat de atitea ori ,mereu își pune prietenii pe primul loc in cît nu mai pot rezista.
    Ma puteţi ajuta va rog ajuta cu un sfat ce să-i zic, sa ne despartim.
    Nu mai pot rezista sa fiu calcata atit in picioare….

    • Sorin spune:

      Învață despre asertivitate. Ea este „cum?”, dar îți mai trebuie și motivație. Terapia ajută și mai mult. Și eu eram timid și acceptam orice. Până la urmă gândește-te ce pierzi dacă te respecți. Ce riști? Ce poți câștiga. Te mai pot ajuta cărți motivaționale, cum ar fi cele de Tony Robbins.

  • Diana26 spune:

    Buna ziua!

    In urma cu 1,8 ani am intalnit un barbat cu 6 ani mai tanar decat mine. Eu am 36 ani, el are 30. El arata mai matur ( fara sa faca vreun efort in sensul asta; este chiar carunt), eu arat mult mai tanara decat varsta mea ( la fel, nu fac nici cel mai mic efort in sensul asta. am 2, 3 fire albe, constitutie atletica – fosta sportiva).
    Inca de la inceput, ma insela. Era deja angajat intr-o relatie dinainte cu 1 luna sa ma cunoasca. A mers in paralel fix un an pana cand m-am prins eu si am pus piciorul in prag. Ea stia demult despre mine, intrucat eram considerata prietena oficiala, viitoarea sotie.. Pe de alta parte, si ea era mintita si inselata si chiar “mancata” de bani de catre el. Avea si ea un alt logodnic pe care il insela cu iubitul meu. El imi returna fiecare leut.
    Dupa un an fix il prind cu o alta aventura…deja eram 4 intr-o relatie…mai tarziu aflu ca au fost si altele.
    L-am parasit…temporar…o luna nu am comunicat deloc cu el.
    S-a intors la mine in 4 labe, jurand ca nu ma va mai insela si ca se va schimba. M-a inselat iar cu prima…”de mila”. Adevarul este ca am cunoscut-o, nu ii caut scuze, insa este f instabila psihic. Este prima oara cand intalnesc o astfel de persoana…chiar vorbeam cu ea si imi spunea ca nu poate sta doar cu o singura persoana si ca daca s-a terminat cu iubitul meu, va gasi altul…Eu in naivitatea mea, incercam sa o consiliez. Imi spunea, sireata, ce bine ii fac discutiile cu mine.
    Am fost nevoita sa ma departez de ea cand mi-a spus ca isi bate j0c de mine..ca se juca cu mine incercand sa influenteze ce simt pentru fostul iubit.
    Ma impac iar cu el si ii dau ULTIMA sansa. El stie. Spune ca se schimba, dar…il cauta pe telefon o alta femeie…pe care a cunoscut-o in urma cu cateva luni…o alta care avea deja relatie cu un alt barbat, dar ii promisese el ca oricand va avea “nevoie de un cui in perete, o va ajuta oricand”.. In fine, nu a dat curs solicitarii femeii inca…poate nu o va face. Cum pot avea insa incredere in el? Ii place sa flirteze, intoarce capul dp femei pe strada, in 2 situatii m-a pus in dificultate si m-a lipsit de respect…( le-a claxonat pe strada)…am avut discutii si a zis ca nu mai face..
    Omul este “usor”…too easy…
    Eu arat bine, chiar mai bine ca el. El cauta femei care arata mai rau ca mine…mai rau ca el…este un fel de “iubitor” de urate…este urat sa o spun. Parca ar vrea sa creasca doar numarul de cuceriri pentru a-si capata increderea in sine, fara sa ii pese ca ma poate imbolnavi, ca se poate imbolnavi, ca sunt femei maritate, batrane, urate. Megre la ele acasa, in masina lui, in parcare , in parc..etc.
    Un astfel de om, descris pe scurt insa, se poate schimba vreodata? Cei din jur, cand il cunosc ( fara sa aiba aceste detalii), imi spun sa fug. Eu stiu ca l-am iubit enorm. Nu stiu de ce, pentru ca nu are logica. Este total opus “tiparului” meu de barbat, si m-a schimbat in sensul negativ – spun apropiatii. Nu as fi acceptat in veci sa fiu inselata, anterior lui…as fi pedepsit si intentia!
    Nu-mi pot imagina viitorul fara el, insa desi urmeaza sa ne casatorim, sa facem un copil curand, parca as vrea sa aman cat pot aceste doua evenimente…
    Deci…omul asta are vreo sansa sa se schimbe? Acum este ecuminte, dar cat va dura cumintenia lui?

    • Sorin spune:

      Dacă are vreo șansă, nu se va întâmpla doar că spune el. Este nevoie de un lung proces terapeutic si șansele de reușită sunt foarte mici. Dacă nu poți accepta să fii înșelată, nu vei fi fericită cu el. Dacă nu ești mulțumită cu situația acutală, nu vei fi mulțumită în relație. Lucrurile nu se vor schimba curând, dacă vreodată. Îmi pare rău!

  • Cristina spune:

    De ce o sora geamana nu vrea sa se joace si sa o atinga sora ei,?ce atitudine trebuie sa ia parintii,Nu mai pentru motívul ca ce a care vrea e mai galagioasa un pic,mai vesela .

    • Sorin spune:

      Încearcă să o pedepsească pentru ceva. Încearcă să se facă văzută printr-un comportament vizibil. Are ceva de transmis și nu poate să transmită pentru că în trecut, când a încercat, nu a fost luată în seamă așa cum și-ar fi dorit. Ce este de facut? Ar fi minunat să vizitați un psiholog de copii. Ei au tehnici ludice prin care pot să afle indirect (copiii nu sunt foarte confortabili cu direct) tot felul de lucruri. Mai mult, ascunsul informației este o altă formă de pedeapsă și nu are un motiv la fel de solid să facă asta cu psihologul. Acasă puteți observa în ce context apare, dacă se întâmplă mereu sau după ceva anume (este de așteptat a doua situație). Chiar dacă este des, veți observa că uneori nu se întâmplă. Nu o forțați să-i ofere iubire. Nu este datoria ei, este a părinților. Oferiți-le iubire la amândouă în mod egal și ignorați comportamentul ei (altfel îl întăriți). Încercați să vă prindeți și să corectați sau să explicați și să așteptați să accepte un lucru care nu poate fi schimbat, dacă asta o deranjează. Un psiholog ajută, cum spuneam.

  • Cotan Ana spune:

    Buna ziua!Am o problema destul de dificila sotul meu ma inseala de v reo 6 ani, de 5 ori l-am pris iertandul de fiecare data la rugamintile lui,acum ultima data e diferit nu isi mai doreste sa ne impacam ma ignora in fiecare zi deoarece suntem nevoiti sa locuim impreuna.Suntem casatoriti de 18 ani avand o fetita de 17 ani impreuna,sufar si nu stiu cum sa ma comport cu el pentru a nu o rani pe fetita.Va rog dati,mi un sfat.Multumesc

  • Andreea spune:

    Buna seara!Am si eu o mica povestioara si nu imi pot da seama exact care este adevarul…Am o relatie de 2 ani in care nu am avut probleme de inselat pana saptamana aceasta,Luni cand un prieten ma suna si ma intreaba daca stiu ca iubita lui umbla cu iubitul meu..bineinteles ca am ras pentru ca nu am putut crede asa ceva avand in vedere ca noi eram prieteni buni…Duoa care el imi da o poza in care acolo iubitul meu ii da mesaj iubitei lui ” ce faci mai iubire?nu mai poti vb ? Si ea ii da inapoi”imediat iubire”…ok?!?!?!….ne-am strans cu totii si am vb despre asta dar amandoi au spus ca cineva le-a spart conturile …de ceva timp amandoi sunt schimbati,sa nu mai spun ca ea ii spune iubitului ei “iubire” asa cum iubitul meu imi spune mie …avand in vedere ca folosea alt apelativ…Nu au recunoscut niciunul ca au vb la telefon pana cand i-am facut sa recunoasca si au recunoscut ca au vb apropae in fiecare zi la telefon,de mai multe ori si mult dar au spus ca au vb despre munca si alte chestii minore si cand i-am intrebat de ce nu ne-au spus au zis ca nu au vrut sa avem noi banuieli….Ok…Alta faza a fost ieri cand ea la sunat pe el dar mi-a spus despre acel apel si ea i-a spus iubitului ei despre apel dar cand am ajuns acasa nici eu si nici el nu am putut gasi apelulnin telefonul lor si au zis amandoi ca nu stiu de ce este apelul sters…aveau obiceiul sa vb amandoi pe facebook si stiam despre asta dar acum converstaia este stearsa…Eu nu am mai avut aceasta problema inainte cu el dar nici celalalt cu iubita lui si amandoi suntem in situatia in care nu suntem siguri de adevar…avem dovada ,dar suntem nesiguri inca…Dupa parerea voastra care este adevarul???multumesc!

    • Sorin spune:

      Din păcate, pare să se întâmple ceva, într-adevăr… Dacă tot ați făcut acest efort să-mi scrieți, voi fi și eu sincer. Sunt șanse foarte mari să se fi întâmplat ceva între ei sau, dacă nu s-a întâmplat încă, nu este pentru că nu și-au dorit. Ce îi împiedică să rămână împreună? Le este frică să vă rănească, probabil și faptul că ați descoperit acest lucru, probabil le va da curaj să rupă relațiile de voi, sau șocul unei fantezii care devine realitate îi va îngrozi (pe amândoi sau pe unul) și vor vrea să rupă relația aceea și să rămână în cuplu. Greu de spus în ce direcție vor merge lucrurile, dar cred că ești pe un roller-coster care a pornit deja și vei afla inevitabil. Îmi pare rău că treci prin asta, dar toți am trecut prin despărțiri și dezamăgiri. Fac parte din viață. Uneori suntem forțați către o nouă oportunitate (să facem ceva cu relația sau să o schimbăm)…

  • Rus Madalina spune:

    Vă rog frumos sa mă ajutați el e totul pt mn

    • Sorin spune:

      Poate confunzi scopul cu mijloacele. Scopul tău este că vrei să rămâneți împreună. Ce contează cum? Mai mult, poate presându-l nu faci decât să lucrezi contra scopului, nu?

  • Rus Madalina spune:

    Bună ziua va rog sa mă ajutați am avut un prieten cu care am stat 2 ani și 3 luni mama lui nu a fost de acord nici odata dar totuși sa mutat la mine dar acuma de cam o săptămână neam certat și sa mutat acasă la el …neam certat din cauza mamei lui acuma as face orice sa se întoarcă dar nu mai vrea el îmi spune ca mă iubește și ca nu mă lasă numai ca nu mai vrea sa se mute aici , nu înțeleg de ce nu mai vrea sa se mute aici pentru ca nu ia făcut nimeni nimic …spuneți va rog ce sa fac sa se întoarcă?

  • Anonim spune:

    Nu știu cum sa încep…Acum 4 ani și jumătate m am cuplat cu un băiat pe care îl Cunoșteam încă din adolescenta. Când ne am cuplat eu aveam 22 de ani,el 24. Eu nu l-am iubit pe el însă am acceptat sa avem o relație deoarece eram virgina și știam ca el ma place mult, și am mers “ la sigur” cum s ar zice. Din prima săptămâna s a mutat la mine acasă deoarece după cum am spus nu era un străin. Erau multe lucruri ce nu mi plăceau la el: familia din care provenea,mentalitatea lui, felul in care arata,prietenii lui,etc.insa el se comporta foarte frumos cu mine, îmi făcea toate poftele, ma alinta, ma rasfata atât prin fapte cât și prin vorbe, ma iubea cu adevărat și ma făcea sa simt asta in fiecare secunda. Eu i am spus de la început ca nu l iubesc însă nici n o sa mi bat joc de el. Timpul trecea,el era la fel de drăgăstos, ma asculta, ma înțelegea, ma răsfata, îmi făcea cadouri, îmi aducea cafeaua la pat, gatea ,imi aducea mâncarea la pat,îmi încălzea picioarele daca îmi era frig( și mie tot mereu mi era frig la picioare având o circulație proasta), îmi săruta mâna când mergeam in oraș, îmi deschidea USA când intram undeva,etc.Problema este ca eu la momentul in care noi ne am cuplat eu eram îndrăgostită de altcineva. El îl știa pe băiatul pe care eu îl iubeam deoarece i l am arătat pe fb.Ideea este ca in ciuda faptului ca el se comporta f frumos cu mine, eu îl jigneam foarte tare, cu orice ocazie, mai ales când ne certam. Și ne certam destul de des, de fapt eu ma certam și el tăcea.Ii spuneam ca nu l iubesc, ca nu ma simt bine cu el in intimitate, ca e urat , ca e prost, ca mi e inferior din toate punctele de vedere,ca nu l duce capul deloc, ca mi e scârbă de mine ca umblu cu un băiat ca el, ca mi e Rușine sa ies cu el pe strada, ca sa nu spună nimănui ca suntem un cuplu ca nu vreau sa știe lumea ca umblu cu el,etc. Apoi îi ceream scuze, și mi părea sincer rau.El in continuare se comporta foarte frumos cu nimeni ciuda faptului ca eu îl jigneam cu orice ocazie. Cam așa au decurs cei 4 ani și jumătate de relație: eu alintata și răsfățata , iar el preșul pe care îl călcam in picioare. Plus ca făceam dragoste 1 data pe săptămâna, iar in ultimul an, cam o data pe luna. El își dorea sa facem dragoste, eu nu prea… Eu sufeream de depresie la momentul acela și probabil din cauza aceasta eram furioasa și tot mereu pusă pe cearta, însă el ma înțelegea și ma accepta așa cum eram,ca spunea ca ma iubeste. 4 ani jumate de reproșuri, certuri, jigniri, îl dădeam afara din casa cu tot cu haine, apoi după vreo 3 săptămâni-o luna se întorcea inapoi, apoi iar îl dădeam și tot așa. Doamne, câte i am mai făcut omului ăstuia… Ideea este ca penultima data când l am dat afara din casa mi a spus ca dacă îl mai dau vreodată afara din casa, n o sa se mai întoarcă.Si așa a și fost. L am alungat și l-am înjurat sa se ducă la ma sa, sa și găsească pe alta ca eu m am saturat de el și ca mi am mâncat timpul degeaba cu el. Nu l am sunat vreo luna ca sa i spun sa se întoarcă, iar el in timpul asta și a găsit o fata care lucrează cu el, e intr o noua relație. El spune ca n o iubeste dar nici nu ii este indiferenta. Se simt bine împreuna, a dus o la Focșani la părinții ei, ea ii conduce mașina . Sunt de 3 luni împreuna. Când l am văzut cu ea , am avut un șoc,l am sunat și l am întrebat care i treaba cu fata și ce se va întâmpla cu noi. Atunci el mi a spus ca n o sa se mai împace niciodată cu mine, ca eu dacă nu îl vedeam cu fata aia nici nu l sunam, ca vreau sa ne împăcăm doar din obișnuința, ca eu nu l iubesc pe el, ca noi nu ne potrivim.Omul care îmi spunea ca nu se vede sa mai fie vreodată cu alta fata, ca vrea sa ne logodim( deși eu nu mi doream asta, nu mi doream sa ma căsătoresc și nici sa fac copii, cu atât mai puțin cu el), ca ma iubeste. L am întrebat dacă s a culcat cu ea și inițial mi a spus ca nu, ca este virgina, apoi a recunoscut ca s a culcat cu ea dar nu mi a spus ca sa nu ma facă sa sufăr. După câte i am făcut ( nu l am inselat niciodată) tot eu am fost cea care s a simțit dezamagita. Dar nu pot sa l condamn, chiar daca ma doare sufletul, NU pot sa l condamn. Fata asta îl alinta , eu îl jigneam;fata asta are fluturi in stomac când e cu el , eu ii spuneam ca nu ma simt bine cu el in intimitate; fata asta îl iubeste, eu nu l am iubit. Cum pot sa l condamn ca este și se simte iubit? După vreo 2 luni de zile de relație cu ea( ei in total având 3,4 luni de relație) ne am întâlnit, și spunea ca are un nod in gât, ce i drept și eu aveam un gol in stomac… am petrecut ziua aceea de parca eram din nou împreuna, m a luat de mâna , am mâncat, am povestit, m a sărutat , iar la finalul zilei am făcut dragoste( eu la momentul acela neștiind ca s a culcat și cu ea, ), apoi am fost la el acasă și am mâncat ceva, m a adus acasă și după vreo ora m a sunat sa mi spună ca ii este dor de mine.Dupa aceasta zi , am vorbit la telefon o săptămâna , și in fiecare seara îmi repeta ca noi n o sa ne mai împăcăm niciodată, ca noi nu ne potrivim, ca eu nu l iubesc doar m am obișnuit cu el, etc.Eu cred ca începe sa aibă sentimente pentru fata aceea, dacă nu are deja. I am spus sa se despartă de ea și a zis ca nu poate ca ea a pus suflet la el, ca lucrează împreuna, și ca nici nu i este indiferenta.Parintii lui m au plăcut din prima clipa, și când l au văzut cu noua iubita i au spus s o lase in pace ca dacă nu , ma suna pe mine:). Părinții lui ,mai ales tatăl lui,i a spus sa vina sa ne împăcăm, ca ii place de mine, ca ma vrea de nora.:))Dacă ar stii ei… In fine, el este cu fata aceasta și se pare ca începe sa aibă sentimente pentru ea( deși el a zis ca nu),și mie îmi pare rau de tot ceea ce i am făcut, deși n am făcut o intenționat. Acum nu ma mai suna deloc, nu se mai interesează ce fac, cum sunt.Este altcineva in viata lui, și brusc eu nu mai contez deloc, nu i mai pasa ce fac.Of Doamne dacă ar știi el cât de rau îmi pare, chiar dacă e prea târziu…Cu toate ca n a fost tot timpul numai cearta între noi, îl alintam și eu pe el, ne jucam, ne îmbrățișăm adică toate dulcegariile ce se fac intr un cuplu, mi era drag sa vina de la munca sa mi petrec timpul cu el , sa gătim, sa ne uitam la câte un film , și altele. Eu l am întrebat la un moment dat: cum poți sa stai cu o fata care îți spune ca nu te iubeste?, și el mi a răspuns ca degeaba ii spun ca nu îl iubesc ca el se simte iubit. Mult prea mult timp m a îndurat. S o fi saturat și el…Motivele pentru care eu ma comportam așa cu el erau ca tot mereu era obosit când venea de la munca imediat adormea, tot mereu erau părinții, fratii, prietenii înaintea mea eu eram pe ultimul loc, l am prins cu mici minciuni, nu mi lua apărarea in fata nimănui, era ușor de influențat de toată lumea, făcea ce zice toată lumea, in ultimul timp nu și mai mai făcea timp și pentru mine era tot mereu la munca, etc. Chiar dacă era așa nu trebuia sa l jignesc atât și nici sa i reproșez .In mare cam despre asta e vorba.Mi am spus oful însă am niște întrebări care ma cam neliniștesc: Cum se poate ca atunci când iubești un om, și acesta recunoaște ca a greșit și este dispus sa se schimbe,îți cere sa va împăcati și tu nu vrei? Cum trece așa de repede dragostea? Doar ca ai cunoscut o alta fata? pe Care zici ca nu o iubești dar nici nu ți este indiferenta, ca din partea ta este doar o relație sexuală, va simțiți bine. Cum sa nu ți mai pese deloc de persoana pe care zici ca ai iubit o? Sa nu dai un telefon?Cum sa te îndrăgostești așa de repede de altcineva? Nu exista perioada de doliu după o despartire?Te arunci in brațele primeia care îți iese in cale, ca zicea ca ea a insistat la el și i a spus și un coleg de munca sa se cupleze cu ea, și el s a cuplat.Cand ne am întâlnit zicea de ea ca are nasul mare, ca i raraita și o îngâna. Dar cu toate astea s a culcat cu ea și sunt intr o relație . Ciudat…Cam astea sunt întrebările mele la ora asta târzie…

    • Sorin spune:

      Scuze de răspunsul întârziat. Într-adevăr îți este frică de a fi singură, de a căuta / cuceri pe cineva… Așa a fost de la început. De aceea ai ales „la sigur”. Este ok, dacă nu vrei să treci peste asta și-l vrei înapoi, dacă acum într-adevăr ai fi mândră de el, l-ai arăta tuturor cu drag, ai simți că viața ta este complimentată de prezența lui. Dacă vrei doar să ai pe cineva în casă să te placă și să te aprecieze așa cum tu n-ai învățat să o faci (pentru că, foarte probabil, nu a avut cine să te învețe), atunci ai mai multă nevoie de asta: ședințe de psihoterapie din care să învăți că singurătatea este ok și că viața ta nu este determinată de o relație, doar îmbogățită de una.

  • Andreea spune:

    Buna ziua. Sunt mama unui copil de 9 luni. Subt mereu obosita pt ca nu am ajutor in cresterea lui.Tatl lucreaza pana seara tarziu si este la fel de obosit. Problema e ca intre noi nu mai exista comunicare. Orice subiect incerc sa deschid cu el ori nu ma asculta pt ca sta pe telefon si trebuie sa il intreb de 2 3 ori ori raspubde evaziv apoi tace. Trebuie mereu sa “il trag de limba” ca sa schimbam si noi 2 cuvinte.In schimb daca ii spun ce am pe suflet ia foc imediat si deseori ajunge sa ma jigneasca. Spune sa nu il mai stresez,sa il las in pace. Nu stiu ce sa mai fac sa fie comunicare si armonie intre noi…multumesc

    • Sorin spune:

      M-am gândit mult ce să-ți scriu. Pare că vei trece printr-o perioadă și mai grea decât cea prin care treci acum. Soțul tău pare să se gândească la altcineva în perioada asta… Copilul sau schimbările prin care a trecut corpul tău sau nimic ce ține de voi ci doar de imaturitatea lui emoțională probail l-au făcut să fantazeze la altcineva. Sunt convins că este o perioadă emoțională și pentru tine, mai ales că și oboseala contribuie, poate o abordare și o „clarificare” directă va duce la a rămâne singură și poate ți-ar plăcea o abordare mai delicată. O maineră de a ajunge la el (această abordare nu este cea delicată) ar fi să-i arăți că nu ești atât de complet cucerită cum își imaginează. Pentru asta ar fi grozav dacă ai putea să-l faci gelos. De exemplu, îi poți cere să stea cu copilul în weekend pentru că vrei să mergi la cumpărături cu prietena și apoi nu dai detalii despre ce s-a întâmplat. Fii la fel de misterioasă. Când îți va cere detalii, însă, lucrurile pot merge în tot felul de direcții. Ar trebui să ai niște abilități deja dezvoltate în această zonă pentru a rămâne în controlul situației. În principiu ai putea să-i spui că viața ta este le fel de privată ca a lui. Dar eu unul nu mă pricep la actorie și n-aș merge în direcția asta. Dacă nici pentru tine nu este ceva natural, ai putea încerca varianta delicată de care spuneam. Astea înseamnă să-i scrii o scrisoare de mână sau un email în care să-i spui cât de mult îți plăceau lucrurile înainte, cum te simțeai alături de el, cum și pentru tine este o perioadă grea, o perioadă nouă, cum îți este greu singură și cum îți este frică să fii și mai singură, cum îți este dor de el, de atingerea lui, de privirea lui, de căldura lui, cum ți-ar plăcea ca puiuțul vostru să aibă și mai multă iubire, să aibă un tati pe care să-l admire și pe care să-l îmbrățișeze dimineața (când se face mai mare). Cum știi că lucrurile nu mai sunt cum erau și nu mai pot fi și cum (cel puțin) ție ți-e frică de acest lucru și cum că ai nevoie de el să te ajute să o înfrunți. Că te bucuri că o bucată din el este cu tine mereu și că ți-ar plăcea să-l vezi și pe el să-l vezi mângâind vlăstarul lui și ajutându-l să crească, udându-l cu iubire și vorbe frumoase (și, evident, și cu niște ceartă că n-ai ce-i face).

  • Elena spune:

    Buna ziua numele meu este Elena am 37 de ani sunt casatorita de 16 ani.De ceva timp viata noastra sexuala are probleme privind din partes mea am inceput sami evit sotul sa nu il mai doresc.De fiecare data cand doreste sa facem sex eu nu doresc nu stiu ce se intampla cu mine parca nu ma mai cunosc nu mai imi doresc sa fac sex ,cand ma atinge parca ma inerveaza nu il suport.Va rog frumos sa imi dati un sfat ce sa fac caci miam dat seama vá se intampla ceva cu mine si ma gandesc ca intro zi sotul meu no sa ma mai suporte si se termina casnicia noastra.

    • Sorin spune:

      Este greu de spus, pot fi o mulțime de motive… Am să enumăr câteva cu riscul de-a suna a horoscop: 1. Ești furioasă pe soțul tău pentru ceva ce a / n-a făcut / zis; 2. Te simți captivă în căsnicie, nu este ce te așteptai; 3. Ești supărată dintr-un alt motiv (nu legat de soț) și nu vrei să mai primești plăcerea sexului ca o formă de auto-pedeapsă; 4. Încerci să împlinești scenariul unei strămoașe care a fost căsătorită împotriva voinței ei; 5. O suferință fizică nu foarte mare, dar pe care nu mai ești dispusă s-o înduri; 6. Că simți că ai oferit de-a lungul atâtor ani și el nu a oferit la fel sau suficient; 7. Faptul că nu încearcă să te excite, ci vrea să treacă direct la fapte și este prea mecanic. 8. Ai o vagă impresie (sau mai mult decât vagă) că te înșeală; 9. Altceva… Ar fi nevoie de mai mult suport, pe de o parte să afli ce se întâmplă și pe de alta cum să abordezi situația astfel încât să poți spune ce ai de spus, cui ai de spus astfel încât chiar să audă și să țină cont și, totodată, ca asta să nu ducă nici la ruperea relației (de orice fel – că poate nu este legat de soț). Îmi pare rău că nu am fost mai precis; sunt convins că așteptai ceva punctual pe care să-l iei și să-l transpui în viața ta, dar, după cum vezi, este de investigat… Pe de altă parte, așa cum ai spus, sunt șanse mari ca relația să fie afectată de lipsa sexului și, deci, ar trebui să vă preocupe – adică să vă aduceți contribuția fiecare, pentru că este ceva ce vă afectează pe amândoi și, știi cum e: „la bine și la rău”.

  • de ce devin suparat si pun la suflet

    • Sorin spune:

      Pentru că vrem să fim mai buni, mai adaptați la vâltoarea vieții, pentru că așa ne motivăm să învățăm, să avem mai multe abilități pe viitor și să suferim mai puțin. Cel puțin așa ar fi în mod ideal. Adesea, însă, suferim pentru că ne este frică să nu suferim, ne este frică să iertăm, să acceptăm, să lăsăm viața să curgă. Este modul prin care cerem control asupra lumii și dacă îl primim, dacă cineva face ca noi pentru că ne-am supărat, nu face decât să ne încurajeze să suferim și mai mult. Suferim și punem la suflet, deci, pentru că alternativa pare mai grea. Este nevoie de curaj să înfruntăm necunoscutul (acceptarea vieții și acceptarea că nu primim ce ne dorim uneori – nu doar să știm că nu primim mereu ce vrem, nici doar să tolerăm, ci să acceptăm plenar) și poate de și mai mult curaj să căutăm ajutor specializat (psiholog, adică), pentru că trebuie să luptăm cu stigma (țăcănită cum că toți trebuie să știm să ne bucurăm de viață de la început, cum că e atât de simplu… doar că nu le iese oamenilor…).

  • Madalin spune:

    Buna, numele meu este Madalin, am 22 de ani si de multa vreme intalnesc o problema pe care nu stiu absolut deloc cum as putea sa o rezolv. Nu am avut o relatie pana acum sau de fapt as putea spune ca am avut una cu mult timp in urma…insa am fost destul de nefericit. Problema in montelul de fata este ca, de fiecare data cand intalnesc o persoana alaturi de care as vrea sa -mi petrec viata, timpul,cu care sa am o realtie mai precis, incep sa ma panichez..spre exemplu, iesim la intalnire..nu e crush-ul meu, dar as vrea sa cunosc aceasta persoana si cine stie poate ne placem, dar la prima vedere imi place, o gasesc interesanta si draguta apoi,..a doua zi, incep sa stau pe ganduri si nu stiu ce sa fac, incep sa ma gandesc daca chiar imi doresc o relatie cu acea persoana, daca ea este potrivita pentru mine sau nu…adevarul e ca, mereu cand ajung la acest impas renunt si ajung sa refuz sa am o relatie si inchei totul apoi ajung sa fiu o perioada trist si pe ganduri, mereu ma gandesc daca a fost bine ce am facut sau nu. As vrea sa spun ca intalnesc mereu aceasta problema, mereu ajung sa ma panichez, sa ma gandesc la viitor si la aspectul fizic al acelei persoane si la ce ar spune ceilalti daca m-ar vedea impreuna cu ea…as vrea sa gasesc o rezolvare, sa imi dau seama unde blufez si ce as putea face. Ideea este ca…niciodata cand mi-a placut de cineva nu am avut norocul de a fii impreuna cu persoana respectiva, de multe ori cand am avut un crush nu am reusit sa ajung pana la o relatie si asta m-a facut oarecum sa nu am sperante sa ma mai indragostesc vreodata, sau pe viitor…cand ieseam la o intalnire cu cineva era din initiativa aceleai persoane care era foarte interesata de mine or eu..doream si eu sa o cunosc cat de putin dar ajungeam cum am mai spus sa simt ca nu ma vreau sa continui din nu stiu ce cauza, nu stiu de la ce porneste asta, si mi-as dori foarte mult sa gasesc o rezolvare. Nu sunt sigur ca m-am exprimat extrem de bine insa, mi-ar face o mare placere sa aud raspunsul dumneavoastra. Va multumesc anticipat!

    • Sorin spune:

      Da, înțeleg ce zici și-ți înțeleg situația. Lucrurile se pot îndrepta în mai multe direcții… Pe de o parte, nu reușești să fii cu o fată pe care o apreciezi foarte tare pentru că nu ai skillul necesar. Știu că sună a „agățat” și poate unele persoane vor avea issue-uri cu asta, dar „agățat-ul” face parte din viață și, așa cum spunea Hitch (din filmul cu același nume) ne permite să fim văzuți și cunoscuți de o persoană care altfel n-ar avea oportunitatea. Partea bună este că ai putea să-ți ascuți acest skill. Partea rea este că, atunci când vei ajunge să fii cu persoana potrivită, este posibil să n-ai skillul să o menții interesată de tine. Spun că s-ar putea să nu ai skillul pentru că nu pare că ți-l dezvolți – și nu este așa ușor să-l ai nativ. Deci o altă direcție pe care ai putea merge ar fi să ai o relație, să lași să fie cu o fată de care-ți place, evident și care, chiar dacă nu este plină de calități de la început (și cine este?) ar putea să fie surprinzătoare mai târziu. Desigur, nu prea poți să-ți exersezi cele două skilluri în același timp, pentru că a fi „material de relație” este cam important să nu înșeli. O altă perspectivă de luat în calcul este că noi toți ne străduim să fim fericiți. Să facem acele alegeri care ne umplu viața. Poate a alege o prietenă pentru care să te aprecieze prietenii durează mai mult timp din viața ta decât ești dispus să arunci. Le poți mulțumi pentru intenție, știi că-ți vor binele, vezi și perspectiva lor, dar dacă nu sunt dispuși să-ți ofere ce-ți oferă ea, poate ar trebui să-și vadă de treaba lor (dacă înțelegi ce vreau să zic 🙂 ). Când cunoaștem o persoană care este peste un anumit prag, când suntem încântați, este un punct de-a ne opri și a investi. Veți avea timp să reveniți asupra deciziei peste un an sau doi (ideal nu după ce și-a investit în relație anii în care ar fi fost cel mai cautată – adică nu după 7-10 ani; de acolo încolo ar trebui să fie asumare și responsabilitate și să încercăm să facem relația cât mai frumoasă și nu s-o mai schimbăm, decât în cazuri extreme). Oricum din primele câteva întâlniri cunoști cam 2% dintr-o persoană. Mai ales pentru că fiecare va încerca să-l impresioneze pe celălalt, poate chiar cu aspecte care reușesc opusul impresionării. Frumusețea este minunată, dar sunt multe dimensiuni sexy la o femeie, nu doar aspectul. Și chiar dacă unele sunt doar pentru tine și nu le poți arăta prietenilor, e ok. Pentru că nu le ești dator cu asta.

  • inna spune:

    Sunt impreuna cu prietenul meu de 2ani, totul merge bine si frumos, doar ca este o mica problema.. este prea slab si parintilor mei nu le place asta…ceee saa fac??

    • Sorin spune:

      Nimic deosebit. Este prietenul tău, nu prietenul lor. Vor mai fi decizii cu care nu vor fi de acord. Este greu să luăm decizii pentru toată lumea. Cu siguranță este minunat să luăm decizii care nu creează suferință altora, dar care nu le convine… nu-i așa relevant. Nu suntem responsabili de viața altora; este destul de complicat să fim responsabili de a noastră! Dar aș zice că este ceva mai complicat în situația ta… Cred că nu ești sigură dacă ai făcut decizia corectă, că îți este frică să nu rămâi cu cineva care să nu-ți placă. Întrucât frumusețea este destul de subiectivă, nu este atât de greu să ne sădească cineva dubii, să ne facă să ne îndoim că ceva e frumos sau nu. La un momendat, însă, unii oameni aleg să se maturizeze și să ia o decizie finală în privința frumuseții (și chiar asupra satisfacției unei relații). Se decid că chiar dacă cineva ar fi mai frumos sau relația mai frumoasă, diferența ar fi atât de mică încât efortul schimbării este exagerat. Dacă ești acolo, nu ai de ce să-ți faci griji. Niciun partener nu va fi perfect.

  • catalina spune:

    Buna seara, mereu cand vorbesc cu fostl meu, ma numeste omule… Asa de tare ma uraste?! Sau este alt motiv

    • Sorin spune:

      De obicei, modul în care am auzit eu persoane folosind „omule” a fost pentru a transmite „înțelege-mă! vezi perspectiva mea!”. Dar mai bine îl întrebi direct. Îi poți spune și cum te simți tu când îți zice așa: „când îmi spui < > am impresia că mă urăști. zic asta pentru că… (și aici menționezi ce te face să crezi asta)”. Poate este doar un tic verbal fără nicio încărcătură emoțională. Sau poate este o glumă răutăcioasă, pe care ai vrea s-o știi. Și despre care îi poți spune cum te simți când o face…

  • Ioana spune:

    Buna ziua! Trec printr-o situatie in care nu credeam ca voi ajunge vreodata tinand cont de principiile mele morale! Acum ceva timp am avut o relatie cu un barbat care era despartit de fosta lui logodnica de aproape 3 luni. Intre noi a fost o iubire si o pasiune ca in filme. Dar pt ca fosta lui era obsedata si facea orice sa il impace …am renuntat la relatie! Dupa un timp s-a impacat cu ea si chiar s-au logodit. In toata aceasta perioada ne-am intalnit pe ascuns avand in vedere ca in perioada cand l-am cunoscut doar ce terminasem divortul si fostul meu sot nu ne dadea pace. Acum e insurat! Dar m-a cautat iar …dupa o pauza de cateva luni…m-a cautat chiar cu o saptamana inainte de nunta. Dupa ce a venit din luna de miere…la fel..m-a cautat…si acum…la fel! Imi spunr ca ii e f dor de mine …de emotiile noastre ..de tot! Nu inteleg ce se intampla! Nici eu nu stiu ce simt!din anumite situatii cu sotia lui stiu ca sunt neintelegeri! Familia ei e mai instarita…le-a dat o casa desi el are casa parintilor…unde locuiesc ei acum…nunta a fost mai mult financiar suportata de partea ei! Il doresc din tot sufletul…dar sunt constienta de urmari. Relatia noastra initial nu a fost acceptata de fratele meu…de tatal meu dar nu am tinut cont! Ce sa inteleg acum din toata situatia asta? Ce sa fac? Cand il intreb ce se intampla cu el si daca e fericit evita sa imi dea un raspuns! Multumesc!

    • Sorin spune:

      Toți încercăm să obținem cât mai mari beneficii cu cât mai puțin efort sau cu a evita cât mai mult durerea. Acești doi bărbați se simt bine cu tine și se simt bine și cu celelalte femei. N-au nevoie să ia o alegere. Mai mult, o alegere ar fi dureroasă pentru ei și dacă pot să o evite, o vor evita. Și tu și ei, așteptați ca celălalt să ia o decizie. Și tu și ei evitați suferința și responsabilitatea acesti clarificări. Da, se simt bine cu tine și nu vor să nu mai fii în viața lor, dar le este frică să ia o decizie definitivă. Dacă îi vei pune să aleagă, nu vor ști și vor merge, probabil cu direcția care li se pare mai puțin dureroasă. Și direcția mai puțin dureroasă este să rămână cu persoana care nu știe despre despărțire (adică cealaltă) și să înceteze în a fi cu tine, pentru că a le spune lor direct li se va părea greu. Ce poți tu să faci? Să te uiți dincolo de această situație. Să decizi dacă vrei să te ducă râul vieții, unde vrea el, probabil atrăgându-te într-o cascadă periculoasă sau într-o mocirlă sau poți să-ți stabilești o direcție și pași către acea direcție. Viața va rămâne impredictibilă, dar vei avea mai multe șanse să ajungi undeva, dacă-ți și propui și faci ceva pentru asta. Dacă ești ok cu acest stil de viață, e ok. Este o viață ca oricare alta, un mod de a aborda această complicată secvență de evenimente (care este viața), peste o sută sau o mie de ani, nimănui nu-i va păsa. Nu trăi pentru posteritate, trăiește pentru tine. Dar dacă „pentru tine” înseamnă să ieși din această situație și să cauți un al treilea partener care să fie doar pentru tine, va trebui să înveți să spui „nu” și să-ți urmărești interesele chiar cu riscul suferinței.

  • Maria spune:

    Am avut o relație bună și a avut înțelegere de la mine.nu mă opun tatălui ei .chiar anul trecut cînd am trecut cu stres de capacitate mi a zis că nu vrea sa mai audă de el pentru că nu d a interesat de ea.poate nu m am făcut eu înțeleasă .îmi spune ce ar vrea sa o învețe el și eu o înțeleg că îi simte lipsa și o iau că o criza a virstei ei și încerc să o iau cu calm și înțelegere că în tot timpul.imi doream sa vorbesc cu dumneavoastră și mai aștept sfaturi.va multumesc

    • Sorin spune:

      Hm… am propus o direcție relativ vagă de îmbunătățit relația cu câteva teme de abordat și mi-airăspuns că ați avut o relație bună… Am simțit că reziști acestei direcții, că nu vrei să acceptați că relația n-ar fi… perfectă, poate. Da, sună bine ce spui, că o abordezi cu calm, consider că ai observat corect că ține de vârstă, că este încă atașată de tatăl ei și o afectează absența lui, dar, totodată, am impresia că nu vrei să lași de la tine. Îmi închipui că vei spune „ba da” și-mi vei da un exemplu, dar nu mă refer că „niciodată”, ci că, de exemplu, chiar în acest moment, nu dai de la tine. Te aperi, nu lași să se așeze cuvintele, nu accepți că sunt dăți când faci asta și unele din acele dăți sunt importante pentru fiica ta. Ce te invit să faci (și îmi pare rău dacă începe să înțepe conversația cu mine, dar cand ni se crapă o imagine pe care o avem despre noi, doare puțin) este să nu contrazici când cineva spune ceva (evident nu în legătură cu orice subiect – gen „unde e telecomanda?”), ci să te gândești (și chiar să întrebi) ce-o/l face să spună asta. Consider în continuare (deși mă pot înșela, desigur) că fostul tău soț/partener a auzit ceva ce tu n-ai fost dispusă. Ceva ce n-a contrazis, n-a încercat să se apere (faptul că nu era despre el a făcut lucrurile mai ușoare), n-a pedepsit-o că a gândit așa, ci i-a permis să se exprime (probaibl chiar i-a confirmat și exagerat, cine știe). Dar era ceva ce tu puteai îmbunătăți, repara, face să fie bine. Nu este nevoie să-mi confirmi sau infirmi. Oferă-ți câteva zile și observă cum comunici. Observă-ți sunt primele reacții. Ce-ar avea ea nevoie, de exemplu? Dacă ți se pare că n-are dreptate cu ceva, oare este o parte sau o perspectivă din care are, totuși, dreptate…?

  • Maria spune:

    Chiar nu are susținere de la el și înțelegere.imi spune numai că îi simte lipsa.eu nu sunt contra lui.ea știe și cum ne am despărțit din cauza infidelităților lui

  • Maria spune:

    Am avut o relație bună și a avut înțelegere de la mine.nu mă opun tatălui ei .chiar anul trecut cînd am trecut cu stres de capacitate mi a zis că nu vrea sa mai audă de el pentru că nu d a interesat de ea.poate nu m am făcut eu înțeleasă .îmi spune ce ar vrea sa o învețe el și eu o înțeleg că îi simte lipsa și o iau că o criza a virstei ei și încerc să o iau cu calm și înțelegere că în tot timpul

  • Maria spune:

    Buna ziua.am probleme cu fata mea de 16 ani.am adoptat o la virsta de 2luni iar la 8 ani ai eim am despărțit de tatăl ei acum a dorit să meargă în vacanță la tatăl ei care are acum familie copil.a venit foarte schimbata i au influențat o cu lucruri rele.nu mă pot înțelege cu ea.eu sunt singura.in timp ce a fost la el s a întîmplare sa mi rup mîna și nici nu a vrut sa mă vadă.eu sufăr foarte mult

    • Sorin spune:

      Pare că relația voastră nu mergea fără probleme nici înainte. Dacă ar fi mers, ar fi rezistat influențelor. Poate acolo a avut oportunitatea să vorbească, să fie ascultată despre ce nu-i convine în relația voastră. Acum aveți o oportunitate să puneți pe masă ce nu vă place una la cealaltă și să căutați soluții împreună despre cum să arate viitorul. Nu va fi ușor și nu va fi plăcut, dar ea, se pare, nu era foarte fericită și acum are ocazia să-i fie mai bine, să fie înțeleasă, susținută, clarificată de ce poate te purtai într-un anume fel care o deranja și cum altfel ar fi mai potrivit pentru amândouă… Nu te pune contra tatălui ei. Nu vrei să aleagă între voi, pentru că nu este in beneficiul ei. Vrei să aveți toți mai multe perspective asupra vieții, să vă puteți vedea fiecare prin mai multe perechi de ochi ca să știți dacă ceea ce intenționați voi(…noi… pentru cine nu este valabil?…) să transmiteți chiar așa ajunge la destinație sau putem învăța modalități mai eficiente.

  • Mariana spune:

    Voi încerca să urmez sfatul dumneavoastră problema este ca el nu o lasă niciodată singura cu noi el o duce la munca el o ia de la munca (nu are timp sa stea de vb la telefon lucrează foarte mult sora mea și nici eu nu as vrea sa port o discuție asa de serioasa la telefon)este cronometrata de el la orice pas ex.dacă vrea să-și ia ceva de la magazin ea trebuie sa fuga cu sufletul sa nu o abandoneze în parcarea mall-ului,înțeleg ca este treaba lui ce face dar poate sora mea nici nu își da seama exact ce accepta din partea lui (ma refer ca el este foarte subtil în ceea ce face )sora mea numai are prieteni din cauza lui decât grupul lui de prieteni el a reușit sa o facă să-și piardă cea mai buna prietena (erau prietene de la 17 ani ea acum are 31 )pe mine și pe mama mea ne doare foarte rău când vedem ce se întâmplă cu ea cum am mai zis ea nu mai vb deschis ,în casa cel puțin ii este frica sa vb ca sa nu fie auzita de el ,ne este frica sa nu ne ascundă și faptul ca el este violent cu ea ,Sora mea nu era asa întotdeauna vb foarte deschis ,când exista o discuție mai aprinsa intre noi el începe și ii zice de fatsa cu noi “Tu nu vezi ca ești proasta lor ?” sau “Tu nu vezi ca ele chiar își bat joc de noi ?” (adică mama și sora )cum as putea sa o îndrum către un psihoterapeut fără ca ea sa aibă impresia ca eu o fac nebuna sau ca o fac bolnava cu ceva ,și din cate am observat o apuca și crize mari de nervi ca tremura toată,eu vin acasă 1 data pe an locuiesc în alta tara deci îmi este imposibil sa fac anumite lucruri împreună cu ea și chiar și acasa dacă as fi fost el nu o lasă singura ,as vrea sa o fac sa înțeleagă ce accepta ea (eu presupun ca accepta din partea lui manipulare psihologica)căci totul este foarte subtil Va mulțumesc încă o data

    • Sorin spune:

      Într-adevăr este mai complicat decât am crezut inițial… Nu pare să fie fericită în relație, doar speriată că nu va găsi ceva mai bun, dependentă de el, cu o stimă de sine scăzută… Ce-ai putea face? Este dificil să vorbești cu ea direct, pentru că, așa cum ai spus, va fi inhibată de prezența lui. Ar fi, deci, două direcții. Una ar fi să-i scrii pe email sau whatsapp și să-i expui grijile tale, să o întrebi ce-ar crede ea despre o altă persoană care este lăsată în parcare de prietenul ei că nu a alergat suficient de repede și să-i expui, deci, ceea ce vezi din afară și s-o întrebi cum vede și ea lucrurile din afară… Cealaltă variantă, care mie mi-ar plăcea mai mult pentru că sunt mai războinic ar fi s-o abordezi pe ea cu el de față, să-i spui aceleași lucruri și când el va interveni să-l implici în discuție, dar nu cu nervi și ceartă, ci cu întrebări. „Ție cum ți s-ar părea ca un prieten să-ți facă asta?” Sau „Ce te face să spui că este proasta noastră?” Ar putea spune că îi ziceți ce să vadă/facă subliniind că voi știți și ea nu știe, dar prin ce diferă de ce face el? Problema va fi că ea este dependentă de el și nu va vrea să ia partea voastră pentru că-i este frică să nu o abandoneze. Dacă îl abordați frontal este aproape sigur că va fugi când se va vedea încolțit și vă va evita și o va forța și pe ea să vă evite, pentru că vede că-și pierde puterea. Deci este mai riscant, cu șanse mici de reușită. Mai eficient ar fi prima variantă, în care încerci să o inspiri că este în controlul vieții ei, că poate avea și o altă relație, dacă-și dorește și să fie sigură că asta este suficient de bună. Nu vom putea avea sau fi siguri că avem cea mai bună relație din toate posibile, dar putem să avem una suficient de satisfăcătoare. Este asta așa? Pentru mersul la psiholog, minunat ar fi să meargă cineva cu ea, gen mama voastră (că tu ești în altă țară) și să ceară să lucreze pe relația lor, să se înțeleagă mai bine. Dacă i se pare că o „ia de proastă”, cum să facă să nu facă asta pentru că nu știe că o face. Problema este, iarăși, că el se va băga… O a treia variantă, dar grea pentru rude, este să o renegați și voi. Dacă ea este fericită așa și voi sunteți partea rea din viața ei, atunci voi vreți ca ea să fie fericită și o să vă retrageți. Este un risc, dar ideea este să o lăsați să cadă complet în suferința pe care i-o oferă partenerul și să vină de la ea dorința de a ieși de acolo. Pentru că deocamdată ea este neputincioasă și voi toți trageți de ea. Ea ce vrea oare? Ea suferă atât de mult? Este în relația care o face fericită? Se simte bine cu iubitul ei? Este fericită cu viața ei suficient? Vrea mai mult de la viață și de la partener(acesta sau un altul potențial) sau aste este tot ce crede că poate obține?

  • Mariana spune:

    Bună ziua sora mea de 10 ani este cu iubitul ei de când este cu acesta comportamentul ei sa schimbat foarte mult,am ajuns la concluzia ca el folosește manipularea psihologica o face sa creadă de foarte multe ori ca el este victima (când clar este vinovat el ,da vina pe mine în permanenta ca eu sunt vulcanica și ma cert cu el din orice )o face sa creadă ca el este singurul care ii pasa de ea și ca ea ar fi bătaia de joc al propriei mame și a surori (adică eu )și am observat ca nu știe sa ii zică lui Nu o intimidează și se vede clar ca ii este frica ,ea ajuns în stadiul în care nu mai accepta alt adevăr în afară de ce spune el ,nu mai este o persoana cu care poți sta de vb sai aduci la cunoștință ce se întâmplă pentru ea toți sunt rai și se folosesc de ea (chiar și mama )numai el este bun ,nevinovat și numai lui ii pasa de ea …AS VREA CUMVA SA O SALVEZ DIN SITUAȚIA ASTA ,NU SA O DESPART DE EL DAR VREAU SA ÎNCEAPĂ SA ÎȘI PROPRIILE DECIZII FĂRĂ A FI MANIPULATA SAU INFLUENȚATĂ DE EL ,CUM AS PUTEA SA PROCEDEZ ÎN PRIVINȚA ASTA ?Va mulțumesc anticipat

    • Sorin spune:

      Toți suntem spălați pe creier de către cineva, tuturor ni se vinde un „adevăr”… Este greu de controlat… Ceea ce putem face este să vedem în ce condiții ar fi mai fericită. Vrea să se certe cu partenerul ei sau cu voi (că pare că trebuie să aleagă)? Și… din păcate pentru tine… a ales deja. Poate abordarea nu este să te opui situației. Poate obții mai multe prin a o asculta, a o intreba ce-și dorește, a o întreba în ce sens crede că îi doriți voi răul sau ce beneficiu v-ar aduce să-i vreți răul? Poate, chiar cu dorința de a-i face bine îi faceți ceva ce ea consideră rău… Nu vă certați pe versiunea corectă de ”adevăr” pentru că, cel mai probabil, ambele sunt incorecte, ambele au lacune. Mai degrabă luați fiecare punct în parte. Vorbește-i despre cum te simți tu că v-ați răcit, cum ți-ar plăcea să comunicați, ce-ați putea face, cum să faci astfel încât să se vadă că-i vrei binele? O vrei fericită și vrei să fiți prietene bune, poate nu i-ai arătat asta prin acțiunile și cuvintele tale. Cum ai putea face pe viitor să contribui la asta? Aliați-vă, deci, cu scopul comun de a avea o relație bună, neimplicându-l pe partenerul ei în ecuație. Nu vrei să-i faci lui pe plac sau să-l ataci. E treaba lui ce face el dacă ea acceptă. Ce poți face tu ca voi două să aveți o relație bună? Poate chiar puteți să nu mai vorbiți despre el o perioadă, până se mai liniștesc apele și să faceți lucruri împreună, să vorbiți despre planuri de viitor, dificultăți la job etc.

  • Andrei spune:

    Buna ziua!Am o problema destul de dificila.! sunt cu o fata de 18 ani si ea sta cu o persoana de 38 ani care este la inchisoare.Am ajuns in situatia de a renunta la mine desi ma iubeste din cauza frici ca ne vede cineva pe strada si ii spune respectivului. Ii este frica,teama sa nu afle aceea persoana desi ia facut mereu rau dar ea nu isi da seama nu constientizeaza mi-a spus sa caut eu o solutie .Va rog raspundeti-mi la intrebare am mare nevoie de un raspuns nu stiu la cine sa apelez si nu stiu ce sa fac .O iubesc din toata inima si as face orice pentru ea.

    • Sorin spune:

      Ceea ce ar ajuta lucrurile, chiar dacă este greu și nu vrea să-și asume, este să rupă ea relația cu partenerul ei. Un mod de a aborda este că nu se simte în siguranță cu el, că-i este frică de el și nu vrea să trăiască așa. Nu o poate numi iubire și vrea să facă parte dintr-o relație unde iubirea și nu frica este ingredientul principal. Îi pare rău, dar mereu îi va fi frică de el și nu pot fi împreună. Dacă chiar o iubește și vrea să fie fericită, are nevoie de să o lase să caute iubirea și îl încurajează să ofere și el, la rândul lui, asta în relațiile următoare… Relațiile ar trebui să se termine pentru că nu merg bine, nu pentru că a apărut altcineva, deci chiar dacă recunoaște că exiști (și eu unul aș face-o; nu promovez minciuna), nu tu ești motivul pentru care se despart. Motivul este că nu era fericită și are nevoie de asta și vrea să continue să caute asta. Poate cu tine, poate cu altcineva. Nu-ți aparține ție! Nu v-o furați unul altuia, pentru că nu este a nimănui! Este a ei însăși! Este important să-i spună și asta! Să-și asume viața și fericirea! Desigur veți fi în pericol de violență amândoi. Important este să mențineți acest aer de neputință, „nu aveți ce face! nu poate fi altfel! nu vreți ca el să sufere, dar nu vreți nici ca ea să sufere!”. Va fi greu și periculos; dacă credeți că trebuie să notificați poliția, faceți-o! Dar dacă vă hotărâți, trebuie să o faceți definitiv, fără urmă de ezitare, altfel pericolul va dura și mai mult și va fi și mai mare… Probabil șansele sunt mai mici de pericol dacă ea insistă pe „nu sunt fericită în relație„ și „nu contează dacă există altcineva, pentru că nu ăsta este motivul. Desigur nu voi rămâne singură toată viața, este sau va fi cineva oricum, dar nu ești în competiție cu nimeni. Vreau doar să nu-mi mai fie frică în relație și nu pot avea asta cu tine…”

  • bianca spune:

    Buna ziua,

    Iubitul meu a cerut o pauza de ralatie (pe care o avem de doi ani), o perioada in care sa fie singur si sa isi clarifice sentimentele spunand ca nu stie daca ma iubeste sau nu si ca merit sa aflu adevarul.A avut o perioada de un an in care a cautat sa isi schimbe domeniul de activitate, renuntand la un job pe care il avea de 10 ani.A avut parte de multe respingeri la interviuri si de curand a reusit sa se angajeze unde si-a propus.Am crezut ca prin acest succes situatia se va schimba si va avea o atitudine mai pozitiva dar imi pare ca s-a adancit mai tare.Imi spune ca are o stare de anxietate si depresie si ca desi are tot ce si-ar dori un om ,nu se simte nefericit.
    Pe scurt despre el: a crescut intr-o familie dezechilibrata, tatal lui fiind un alcoolist, a trait in certuri pana cand au divortat parintii lui si alaturi de sora lui a fost crescut doar de mama.
    Am observat la el un pattern in relatii si o frica de angajament la care se aduca si criza varstei pe care o are ( recent 36).

    A spus ca e dispus sa mearga la psihoterapeut si ca e pentru prima data cand se gandeste la asta.

    Eu nu vreau sa il pierd evident si desi ma doare ca este confuz in privita sentimentelor vreau sa fac tot ce pot pentru noi pentru ca am avut o relatie frumoasa, nu am avut certuri, discutii mari si lucruerile pareau ca merg intr-o directive buna.
    Intrebarea mea este: cat ar trebuie sa dureze pauza asta si in ce conditii? E ok 2 sapt sau e prea putin?E mai bine sa nu mai discutam deloc sau sa vorbim?cum ar trebui sa abordez toata situatia? sunt rupta pe interior si imi vine sa plang non stop dar trebuie sa ma intaresc pentru ca sper la o impacare.

    Multumesc,

    • Sorin spune:

      Este foarte bine că este dispus să meargă la psihoterapeut, pentru că pare să fie prins într-un pattern care merge în jos indiferent ce se întâmplă. Pare că ceea ce-l trage în jos este inconștient pentru el și toate chestiile astea cu jobul și relația sunt praf în ochi, niște scuze tolerate de Eu, dar a căror soluționare nu rezolvă mare lucru. Două săptămâni sau doi ani de puază nu vor rezolva nimic dacă nu face ceva cu ceea ce îl macină cu adevărat, cu lipsa de sens, probabil, cu care se confruntă. Are nevoie să deschidă cutia neagră și, dacă rămâne în proces, lucrurile vor fi mai rău până vor fi mai bine o perioadă. Dar vor fi mai rău oricum dacă nu merge. Spre binele lui și al vostru, să sperăm ca face pasul!
      În ce privește pauza, 2 săptămâni ar putea fi ok… Mai potrivit ar fi să-ți stabilești tu un termen peste care nu vrei să treci. Ok, două săptămâni de pauză îi vor spune dacă prezența ta este esențială pentru viața lui. Dacă încă nu-i este clar, este de așteptat să tot nu-i fie mult timp de-acum încolo. În consecință, gândește-te cât de ok este pentru tine o astfel de viață de cuplu. Chiar dacă merge la terapeut, va fi nevoie de, 1-2 ani să se vadă rezultatele. Și asta dacă nu renunță între timp. Nu zic să renunți la cuplu, zic doar să-ți pui niște marcaje de siguranță să nu fii prea prinsă și să aștepți o viață întreagă ca lucrurile să meargă mai bine… Oricum, tu nu poți face mare lucru; cel mult îl poți presa să vadă dincolo de acest praf în ochi ca să aibă o șansă bună să rezolve ceea ce contează. Dar sunt șanse mari să fie defensiv cu tine și să nu vrea să le discute… Nici nu le știe momentan, sunt inconștiente, dar este posibil să nu vrea să le afle de față cu tine…
      Legat de cum să fie abordată pauza, nu te supăra dacă nu sună; îi poți da niște mesaje spunând că te gândești la el și ți-ar plăcea să vorbiți dacă are chef… Este posibil să testeze prin pauza asta cât de mult ții la el și soluția să fie să-l tot cauți, să-i arăți că ții la el. Ar putea să nu mai vrea relația și să vadă dacă chiar va fi afectat fără tine… Dintr-o perspectivă, el are prea mult control în această pauză, prea depinde totul de el. Toți suntem impresionați de cei puternici, autonomi, pe care simțim că ne bazăm în viață. Ai putea folosi această pauză să întărești asta la tine. Poți folosi acest timp să descoperi viața fără el, să vezi în ce moduri este mai frumoasă (pentru că totul are și bine și rău), să-ți dezvolți autonomia și să fii ceva pentru care să merite să lupte, nu doar un obiect pe care el alege dacă să-l folosească sau nu. Fericirea ta în viață nu depinde de el, ci de tine. Nu el alege dacă să ți-o dea, ci tu alegi dacă să vină dintr-o sursă sau alta. Unele surse sunt mai bogate decât altele. Puteți afla amândoi, în această pauză, dacă este o sursă suficientă pentru tine…

  • Ghilde Denis spune:

    Cum sa ii spun tatalui meu ca vreau sa ma las de fotbal? Îmi este frica de reacția lui

    • Sorin spune:

      Nu va fi ușor și nu va accepta cu ușurință. Spun asta pentru că, din ce-mi spui tu, pare să fie important pentru el. Ceea ce poți face este să insiști și să fii ferm și să reziști tentației să-i faci pe plac acceptând ceea ce ai depus atât de mult efort să-i spui că nu mai vrei să faci. Și asta este, nu-l poți face fericit cu prețul nefericirii tale. Nu ești responsabil de așteptările lui pentru tine. Un mod concret de a aborda lucrurile ar fi să vorbești despre cum te simți. Gen: „înțeleg că vrei să-mi fie bine făcând fotbal, dar nu sunt fericit așa. Ce ți-ar plăcea să obțin cu fotbalul? Plăcerea vieții? Nu o obțin așa. Bani? Poate sunt și alte moduri. Fete? Poate sunt și alte moduri… Oricum, dacă fac asta doar pentru ce obțin de pe urma ei sunt șanse minime să am succes. Dacă tu te duci la un serviciu unde ești plătit bine, dar nu-ți place ce faci, cât de bun vei fi la acel serviciu?” Și dacă te întreabă „de ce nu-ți place?” și nu știi ce să răspunzi atunci poți spune, „pur și simplu! Nu am un răspuns și dacă l-aș avea, tot nu mi-ar plăcea”. Înainte de a face pasul, totuși, vezi dacă este ceva care te-ar face să rămâi. De exemplu, numerele de ore de practică, clubul, antrenorul, colegii etc. Dacă este ceva ce poți schimba și să continui să faci asta, începe prin a cere asta. Dacă ai un impediment, dar îți place fotbalul, rezolvă situația și mergi mai departe, pentru că mereu vor fi impedimente, în orice domeniu. Rămâi cu ce iubești să faci (și se plătește cât de cât, eventual), pentru că viața e lungă: nu vrei să renunți să faci ceea ce-ți place și să ceva neplăcut zeci de ani, doar pentru că este convenabil…

  • Aron.Doinita spune:

    Am cunoscut un bărbat acum trei luni, el locuiește în Germania.De loc este din Romania,din același oraș în care locuiesc, amândoi am trecut peste un divorț.M-ai avem de rezolvat unele probleme.Acum o lună de zile a venit în țară ptr a merge împreună în concediu,totul a fost frumos sau foarte frumos.A fost atracție din toate punctele de vedere.Dar înainte să plece era puțin agitat,nu știa ce hotărâre să ia(specific ,contractul în Germania se încheie în decembrie), deoarece este nevoie de banii ptr a-și putea rezolva problemele.Nu știu ce s-a întâmplat odată cu plecarea lui,nu a m-ai luat legătura cu mine deloc,nu a răspuns la msj.Stiu că după divorțul lui a trecut printr-o stare de depresie puternică.Avem pagină de Facebook amândoi, observ că accesează contul,ca și cum ar urmări activitatea pe care o am.I-am scris că orice decizie ar lua o respect,vreau să îmi răspundă să știu că este bine.Dar, degeaba!Nu înțeleg ce este cu el! Vă rog, dați-mi un sfat! Mulțumesc!

    • Sorin spune:

      În principiu ai făcut tot ce se putea face. Ai încercat cu blândețe și, aș spune, cam ca o mamă să-l determini să mețină discuția, dar tot n-a răspuns… Ceea ce ai putea face, dacă te simți confortabil este să-l atragi sexual. Noi bărbații suntem ușor de aprins și de stârnit cu acest subiect. De exemplu, ai putea să-i trimiti poze sexy, cu părți din corp dar nimic ce n-ai arăta la plajă și cu invitații dacă ar vrea să vadă mai mult. Este important, de asemenea, să nu arăți prea mult, pentru că va fi tentat să se laude și să arate la prieteni și apoi va fi greu să păstreze o relație de lungă durată cu cineva pe care prietenii lui au văzut-o dezbrăcată. Inspiră-te din reviste și prezintă-ți picioarele, conturul corpului într-un mod atractiv, dar cât să poți ieși în lume, chiar dacă le-ar posta pe facebook. Ceva de care să fii mândră! Dacă vrea mai mult, este binevenit să te scoată în oraș și să merite mai mult. Dacă nu îți este confortabil, aș spune să închei acest captiol. Dacă revine el este grozav, dacă nu, nu aștepta și nu-ți pune pauză la viață pentru el. E scurtă. Încercă s-o faceți frumoasă. Nu ai nicio garanție că dacă va trece peste acest episod și va răspunde la mesaje nu te va trata cu liniște mai târziu și, nu știu, mă gândesc că te va scoate din minți după o vreme…

  • Ana spune:

    Buna ziua! Am si eu o intrebare si anume nu stiu ce sa fac cu problema mea pentru ca ma deranjeaza profund si nu inteleg de ce e asa . E ziua mea de nastere si sotul meu de la care in fiecare an ma astept la macar ca sa mi dedice o jumatate de ora pentru a imi lua vreun cadou nu o face , nu mai zic sa fie atent pe tot parcursul anului la cam ce mias dori eu sau ce interese am la moment, nimic. Nu mai zic ca trece ca o zi obisnuita numai ca mia luat un ghiveci cu crizanteme( pe care le urasc), anul trecut in mia luat un buchetel pe care la pus pe masa in vaza si a zis ca uite il vezi e pentru tine. Stau in pat , ca am stat toata ziua aproape si asa trece al 3 an. Sint insarcinata si parca totul e bine dar cind stiu ca eu de ziua lui ii organizez cine la restaurant, coc torte si caut cadouri cu timp inainte si o fac din tot sufletul si ma stradui sai fac atmosfera de sarbatoare pca stiu cit e de placut asa mi sa facut mie mereu ziua inainte de a incepe a fi impreuna cu el. Si am vorbit nu o data si iam explicat ce mias fi dorit de la el dar nu ajuta. Aceaste situatii ma fac sa ma vomplexez enorm si ajung numai concluzia ca asa si merit.

    • Sorin spune:

      Eu și soția mea avem probleme similare. Ea face eforturi mai mari, face cadouri mai inspirate, eu mereu am probleme cu a găsi ceva adecvat. Pe de altă parte o iubesc enorm și n-aș vrea să nu trăiesc toată viața lângă ea… Bărbații nu sunt atât de orientați pe relații. De altfel, se poate spune că femeile sunt orientate pe orizontală, pe relații, colaborare, iar bărbații pe verticală, ascensiune, cuceriri… Evident, ca orice „vorbă de duh” este o exagerare, dar are niște adevăr în ea. Desigur, asta nu este o scuză. Este minunat că i-ai spus ce-ți dorești, dar înțeleg și perspectiva lui, că-i este greu să facă asta. Ceea ce poți să faci este să insiști foarte mult, să-i spui cât de important este, să-l duci la terapie de cuplu, să-i spui că relația nu poate continua așa cu cineva alături de care nu te simți apreciată (asta a îmbunătățit lucririle la noi) sau poți merge pe a te răsfăța tu de ziua tu cu tot ce-ți dorești, cu pregătiri, cu rezervare la restaurant, tort. Cred că ar fi încântat că a scăpat el de asta și tu te bucuri de ziua ta, iar tu vei fi în control ca ziua ta să fie exact cum ți-ai dorit. A doua variantă îl va face pe el și mai puțin implicat pe termen lung… Ceea ce aș mai vrea să punctez este că perspectivele voastre sunt egale. Pentru tine ziua ta este o sărbătoare totală. Pentru el (ca și pentru mine) a fost și este o zi obișnuită. N-are nimeni dreptate față de celălalt. Fiecare preferă modul la care a fost expus și care i se pare „normal”. Fiecare trebuie să facă un efort să-l accepte pe-al celuilalt. Partea bună este că iubire nu constă în asta. Ar fi fost suspect dacă organiza petreceri altora (cum ar fi familiei lui, copilului sau unor prieteni) și ar fi neglijat ziua ta. Dar cum bănuiesc că nu se întâmplă asta, este doar că nu știe ce să facă, că i se pare greu să că-i este frică să nu plătească mulți bani și să nu-ți placă…

  • Alexandra spune:

    Buna ziua! M-ati ajutat in trecut cu niste raspusuri care au condus la rezolvarea problemelor in relatia mea de cuplu, care din fericire merge tot mai bine…v as ruga daca se poate să-mi dati un reper intr-o alta problema care m a afectat mult de a lungul timpului…. În condițiile in care o fiica are o relatie defectuasă cu tatăl ei, neputând comunica bine cu acesta, simțindu-se neapreciată suficient, neincrezătoare, cât de eficienta este tendința fetei de a inlocui modelul patern cu o alta figura masculina de o vârstă potrivită pentru ai deveni model patern? Cumva s-ar putea atenua traumele provocate de relatia nearmonioasă cu tatăl natural printr-o relatie tata-fiica cu o persoana masculina care să ofere afectiunea si comunicarea necesară? Precizez ca in relatia cu tatăl natural a simtit mereu că acesta o sufoca, ca este foarte dornic de afectiunea ei și totusi nu o apreciază, e nemultumit de ea, fără a fi el insusi hotarat ce isi doreste de la ea. In intreaga existența a fost fascinata si doritoare de o relatie paternă armonioasă, incercand să substituie alte persoane rolului patern care să-i vindece cumva inima ranita (un frate al bunicii, un profesor, in prezent un preot). Simte cumva că situatia aceasta tb discutată, rezolvată pentru o existenta personală mai buna….desi insăsi discutia și incercarea de a sonda problema mai adânc rascoleste răni in sufletul ei… Fiica aflata in discutie sunt chiar eu…dar am simtit cumva nevoia sa privesc lucrurile cât mai lucid, mai exterior

    Va multumesc mult!

    • Sorin spune:

      S-ar putea spune că sunt biasat când spun asta, dar probabil cea mai bună relație compensatorie pentru tată este o relație cu un terapeut. Pe de o parte pentru că-i poate oferi în mod limpede și sincer și asumat (adică „ne-pervers” cum se zice la noi – numim „pervers” ceea ce ne prefacem că nu este așa; de exemplu o relație de cuplu în care s-ar căuta o relație de tată-fiică – și, încă ceva, „pervers” în concepția noastră a psihologilor nu este ceva rău, ci ceva ce nu va oferi niciodată ceea ce ne-am dori în secret să ofere, care ne va lăsa mereu vulnerabili și neîmpliniți). Continuând, pe lângă acceptare și aprecierea necondiționată pe care ai primi-o de la un terapeut, pe măsură ce se desfășoară procesul ar trebui să descoperi că rolul tău nu este să le faci pe plac părinților. Părinții pe care încerci să-i impresionezi sunt în mintea ta și nu vor fi niciodată suficient de impresionați, pentru că nu sunt ființe conștiente, sunt doar niște înregistrări care cântă iar și iar. Ceea ce vei putea face după ce vei înțelege asta cu adevărat și vei fi susținută pe parcurs este să le recunoști ca înregistrări, să le ignori și să cauți ceea ce-ți face ție plăcere.

  • Erik spune:

    Buna. Am o relatti de vreo 7 luni de zile cu o fata .pe care o iubesc foarte mult.eu 45 ea 20 de ani. Intro seara facind dragoste am ejaculat in ea ,de atunci sa schimbat totul ,ea zice ca ma iubeste doar nu ma mai doreste..ma simte distant..ce e de facut, pentru a salva relatia noastra?

    • Sorin spune:

      Motivul pentru care această relație este afectată nu a fost menționat. Poate că lucrurile s-au răcit pentru că ea a insistat să nu faci asta și, totuși ai facut-o, caz în care lucrurile s-au răcit pentru că nu ți-a păsat de ce și-a dorit ea, că te-ai gândit doar la tine riscând să-i schimbi viața într-o direcție poate dezastruoasă pentru ea, doar că n-ai avut tu chef s-o scoți… Poate s-a întâmplat cu totul altceva și n-ai observat… Mai vorbiți și fii atent și non-critic, poate afli ce ar putea îmbunătăți relația. Într-o altă ordine de idei, din acest mesaj am aflat că ai o relație cu o fată foarte tânără și faci sex cu ea… îmi pare că nu o valorizezi ca pe o ființă completă, mai mult ca pe o achiziție, ca pe un succes personal, un trofeu pe care te temi să nu-l pierzi nu ca pe o parteneră pe care o iubești… Îmi pare rău dacă am fost acid! În continuare nu știu cum să zic altfel… Sper să te afecteze ce-am zis, să te gândești o perioadă bună la aceste cuvinte și să-ți servească la a fi o persoană mai matură și cu relații mai satisfăcătoare, mai egale în care să simți că aparții (față de a fi cel căruia îi aparține)!

  • Raluca spune:

    Buna seara! Am o problema ce ma macina de ceva vreme. Am avut o relatie de aproximativ un an, ne am despartit pentru ca eu am vrut asta deoarece are un viciu si anume alcoolul. La catva timp de cand ne am despartit mi am dat seama ca si eu aveam greselile mele si am vrut sa ne impacam..am facut o dupa un anumit timp dar nu ma simt fericita
    .simt ca lipseste ceva si nu stiu ce este nu inteleg. In tot timpul acesta cand doar ne am vorbit cand nu o faceam imi era dor de el, simteam cum imi fierbe sangele cand ascultam piesele noastre, ma simt linistita cand sunt in brate lui, dar simt ca lipseste ceva so nu sunt total fericita. Nu pot sa inteleg ce lipseste..sau unde e problema..daca e la mine sau la el.

    • Sorin spune:

      Nu știu dacă am înțeles foarte clar… Ați avut o relație fără sex, ați făcut sex după ce v-ați împăcat și acum relația este mai puțin satisfăcătoare decât te așteptai? Dacă da… da, se întâmplă asta uneori… Sexul poate fi minunat sau poate să nu fie atât de grozav pe cât de imaginam. Oricum, dacă o doar sexul ține o relație, nu va dura foarte mult și / sau nu va fi foarte caldă, intimă și ne vom simți singuri. Dacă lipsește altceva, dacă nu mai este nicio emoție intensă acum, este poate pentru că ești îndrăgostită de ideea de a fi îndrăgostită, dar nu la fel de mult de el…

  • Maria spune:

    Buna ziua! Ma numesc Maria si de curand am intrat intr-o noua relatie, sunt o persoana destul de introvertita. Datorita acestui fapt nu ma deschid foarte mult in fata iubitului meu, ceea ce mie mi se pare o problema destul de grava. as vrea cateva sfaturi despre cum as putea sa ma deschid mai usor in fata lui. El stie ca sunt introvertita, stie in mare parte ce fel de persoana sunt. Mereu cand incerc sa-i explic ceea ce simt pentru el imi spune ca nu are incredere. Si stiu ca nu transmit sentimente din felul cum vorbesc (vorbesc repede, nu transmit sentiment). as vrea cateva sfaturi, nu doar pentru a-mi repara relatia, ci si pentru dezvoltarea mea.

    • Sorin spune:

      Este ok să fii introvertă. Nu o lua ca pe un defect. Este doar un mod de a te raporta la realitate. De obicei, oamenii introverți dedică mai mult procesării informațiilor despre lume și înțeleg mai multe. Când îi spui prietenului tău ce simți și el spune că nu are încredere, nu încerca să-i demonstrezi nimic. Nu este de datoria ta să-l convingi. Are atâta încredere cât este dispus să aibă. Îi poți spune, dacă vrei, cum că atitudinea lui contribuie la a te face să-ți inhibi exprimarea emoțiilor și mai mult. Nu contează că vorbești repede. Nu încerci să fii actriță și să-ți joci emoțiile. Ți le exprimi așa cum te simți confortabil.

  • Ioana spune:

    Buna ziua,

    Am gasit email ul pe un site si am o intrebare. Acum ceva timp am cunoscut pe cineva din alt oras si am decis sa incercam sa avem o relatie. Doar ca nu suntem nici macar din acelasi oras, nu avem prieteni in comun, nimic. Dupa doua saptamani si un pic mi-a spus ca nu distanta este o problema intre noi si nu mai este interesat sa continuam. Asadar, pe mine ma macina de cateva zile, chiar saptamani, daca merita sa vorbesc cu el si sa-l intreb daca nu ar fi bine sa mai incercam. (As vrea sa mentionez ca el a vrut sa-mi spuna “adio”, dar i-am cerut anumite explicatii. De asemenea, ca sunt o persoana introvertita, putin mamoasa, si poate ca a fost totul banal in ultimele zile.)

    • Sorin spune:

      Relațiile la distanță au avantaje și dezavantaje. Pe de o parte sunt mai ușor de gestionat emoțional. Nu mai ai dubiul dacă să te culci cu el sau nu sau cât de repede/târziu să o faci, te poți opri din a ‘fi’ cu el repede (la o apăsare de buton) și nu te vede complet și nici tu nu-l vezi complet lăsând loc de imaginare și fantezie. Pe de altă parte relația este mai mult fantezie și mai puțin realitate. Ești măști mult în relație cu ideea unui băiat decât cu unul adevărat cu defecte și ciudățenii cum avem cu toții. E ok orice variantă dorești, dar se pare că el vrea pe cineva real. Nu pare să fie o compatibilitate foarte mare din această cauză… Dar poate vei găsi pe altcineva sau pe cineva mai aproape de tine. Aș vedea puține motive pentru care să merite să te lupți pentru această relație. Ce primești atât de valoros ce n-ai putea găsi într-o relație apropiată? Nu trebuie să răspunzi. Folosește doar raspunsul pentru a lua decizia.

  • Rusti Lisamaria spune:

    Am saptamana viitoare examenul pentru permisul auto, dar am o problema. De fiecare data cand am emotii puternice ele se transforma in probleme fizice. Apare starea de rau, crampele abdominale si chiar vomitatul. Mainile imi devin reci si transpira. Stiu ca toata viata o sa ma confrunt cu astfel de episoade si nu vreau ca de fiecare data sa caut toalete pentru a vomita. Ce as putea face?

    • Sorin spune:

      Din păcate nimic atât de eficient pe un termen atât de scurt. Vedeți un articol aici despre „desensibilizarea sistematică”. Ca sfat (dar dacă era atât de simplu, nu mai suferea nimeni de nimic): vizualizați cât mai în detaliu tot procesul și faceți-o până când devine banal. Când vine starea de rău, poate ajută și niște suc de lămâie (hellas, gen) și încercați să nu vă mai opuneți. Observați-o și acceptați-o. Cu cât vă opuneți, cu atât vă panicați mai tare și o accelerați. Ce se întâmplă se întâmplă! Cum spunea o vorbă mare „relaxează-te! nimic nu este sub control”. Pe termen lung, cum ziceam, vedeți articolul și, mai bine, mergeți la un terapeut.

  • Roxana spune:

    Cum imi mai recapat eu increderea in mine si in barbati dupa ce am fost pacalita timp de 2 ani?
    Cum fac sa imi treaca durerea si tristezea care o simt?
    Cum fac sa ma prefac in ochi lumi ca nu ma lasat pentru ca era gay dar ma lasat pentru ca nu ma iubea?

    • Sorin spune:

      Nu e nevoie să vă prefaceți. Eu sunt fanul sincerității. Puteți spune că „nu ne-am potrivit”, de exemplu. Și, dacă se insistă cu întrebări continuați cu „aș prefera să nu intru în amănunte. este între mine și el”. Și ce vă face să o luați atât de personal? Înțeleg că îl iubeați, dar, spre deosebire de alte motive de despărțire, acesta este cel care spune cele mai puține lucruri rele despre noi. Zic asta plecând de la idea că atunci când suntem părăsiți pentru altcineva ne gândim mereu „ce-aș fi putut face altfel? cu ce este mai bun/ă decât mine? etc.” – în cazul ăsta nu puteam face nimic mai bine și nu există termen de comparație. Era inevitabil. Și, din punctul lui de vedere, având în vedere că trăiește într-o lume crudă care-l condamnă pentru ceea ce el este, nu a ales și nu poate controla, nu poate decât să se prefacă și să semene suferință în jurul lui așa cum o societate josnică sădește suferință în el. Ceea ce vreau să spun, ca motiv, nu este nimic deosebit de oricare altul. Singura diferență este că nu aveți ceva de învățat despre propria persoană. Nu este ceva ce să schimbați pe viitor. Puteți doar să-l iertați că v-a oferit o mulțime de lucruri de-a lungul acestui timp, atâtea clipe frumoase și că nu le-a făcut pentru el. Le-a oferit pur și simplu. Și asta este o formă de dragoste. (iar dacă spuneți că nu au fost frumoase, atunci, n-aveți de ce să suferiți că s-a terminat).

  • Roxana spune:

    Pana saptamana trecuta am stat cu un baiat timp de 2 ani
    Duminica trecuta ma lasat spunandumi ca nu simte nimic pentru mine ca ma vede decat ca o prietena
    Punand lucrurile cap la cap am descoperit ca el e gay ca are o relatie nascunsa cu un barbat si timp de 2 ani sa folosit de mine ca sa nascunda relatia lui
    Sant disperata si nu stiu incotro so apuc,ma simt pierduta si fara incredere
    De ce iau trebuit 2 ani sa stea cu mine cand putea sa o rupa inainte?
    Am incercat sai spun ca stiu tot dar el a negat

  • Albertina spune:

    Buna ziua, se poate revoca un caz de divort dupa ce a avut loc. Adica sa existe o perioada dupa divort in care se poate anula divortul cu toate ca a fost semnat?

    • Sorin spune:

      Nu sunt în măsură să răspund la asta. Trebuie să vorbiți cu un avocat…

  • Adrian07210 spune:

    Buna ziua, sunt intr-o relatie de ceva timp, eu unul sunt o fire mai calma, nu obisnuiesc sa ma enervez repede dar de multe ori am impresia ca iubita isi cam bate joc de mine. Eu nu prea obisnuiesc sa-I spun cand am ceva de spus dar si cand o fac ea se enerveaza foarte tare si se comporta foarte sec chiar si saptamanii la rand. Cand o intreb ce are ea imi spune ca ‘nimic sau ca mi se pare’ (este foarte razbunatoare). De ceva timp am aflat ca ea vorbeste cu un tip, nu il cunosc dar dupa ce am aflat de el am intrebat-o cine e si ce treaba are cu el. Ea mi-a mi-a spus ca e doar un prieten mai vechi cu care a reluat legatura. Am tinut sa o cred dar in adancul meu eu am niste dubii. Tin sa mentionez ca am impresia ca relatia care o am cu ea o tine ascunsa si ca doar familia ei si cativa prieteni apropiati stiu de noi. Ba chiar de cand a inceput sa vorbeasca cu tipul respective Evita anumite locuri publice cu mine cum ar fi( centrul orasului, cafenea sau restaurant din apropierea centrului).
    In momentul in care am aflat de el i-am adresat si tipului prin mesaj o intrebare(tin sa mentionez ca nu am folosit libaj vulgar). Dupa cateva zile acel tip i-a spus ca am incercat sa iau legatura cu el iar ea s-a enervat foarte tare si a inceput dinou cu comportamentul sec si lipsit de interes ba chiar mi-a dat si un ultimatum.
    Cum raspund in fata unui ultimatum? Si ce alte sfaturi imi puteti da?

    Buna ziua, sunt intr-o relatie de ceva timp bun, eu obisnuiesc sa ma comport frumos, sunt o fire calma si de multe ori am impresia ca iubita isi cam bate joc de mine, nu prea obisnuiesc sa i zic ce am de zis iar cand o fac se enerveaza foarte tare pe mine si se poarta cu foarte multa indiferenta saptamani bune. De ceva timp am aflat ca vorbeste cu cineva ( aceea persoana dupa vorbele ei e doar un bun prieten din facultate cu care a reluat legatura) in momentul in care am aflat i-am scris cateva cuvinte acestui prieten(nu am fost vulgar si un l-am amenintat, dar actiunea mea a fost una copilaroasa.) Dupa o saptamana acel prieten i-a aratat ce i-am scris. Ea s-a enervat foarte tare dupa ce a aflat mi a dat un ultimatum. Tin sa mentionez ca nu prea imi vine sa cred ca e doar un prieten pentru ca de cand vorbeste cu acea persoana ea niciodata nu i-a mentionat ca are iubit si ii s-a cam schimbat comportamentul. Cum reactionez in fata ultimatumului? Si ce alte sfaturi imi puteti da?

    • Sorin spune:

      Din păcate pentru dvs. relația se apropie de final. Băiatul celălat, chiar dacă este un iubit sau nu, are un efect. Creează un termen de comparație pentru dvs. Vă puteți lupta pentru ea, dar nu este deloc ușor. Dacă vă veți agăța de ea și-i veți cere să rămână din datorie sau milă, aveți șanse mici sau de scurtă durată. Ideal ar fi să o recuceriți. Să fiți stabil emoțional, glumeț, ne-gelos, independent… Dacă nu asta este personalitatea dvs, puteți merge în direcția asta în timp (un psiholog poate ajuta) și acceptați că viața uneori oferă, alteori ia. Este greu să luați controlul dintr-o dată. Faceți ce vă vine să faceți, observați, citiți ceva din domeniu (vedeți și articole pe acest site)… și pregătiți-vă pentru viitor. Cât despre ultimatum, nu mi-ați spus în ce constă, dar va da rău să vă vindeți demnitatea. Dacă relația nu mai este ce v-ați dorit și vă produce mai multă suferință decât bucurie, care mai este rostul?

  • Huţuleac Ana Maria spune:

    Ce sa aleg? Parintii sau viitorul meu pe care ei nu mi-l doresc?

    • Sorin spune:

      Părinții uneori nu știu lucruri, sunt rămași în urmă, alteori, însă, chiar sunt cei care știu mai bine, cum se laudă, pe când noi suntem cei fără experiență. Prin urmare recomand să mai vorbești și cu alți tineri și cu alți adulți despre această decizie și să cântărești mai multe păreri. Mult succes!

  • Nicoleta spune:

    Buna ziua din pacate ma confrunt cu o situatie foarte neplacuta,sunt insarcinata in 18 saptamani si de curand am aflat ca sotul are pe alta,el sustine ca nu este nimic si ca sa stau linistita ca doar pe mine ma iubeste(suntem impreuna de 10 ani)dar relatia noastra sa racit puutin de cand a aflat ca sunt insarcinata(isi doreste copilul asta doar ca a mai avut o relatie din care a avut un baietel si din care nu sia dat nici un interes pt ca nu a fost dorit de el,ce ma sfatuiti sa fac?repet ca imi demonstreaza ca ma iubeste si ca isi doreste acest copil.

    • Sorin spune:

      Înțeleg că întrebarea este dacă să rămâi în relație sau să renunți și la sarcină și la relație. Aș spune că, într-adevăr, nu pare să vrea mai mult decât sex de la cealaltă femeie (dacă chiar există, pentru că înțeleg că el spune că nu este așa). Nu vrea să piardă această relație și nici șansa de-a părinte cu tine. La bărbați dorința de a face sex și dragostea nu este la fel de strânsă ca la femei. Bănuiesc că ești furioasă pe el și este trist că nu este deschis cu tine (nu este chiar rar, însă, ca partenerii să ascundă lucruri unii față de ceilalți – de multe ori oameni sunt surprinși când li se propune să fie sinceri în relație). Îți sugerez să nu lași altora luarea deciziei, pentru că nimeni altcineva nu va trăi cu consecințele. Gândește-te ce este cel mai greu: să trăiești cu faptul că ai fost înșelată și, poate, că vei mai fi sau să ieși din această relație cu sau fără sarcină (trei opțiuni, deci). Îți pot spune dinainte că toate alegerile sunt grele și vei avea motive de regret în oricare din situații. Poți vorbi și cu el și chiar este de dorit să-i spui despre fricile tale, despre nesiguranța ta, despre cum te-ai simțit când ai aflat și despre cum și-ar dori el să facă persoana pe care o iubește să se simtă și despre ce ar simți viitorul copil știind cum tatăl lui se comportă față de mama lui? Cum și-ar dori el să fie relația dintre voi?

  • Ioana spune:

    Bună ziua ! Am o relație de 5 luni iar de ceva timp iubitul meu este altfel , deoarece îmi spune că trebuie să învețe , vrea ceva bun pentru el ,etc . Ideea este că și eu am de învățat dar nu îl neglijez , iar eu oarecum mă simt uneori neînțeleasă,singură ,dezamăgită… Ce aș putea să fac în situația aceasta ?

    • Sorin spune:

      Greu de spus dacă se apropie finalul sau chiar are de învățat. Stabiliți împreună cât timp să vă dedicați vouă, astfel încât să nu aveți așteptări frustrante. Și, în rest, găsiți alte lucruri de făcut care să vă ofere independență.

  • Eu as vrea sa își schimbe comportamentul asta ,dar am stat și m.am gândit că poate este și vina mea , pentru că femeia trebuie sa l domolească pe bărbat . Am citit articole gen ,, oferă iubire fara sa te aștepți să o primești înapoi ” , vreau o skimbare și asta o pot face doar eu. Am inceput sa fiu mai drăgăstoasă cu el și să ma port frumos și am văzut că are nevoie de asta . Printre atâta stres la mine trebuie să găsească liniștea și iubirea și apoi să vad rezultatele. Va mulțumesc

    • Sorin spune:

      Opțiunea 1, deci! Este, probabil, cea mai dificilă, așa ca felicitări! Ai observat, poate, că eu am spus s-o accepți și „asta este”, însemnând să oferi iubirea „fără să te aștepți s-o primești înapoi”. Dar știu că aștepți rezultate; e foarte greu să nu… Capcana este să-l învinuiești dacă nu se arată sau nu se păstrează rezultatele pentru că poate acum simți că „te sacrifici”. Cheia este să o faci pentru că te simți tu mai bine; că-ți este ție mai bine să accepți lucrurile. Să cauți echilibrul în tine, nu să joci „te-am prins ticălosule” (vezi pe net ce înseamnă acest joc din Analiza Tranzacțională). Toate bune!

  • Izzabella spune:

    Va multumesc inca o data pentru tot ce mi-ati scris! Aveti perfecta dreptate, va trebui sa imi acord timp si sa iau o decizie cat mai buna pentru mine, pentru restul vietii mele. Numai bine va doresc!

  • Izzabella spune:

    Buna ziua,
    Va scriu in speranta ca imi mai lamuresc niste raspunsuri pe care nu am curaj sa mi le dau singura.
    Sunt inca in soc dupa ce am descoperit ca sotul meu a mers cativa ani la prostituate, am cateva dovezi ca s-ar fi oprit din aceasta activitate de vreo 2-3 ani, el insista sa ma convinga ca a fost doar o faza trecatoare, sa isi dovedeasca ceva lui si altor barbati, dar a trecut peste si imi va fi toata viata fidel. Asta ar fi fost la el criza varstei a doua, numai ca lui i s-a intamplat in jurul varstei de 35 de ani. Dupa ce am aflat, l-am confruntat, a negat tot, apoi usor usor a inceput sa recunoasca putin cate putin, voia sa mearga chiar la biserica sa jure ( ulterior imi spunea ca ar fi mintit doar un lucru sau doua, numai ca eu nu am fost de acord sa mergem acolo, stiind ca el ar putea minti). Problema mea este de fapt ca am mereu senzatia ca mai minte/ascunde ceva, si faptul ca mi-a zis la un moment dat ca ar trebui sa fiu fericita ca nu a fost implicat intr-o relatie extraconjugala, doar sex platit, nu e asa grav in mintea lui. Mi-e teama ca il iert si cand va avea ocazia sau pofta va face din nou la fel.
    In plus a facut sex oral doar neprotejat, ma gandesc si la riscurile in ce priveste starea mea de sanatate, deocamdata sunt bine..In acelasi timp nu imi imaginez viata fara el, mi-a spus la un moment dat o terapeuta (unde am fost doar 2 sedinte din pacate) ca as fi de fapt dependenta de el emotional. As putea sa ma intretin singura dar nu concep sa traiesc de acum fara el, anul asta implinesc 20 de ani de cand m-am indragostit de el.
    Ma puteti ajuta cu un sfat, va rog mult? E posibil sa fie intr-adevar o faza sau in general oamenii nu se vindeca de asa ceva? Am uitat sa va spun ca acasa primea tot ce isi dorea, nu s-a pus problema sa refuz vreo dorinta a lui in pat,teoretic nu avea motive sa mearga la alte femei.Nu stiu ce sa mai cred.
    Va multumesc din suflet pentru raspuns.

    • Sorin spune:

      Evoluția se întâmplă atunci când ceva foarte dureros ne marchează viața și ne forțează să învățăm și, uneori, nici atunci… Soțul tău nu cred că a suferit suficient să nu se mai ducă la prostituate… s-ar putea să se mai întâmple. De asemenea, senzația că ascunde ceva este foarte (foarte) probabil să fie adevărată. Faptul că își caută scuze și motive pentru tine să te bucuri, nu sunt semne ale remușcării. Lucrurile sunt cu atât mai complicate cu cât dacă nu-l crezi că a renunțat și-l acuzi sau bănuiești că încă face asta, îl vei împinge să facă asta… Cât despre faptul că-i ofereai tot ce-și dorea, asta nu-l face să nu caute. Nu este legat aproape în niciun fel de comportamentul tău. Dacă-i ofereai sau nu sex oral, să zicem, atenție, iubire, mâncare seara, masaje… orice, nu l-ai fi putut opri. Pentru că nu ținea de tine. Poate dacă chiar te despărțeai și venea după tine și se chinuia mult să vă împăcați, poate realiza cât de importantă este această relație pentru el și se gândea serios să se oprească. Altceva ce poți face (dar nu poți face decât dacă ești dispusă să pierzi relația), dacă s-a dus la prostituate cu anturaj, este să-i ceri să nu se mai întâlnească cu ei, cu prețul relației. Dacă nu are un anturaj și se duce singur și nu concepi să te desparți, te poți adapta la acest risc, folosind prezervativ, cel puțin. Dar, dacă faci asta, cum spuneam, îi vei prescrie să meargă și mai mult… Îmi pare rău, nu sunt soluții simple. Iar dacă îl convingi să mergeți la terapie de cuplu, va face tot efortul să-ți arate că este inutil și va minți în continuare, scopul lui fiind nu să evolueaze, ci să nu fie prins. Am avut un astfel de soț la un moment dat și n-a fost niciun progres. Așa cum și-a și dorit, de altfel… Un alt lucru pe care l-ai putea face, iarăși cu riscul despărțirii, este să găsești un punct sensibil de-al lui pe care să și-l asume dacă face asta iar – de exemplu să te culci și tu cu altcineva. Desigur asta îl va face să ascundă și mai mult, dar riscul suferinței îl va ține mai blocat. O altă variantă este să-l inviți să-ți spună orice și să nu-l judeci, dar, iarăși, din experiența mea, progresul va fi foarte, foarte lent… Viața ta nu este ușoară. Poți lua orice decizie, oricât de grea, pentru că oricum va durea. Gândește-te nu la cât suferi azi, ci ce fel de decizie (cu durerea aferentă) este mai profitabilă pe termen lung…

  • M.N spune:

    In vara o sa dam bacul (eu impreuna cu iubitul meu).Avem 3 ani de relatie … in ultimul timp eu am nevoie ,mai multa de afectiune,iar el este din ce in ce mai stresat cu bacul… ce pot sa fac? nu mai suport sa ma cert cu el… am uitat sa specific.. ne certam in fiecare zi…

    • Sorin spune:

      Ați putea începe cu a vorbi și a stabili ce-și dorește fiecare de la relație. De exemplu, ca să aveți mai mult timp de calitate, poate mai puteți reduce cantitatea (să vă întâlniți și să vorbiți, chiar, mai rar). Dacă nici așa nu primești mai multă afecțiune, poate poți s-o primești de la altcineva (gen prietene, familie). Dacă nici asta nu duce la o soluție și discuțiile nu mai sunt productive, dar știi că relația este ok și ai vrea să dureze, puteți lua o pauză cu totul, până la bac (este foarte probabil, însă, să nu mai vreți să vă împăcați atunci, să fi găsit pe altcineva între timp, să vă împăcați și să reveniți la ce aveți acum…) sau să o încheiați pur și simplu. Poate atât a putut duce. V-ați combinat când erați la o anumită vârstă mentală, să zicem, ați crescut semnificativ, că așa se crește la acele vârste și acum nu mai sunteți la fel de compatibili… Dar, cine știe, poate doar trece prin ceva dificil și poate este timpul să învățați amândoi cum să treceți prin ceva dificil într-un mod în care să nu fiți foarte dificili cu partenera/ul. Poate reușiți să vă întâlniți la mijloc…

  • andreia spune:

    Buna.
    Am 42 de ani. Acum un an m-am separat de tatal copilului meu, dar suntem in continuare doi parinti pt el. Relatia noastra nu mai mergea de mult timp, am decis de comun acord ca e mai bine asa.
    Sunt o femeie cu studii superioare, stabila financiar pe cont propriu, cu simtul umorului, si-in general- bine infipta cu picioarele in pamant. Aceasta a fost o “introducere de prezentare” 🙂
    La cateva luni de la separare am cunoscut un barbat CASATORIT si cu copil, cu care a fost un fel de coupe de foudre. Ne-am vazut -din prisma unui proiect- de cateva ori timp de 2 luni. Chimia a fost/ este reciproca. Declarata din ambele parti. Initial ne-am propus (el a propus, eu am acceptat fara nicio pb cu situatia lui/a mea) sa ne vedem. Nu am reusit. Motivele…hm..aparaent lipsa de timp sau de sincronizare. (joburi solicitante amandoi, familii amandoi)
    Dar am continuat sa vb. La nivelul comunicarii am avansat, in sensul ca vb despre orice, ca si cum ne stim de o viata.
    Evident ca..m-am implicat mai mult decat era cazul.
    Lucru destul de “ciudat” daca tinem cont de faptul ca nu ne-am vazut de 6 luni si ca nu s-a “consumat” nimic altceva intre noi.
    Am avut cateva discutii pe subiectul ..sex, de fiecare data el este cel care ..proneste cu elan pe subicet, apoi pune frana.
    M-a ametit total. Stiu ca dorinta este, dar stiu si ca ratiunea este mai puternica. Ceea ce nu e cazul la mine, caci eu as ignora tot ce striga ratiunea in mine:)
    Am decis sa imi iau distanta, i-am cerut sa imi spuna sa-l las in pace (da, stiu, nu asta era ideea cea mai buna..) pt a ma ajuta sa ies. Mi-a zis ca nu poate sa spuna asta.
    Nu ma mira, caci nu vrea asta, dar nici nu va face nimic in directia dorita de mine.

    Stiu ca voi iesi..daca sunt lasata asa…dar ..va suna ciudat: NU VREAU sa ies. Nu sunt obisnuita sa nu obtin ce doresc (oribil suna, nu-i asa?) si nu vreau sa nu obtin ce imi doresc. In acest caz..sex. cu el.
    Nu, nu vreau familie cu el, repet, fiecare dintre noi are una.

    Mi-e clar ca..trasnmit presiune catre el..si ca asta l-a cam pus in stand by. Dar nu am varsta si nici dorinta de-a poza in ceva ce nu sunt..nu am chef de “tehnici de manipulare” (pe care, de altfel, le stapanesc f bine si le-as putea folosi, dar NU VREAU!)
    Presimt ca imi veti recomanda terapie serioasa…:)
    Sau nu?

    • Sorin spune:

      Terapia serioasă nu strică niciodată, dar este nevoie de ceva mai simplu… deși foarte greu. Ai (sper că ești ok cu „tu” – mi-am propus să semăn egalitatea pe care o proslăvesc vorbind cu „tu” cu toată lumea de aici – în viața reală mi-e mai greu…) investit mult timp și multe eforturi în această direcție și, ca o persoană care joacă poker și tot pierde mână după mână, ești determinată să pierzi tot sau să câștigi. Nu te poți ridica de la masă fără o finalizare. Dacă vrei să faci asta, să mergi până se termină într-un fel sau altul… este ok. Este doar un mod de-a trăi viața. Nu este nimic în neregulă. Da, poate insistența ta să aibă repercursiuni asupra familiei și copilului lui, dar… dacă ți-asumi asta… o poți face. Dacă ar fi prima oară când își înșeală soția sau dacă este prima oară după ce a promis că nu se mai întâmplă este… cam nasol. Suferința creată de această aventură va fi destul de mare. În familia ta, nu datorezi nimănui să nu te culci cu cineva, aici ar fi ok. Dar, aș spune că ai fost afectată de separare mai mult decât vrei să crezi. Îți place să te simți în control și încerci să te convingi că încă ești în privința relațiilor. Dar te simți neputincioasă și furioasă că lucrurile nu ies, de aceea nu poți să pleci de la masă. Nu vrei să rămâi cu adevărat singură, nu vrei să nu vezi pe cineva la orizont. A fost o perioadă așa de curând, dar te-ai convins că va fi altcineva, că nu trebuie să disperi, dar acum simți că, cel puțin, durează mai mult decât ai așteptat. În aceste 6 luni te-ai mai uitat și după alți bărbați, dar n-ai găsit pe cineva în care să se activeze ceva și de aceea ai tot revenit la el. Încerci să te prinzi de cineva și el este singurul la îndemână. Poate vei reuși, dar ai o oportunitate acum să te scufunzi în singurătate pe care, dacă o ratezi, va reveni iar și iar. Nu o poți evita. Va fi mereu chiar în spatele tău. Te poți întoarce și o poți înfrunta. E ok să fii singură. Află cum. Nu te grăbi să mă contrazici. Nu trebuie să-mi demonstrezi nimic. Observă doar ce simți. Observă durerea de sub suprafață și invit-o în viața ta. Într-o terapie ai face mai bine față gândurilor dureroase care vor veni în acele momente vulnerabile. Despre valoarea ta, despre sensul tău în viață, despre iubire… Vezi prin articolele mele poate găsești ceva util pentru tine. Mult succes!

  • Buna ziua nu știu ce să mai cred, soțul meu se enervează pe mine din orice și daca i zic ceva nimic nu i convine e tot timpul irascibil , uneori mă jignește și ridica mana la mine, cu copilul de joacă când și când mai mult se joacă pe telefon. Iar dacă îi zic că are pe alta face scandal mă face proasta. De multe ori spune că ie dor de vremurile când era singur venea acasă când vroia la ce ora nu conta . Iar partea cu dragostea așteaptă să vin eu mereu la el la început nu era așa. Ce mă sfătuiți să fac ? Oare are pe altcineva în viața lui ?

    • Sorin spune:

      Indiferent dacă are sau nu, important este dacă aceasta este relația pe care o vrei; sau măcar dacă este suficient de bună. Cum bănuiesc că răspunsul este „nu”, opțiunile sunt 1) să accepți pe deplin și asta este, 2) să îî explici ce-ți dorești și cum viața ta (unică și scurtă, ca a tuturor) ai vrea să ți-o trăiești într-un mod mai plăcut (așa cum ne dorim toți), 3) să accepți situația și să faci ceva pentru tine, astfel încât să nu ieși din relație, dar nici să nu aștepți de la el lucruri. Varianta 3 sună cel mai bine, sunt convins, dar în curând va duce unde te afli deja… Varianta 1 este greu de obținut. Șansele cele mai mari sunt să lupți pentru ceea ce meriți. Pe de altă parte, tu știi ce valorează mai mult. Poate preferi ce ai acum decât să riști și să rămâi singură (că există acest risc). Riscul să ajungi la cineva alături de care să suferi și mai mult nu există, pentru că, dacă ar fi așa, ai ieși din relație iarăși. Nu contează de câte ori ieșim, așa cum nu contează de câte ori încercăm ceva până ne iese. Important este să ne iasă. Rezumând, nu contează dacă are pe cineva, contează că nu ești fericită (nici măcar în vecinătatea acestui sentiment). Ce comportament al lui ți-ar îmbunătăți situația? Este dispus să-l facă? Ce ești tu dispusă să faci pentru a-l obține? Ce ești tu dispusă să faci dacă nu-l obții? Nu trebuie să-mi răspunzi, evident, doar fă-o.

  • Mă ia dureri de cap nu am pe nimeni. Nemernicul de tatăl meu Ilie V. Ilie din Râmnicul Vâlcea ma dat spre Afoptie la Protectia Copilului Râmnicu Vâlcea. Ca prin urmare Protecția Copilului când adoptă pe un copil înfiază mai multi și îi baga într-un centrul de Plasament și vorbeste cu angajați de-ai lor ca sa îi Injecteze cu niste Substante si se folosește după urma unui copil îl baga apoi pe grad de Handicapat.E pentru aia ma inervez eu si ma ia și lumea de prost ca la ce sa am eu bani casa familie nar vrea lumea ca să nu-mi refac eu viata să-mi fac și control ca sa am și bani

    • Sorin spune:

      Viața e grea. Ce ai putea tu să faci să-ți fie mai ușoară? Nu este nevoie să răspunzi. Află ce și pune în practică. Nu aștepta să se îndrepte, vei avea mult de așteptat… Poate este ceva ce ai încercat, poate ceva nou… În ce condiții te simțeai mai bine în trecut? Poate poți să ai mai mult acel ceva în viața ta.

  • Suciu spune:

    Baiatul meu, 33 de ani se afla intr-o relatie cu o fata de 25 de ani, foarte dezechilibrata, irascibila, certareata, insensibila, il jigneste, ii vorbeste in doi peri, in sila, nu il iubeste, sta cu el doar pentru ca nu are unde sa se duca, neavand bani. A schimbat intr-un an 11 servicii. El nu este plimbaret prin femei, nu cauta, o accepta din teama de singuratate. Eu nu pot sa scriu succint, pentru ca viata unui om, nesansele, problemele nu se pot descrie in cateva cuvinte. ce am scris in email este detaliat si elcvent pentru cine are rabdare sa citeasca tot, dar doar asa, prin detalii, se pot da sfaturi exacte. Diagnosticul nu se pune pe lucruri prezentate succint. Dar poate ca dumneavoastra reusiti.

    • Sorin spune:

      Mi-am făcut o idee și îmi pare rău fiindcă o să fiu acid… sper eu, într-un mod constructiv. Aș începe cu a spune că „băiatul dvs” este cu exact fata pentru care este pregătit. O fată care îi desconsideră alegerile, care îl tratează ca pe un copil care greșește, care nu știe să fie bărbat… care seamănă cu cealaltă femeie din viața lui pe care o iubește mult… (sper că v-ați prins, despre dvs vorbesc). Dar e ok! Nu vă supărați pe mine, sunt convins că aveți cele mai bune intenții, că vreți să aibă ce poate avea mai bun în viață, doar că în acest fel îl programați să fie sub papuc, să nu facă nimic el însuși, să decidă alții pentru el. În general, ca cineva să fie motivat pentru o schimbare, trebuie ca lucrurile să stea rău pentru acea persoană și, mai ales, să nu se schimbe pentru că-i cere cineva (toți avem orgoliu). Este ok să ni se spună care ar fi calea (cum fac eu acum), dar nu să pun și presiune. Depinde de fiecare dacă vrea să treacă prin efortul schimbării.
      Vestea bună este că nu este efortul dvs. Nu trebuie să faceți nimic, chiar să faceți mai puțin. Deja v-ați făcut treaba! Este adult, este într-o relație, este timpul să-și asume propria viață. Dacă vreți să-l învățați o ultimă lecție, este independența, oferindu-i-o. Puteți începe cu a-i accepta decizia, a înțelege că suferința este calea către evoluție și că ar fi un lucru nu foarte educativ să i-o luați (un părinte bun pregătește copilul pentru drum, nu drumul pentru copil). Nu-i mai spuneți „băiatul meu” (de aceea am pus ghilimele la începutul mesajului); Îi puteți spune pe nume, pentru că nu vă mai aparține (nu v-a aparținut niciodată, realist vorbind – este o ființă conștientă, un subiect, nu este ceva de aparținut), este o altă persoană egală, un alt adult cu propriile decizii de viață pe care ar fi minunat să le acceptați și să vă întrebați cum vă puteți face propria viață mai bogată, astfel încât să vă implicați mai mult în ea (cu aluzia „și mai puțin în a altora”). Nu o luați în nume de rău. Sunt convins că v-a plăcut să fiți mamă și vă este greu să renunțați la asta, dar toate se sfârșesc. Și (poate cu excepția morții) mai toate sfârșiturile sunt un nou început.

  • Iris Covrig spune:

    Buna ziua! M-a confrunt cu o problema de care nu prea pot sa scap. De câțiva ani m-am schimbat. M-a comport mai urat cu cei dragi,simt ca nu am niciun prieten și ca toți îmi sunt dușmani, și simt ca nu regăsesc omul bun ce am fost odată. Tot îmi spun in cap “nu mai sunt cine eram”. M-a puteți ajuta cu o părere?

    • Sorin spune:

      Nu este relevant că „te-ai schimbat” (între ghilimele pentru că noi nu suntem comportamentul nostru – vezi articolul „Cine suntem noi?”) cine ce comportament vrei să ai. Scopul nu este să rămânem cine eram odată, ci să fim o versiune cât mai bună a noastră, să fim o persoană pe care noi am admira-o… poate pui și niște veganism în rețetă 😉 Poate filmul Earthlings ajută la decizie.

  • Buna ziua!Am o relatie de 1 an si 5 luni.De vreo 5-6 luni numai e totul cum era la inceput..si doamne..plang de fiecare data cand imi aduc aminte de toate surprizele frumoase,de ensibilitatea care o avea el la inceput,plangea pt mine din orice,renunta de multe ori la dreptatea lui sa ma vada pe mine fericita,plangea pe umarul meu cand il suparam cu ceva.Imi aduc aminte ca purtasem o bluza mai decoltata si facusem un live pe fb.Asta pe la vreo 3 luni de relatie ..si a plans foarte mult.Nici un om inselat nu ar fii plans cat a plans el.Nu stiu..imi lipsesc enorm momentele alea..a observat si el ca avem probleme.Aseara i am spus ca ne despartim,dupa o cearta,pentru ca numai suport sa imi aduc aminte mereu..Credeam ca toata viata o sa fie magica ca atunci.Cand inima mea era fericita in orice moment…I-am spus si chiar am insistat.Azi dimineata mi-a dat mesaj ca sa ne impacam ,ca o sa ne revenim pentru ca ”iubirea noastra e cea mai mare”.A mai spus si ca motivul racirii lui a fost,deasemenea,racirea mea.Dar eu nu prea am observat asta…Seara insa spusese ca crede ca numai e asa indragostit,in urma intrebarii mele ”Mai esti indragostit ca atunci?”Nu stiu ce sa fac,imi doresc din suuuflet sa fie totul ca atunci.Nu pot sa pierd iubirea asta..nu pot pentru ca nimeni nu va mai fii asa.Nu pot sa stau fara el mai mult de o zi.Vreau sa fiu eu ca la inceput.Cum sa fac sa ma redescopar?Va rog mult…simt ca ma duc incet-incet..

    • Sorin spune:

      Din păcate timpul trece doar într-o direcție. Acea situație a fost concluzia unor concepte despre viață pe care le-a avut fiecare la momentul respectiv. Am ați ajuns la concluzii noi despre viață și nu se mai poate merge înapoi. Nu putem să ne dezvățăm să citim. Fără să fiu critic (deși o să pară că așa sunt), aș spune că relația voastră era bazată mai mult pe manipulare și presiune. Doar că asta vă oferea un sentiment de importanță, de valoare, că se străduiește celălalt. Acum pare să vă fi săturat de aceleași jocuri. Cel puțin în cazul lui… Poate ar fi cazul să vorbiți deschis despre ce așteptați de la o relație. Despre de ce era important comportamentul lui atunci. Ce însemna pentru tine când el plângea? Ce vroia el să-ți transmită, de fapt. Aș spune că erați amândoi în nesiguranță, că nu erați mulțumiți de celălalt și vă era frică să-i spuneți direct și atunci îl presați să se schimbe, dintr-o perspectivă de victimă – ca și cum celălalt este agresorul că nu se schimbă… Nu te gândi că aceste acțiuni de manipulare au fost conștiente. Chiar n-au fost! Sunt doar elemente comportamentale pe care le aplicăm orbește (inclusiv eu) în încercare disperată și perfect naturală să ne fie bine, să nu suferim, să primim iubire și tot așa. Dar poate dacă vorbiți despre asta, despre ce vă doriți, de fapt, unul de la celălalt. Nu ca el să fie o victimă asupra căruia tu să ai putearea, ci o valorizare a fiecăruia. Ideea e, cum spuneam, că nu vă mai puteți întoarce acolo. Poți reveni la aceleași stări cu altcineva, dar ai rata o lecție de maturizare la care vei ajunge iarăși, inevitabil. Pentru că aici duce acest drum. Îmi pare rău dacă ai simțit acid din răspunsul meu. Este ok să mă urăști (așa am făcut și eu la prima revelație), dar nu nega complet. Observă! Poate ceva din ce ai citit aici rezonează cu realitatea observată și asta te va ajuta să faci un pas către o nouă formă de iubire. Una care nu va mai fi la fel de intensă, dar cu mult mai puțină suferință. Pentru că, dacă ar fi să fii sinceră cu tine, ai observa că te-ai hrănit cu durerile din această relație. Dacă nu-ți este evident, recitește ce ai scris și observă de unde trăgeai o mare parte din beneficii. Nu este necesar ca celălalt să sufere pentru noi ca noi să fim valoroși. Dar mulți am crescut cu aceste așteptări și ne vine să-i testăm pe ceilalți (cum a fost această amenințare cu despărțirea). Dar testare, înseamnă uzură. Un obiect rezită mai bine dacă-l prețuiești, nu dacă-l tot testezi în condiții extreme…

  • Liliana spune:

    Buna ziua, cind sint un pic mai bine ma suna si nu imi vorbește de momentele frumoase petrecute împreuna si numai de parintii lui, si cunoscându-i stiu cum sint ma deranjează ( exemplu: au crescut o fata de la virsta de 9 luni era la fata de fosta lui nevasta, dupa divorț cum el a adoptat copii ei nu i-a vrut cu ea, si la 16 ani fata s-a îndrăgostit si bunici nu vroiau sa o lase nici macar la poarta sa stea de vorba cu băiatul acela, zicea ca e femeie ușoară ca maica-sa si atunci fata a vrut sa plece sa stea cu mama ei cum era deja mare, si in ziua ce a iesit pe ușa iau zis ca acolo nu poate sa mai intre, cind vine sa-l vada pe fratele ei trebuie sa sune si sa iasă el in strada) de aceeea vreau sa zic sint oameni batrini am încercat sa ii ajut si sa fac tot posibilul dar daca nu faci tot cum vor ei nu mai poti vorbi cu ei. Intr-o zi m-au tratat rau fara dreptate, caci curățăm piscina si a venit urlindu-mi caci nu trebuie sa o fac eu si băiatul lor, dar daca eram o familie si el era la munca am vrut sa-l scutesc, vroiam sa le explic si nu ma lăsau sa vorbesc numai urlau intr-una, atunci fiind straina m-am dus in camera mea, am stat acolo 3 zile fata apa si mincare pina am putut sa ma intorc acasa, dar ma doare mult ca el nu a facut nimic, singurul lucru a chiamat familia mea sa ma sune sa ma consoleze. Parintii lui merg aproape in fiecare zi la biserica, tatăl chiar cinta si in cor, daca sint oameni cu credință de ce nu nu au vreo legătura cu familia lor, chiar cu frați nu vorbesc sau au murit si nu au fost la înmormîntare. Din Septembrie nu mai stam împreuna, acum sint cu depresie si ensietate in loc sa ma ajute cu vorbe bune ma suna sa imi facă si mai rau. O zi buna si plină de soare

    • Sorin spune:

      Cu doar câteva întrebări în urmă și-a mai exprimat nemulțumirea o fată față de părinții partenerului. Poate te ajută ceva de acolo. Ideea e “Zoe fii bărbată”. Ia controlul vieții și cum nu este la fel de ușor pe cât este de zis, ședințele de terapie te pot ajuta în acastă direcție…

  • Maria spune:

    Buna,relatia actuala nu este din obligatie, tin la el, dar nu pot spune ca il iubesc, cel pe care il iubesc e defapt prietenul meu cel mai bun,el vrea sa fie cu mine si eu cu el. Ma voi desparti de cel cu care sunt, dar sper sa nu il ranesc , nu vreau asta, este un om bun si merita sa fie fericit.

  • Maria spune:

    Buna ziua, ma numesc Maria. Am o problema putin delicata, eu sunt impreuna cu un baiat de 3 luni , dar de mult timp eu si prietenul meu cel mai bun suntem indragostiti unul de celalalt, initial l-am refuzat si am spus ca nu putem fi impreuna de teama sa nu il pierd daca nu ar merge relatia propriu-zisa, dar acum suferim amandoi. Ne iubim tare mult si sincer nu stiu ce decizie sa iau, si daca voi fi cu el, cum sa ma despart de cel cu care sunt acum fara sa il ranesc? Va multumesc anticipat

    • Sorin spune:

      Relațiile n-ar trebui ținute din obligație, dacă nu ești încântată de relația acutală, o poți încheia. Nu prea ai ce face să nu-l rănești pe celălalt, dar e ok. Va trece peste. Pe termen lung îl va afecta mai tare să știe că persoana de lângă el visează să fie lângă altcineva. Pentru viitor, este util să încerci mai întâi să menții o relație, decât să o stingi, dar depinde cât de aproape te simți de partener. Dacă acum simți că este un obstacol… nici el nu cred că vrea să fie asta…

  • Liliana spune:

    Am avut o relatie cu un bărbat italian, stăteam împreuna cu parintii lui dar lucrurile nu mergeau bine pentru faptul caci ei vroiau sa controleze totul si pe mine ma considerau ca si o servitoare nu ca pe o nora, noi de iubim dar el zice ca nu își poate părăsi familia pentru ca ii este dator ca l-au ajutat, chiar l-au amenințat caci daca pleaca cu mine pentru ei este mort, eu sufăr enorm de aproape un an ce as putea face sa schimb ceva ( cu parintii lui nici nu se poate avea o conversatie

    • Sorin spune:

      Suntem pe atât de puternici pe cât de pregătiți suntem să pierdem anumite lucruri. De exemplu, dacă vrei să rămâi în relație cu orice preț, vei plăti cu demnitatea și fericirea ta. Dacă să ai un anumit tip de relație este mai important decât persoana lângă care ești, atunci vei avea pretenția că lângă tine să se afle o astfel de persoană. Dacă el este acel bărbat, minunat, dacă este doar un băiețel speriat și tu ai nevoie de mai mult… nu vei avea relația pe care ți-o dorești lângă el. Dar ca un bărbat să te găsească, este nevoie să fii o femeie, adică un adult puternic, capabil să ceară ceea ce poate, la rândul ei, oferi. Altfel spus, poate te ajută să te tratezi tu așa cum ai vrea să te trateze socrii. Dacă ei îți cer ceva și ți se pare nedemn sau nedrept, poți spune „nu”. Dacă el nu poate pleca de lângă ei, invită-l la psihoterapie de cuplu (psihoterapia, de asemenea, este ce te-ar ajuta și pe tine să devii o femeie puternică) și vorbește-i despre cum te simți și află cum vede el relația, care sunt rolurile voastre etc. Terapeuta/ul va ști. Altfel, poți alege să rămâi în aceste condiții (singure ne se vor schimba decât în rău) sau poți alege să treci printr-o durere acută către o aventură nouă.

  • Ana. spune:

    Buna.am o problema.mam andragostit de vecinul meu.el fiind ansurat si cu 2 copi.si eu la fel maritata si am si 2 copii.neam andragostit unul de altu.el ami spune k ma iubeste.vorbim pe ascuns de 3 ani.dar nu am avut niciodata relatii intime.adica sa facem dragoste.pt ca ami este frica cum va fi dupa.ami pun mi si mii de antrebari.ce sa fac?oare cum fac.pe o parte stiu ca nu e bn ce am facut vorbesc cu vecinul.

    • Sorin spune:

      Relațiile au un nivel de satisfacție mediu. Dacă ar fi, să zicem, la 70%, uneori pot urca la 90-100, alteori pot coborî la 30-50, dar pe termen lung se mentin la un nivel relativ constant. Dacă la început pare să fie foarte înalt, niciodată nu rămâne la 90-100%. Intervine obișnuința, banalitatea și cineva nou ne poate activa la niveluri mai înalte decât partenerul/a. Știind asta, la cât la sută ești satisfăcută de relația actuală? Dacă nivelul este peste minimul dorit, viața ta este deja împlinită. Poți face câte ceva să-l mai ridici (sunt convins că l-ai neglijat în ultima perioadă) și să te bucuri și mai mult de viață. Desigur, există opțiunea să fii cu vecinul. Te invit să nu faceți sex pe ascuns (tu ai putearea; noi bărbații stăm rău la asta). Dacă vă hotărâți să fiți împreună, anunțați-vă partenerii, despărțiți-vă de ei și apoi puteți fi împreună. Dacă este o iubire atât de puternică, de adulți responsabili, conștienți de consecințele acțiunilor lor, acesta este drumul pe care se merge. Nu este nimic în neregulă cu a fi o iubire adolescentină, pe ascuns (de „părinți”), dar acum, față de atunci, aveți mult mai multă putere și impact asupra altora și este nevoie de mai multă responsabilitate. Oricum, felicitări că nu ați făcut sex! Asta va cântări cel mai mult dacă partenerii vor afla. Prin urmare, ce poți face acum? Să iei o decizie clară și să acționezi în direcția pe care ți-ai stabilit-o. Nu trebuie să o iei singură; o puteți lua împreună.

  • Ioni spune:

    Buna , am o nelămurire si as fi bucuroasa dacă m-ați putea ajuta. Sunt despărțită de 5 ani de tatăl copilului meu , chiar dacă am trecut prin foarte multe momente dificile din cauza lui am decis sa rămânem intr-o buna relație pentru copilul nostru. Ne auzim des la telefon si ne vedem cel puțin o data pe săptămâna dar nu avem nici un fel de discuții decât in legătura de copil . Ceea ce nu reușesc sa înțeleg , cum? Si de ce? Presimt mereu cu câteva minute înainte ca ma va suna sau ca ne vom întâlni … chestia cea mai strana e ca acum câteva zile in urma am început sa am o presimțire ciudata sa ma simt rău la stomac tip fluturi si sa îmi treacă in câteva clipe mii si mii de imagini cu fostul meu si cu actuala lui iubita . Dupa putine minute știam ca actuala iubita a lui a născut . Dar nimeni nu mi-a zis nimic si a doua zi am aflat ca era adevărat , între orele la care eu mam simțit stran ea a născut .. ce legătura am eu cu asta sau de ce mi se întâmpla asa ceva ? Sa presimt ca iubita lui a mers la spital sa nască ??

    • Sorin spune:

      Există niște studii în acest domeniu (al fenomenelor psi). Dar, după cum sunt convins că știi, există o controversă. După părerea mea, cei care nu cred în ele fac un efort susținut să închidă ochii la ceva ce este destul de frecvent în toate culturile. Cu atât mai mult cu cât n-am prea cunoscut persoane care să nu aibă deja-vu-uri. Revenind, studiile au punctat, într-adevăr, că aceste legături sunt susținute de atașamente emoționale. Deci, de ce experiența ei? Cel mai probabil punctul de acces în relația lor este fostul partener și susceptibilitatea ta la a primi informații de acest gen. Poate și el este mai susceptibil și a înlesnit trecerea experienței… N-aș ști să zic ce poți face să blochezi asta… Aș spune să o preiei ca pe orice fel de informație care vine spre tine. Dacă nu-ți este utilă, permite-i să treacă mai departe și urmărește-ți scopurile…

  • Roda spune:

    Buna seara. In decembrie am cunoscut un tip . M-am indragostit de un baiat cu 2 ani mai mic ( are 20 de ani ) , pentru el a fost o joaca , el tocmai se despartise de iubita sa si a suferit enorm si de atunci a zis ca nu doreste sa mai aiba nimic serios . A venit la mine acasa si a incercat sa se culce cu mine , eu fiind virgina am refuzat,el intelegand. Dupa cateva zile de cuvinte frumoase si veniri la mine mi-a zis ca nu putem fi impreuna pentru ca el in acest moment nu isi doreste o relatie serioasa si vrea numai sa se distreze si ca eu nu merit sa sufar,ca nu vrea sa isi bata joc .De cate ori iesim , iesim mai multi ,eu, el si prietenele mele,lucru care nu mi-a placut foarte mult,dar am acceptat,el argumentandu-mi ca daca ar iesi numai el cu mine eu as interpreta ca suntem impreuna ,desi dupa acele iesiri venea si dormea la mine si incerca anumite lucruri.A venit la spital cand m-am operat,a facut cunostinta cu mama,dupa cateva zile nu m-a mai cautat 2 saptamani , m-a durut enorm , intr-o zi i-a trimis o poza cu el si o tipa,sarutandu-se,unei cunostinte,poza care a ajuns la mine , el imediat m-a sunat sa ma intrebe daca acum il urasc si daca mi-am dat seama ca e un nenorocit,lucru pe care nu l-am putut face,mi-a zis ca el nu e de durata si ca nu vrea sa ma faca sa sufar,m-am apucat de sala pentru el ,dar nu mi-a facut niciun compliment cand au inceput sa se vada rezultatele,in schimb persoanelor comune le-a spus asta si ca incep sa arat in proportie de 40% precum si-ar dori el,ca daca ar continua iar sa se apropie de mine eu as renunta la sala,de ziua lui mi-a facut cunostinta cu prietenii lui,toti credeau ca sunt prietena lui,chiar am crezut ca va fi bine din moment ce m-a chemat la party pe mine si nu pe fata respectiva,el facandu-mi complimente de fata cu amicii lui.Cand l-am intrebat daca tine la acea fata,mi-a zis ca nu,ca doar se distreaza,ca acea fata e copila ,ca o sa vada intr-o zi cum e el si ca pentru el e o distractie si ca poate peste o perioada va fi totul bine intre noi doi ca acum are cateva lucruri de rezolvat si ca eu sunt foarte geloasa si posesiva desi nu suntem impreuna,lucru care il sperie, ca eu merit ceva mai bun , ca el nu e de durata . Mi-a povestit despre familia sa , despre tot ce a patit el rau si m-am apropiat enorm si el a vazut asta .In momentul de fata tin enorm la el ,dar nu stiu ce sa fac,de ce se joaca cu toate?Stateam impreuna in pat si imi arata conversatiile cu altele ,cum le “vrajeste” si ca sa apreciez ca e langa mine acum si ca nu e la ele. Ce imi sugerati sa fac?Nu pot sa renunt atat de usor la el.

    • Sorin spune:

      Nu ești în control. Nu contează ce spun eu sau alții. Vei trece prin asta. Vei încerca să nu faci sex cu el și el va încerca să facă sex cu tine. Din păcate nu te iubește nici pe tine, nici pe celelalte. Se bucură de ce-i permit ceilalți. Sunt șanse minime să-l cucerești. Dar te poți bucura de timpul în care îți oferă atenție…

  • Popescu Corina spune:

    Buna ziua! Am si eu o problema. In ultima perioada am avut o poveste de dragoste de 1 an si jumatate cu un barbat pe care il iubesc inca… Si el dupa ceea ce facea pentru mine cred ca ma iubeste. Dar a fost foarte ciudata aceasta poveste a noastra care a inceput f f frumos si pasional si in ultima periada s-a ajuns la injurii si mari si multe jignit cand se certa cu mine . Cand ne impacam era lapte si miere el fiind cel care venea la mine de fiecare data. Incerc sa ma rup de el dar nu reusesc. acum sunt intr-o periaoada in care ne-am despartit deoarece ultima data a fost ceva fosrte urat cu jigniri la adresa fratilor mei cearta mare chiar si cateva imbrancituri. de aceea am hotarat sa ma despart de el lucru care l-am facut de foarte multe ori dar venea si ne impacam iar si iar si iubindu-l ne impacam. Acum insa vreau sa ma lase in pace. M-a cautat de doua ori acasa la mine si nu a fost nimeni acasa. Eu locuind singura nu am fost acasa.Mi-a spus asta un vecin. Este un tip foarte periculos.Dar acum vad ca s-a linistit nu m-a mai cautat nici la job niciunde. La telefon nu ma poate cauta deoarece am toate apelurile care nu le am in agenda la respinse. Site-uri de socializare nu folosesc. Credeti ca ma va lasa in pace pentru ca daca va renunta la mine ne va fii bine amandurora.Ne-am linisti si ne-am vedea de viata noastra fiecare.

    • Sorin spune:

      Am răspuns la o situație similară câteva mesaje în urmă. Vezi poate te ajută ceva de acolo. Altfel, se va mai gândi la tine și poate vor mai fi dăți când te va mai căuta fizic, dar treptat se va răci pentru că ai făcut să fie un efort mare. Depinde, de suportul pe care îl găsește el – ce-i spun prietenii, dacă găsește o altă relație etc.

  • NELU spune:

    AS VREA SA STIU DACA PERSOANA CARE PLATESTE PENSIA ALIMENTARA ARE TREI COPII ACASA PLATESTE MAI PUTIN CHIAR DACA EL IMPLINESTE 18 ANI VREAU UN RASPUNS?

    • Sorin spune:

      Nu mă pricep la aspecte legale. Va trebui sa vorbiți cu un avocat sau altcineva din acel domeniu…

  • Aduta spune:

    multumesc pt. raspunsurile utile care ne ajuta intr-un mod surprinzator.

    Uite,ca fiecare de aici am o nelamurire. Sufar o perioada de…schimbare daca pot sa o numesc asa. Parca ma macina o schimbare,am impresia ca trebuie sa schimb multe la mine,alte ori imi spun ca daca esti tu ,autentic,ceilalti o sa te aprecieze.
    Nu stiu exact cum sa ma exprim,ideea e ca, am impresia ca 80% din ceea ce sunt, nu sunt eu… sunt familia mea,ceea ce nu e neaparat bine.

    ce parere ai? i am crazy sau doar e perioada de tranzitie,schimbare,constientizare? :-))
    Am 23 de ani.

    o zi buna

    • Sorin spune:

      „Cine suntem noi?” este un articol pe acest site. Sunt mai multe; identitatea, sensul vieții, existențialismul sunt temele mele preferate. Uită-te, te rog, peste ele și aștept întrebări dacă mai ai.

  • Adriana spune:

    Buna seara,ma numesc adriana,si as dori sa va intreb ca din ce cauza visez ca partenerul meu ma inseala in vis? Nu doar 1 data sa mai intamplat,in realitate nu sa intamplat nimic in trecut,avem o relatie foarte stransa si chiar vrem sa avem un viitor impreuna, eu sunt o fire mai geloasa,si mie foarte frica sa nu il pierd chiar daca stiu ca iubeste enorm,dar in vise am imagini ciudate si parca sunt reale!! Noi doi incercam ca relatia noastra sa fie mult mai buna, difererenta de ani dintre noi este de 13 ani, daca va rog frumos sa ma linistit cu cateva sfaturi,va rog din suflet.va multumesc foarte frumos pt timpul acordat

    • Sorin spune:

      Poate fi pentru că te simți nesigură în relație și-ți visezi temerile. Poate fi pentru că nu chiar îți dorești relația, că vrei să înșeli (noi suntem toate personajele din visele noastre) și proiectezi (un termen din psihologie). Poate fi o tensiune sexuală care se manifestă în vis într-un mod în care pare că nu tu o trăiești, de fapt… Și mai pot fi și altele. Având în vedere că m-ai întrebat, totuși, înțeleg că îți este frică să nu fii înșelată, caz în care aș spune că nu ai foarte multă încredere în tine în ce privește relația voastră, simți că el este prea în control și tu ești mai mult un obiect pentru el, decât o persoană egală… Ceea ce mă face să cred că ești cam supărată pe el pentru treaba asta și visul prezintă mai mult dorința ta de a fi aprciată de cineva pe deplin și, deci, a-l înșela… Sfat? Mă tem că sunt șanse scăzute să fii vătuă ca o persoană egală și el are un motiv pentru care a ales pe cineva cu o așa diferență de vârstă (acela fiind că nu este dispus să-și împartă poziția). Partea bună este că motivul este, ca și în cazul tău, frica de a fi abandonat.

  • Petrescu Simona spune:

    Bun raspunsul…sa ancorez mai bine determinarea….Cand imi dati raspunsurile se pare ca stiti prea bine cum functioneaza relatiile…..Da…de aceea sunteti si specialist poate… Intr-adevar trebuie sa fiu foarte pregatita deoarece au venit si acei pasi inapoi de care mi-ati vorbit…Foarte greu de stapanit, doar cu foarte multe ganduri la consecinte si cu foarte foarte multa vointa reusesti….asa mi s-a intamplat mie am avut tentatii de dat inapoi deoarece mi-a transmis un mesaj printr-o prietena comuna…nu stiu pentru cat timp sau cum si ce va fii,dar….incerc lupt din rasputeri si nu vreau sa merg pe varianta care mi-ai spus-o cu fumatorul care dupa ce ia o tigara ..renunra…Mare dreptate aveti . Vreau sfaturi sa se termine …

    • Sorin spune:

      Te încurajez să mergi la un psihoterapeut care îți poate oferi suportul pe termen mediu de care ai nevoie în această situație!

  • Sandra spune:

    Buna seara! Trec printr-o situatie dificila in legatura cu relatia mea. De 1 an si jumatate am o relatie cu un baiat dar la distanta, deorece el a fost detasat la vreo 250 de km cu serviciul si ne vedem la 2,3 saptamani. Mie imi convine asa pana se va putea transfera inapoi dar el face ma supara mereu cu faze de genul ..sa ma duc acolo, sa stau cu el pana se va putea transfera samd, dar i.am explicat ca am si eu serviciul aici si nu pot sa merg la el dar tot nu intelege. Acum nu ne mai vorbim de cayeva zile, dar observ ca nu lupta deloc pentru mine.Ce sa fac?

    • Sorin spune:

      Nu luptă pentru că nu știe dacă are șanse de câștig. Nu se simte foarte iubit că nu vrei să te muți cu el acolo… Nu trebuie să te muți ca să-i arăți că îl iubești, dar îi poți spune asta, că relația nu este în pericol, că vrei să fie mai aproape, dar viața ta este aici și că asta este important pentru tine. Că abia aștepți să se întoarcă… De avut grijă, însă, că relațiile la distanță au niște dezavantaje. Unul ar fi că începem să-i uităm pe cei plecați și să avem alte relații în locul în care ne aflăm. Dacă lucurile nu stau așa, atunci distanța și inabilitatea de a fi cu el/ea ne face să-i idealizăm, să credem că sunt ceva special ce nu mai găsim aici (unde ne aflăm) și când, în sfârșit, suntem lângă ei descoperim că nu sunt atât de magici pe cât îi credeam, că încep să ne strice tabieturile pe care ni le-am făcut și tot așa. Dacă durează prea mult această separare, poate ar trebui să alterați starea de lucruri actuală (fie prin a va apropia mai mult, fie prin a vă distanța mai tare, care, deși doare pe termen scurt, oferă mai multe bucurii pe termen lung alături de persoane mai apropiate).

  • Ioana spune:

    Buna ziua ! Am o problema acum 2 ani am fost 6 luni impreuna cu un baiat a trevuit sa ne despartim pentru ca nu suportam gandul ca se droga in forcare zi dupa un an de la eveniment m-am apucat si eu si am tinuto tot asa pana in 2016 si inca putin inprezebt in tumoul acesta eu ma tot gandeam la el , de ce, nu stiu dar n-am decis sa incepem din nou o relatie impreuna si sa luam toate lucrurile de la 0 ( eu nu stau in romania ) in perioada sarbatoriilor de iarna eu am venit in romania , cand ajung in romania ma schimb complet, sunt o persoana total diferita ( de nerecunoscut) el nu a putut venii cu mine din cauza serviciului iar el ma suna din 10 in 10 min si am oncepht sa ne certam pe tema asceasta spunandui ca al venit acasa sa ma relaxez si nu sa stau toata ziua si sa vorbesc cu el la telefon , lui nu ia concenit ce ii spuneam si am inceput sa ne certatam si mai mult . Dupa certurile acestea eu am fost la o cabana cu prietenii iar acolo l-am inselat ( de cand am inceput sa ne certam am simtit ca nu mai prea am sentimente pentru el) ok sa terminat concediul iar eu m-am intors in germania au fost toate bune pana i-am spus ca ar fi mai ok sa luam o pauza de 2 saptamani iar fiecare din noi sa faca ce vrea ok am luat o pauza de 2 saptamani dar intr-un fel ii simteam dorul, l-am sunat sa vad daca este ok si ce mai face iar atunci am simtit un fel de ura pentru el adica cand nu vorbesc cu el ii simt lipsa dar abd ajungem sa vorbim parca dispar toate sentimentele si simt ca ma enerveaza la maxim si incepem sa ne certam

    • Sorin spune:

      Nu vreau să spun că relațiile ar trebui să se termine într-o căsătorie (toate modailtățile sunt minunate, dacă ambii sunt încântați de situație), dar în anumite situații când lucrurile sunt neclare, este util să ne proiectăm în viitor și să luăm acele decizii în prezent care ne duc la viitorul cel mai grozav. Imaginează-ți că au trecut 10 ani (sau 5) și într-o variantă ai rămas cu el și în alta nu. Imaginează-ți în detaliu, ce s-ar putea întâmpla în ambele cazuri. Vezi de ce decizii are nevoie viitorul pe care ți-l dorești.

  • Cris spune:

    Ma poti ajuta cu o parere?

  • Olesea spune:

    Buna seara, ma numesc Olesea…Am divortat recent 2 saptamini, el a fost initatorul divortului si despartirii noastre..Eu nu ma pot impaca cu gindul ca numai suntem impreuna, si ca asa tare s-a schimbat.Spunea ca nu isi vede viata fara mine, acum insa mi-a zis ca nu ma mai iubeste, si de 3 luni de cind ni-am despartit niciodata nu m-a cautat, nu mi-a scris, si ma evita atunci cine eu ii scriu.Sa discut cu el despre asta e imposibil, evita orice discutie despre noi cu toti..si vorbeste despre relatia noastra in trecut, ce sa fac? cum sa-l fac sa inteleaga ca a procedat foarte urit?

    • Sorin spune:

      Ca să obții ce, Olesea? Nu se va mai întoarce. Unele lucruri mor, nu doar se îmbolnăvesc… Ce te-ar putea ajuta să treci peste el și să vezi ce lucruri frumoasă ți-au rămas de făcut în viață? În plus, nu considera că, dacă el este inițiatorul divorțului, înseamnă că tu nu ești o persoană care merită iubită. Noi toți sunte compatibili cu niște persoane. Uneori putem învăța despre cum să fim mai mișto pentru cei pe care îi iubim, dar avem mereu niște mișto în noi. Cu toții suntem demni de a fi iubiți. Cine ți-ar putea oferi sau unde ai putea găsi o persoană care să-ți ofere iubirea de care ai nevoie?

  • Cris spune:

    Buna seara,
    In primul rand vreau sa iti spun ca am 26 de ani si sunt singura la parinti. Locuiesc singura dar merg destul de des sa ii vizitez pe parintii mei care locuiesc intr-un alt oras mai mic,la casa,au animale ,pe scurt imi incarc bateriile si ma simt minunat in locul acela.Parintii mei ,de mica, s-au certat de fata cu mine,la manie si-au reprosat de fata cu mine lucruri, si astea bineintels lucruri care se intampla si acum, o aud pe mama care spune de fiecare data cand se cearta cu el ca s-a saturat ,ca este in fel si chip, tata imi spune ca ea e nervoasa mereu ma simt la mijloc si mai mult pe langa ca ma afecteaza si ma enerveaza sa stiu ca in loc sa isi rezolve probleme mai bine ar vorbi intre ei, parca au 19 ani… eu trebuie sa traiesc cu frustrarile lor de 2 bani si sa suport cand imi e lumea mai draga un telefon al mamei care plange si dramatizeaza , inclusiv asta vara eram la mare ,cu mai multi prieteni si m.a sunat plangand ca s,a saturat ca tata bea,ca asta nu ii viata,etc….
    ii iubesc de mor,de aia caut si solutii , am incercat sa le dau sfaturi,sa ma implic, dar deja nu mai suport ,vreau sa nu imi mai pese,in fond ei au ales viata asta nu eu.

    • Sorin spune:

      Pe de o parte, ei au o dinamică ce le oferă confort. Ca să renunțe la comportamentul lor actual este ca și cum ar spune că au greșit cum s-au comportat în tot acest timp și este nevoie de cineva puternic să facă asta. Foarte rar, se întâmplă, prin urmare, ca cineva să vrea să-și schimbe comportamentul. Mai toți îi presăm pe ceilalți să și-l schimbe ei. Deci nu mi-aș ține respriația, cum spun americanii. În al doilea rând, tu vei fi mereu văzută ca un copil de ei, chiar dacă ai face și o facultate de psihologie (știu ce zic). Chiar dacă sunt impresionați uneori de ideile și revelațiile tale, nu vor folosi ce spui tu ca pe un ghid în schimbare. De asemenea, schimbarea cea mai eficientă vine din interior. Uneori un mod mai util este să subliniezi disconfortul pentru ca oamenii să fie motivați să schimbe ceva. Dar asta este o sabie cu multe tăișuri. Uneori doar se îndepărtează de cel ce face asta, pentru că le este mult prea teamă de schimbare. Anyway, ce ai putea face este să le vorbești despre cum te simți tu. Așa cum ți-ai dori ca ei să vorbească unul cu altul, ai putea demonstra prin exemplu. Este ușor să le spunem altora ce să facă, de aceea la psiholog se pun mai mult accent pe ce simțim. Cum te face să te simți când ești sunată, când îi auzi că se ceartă? Neputincioasă, furioasă, cu așteptări neîndeplinite cum că sunt oameni mari și ar trebui să știe să relaționeze unul cu altul? Cum se simt ei oare când celălalt blah-blah? Deseori îl certăm pe celălalt ca să sufere, ca să simtă ce simțim noi. Dacă aflăm că celălalt suferă, ne-am atins deja scopul și ne simțim vinovați în legătură cu asta. Suntem tentați să o luăm în altă direcție. În scurt timp, însă, lucrurile vor reveni de unde ai plecat, fără un ghidaj solid și, data viitoare când cineva vă va da aceeași idee, veți putea spune că „ați încercat-o și pe-asta”. Yoda spunea „do or do not; there is no try”. Ca ceva să aibă efect trebuie continuată tot restul vieții…

  • Petrescu Simona spune:

    Dintr-o femeie respectabila ajunsesem sa accept ceea ce nu credeam ca voi accepta vreodata..doar pentru ca iubeam un om anormal…

  • Petrescu Simona spune:

    Merit un barbat care sa ma iubeasca nu unul care iti face un moment fericit si 10 nefericite. Merit un barbat care sa imi vorbeasca frumos nu unul care sa ma faca curva si sa ma jigneasca in asa fel….doar pentru ca l-am iertat iar si iar…Voi rezista deci rezist….

  • Petrescu Simona spune:

    Am inteles….Inapoi nu o sa dau. \\\\\\\\\\\\\rezist. Mi-a mai fost dor….dar rezist imi imaginez viata langa acest om si atunci reusesc sa merg inainte. Au palit toate momentele frumoase cand imi amintesc de cate ori am incercat…Deci de incercat am tot incercat iar si iar cum ati spus d.str….Acum a venit momentul sa reusesc….asta simt. si da cred ca si el si-a dat seama si se va opri si el in a ma cauta. Voi reusii am ocupatie….si ma simt foarte foarte linistita si mandra de mine. Ce va aduce ziua de maine…stiu sigur ca va aduce ceva bun in iata mea….

  • Petrescu Simona spune:

    A trecut si ziua de 8 martie,zezist…….am inceput un proiect deci am un scop sunt foarte foarte pusa pe fapte mari…numai sa rezist sa nu ma mai gandesc acolo…. Apropos nu am inteles expresia,,că acele momente de care vă este dor vin cu un mare pachet, care include, printre altele, schimbarea cartelei și profilului de facebook). Și el va avea căderi și vă va căuta cu agresivitate,,. Nu am prea inteles aici cea ce ati vrut sa spuneti. Ma bucur ca imi raspundesti la intrebari,ma bucur ca imi dati sfaturi,unul din sfaturile pe care le-am citit ca mi le-ati dat a fost acela de a ma implica intr-un proiect ceva sa imi ocup timpul Asta am si facut si este f bine pana acum. Sper sa fie bine si in continuare cu toate ca m-ati cam tuflit putin cu ceea ce mi-ati spus…Voi reusi cu siguranta trebuie….NU? Eu cred ca s-a terminat nu ma va mai cauta.

    • Sorin spune:

      Ce am vrut să spun este că te vei mai gândi la el, la părțile bune și te invit să te gândești și la consecințe. Și nu s-a terminat. Este contraproductiv să vă focalizați pe terminat. O mare lecție la a renunța la o dependență este să trăim „one day at a time”. Adică nu știm ce va fi mâine, dar decidem acum ce să facem, iar și iar. Fiți pregătită pentru mici pași înapoi, altfel veți fi mai dispusă să vă prăbușiți, ca persoanele care se lasă de țigări și dacă au apucat să fumeze una, nu mai încearcă, ci renunță. Câștigătorul este unul care a eșuat iar și iar, dar a încercat încă o dată. Sau câștigul = suma eșecurilor + 1. Nu vă pot oferi suport pe termen lung, aici… Dacă aveți nevoie de o susținere mai amplă, vă recomand să căutați pe cineva pentru ședințe față în față…

  • Mariaa spune:

    am inteles. doar ca atunci cand cineva se lauda pur si simplu ma blochez nu stiu ce sa spun,ma enerveaza pe moment si ma gandesc: okei,de ce te lauzi atat cand am putea vorbii lucruri faine?

    nu stiu cum sa reactionez la lauda.

    • Sorin spune:

      Ai putea fi sinceră. De exemplu, zâmbind cu căldură, ai putea spune: „Mi-ar plăcea și mie să fac asta! Cred că a fost tare mișto! Sunt invidioasă!” Și, ca ceilalți să se simtă confortabil, dacă nu simți că faci un efort, ar fi grozav să nu vii cu o poveste comparabilă. Să nu încerci să „te scoți”. Poveștile comparabile sunt ok când este un nivel perceput de egalitate, de exemplu și eu și tu am călătorit în multe țări, dacă tu îmi descrii un oraș, îți descriu și eu. Dacă celălalt, doar el a călătorit în multe țări, a spune că ai fost și tu la bulgari, nu-ți face un serviciu. Doar acceptă că ăsta este teritoriul lui și fii sinceră (și caldă) cu invidia pe care o nutrești. Și ce dacă asta simți? Expune-te! Nu vei păți nimic!

  • Mariaa spune:

    Hey. Ma poti ajuta cu un sfat?
    De ceva vreme, simt ca am devenit invidioasa si imi e ciudă pe cei care reușesc. Ma chinuiesc de ceva vreme sa realizez un proiect,am dat gres ultima data cu el ,am avutdestul de mult ghinion cu el( ar trebui sa iti scriu 4 pagini) si cand aud de la atii ca reusesc , desi nu isi dreau atat ca si mine.. apare inividia.stiu ca nu e bine..de ai iti si cer o parere..

    • Sorin spune:

      O poți folosi ca pe unealtă care să te propulseze înainte. Desigur viața este nedreaptă, desigur munca multă nu garantează succesul, desigur cei ce nu merită (după părerea noastră) pot fi printre cei ce obțin succese. Nervii noștri și ura nostră pot fi un compliment pentru ei (nu că nu ar merita, neapărat; și ei se luptă cu aceeași viață ca și noi) și dacă asta este concluzia, că ei sunt inferior, deși au avut succes, vom fi obținut niște liniște, dar vom fi ratat o oportunitate de a ne depăși limitele, de a avea mai mult succes. Va trebui, totuși, să stabilim niște limite până la care să-i invidiem pe ceilalți, altfel viața noastră va fi o continuă luptă, pierdută majoritatea timpului (pentru că vor fi mereu alții care vor avea mai mult succes).

  • Petrescu Simona spune:

    Buna ziua din nou. Intamplator am intrat pe acest site si tot intamplator m-am uitat sa vad daca am primit vreun raspuns la situatia relatata de mine.Surpriza a fost mare pentru ca am primit raspuns. Am citit raspunsul cu foarte mare atentie. Sa va spun intre timp ce s-a intamplat. Normal a venit 1 martie a venit la mine la usa cu flori si alte cadouri. Cand a inceput sa bata in usa avand un batut special am inceput sa tremur. Nu am deschis usa si nici nu o voi mai deschide niciodata. Imi doresc din suflet sa termin aceasta relatie chiar daca am sentimente inca pentru acest monstru. Imi doresc sa rezist ma gandesc numai la viitor la faptul ca am incercat de peste 50 ori si nu s-a schimbat nimic,ba mai mult acum dupa chestia cu Politia este si mai grava situatia. Am rupt orice legatura cu el. Am schimbat cartela de telefon. Am inchis contul de facebook,mi-am facut alt cont cu alt nume, l-am blocat sa nu fiu tentata vreodata sa ma uit ca sa nu cumva sa imi faca rau lucru care l-a mai facut, anuntand public ca este in nu stiu ce relatie cu nu stiu ce duduie, am blocat si emailurile. Deci nici un fel de legatura nu i-am dat posibilitataea sa avem.Credeti ca o sa reusesc? Sunt mai motivata ca niciodata pentru ca din cea mai iubita femeie cum credeam ca as fii nu mai simt nimic din toate aceste lucruri, nu spus ca nu ma iubeste dar iubire de acest fel nu doresc nimanui, traiesc cu teama cand suntem impacati ca nu va dura mult si iar il va apuca nebunia. Imi doresc din suflet sa reusesc. Mai vreau sfaturi ,mai vreau sa intru aici si sa imi spuneti ca e bine ceea ce fac si ca voi reusii.As vrea sa va pot povestii f multe pentru ca v-am spus esentialul doar dar, vad ca ati inteles totusi situatia mea cu atat cat v-am povestit. Multumesc pentru raspuns si astept altul.

    • Sorin spune:

      Chiar eram curios cum știu persoanele care scriu aici dacă eu am răspuns. Nu știam dacă primesc un mail sau trebuie să intre înapoi. Acum știu. A doua idee este că ceea ce vă pot oferi eu aici este doar o idee, un mod de abordare, dar este prea puțin pentru a fi un suport adevărat. Este nevoie să mergeți la un cabinet pentru o susținere reală. Asta este ceea ce vă îndrum să faceți 🙂 Și da, sigur, aveți toate șansele să reușiți. De menționat că orice renunțare are căderi și că vă va mai fi dor de el (gândiți-vă, totuși, că acele momente de care vă este dor vin cu un mare pachet, care include, printre altele, schimbarea cartelei și profilului de facebook). Și el va avea căderi și vă va căuta cu agresivitate, dar dacă reușiți să-i blocați canalele de comunicare, dacă nu stați de vorbă cu el, chiar dacă vă întâlnește pe stradă (într-o astfel de situație, vă invit să fiți mereu politicoasă și să-i spuneți politicos dar insistent că nu vă face bine să vorbiți cu el și că-l rugați să înțeleagă, iar și iar, același lucru, repetitiv, fără alte detalii care ar putea invita la o discuție). Mult succes!

  • Vieru daniel spune:

    Am stam stat cu o fata doi ani si jumatate si ma lasat pentru un italian.dar totusi ISI doreste sa avem relatii intime ca nu vrea saa piarda de tot.de ce ar face asta?

    • Sorin spune:

      Ipoteza mea este că relația era de un 8 (din 10), că nu era foarte sigură, nu vroia să piardă oportunități, îi era teamă cum le este multor bărbați de căsătorie, iar acest italian, fiind de pe alt tărâm, a adus o oportunitate exotică, o aventură. Dar, așa cum era nesigură înainte, a rămas nesigură. Aventura a fost… nu radicală, să zicem. A fost o relație relativ la fel și nu știe încotro să încline balanța. Este greu de spus când se va hotărî definitiv și cât va dura. Există glume legate de faptul că femeile se răzgândesc, dar nici pe departe nu sunt singurele care fac asta. Doar că bărbații care au gândit acele glume, nu aveau bune abilități de auto-reflecție. Oricum, ca idee, nu te poți baza pe mâine, te poți baza pe azi. Îi poți vorbi despre cum că nu există relația perfectă (găsești pe acest site niște articole susținătoare) și o poți invita să ia o decizie sau poți lua tu o decizie în ce privește viața ta.

  • Petrescu Simona spune:

    Buna ziua. As vrea sa va relatez si eu povestea mea pe scurt daca pot sa o fac.
    Am o relatie de un am de zile cu un barbat necasatorit. Nici eu nu sunt casatorita. Toate bune si frumoase ma iubeste foarte mult il iubesc la fel de mult dar incet incet am inceput sa descopar la el anumite comportamente. De exemplu se desparte de mine ca o saptamana dupa ce suntem impreuna. Facem toate lucrurile impreuna ne plimbam totul ca la carte. Dupa o saptamana il apuca nebunia din diferite motive si incepe sa ma faca curva,proasta, necioplita,tipa nu mai tine cont de nimeni Dupa ce se desparte de mine vine la mine dupa doua zile cu rugaminti ca nu pote trai fara mine cu cadouri,cu vorbe frumoase , cu disperare ,cu lacrimi….La inceput rezistam si nu e impacam acum insa de fiecare data reuseste sa ma aduca din nou in bratele lui.Toate aceste lucruri ni se intampla de 1 an de zile va dati seama ca ne-am despartit si impacat de peste 50 ori. dupa ce ne impacam este foarte fericit plange spune ca nu vrea sa se mai intample niciodata si nu trec cele 7 zile si din nou ii vine acea nebunie si la fel se intampla. Ma afecteaza ingrozitor ca nu pot sa pun capat. Ultima data l-am dat pe mana politiei pentru ca ma santaja cu fel si fel de chstii si i-am facut plangere la politie. Ne-am impacat si dupa aasta dar acum situatia e si mai grea. Tot timpul imi voreste de politie, are un temperament agresiv parca cand intra in starea aia de nebunie i se transforma fata in monstru. La nceput nu imi era frica de el dar acum imi este foarte frica.Ajuta-ti-ma sa ma despart de acest monstru pe care il iubesc si sunt constienta ca nu este un om normal. Am relatat pe scurt dar sunt multe multe intamplari.Ma denigreaza peste tot pe la rude pe la prieteni comuni apoi vinesa ne impacam iar eu aflu aceste lucruri dupa ce ne-am impacat de la prietennii comuni si de la rude.

    • Sorin spune:

      Sunt astfel de situații triste în care dacă scapi tu de el îl are altcineva pe cap, iar poliția nu poate interveni decât dacă ceva grav se întâmplă! Dar… nu este altceva de făcut decât să ne protejăm…
      O variantă ar fi să preiei controlul despărțirii, să-l împiedici să mai comunice cu tine înainte ca lucrurile să se răcească, preventiv, în funcție de cât de fezabil este. De asemenea, este posibil să nu repare lucrurile. Cealaltă variantă este despărțirea. Există câteva articole pe acest site care te pot ajuta în a te detașa. De asemenea, vezi pași în renunțarea la substanță. Câțiva ar fi: 1. trebuie să fie definitivă (un pahar e prea mult și o sticlă prea puțin) însemnând fără orice fel de telefoane, de scuze, de acuze, de explicații, 2. trebuie să găsești ceva specific de umplut timpul, ceva tot interesant și captivant (un curs nou, un proiect amânat etc.) și 3. suport de la alte persoane (un posibil partener, prieteni, familie etc.).

  • Nadejda spune:

    De 9 luni imi place de un baiat…am noi noi am vorbit ceva timp după care el a decis sa incheem prietenia,acum nu mai vorbim dar dupa atâta timp încă sunt atrasă de el si simpt ca el la fel..
    Am încercat să-l intreb dacă mă place si el a raspuns…ca la moment nu poate raspunde la o asemenea intrebare,mereu viziteaza profilele mele ca sa vada cea ce postez rare ori cand imi apreciaza,si cand ii scriu mereu la sfirsit ne certam..
    Ce sa fac?
    Oare ii place de mine dar la moment nu vrea sa aiba prietena?
    Ce as putea face ca să-l fac sasi declare sentimentele fără ca să vorbesc cu el?

    • Sorin spune:

      Așteptarea ca celălalt să facă ceva, adesea duce la a nu prinde oportunități. Dacă nu face nicio mișcare, iar tu vrei să obții ceva, acum pare să ai o șansă. Lucruri care funcționează la bărbați sunt atingerile și retrasul mâinii încet, privirile lungi și zâmbetele subtile. Pronunțarea numelui (este plăcut pentru toată lumea), cererea părerii și invitarea în discuție, ascultatul și vezi ce mai vine natural. Desigur, înseamnă să te expui la riscul ridicolului, dacă el observă ce faci și merge într-o direcție care nu este deloc gentelman-like. Dacă observi asta îi poți spune amuzată de copilăria lui că „e pierderea ta, prietene”. Cealaltă variantă care duce, la rândul ei la satisfacții, este la a renunța să mai aștepți, să setezi o asociere de „nu mai este cazul să-mi fac iluzii” când îl vezi și să căuți un alt potențial partener. În ambele cazuri un psiholog (ședințe, adică) poate fi un bun sprijin.

  • Ana Maria spune:

    Buna ziua. Ma numesc Ana Maria si am 17 ani.Am cunoscut de curand in baiat de varsta mea pe facebook si ne am întânit, ne înţelegem foarte bine si suntem si împreună. Numai ca inainte sa ne vedem ma intreba mult despre virginitate si restul. Eu sunt o fata destul de cuminte, in comparaţie cu fetele din ziua de azi. Numai ca eu i am cam dat de înţeles ca eu as vrea a fie primul baiat din viata mea, adica sa o fac. Apoi i am explicat ca nu, si m a inteles. Fara voia mea nu se va intampla nimic. Si ca exista alte metode prin care ne puten simti bibe. Dar nu vreau lucrul asta acun.Doar ca ma cheama acasa la el. Trebuia sa ne vedem azi, dar a intervenit o problema si nu mai pot eu. Si mi a propus din nou sa ne vedem la el acasă, pentru a incerca*****. Numai ca nu ştiu cum sa il refuz. Inca sunt mica, si nu as vrea de acum. Pentru o perioada lunga de timp imi e foarte bine asa.
    Si am facut prostia sa ii promit ca voi veni la dansul. Nu stiu ce a fost in mintea mea. Cum sa fac?:(

    • Sorin spune:

      Te invit să citești despre asertivitate, este un articol și pe acest site. În principiu, ai dreptul să spui „nu” și dacă ai promis. Ai dreptul să te răzgândești. Noi băieții ne grăbim să ajungem în pat cu voi. Deși avem diferite tehnici și, despre unii, fetele ar putea să creadă că nu este așa. La acest băiat este evident, dar și eu am fost în locul lui și nu-l judec. În principiu, ai putea alege să fii sinceră cu el, să-i spui că te simți presată, că nu ești pregătită, că nu vă cunoașteți foarte bine și pentru tine sexul este un pas mare, ai nevoie de cineva pe care să te bazezi și, deocamdata, vrei să treci prin mai multe expriențe de viață cu el. Va încerca să te manipuleze, să-ți întoarcă vorbele, nu-ți vrea răul, e hăituit de hormoni. Dacă ajungi să accepți totuși, este ok. Este doar sex. Cultura noastră pune mult prea mult accent pe el (pe el îl împinge spre și pe tine te ceartă dacă), dar nu este cine știe ce transcendere în spațiul cosmic. Este, totuși, un lucru minuant pe care să-l faci cu cineva minunat… sau cu alte persoane. Altfel spus, nu te încurajez să te măriți virgină. Este util să știi dacă te înțelegi sexual cu partenerul (vezi câteva întrebări în urmă o astfel de situație) și, cei care caută virgine, le vor trata ca pe obiecte care li se cuvin și mă îndoiesc că vrei asta. Și încă ceva, mersul la el acasă, cum ai intuit corect, vă crește mult presiunea din partea lui și va fi cruntă dezamăgirea lui de după dacă nu se întâmplă (nu că ar trebui s-o faci de mila lui). Îți va fi mai ușor să refuzi mersul la el acasă decât propunerile sexuale după ce ai ajuns la el acasă. Dar îi poți spune și lui un termen ca să știe și el cât are de așteptat și să decidă dacă este un timp pe care vrea să-l dedice. Ca să nu fie o împingere, îi poți spune despre premiul pe care îl va primi pentru simplul fapt de a fi cum este acum. Acum îl placi deja, nu trebuie să schimbe nimic (mai ales în niște direcții neplăcute) și, dacă este congruent cu această imagine, vei fi bucuroasă să te oferi lui… Puteți negocia timpul, desigur și poți să nu te ții exact de el, dar e bine să aibă măcar o idee ca să nu trăiască dezamăgiri după fiecare întâlnire.

  • Liviu spune:

    Buna ziua..sufar de atacuri de panica frecvent. Iar cealalta problema este ca m.am indragostit nebuneste de seful meu insurat si eu sunt maritata. Ce sa fac?

    • Sorin spune:

      Legat de atacurile de panică, trebuie să faceți o investigație mai amplă și un efort de a le depăși mai mare decât a întreba pe internet. Un psiholog vă poate ajuta și medicamentele din parte unui psihiatru pot contribui la acest ajutor. Pastilele vă vor ajuta să reduceți nivelul de tensiune care duce la aceste atacuri, iar psihologul vă poate ajuta să gestionați tensiunea rămasă. Cât despre dragostea față de șef, într-o lume ideală soțul v-ar înțelege și v-ar da liberatatea să vă urmăriți sentimentele și să vedeți ce se află la celălalt capăt (de o relație scurtă cu șeful). Dar ar fi nedrept față de soț să-i ascundeți asta și sunt șanse mari să ajungeți la despărțire sau, cel puțin, la o relație mai rece cu soțul dacă nu-i ascundeți (cum sigur ați anticipat). Ce este de făcut? Eu aș încerca să fiu sursa durerii altora (dacă nu eram vegan aș fi fost super ipocrit) și aș lua o decizie, oricare este ea și aș pune-o în practică. Iarăși, matur, dacă ați vota pentru relația cu șeful, ar trebui să rupeți mai întâi relația cu soțul. Pentru că, la urma urmei, relația cu șeful ar trebui să aibă loc doar dacă relația cu soțul este nemulțumitoare. Dacă lucrurile nu merg cu soțul, atunci ar trebui fie să o reparați, fie să o rupeți, indiferent dacă există o plasă de siguranță sau nu. Dar dacă lucrurile merg (ar trebui să faceți o listă cu ce vă doriți de la relație, ce este cu adevărat important, fără de care nu ați vrea relația și, dacă soțul nu se încadrează, decizia este simplă; dacă se încadrează, iarăși este simplă) și vreți să fiți cu șeful că aveți impresia că lucrurile vor merge mai bine, șansele sunt foarte mici. Cu siguranță începutul va fi frumos, dar banalitatea se va instaura și, dacă acum nu sunteți confortabilă cu ea, nu veți fi nici mai târziu. Ca să fac o analogie, ne bucurăm când ne luăm un telefon nou și-l scoatem plini de nerăbdare din cutie, dar după ce-l deschidem, vedem că are fix aceleași aplicații ca toate celelalte, poate cu 1, 2 inutile în plus. Dacă telefonul trecut era stricat și nu ne mai plăcea, ne vom bucura mai mult, dar dacă încă era bun, noul va fi o mare dezamăgire și ne vom gândi doar la prețul mare pe care l-am plătit pentru el…

  • Ema spune:

    Buna ziua, de ce un barbat te cauta doar cand are nevoie de sex sau de anumite informatii de job sa spunem.? Sunt frustrata desi stiu ca am sa tertmin aceasta nebunie, mi-am dat seama ce se intampla dar nu inteleg cum cineva poate sa creada ca o alta persoana este disponibila asa.Repet eu stiu unde am gresit si mai stiu ca vina este a mea aceptand aceasta situatie dar vreau sa pricep de ce.Va multumesc!

    • Sorin spune:

      Sexul pentru noi este un lucru în sine. Nu trebuie să țină de o relație, de exemplu. Desigur, avem niște criterii de alegere a partenerelor (din ce-am înțeles, în generațiile anterioare criteriul era oportunitatea… nu conta nici măcar dacă vrea sau nu… încă sunt dificultăți cu a trata violul ca o crimă în toată regula… pentru că bărbații sunt, de obicei, cei care fac regulile) dar după actul sexual nu simțim, de obicei, nevoia de apropiere decât până la următoarea dată când avem chef de sex. Un mare criteriu din menținerea relațiilor din perspectiva bărbaților este să fim siguri că avem acces să facem sex iar cu persoana care ne place. Frica de a fi înșelat este legată de frica de ieși la lumină faptul că nu suntem foarte grozavi și abandonați. De altfel, unii bărbați preferă fetele cărora nu le place sexul prea tare, pentru că au două bonsuri (sunt șanse mici să fie înșelați și nu le cer mai mult sex decât pot ei să ducă, pentru că asta ar putea conduce la a fi înșelați). În principiu, deci, îți cere doar sex pentru că astea sunt limitele pe care i le-ai pus. Dacă îi cereai (ceri) mai mult este posibil să ofere mai mult sau să renunțe la servicii. Îmi pare rău dacă te simți folosită (pentru că am această impresie), dar gândește-te că noi toți nu oferim nimic fără să primim ceva în schimb. Este ok să te bucuri de ceea ce primești. Care este o apreciere (la care tânjim cu toții) de la cineva care ne place. Poți rupe nebunia, dacă el nu vrea mai mult, sau o poți menține în ritmul tău. Un cerut mai mult ar fi, când el îți propune sex, tu să spui că ai avea chef de un film, o ieșire în parc… Să-i oferi ocazia să vă cunoașteți mai mult, fără să-i impui asta, pentru că poate refuză ceva fără să știe ce. Dintr-o perspectivă evoluționistă, rolul nostru este să vă convingem la sex, iar rolul vostru este să folosiți asta ca să ne convingeți de tot felul de alte chestii 🙂

  • Anca spune:

    Sorin bia adică anca

  • Bia spune:

    Sorin nu se pune problema de frica de a nu ma pierde!Am încercat de atâtea ori sa discutam aceste probleme si in final mereu spune ca o sa încercam sa vedem ce se poate face dar sfârșim tot prin a ieși eu mereu cea vinovata! Mereu imi reproșează ca ar fi vina mea pt ca el nu a mai avut probleme in trecut cu fostele relații deși a avut si o relație de 7 ani.El face 30 de ani anul acesta iar eu am 24, vorbim de un an(la început la distanță) apoi ne am mutat împreuna din Iunie!In rest ne înțelegem Ft bine pe celelalte planuri, călătorim împreuna,muncim, nu ne lipsește nimic decât o viața sexuală împlinita cel putin Pt mine!El se comporta Ft frumos ma respecta, este atent,ma răsfață cu cadouri însă toate astea nu compensează marea lipsa pe care o simt in suflet mereu Pt ca nu ma face sa ma simt femeie.Mentionez ca el lucrează Ft mult de dimineața pana seara si când ajunge acasa cade mort si adoarme!pt el preludiul nu este important si mereu spune ca nu are timp si ca este obosit! Mi a zis ca in trecut mi a zis ca nu a avut probleme însă eu cred ca are libidoul Ft scăzut,ca stresul si oboseala de la munca își spun cuvântul întrucât im vacante am observat totuși o schimbare!Mie nu mi se pare normal ca la 30 de ani sa nu fii in putere Pt sex, sa nu simți nevoia des mai ales ca bărbat!Este Ft devotat si fidel in rest nu am ce i reproșa însă nu ma simt împlinita lângă el din punct de vedere sexual!M am gândit sa ma despart însă totuși poate cu timpul o sa trecem peste problemele astea Pt ca nu as vrea sa pierd pe cineva așa bun ca el!aaa si ejaculează Ft repede eu nici nu apuc sa realizez ce se întâmpla ca gata s a terminat apoi nu poate din nou sa reluam, nu mai are chef si nici timp! Mi a spus ca doar eu îl excit așa de tare, ca in trecut nu i s a mai întâmplat!eu sunt o persoana după care bărbații întorc capul pe strada nu se pune problema ca nu l mai atrag!nu stiu ce sa mai cred si ce sa fac:) uneori cred ca nu l mai iubesc din cauza asta și ma simt Ft confuza! Ast răspuns! Ms

    • Sorin spune:

      Înțeleg, situația pare destul de înghesuită într-un colț… Lucrurile nu se vor schimba, dacă el nu schimbă modul în care abordează balanța dintre viața personală și viața profesională… Din ce înțeleg aș spune că nu te învinuiește pe tine, ci doar vrea să fie lăsat în pace, nu vrea să schimbe. De asemenea,… nu cred că în trecut rezista mai mult sexual. Sau, cel puțin, nu atât de mult pe cât te aștepți tu. Asta cred că vrea să ascundă și de aceea nu dedică mai mult efort. Nu vrea să afli asta despre el pentru că altfel, la fel cum spuneam și în postul anterior și cum confirmai și tu în acest post (sub partea aia în care spuneai că nu se pune problema 🙂 ) ar putea să fie părăsit. Nu vrea să piardă relația cu tine și vrea să se ridice la nivelul imaginii pe care o ai despre el. Însă… ai șanse mai mari către fericire dacă vei continua să cauți un alt partener sau îl accepți pe el așa cum este acum. Nu am perceput la el o dorință de a schimba ceva. Dacă vă decideți că vreți o schimbare, atunci ar trebui să meargă către mai multă viața personală (în detrimentul celei profesionale), preludii, jucării și disponibilitate pentru mai multe acte sexuale. Dacă îl exciți atât de tare, ar trebui să fie o bucurie să plimbe tot felul de jucării sexuale peste corpul tău. Desigur, atunci când ejaculează prea repede sau când este stângaci, este important să-l ghidezi, să-l focalizezi pe corpul tău să aibă chef iar, nu să-ți arăți dezamăgirea, exasperarea, tendința de renunțare. Ci, „eu nu am terminat. ce poți face pentru mine?” De asemenea, ar putea insista oral și/sau cu jucării și apoi să terminați amândoi odată sau el imediat după tine… Eu aș presa lucrurile înainte de o despărțire, aș pune un deadline și aș stabili atunci dacă asta este ok pentru mine (în stadiul respectiv, pentru că este de așteptat să nu se schimbe) tot restul vieții.

  • Anca spune:

    Buna!Am si eu o problema destul de grava care nu ma lasa sa ma bucur de frumusetea vietii!i L am inhibat pe prietenul meu cu reprosuri dupa actul sexual, precum ca nu ma simt bine, ca ma doare(jeneaza) ceva in timpul sexului,ba ca nu simt nimic, ca actul sexual e prea scurt sau ca nu simt nimic:( incat el se simte incomod si
    I a scazut dorinta de a face sex regulat!O facem cat mai rar si asta ma deranjeaza si mai tare!Mentionez ca am mai avut alti parteneri sexuali si la fel nu simteam nimic, cu el m am simtit cel mai bine dintre toti desi cu cum ar fi normal! nu stiu ce sa fac stiu ca am o problema si chestia asta ma face sa fiu ft frustrata,memultumita,mereu irascibila, morocanoasa si plina de reprosuri!Dar si el are o problema pt ca ejaculeaza ft repede!Astept cu nerabdare un raspuns!Multumesc!

    • Sorin spune:

      Nu știu exact ce-ați încercat, dar poate investiți timp în preludiu, vă descoperiți, vă explorați, chiar și fără intenția de sex. Poate reușiți să continuați chiar după ce-și dă drumul. Dacă este o jenă, poate un ginecolog poate să ajute. Dacă este un blocaj psihologic, o terapie poate să ajute (un program mai lung, nu doar o idee, cum puteți primi online). Este util și să puneți accent pe progres, mai mult decât pe faptul că nu s-a întâmplat („mă simt mai bine” vs. „încă nu simt mai nimic”). Cât pentru partener, nu este ușor oricum să declanșeze o furtună, nu este legat de el. Poate îl ajută să vorbească mai sincer despre ce face acest lucru atât de important pentru el. Cel mai probabil este teama că nu veți rămâne în relație cu el, dacă nu vă poate face fericită și noi bărbații avem preconcepția că asta este tot ce contează. Poate află că este mai în siguranță și mai iubit decât se crede și că vă puteți bucura, totuși, de sex. Pentru a rezista, când vine prea repede, o metodă este să strângă puternic de baza penisului. De asemenea, poate se învață să țină actul și după ce a terminat. Corpul se va învăța cu timpul, dacă este expus la asta. De asemenea, mai mult romantism ar ajuta, totuși la a porni motoarele. Mult succes!

  • iuliana spune:

    Iubesc si sunt iubita de un barbat casatorit si eu la randul meu sunt casatorita ce rezolvare avem

    • Sorin spune:

      Cea mai ușoră pentru început este, desigur, să furați timp împreună și să petreceți timp mai puțin și de mai slabă calitate cu persoanele care-și dăruiesc viața lor vouă. Cea mai matură abordare este să luați în considerare consecințele și să vă tratați partenerii cu respect. Dacă mergeți pe această cale, consecințele sunt că viața alături de parteneri nu va mai fi la fel. Veți avea mereu ceva greu pe care-l veți plimba tot restul vieții. Intimitatea se va răci. Nu știu cum stau lucrurile acum sau până acum, dar, dacă stăteau rău, o astfel de experiență ar putea fi un imbold care să îndrepte lucrurile. Va rămâne rana. O clientă spunea că încă are momente lungi în fiecare zi de ură față de soț, deși a înșelat-o cu 10 ani în urmă și a arătat că-i pare rău în fel și chip și că nu-i poate cere mai mult, dar asta simte în continuare. Dacă le spuneți partenerilor că i-ați înșelat, relația nu va mai fi la fel, veți fi mai reci și viața va fi mai dificilă. Dacă nu le spuneți, relația nu va mai fi la fel, veți fi mai reci și viața va fi mai dificilă. Dacă rezistați și vorbiți despre asta cu partenerii, probabil se va întâmpla același lucru, deși ar fi nedrept. Ar putea să aprecieze că ați făcut un efort, pentru că dragostea față de ei a fost mai puternică… dar, cel mai probabil, tot se vor simți amenințați și le va veni să vă împingă în brațele celeilalte persoane. Dacă relațiile actuale scârțâie, în virtutea arătării respectului, ați putea vorbi cu ei și să clarificați dacă relația poate fi mai bună decât este (asta dacă mai vreți) și să o rupeți dacă relația nouă pare mai promițătoare… Într-o lume în care partenerii nu s-ar supăra, ar fi grozav să faceți sex de câteva ori, să treceți peste tensiunea inițială și să vedeți dacă încă mai simțiți același lucru sau este doar o dorință de evadare din cotidian (nu neapărat din relația de cuplu). Dar nu cred că vor fi de acord și vor suferi enorm dacă vor afla. Dacă s-a întâmplat deja sexul, matur ar fi să le spuneți partenerilor și să rupeți relațiile dacă așa se vrea sau să repeți relațiile fără să le mai spuneți. Căsătoria este doar o relație și nu este nicio competiție să ajungem la finalul vieții cu ea. Nu se dau premii pentru sacrificiul de sine. Dar a-l trata cu respect pe celălalt este să nu-l ținem în minciună. Fie îi spunem adevărul, fie îl scoatem din situație. Nici pentru asta nu se dau premii… Este posibil să ducă la mai multă suferință decât dacă ați ascunde. Doar că nu veți mai avea o relație autentică, nu veți mai fi iubită și apreciată, ci doar masca dvs va primi aceste lucruri. Vă veți bucura de aprecieri care nu vă aparțin, pe care veți ști că nu le meritați, că nu le-ați câștigat. Personajul pe care îl jucați le câștigă. Veți fi la adăpost, dar poate descoperiți că sunt lucruri mai importante în viață decât adăpostul…

  • Timus Mariana spune:

    Va rog sa ma ajutați ce fel de sentiment ciudat e ca nu-l iubesc sau poate ca da nu stiu sunt confuza dar nu vreu să-l dau la nimeni pe nimic în lume va rog sa-mi explicați 😔😔

    • Sorin spune:

      Pot fi mai multe lucruri care contribuie. Observați cu ce rezonați: 1. Presiune socială să fiți într-o relație; vă simțiți mai jos decât alții dacă nu sunteți în relație. 2. Vă este frică de singurătate; vă sperie să aveți pe cineva acolo, dacă vă hotărâți, totuși, că vreți pe cineva. 3. Vă este frică de iubire, vă este frică să nu fiți rănită (părăsită, înșelată, tratată rău) și păstrați o distanță de siguranță; poate primiți mesaje mixte de la el. 4. Vă este frică de implicare pentru că ați putea pierde o persoană mai grozavă; are niște calități, dar nu suficiente și nu știți dacă să mergeți spre sau dinspre el la această bifurcație. Este zona în care veți regreta orice decizie veți lua, indiferent dacă decizia este de a nu lua nicio decizie. Pe termen lung (dacă nu identificați că această situație se întâmplă des, caz în care se numește „scenariu” și este minunat să-l rupeți) este mai util să vă desprindeți acum. Pentru că fie veți descoperi că chiar este important și veți încerca să vă întoarceți (și, dacă se rupe, atunci el nu simte la fel și este ok că s-a rupt), fie veți fi expusă la o nouă oportunitate. Dar, dacă vă hotărâți în direcția asta, luați-o treptat și vedeți cum vă simțiți când vă gândiți să vă despărțiți. Poate descoperiți că este important încă înainte de acest pas…

  • Flori spune:

    Buna seara,

    Am o dilema si vreau sa ma ajutati !
    Am cunoscut un barbat din alta tara la sfarsitul luni Octombrie mi-a placut de el din prima fizic dar nu am cazut nici pe spate,timpul a trecut la inceput ma cautat el apoi lucrurile sau schimbat in luna Decembrie anul trecut a aparut pe wall pe Facebook ca si-a schimbat statusul intr-o relatie ,nu stiu de ce ma durut ,lam contactat nu lam intrebat esti intro relatie din discutie mia spus ca a inceput o relatie ,iam spus felicitari si el mi-a urat la Multi ani! ,in acea zi a fost ziua mea de nastere si sa inchiat conversatia ,a inceput sa ma intreseze mai mult cand am vazut ca este intr-o relatie parca pierdusem ceva ,nu stiu de ce?Nu l-am mai contactat am spus ca trebuie sa uit si sa merg mai departe asta imi spunea ratiunea ,apoi brusc ma-m razgandit si am spus sa vad daca o sa ma caute el dupa sarbatori nu a facuto ,asa ca am sfasit in al contacta din nou eu pe 9 Ianuarie, a raspus imediat,am vb noi apoi mi-a marturisit ca nu mai are prietena si ma intrebat si ce planuri am pentru vara si daca vin in vacanta in tara lui,iam raspus ca e posibil ca o sa vad ,apoi replica mea a fost poate vi tu aici daca nu ai planuri de vacanta ,mi-a raspuns ca ar fi minuat sa isi petreaca timpul cu mine ca sunt o dulceata asta imi spune mereu ,ca ma place ect.Ma aptin sa nu il caut cam 2 saptamni in tot acest timp nu primesc nimic de la el si sfarsesc sa il caut tot eu,acest lucru sa intamplat in aceasta seara, a raspuns imediat si mi-a spus ca e racit si ca are febra ,l-am intrebat daca a fost la doctor daca are febra si a spus ca nu a fost ca nu are febra cu toate ca asa mi-a scris ,iam scris ca ii doresc sa se recupereze repede si iam trimis o poza mai sexy cu textul sa nu te mai gandesti la raceala ,nu stiu daca am procedat corect deoarce nu mi-a raspuns la mesaj ,recunosc ca m-am uit sa vad cand a fost ultima data online ,nu mai fusese de 3 ore apoi m-am uitat din nou am vazut ca a fost cu 42 de minute in urma dar nu a citit ce iam scris .Am uitat sa mentionez ca am tot pus poze pe Facebook sa ma vada sa isi aduca aminte de mine dar tot nu a reactionat.Am ajuns la concluzia ca nu il intresez !Intrebarea mea este daca e adevarat ce cred eu ca nu il intreseaza persona mea si nu inteleg daca ma place sau nu ?Daca raspunsul dumneavoastra este cea ce cred eu este adevarat,atunci care sunt pasi sa imi vad de traba mea si sa nu mai imi pierd timpul?Multumesc frumos!

    • Sorin spune:

      Se simte foarte în controlul situației. Nu este împotrivă să petracă timp cu dvs, dar nu înseamnă foarte mult pentru el… Asta nu înseamnă, neapărat că lucrurile nu s-ar putea schimba. Poate îl veți cuceri când veți fi față în față sau după ce ați peterce mai mult timp împreună… Vă invit să observați, însă, că acesta este prețul pe care trebuie să-l plătiți, că așa au stat lucrurile și este de așteptat să nu se schimbe nimic, atât timp cât nu se schimbă condițiile. Poate ar trebui să setați un timp pentru care veți investi în aceste încercări și, dacă lucrurile rămân la fel, să vă petreceți viața în alt mod. Pentru a vă desprinde vă pot ajuta câteva articole de pe acest site. De exemplu, „cum să nu mai iubim o persoană” și cele care explică ce este cu dragostea. Ce l-a făcut mai atractiv după ce și-a schimbat statusul? A devenit valorificat. Cineva a garantat pentru el, a confirmat că este bun de relație. Dacă, în general, sunteți atrasă de bărbați indisponibili, vă recomand o cură terapeutică. Vă veți bucura mai mult de viață în urma ei.

  • Ionela spune:

    Imi place pagina

  • german doina spune:

    Buna ziua.Numele meu este Doina,sunt o femeie divortata de cativa ani,am avut o casnicie dezastruoasa,sotul meu consuma fffff mult alcool asa ca orice initiativa din partea mea pe orice plan se transforma in ///scandal.Am un baiat de 21 de ani student,cuminte ,ascultator.Sunt multumita din acest punct de vedere.Dar dupa 21 de ani de calvar in fosta mea casnicie intr-o seara in eterna stare de euforie in care era fostul meu sot dupa o discutie f aprinsa in care el ma acuza ca am pe altcineva am luat ziarul in mana si am inceput sa citesc la intamplare.Am ajuns la un anunt Caut o doamna ptr refacerea vietii domnul este din Germania ,nr de telefon..i-am trimis mesaj.Nu asteptam sa imi raspunda dar..mi=a raspuns a doua zi si m=a anuntat ca intr=o saptamana vine in tara sa ma cunoasca.Binenteles ca m=am panicat putin eu nu prea ieseam din casa doar servici ,copil casa o mama f bolnava pe pat etc.Dar in fond mi-am spus ca nu prea am ce pierde.Asa l-am cunoscut pe actualul meu prieten dar si acum incepe povestea..Eu casatorita si el casatorit.am fost sinceri din primul moment eu am spus ca vreau sa divortez dar nu am banii necesari el mi-a spus ca va divorta in 2-3 ani pt ca are rate bancare in Germania si este conditionat imprumutul pe o perioada de 10 ani si in acest interval expira termenul limita.Nimic neadevarat.M-am dus in Germania sa ii cunosc familia ii cunosc si sotia (culmea stau in aceeasi casa el la parter si ea la etaj).Are o fiica ne intelegem bine,parinti ,frati iesim in societate toata lumea stie ca suntem impreuna deci nici o problema aparent.A cumparat o casa in Romania zice el pt noi dar e a fiicei lui ma ajuta cu bani imi intretine copilul la facultate deci s-ar parea ca e tot ok.Dar de cum m-am mutat in casa lui s-a schimbat f mult.Inainte era un om bland iubitor atent la fiecare nevoie pe care o aveam si simteam ca o face cu mult drag.Dar acum nu mai este asa,este tacut f controlat in tot ce spune sau face daca ii spun de vreo dorinta dea mea imi spune ca fac presiuni asupra lui ca de exemplu -ii propun sa iesim impreuna .ma aproba iesim o data la 6 luni dar sunt iesiri tacute nu vorbim nu zambim deci prefer sa stam acasa.Asadar au trecut cei 3 ani pt imprumutul bancar si eu am inceput sa il intreb de divort.Mi-a spus ca incep procedurile de divort dar mi s-a parut ca timp de un an de zile ,adica anul trecut s-au taraganat lucrurile si nu s-a intamplat nimic.de sarbatorile de iarna am abordat din nou discutia si a spus ca se intoarce in Germania si incep divortul.Problema care pe mine ma deranjeaza deaja am insomnii ca in tot acest timp toata familia lui inclusiv el incercau sa ma faca sa inteleg ca ea este sotia lui ca ea are asa drepturi asa…dar candva se va schimba tot.Sa revin ..intors acasa la el imi spune dupa vreo saptamana ca nu poate sa mearga mai departe cu divortul pt ca tocmai a aflat ca ea are cancer.De inteles…Dar el este tot timpul nervos .imi da ordine stricte sau contrariul fa ce vrei nu ma intereseaza pe de alta parte imi spune ca intre noi nu s-a schimbat nimic ,el urca seara de seara la ea sa vada cu ce poate sa o ajute si cand vorbim (pe skype)este alt om.Simt ca nu suntem o familie ,orice problema chiar si unele care ma implica si pe mine o discuta cu fratele lui cu fiica lui si uneori chiar si cu sotia lui.Nu stiu ce sa fac discut cu el el imi spune ca eu toate le interpretez ca nu este asa cum spun ,Acuma eu sunt in romania si el in Germania ma cheama la el dar este o situatie f dificila pt mine el merge la sotia lui . o ajuta eu sunt suprasaturata de aceasta situatie el nu pricepe ce anume ma deranjeaza..iar acum s-a ivit o alta problema locul meu de munca.La inceputul relatiei a spus ca nu trebuie sa lucrez si acuma spune tot asa dar nu uita sa adauge cel mai usor este sa nu faci nimic cu toate ca cand sunt in Romania ma ocup de casa lui am renovato in 3 ani de la a la z,acolo tot de el de tot ce e al lui si totusi..cu locul de munca imi mai spune iti dau eu cat iti trebuie nu este adevarat imi da cat crede el de buna cuviinta si restul cat ii strangem ii imparte cu sotia lui..stau o luna aici o luna in Germania este f greu acomodarea ,drumurile schimbarile.Sunt f debusolata nu stiu ce sa cred nu stiu ce ar trebui sa fac.Nu mai stiu daca il iubesc nu mai stiu ce inseamna iubirea adevarata,respectul fata de partenerul tau cred ca nu ii mai inteleg esenta.Ce sa fac????????In principiu vreau o viata simpla ,sa iubesc sa respect sa fiu iubita respectata nu vreau o a treia persoana langa noi,Oare cer prea mult?Va multumesc

    • Sorin spune:

      Cum ar fi să fiți cea care oferă iubire în loc să fiți cea care aleargă după ea? Cum ar fi să fiți puternică și independentă și să ofere dacă vrea să primească, să fie implicat, dacă vrea să fiți implicată? Cum ar fi să nu vă mai focalizați pe el, ci pe cum puteți avea mai mult control asupra propriei vieți?

  • Maria spune:

    Buna ziua, am si eu o problema.am o relatie de 5 ani in care acum 3 ani mi am inselat iubitul cu un cunoscut , dar o singura persoana stia asta , toata lumea il considera prost pe acela care stia de aventura mea , dar acum dupa 3 ani s a gandit sa i spuna iubitului meu . Acesta a reactionat urat si stiu ca ma iubeste si sufera la fel ca mine. Nu pot renunta la el e iubirea vietii mele , as da orice pentru a ma impaca cu el . Regret ce s a intamplat si i am negat totul lui am spus ca prietenul lui incearca se ne desparta pentru ca nu i am acceptat avansurile. Cum ii pot demonstra iubitului ca eu nu am avut treaba cu acel baiat si prietenul asta a lui e unul fals? Daca recunosc o sa suferim am 2 foarte mult.

    • Sorin spune:

      Minciuna nu creează intimitate (pe termen lung, cel puțin). La urma urmei nu pe dvs vă va iubi, ci pe acea persoană despre care crede că sunteți, dar care, de fapt, nu există în realitate. Într-adevăr există riscuri mari de despărțire, de suferință…, dar este dreptul lui să știe și este matur din partea ta să-ți asumi consecințele. Desigur îi poți vorbi despre cum vedeai lucrurile atunci, despre cum ai înțeles că a fost o greșeală și cum ai vrea să ștergi ce-a fost, despre cum ți-a fost și ție greu să nu poți împărtăși cu persoana iubită această greutate în tot acest timp, despre cum îi vei respecta orice decizie va lua și vei înțelege dacă va avea nevoie de niște timp singur să proceseze asta și despre cât de mult îl iubești acum și cât de mult speri să poată trece peste în curând știind că este iubit cu ardoare. Se va simți foarte umilit și îți va fi greu să-l convingi că nu are de ce. După o vreme, vei fi mai atractivă dacă nu te vei lăsa certată și nu vei mai permite să ți se reproșeze. După un timp, nu imediat. Poți continua să ascunzi, desigur și să te prefaci, o mulțime de oameni o fac, doar că vei fi mereu deasupra lui cu această informație ceea ce va duce la a-ți pierde respectul pentru el și fericirea se va stinge treptat. Chiar dacă acum, când crezi că relația se poate termina, crezi că-l iubești foarte tare, dacă se va detensiona relația, este foarte probabil să vă îndepărtați. Și încă o informație, fii pregătită de despărțire dacă îi spui adevărul. Te invit să descoperi că n-ai nevoie de o relație anume, ci de un fel anume și nu stiu dacă asta este de acel fel deocamdata, cel în care ești cu adevărat acceptată, iubită, de care ești mândră… Poate îi puteți da vestea (dacă vă decideți să faceți asta) în cadrul unei ședințe de terapie pentru a putea înmuia lovitura cu un sprijin profesionist.

  • Monica spune:

    Buna dimineata. Am o dilema si nu stiu cum sa o rezolv. Sunt intr-o relatie de aproximativ 1 an. Eu am 35 de ani, el are 30. In acest timp ne-am despartit de 2 ori si pt. impacare el a facut primul pas. Motivele despartirilor au fost aceleasi: vrem lucruri diferite: el isi petrece o f mare parte din timp cu prietenii lui, eu voiam mai multa atentie, aveam impresia ca nu isi mai doreste relatia, chiar daca nu avea curajul sa imi spuna asta, asa ca ii spuneam eu ca nu mai pot sta intr-o relatie doar de dragul de a fi intr-o relatie. Acum lucrurile merg mai bine…nu atat de bine precum mi-at placea ..vad doar ca el incearca. Ce ma supara acum este ca el isi petrece in continuare f mult timp cu prietenii lui. Cand nu ne vedem este cu ei. In timpul saptamanii cel putin 4 ore, iar in weekend ajung la 10-12 ore/zi, in conditiile in care noi ne vedem aproximativ 3 zile pe saptamana. Nu ma deranjeaza pt ca isi petrece timpul cu ei si nu cu mine, ci doar pt. ca mi se pare f mult. Viata lui mi se pare ca se invarteste in jurul acestor prieteni..nu spun ca in acest timp nu beau doar apa sau ceai. Nici macar nu imi fac griji ca ma inseala sau orice altceva. Tot ce imi doresc este ca el sa inteleaga ca este prea mult timp pe care el il petrece cu ei. Ceilalti nu sunt implicati in relatii si unii dintre ei nu au nici macar serviciu si au aceeasi varsta..acesta este alt aspect al situatiei. Vreau doar sa gasesc o modalitate de a-l face sa inteleaga aceste lucruri. Inteleg ca fiecare trebuie sa aiba timpul lui pt ca si eu am lucruri de facut fara el sau persoane de vazut. Mi se pare doar o exagerare din partea lui. As aprecia un sfat pt tratarea acestei situatii. Multumesc,

    • Sorin spune:

      Chiar dacă multe persoane ar simți că petrece prea mult timp cu prietenii, el nu vede lucrurile așa și discuția trebuie să plece din punctul unde ambele opinii sunt egale. Altfel spus, motivul pentru care ar urma să petreacă mai mult timp cu dvs nu trebuie să fie „că așa e normal”, „că eu vreau asta”, ci „înțeleg că te distrezi mult cu prietenii, mi-ar plăcea să ne distrăm și împreună mai mult. Ce-am putea face să fie mai interesant pentru amândoi timpul petrecut împreună?”. Adică „e normal să petreci atât de mult timp cu ei, dar vreau și eu timp, este normal și asta, cum să avem mai mult din asta?”. Pentru a-l înțelege, se bazează pe prietenii lui și nu este sigur dacă relația va dura, nu pentru că nu-și dorește (neapărat – nu știu ce simte exact), ci pentru că îi este frică. Are un scenariu că va rămâne singur și, de frică, ajunge să facă exact asta… Este util să vă stabiliți un dead-line și să rupeți relația la finalul lui (poate fi 6 luni, un an) dacă nimic nu se schimbă, pentru că sunt șanse minime să se mai schimbe după ce ați încercat câteva variante.

  • Ely spune:

    Buna seara
    Va multumesc pentru sfat chiar a fost de bun agur am discutat cu sotul meu ce ne deranjeaza si ne am promis ca vom tine cont unul de celalat…va multumesc

  • Florin spune:

    Buna ziua. Eu am o singura problema in relatia mea, una ce trebuie rezolvata intr-un fel si anume ca am o relatie de 6 ani si de 3 ani ma tot rog de ea sa se nute cu mine. O iubesc si cred ca si ea ma iubeste dar nu inteleg de ce nu ar vre. Adica am stat de vb cu ea si mi-a spus ca are asa o teama o ceva de ii e greu sa se mute la mn. Sta la mine in jur de 3-4 zile pe saptamana dar mai mult nu… ce sa fac sa o iau la mine ca eu incep sa ceed ca nu ma iubeste si nu ma duc cu gandul sa ii fac bagajul usor usor ca nu mai pot alerga dupa ea mere. Eu am 27 si ea 23 de ani. Cred ca suntem destul de mari pt o familie si imi e teama sa nu imi pierd timpul degeaba si sa nu se mute la mn. Multumesc

    • Sorin spune:

      Chiar speram să menționați vârstele, mă bucur că ați făcut-o. Mă gândeam că sunteți adolescenți. Vă focalizați prea mult pe chestiunea asta cu mutatul și deja a devenit o dinamică. De obicei, când suntem împinși, tindem să împingem înapoi. Din ce înțeleg, există o frică inconștientă la dvs că relația este instabilă, că ea are dubii și că ar putea să rupă relația și, dacă ați convinge-o să se mute, ar fi sigur că nu mai pleacă. Dar nu este așa… riscul rămâne în continuare și crește cu atât mai mult cu cât o împingeți să vă demonstreze asta. Bucurați-vă de timpul petrecut împreună, de atât cât se simte confortabil să ofere și, dacă relația va deveni mai puternică, lucrurile vor curge în direcția apropierii (oricât de mult ar dura), iar dacă nu… asta este. Important este că în acest timp ați avut o relație de care v-ați bucurat!

  • Ely spune:

    Offf viata mea e parca rupta din telenovela ma numesc ella si sunt casatorita de 13 ani am un baiat de 10 ani si o fetita 5 anisor problema mea e ca de vreo 2 luni am incetat sa-mi mdi iubesc sotul in timp de la multe certuri si jigniri plansete si inpacari au contat si ele dar ultima picatura care a umplut paharul a fost o cearta banala cand a venit o prietena si ma scos la cafea si el a facut un scandal monstru in care el zicea ca divorteaza de mine si pentru prima oara am zis foarte bine divortam dar el a incercat sa ne inpacam si chiar a reusit ne am inpacat de dragul la copii si a tot ce am realizat pana acum…problema e ca am incetat sa il iubesc…si am cunoscut un barbat pe net cu care conversez de ceva vreme nu stiu ce decizie sa iau sa raman alatur de familie sau sa aleg necunoscutul

    • Sorin spune:

      Nu ar trebui să rămâneți în cuplu pentru copii. Nu cred că ați vrea să învețe lecția sacrificiului și a asumării nefericirii în viață. Însă cred că prezența acelui bărbat face că relația este mai neatractivă și mai puțin reparabilă decât poate este în realitate. Sunt convins că simțiți o presiune să o încheiați acum, cât aveți o plasă de siguranță. De principiu, pentru că nu puteți să luați ambele decizii în același timp, ca să le puteți compara, mereu vor fi momente când veți crede că mai bine o luați pe cealaltă. Ce aș încerca eu, totuși, în locul dvs ar fi o deschidere sinceră cu soțul, calmă și cu dorința ca lucrurile să se îmbunătățească. Pentru că chiar dacă veți schimba relația, impasuri veți tot avea. Puteți să schimbați iarăși partenerul, desigur, dar va fi din ce în ce mai complicat. Mai ușor este să avem o dorință puternică de a investi și înfrumuseța relația pe care o avem deja. Desigur, uneori chiar nu mai putem iubi o persoană, caz în care ar fi potrivit să nu stăm unul în calea fericrii celuilalt. Dar este bine să ne asigurăm că chiar așa stau lucrurile înainte de a lua o decizie drastică.

  • Jane spune:

    Hey , am o problema grava . Am cunoscut o profesoara care este sufletul meu ca sa zic asa . Are 31 si eu 15 ani. Pana sa o cunosc nu am stiut ca sunt atrasa de femei , dar acum am descoperit. La inceput nu am vazut nimic la ea , pana ce nu s-a apropiat de mine sa ma mangaie pe fata fiindca plangeam …. nu stiu ce a insemnat asta. Dupa asta am fost foarte confuza si imi puneam mii de intrebari , si nu prea eram obijnuita cu ideea ca doua fete se iubesc ,dar acum m-am obijnuit. Ea mereu ma baga in seama , si in clasa existam doar eu , fiindca simteam asta . Mereu parea ca se holbeaza la mine , si statea numai pe langa banca mea . Dupa vacanta asta in care am suferit mult. Am avut prima ora cu ea . Si am incercat sa ii fac acelasi joc cu privirile . Ea era suparata inca inainte sa inceapa vacanta , dar nu stiu din ce motiv , si ieri era suparata si avea o alta privire acum , nu pot sa explic ce insinua . Si cand in aceeasi zi a trecut pe langa mine pe strada eu m-am intors cu fata catre ea si i-am zambit , dar ea a trecut doar uitandu-se si plecand de parca eu nu eram acolo . Si asta a durut , adica mai intai ma baga in seama de parca voia ceva de la mine , m-a facut sa ma indragostesc de ea , si acum ma face sa sufar ca un caine , si am incercat sa o scot din cap o luna , dar degeaba …..ce sa faac. Ea este casatorita de mult cu un om batran si bogat , care nu e aratos deloc . Are doua surori cu care nu prea relationeaza dupa cate am vazut pe facebook. Are si mama si cred ca si tata . Nu are copii. Unii mi-au spus ca ma place ca pe un copil , dar nu cred , fiindca are o altfel de privire si daca i-ar fi placut copii , ar fi o persoana mult mai deschisa cu toti. Dar nu e asa , in plus sunt mult mai inalta decat ea…..sper sa ma sfatuiti , pana nu ma inchid in camera…

    • Sorin spune:

      Aș vrea să încep prin a sublinia că trebuie să ne asumăm ce ni se întâmplă. Nu v-a făcut să vă îndrăgostiți de ea și nu vă face să suferiți. Toate sunt ale dvs. și le puteți opri, dacă vă doriți cu adevărat. Dar nu vă vine să renunțați complet pentru că încă mai aveți speranțe și (inconștient, desigur) încercați să o manipulați să vă placă iar. Și eu am făcut asta (și încă o mai fac uneori), nu judec, doar prezint. În ce privește faptul că o placeți sexual… este posibil doar să o placeți și să aveți o pulsiune sexuală spre care nu aveți în mod special spre cine să o înderptați. Nu contează, până la urmă, dar vă încurajez să trageți concluzia asupra orientării în urma unui act sexual. Poate vă plac ambele versiuni, poate doar una… permiteți-vă să fiți surprinsă de realizare. Cum să faceți să depășiți starea, vedeți prin articolele mele. Există cel puțin unul foarte specific. Toate cele bune!

  • iulia spune:

    Buna Ziua! ma aflu intr-o situatie in care as dori un sfat….am 49 de ani si intr-o relatie de 3 ani cu un barbat care nu a fost insurat! am luptat mult pentru relatia asta, dar cand am zis ca am reusit a venit peste mine o mare nenorocire…..am fost diagnosticata cu cancer ovarian destul de avansat!
    in prezent dupa opertatie si chimioterapie sunt bine dar, in sufletul meu sunt praf! odata din cauza bolii si apoi daca relatia pe care o am merita sa o mai continuu……tin sa va spun ca mi-e foarte drag , dar in conditiile acestea nu stiu daca nu ar trebui sa -i propun sa ne despartim! el nu locuieste la mine , stam fiecare la casa lui! stiu ca mi-ar fi foarte greu o perioada dar poate ca ar fi mai bine…nu am discutat cu el niciodata subiectul asta ….

    • Sorin spune:

      Având în vedere că este o decizie care vă privește pe amândoi, este minunat să fie ceva ce vă puneți împreună de acord. Mai mult, deși pare un gest mărinimos și altruist să îl scutiți de suferință și să rămâneți singură cu ea, este foarte probabil să-l regretați. Toți avem nevoie de sprijin când se apropie marea trecere. Și dacă se apropie acum pentru dvs, aveți oportunitatea să simțiți iubire o perioadă mai lungă din viață iar el are posibilitatea să realizeze fragilitatea vieții și poate învață să se bucure mai mult de ea (de ceea ce are, în speță). Iar dacă nu se apropie marea trecere, cu atât mai bine, nu-i așa? Și dacă tot am ajuns aici, la moarte, aș vrea să repet iarăși mesajul de respectare a vieții pentru toate ființele. Să nu le facem altora ceea ce nu vrem să ni se întâmple nici nouă. Să-i protejăm și pe alții de ceea ce ne este nouă frică. Să fim iubire și să învățăm să primim iubire! Toate cele bune!

  • Hermina spune:

    Buna Sorin!
    Am 25 de ani si am o relatie de 6 ani. Este un baiat bun, il apreciez si il respect insa cu toate acestea am uneori impresia ca nu ma regasesc in relatie,desi, am relatie stabilia,bazata pe incredere ne iubim.. dar parca ma simt “anulata” parca nu sunt eu ,oare am vreo problema??

    • Sorin spune:

      Bună Hermina, ceea ce-ți spun s-ar putea să te doară. Pe mine m-a durut primul spray în ochi și l-am urât pe terapeut două săptămâni, dar am văzut alftel lumea. Iată, deci: acest mesaj arată că, într-adevăr tinzi să fii anulată în relație. Modul cum mi l-ai scris pune accent pe ceea ce face prietenul tău. El decide dacă sau nu să te anuleze. Tu aștepți să fii văzută, nu te scoți în evidență. Cel mai probabil încerci să te pui în evidență, dar nu te scoți în evidență, vrei să fii descoperită. Nu este nimic in neregulă cu asta, ca și principiu, fiecare om este liber (vorba vine – sunt mulți care nu sunt, nici nu mai vorbim de alte specii) să facă ce vrea, dar se pare că pentru tine nu-ți servește foarte bine la a-ți satisface nevoile. Poate te-ar ajuta să-ți cer niște drepturi, nici dorințe să le faci prioritare pentru relație, să discuți în grupuri de prieteni cu încredere că și ce ai tu de spus este aproximativ la fel de valoros. Când te simți anulată, fă ce ai face dacă n-ai fi. În general nu se folosește cuvântul „problemă” în psihologie. Dacă ai dificultăți în a-ți întruni nevoile, un psiholog te poate ajuta. Dar mai întâi poți încerca. Prietenul tău nu va face asta pentru tine. Fiecare se va întinde până unde îi este permis, de aceea nu sunt teritorii libere între țări. Dacă tu îi permiți, el te va acoperi. Nu o face cu răutate. Nu poate să nu o facă. Tu controlezi dinamica.

  • Cristina spune:

    Cum il faci pe baeatul visurilor tale sa te ea in casatorie

    • Sorin spune:

      Este foarte complicat de plantat idei în mintea oamenilor (a se vedea filmul „Focus”) și nici nu ar fi onest. Ceea ce puteți face este să vorbiți despre acest subiect, să-i spuneți cât de important este pentru dvs, cât de afectată sunteți că alte fete pe care le cunoașteți au fost luate în căsătorie și cum vă face asta să vă simțiți și să-i dați oportunitatea să aducă contra-argumente, dacă are și să decideți împreună ce ar fi cel mai potrivit pas de făcut.

  • Borz rodica spune:

    Daca din bunatate sau speranta am lasat sa treaca viata pe langa mine ramanand casatorita 31 de ani cu un barbat alcolic si agresiv -psihic-acuma parca nu mai suport,sunt epuizata ,parca as fi medic si tr sa-l calmez,in schimb eu mor incet,vreau sa schimb aceasta stare,mi-a baut viata ,ajunge,nu mai vreau,nu mi-a oferit nimic in schimbul blandetii si rabdarii mele.

    • Sorin spune:

      Ceva ați primit. În mare parte mai mult speranță, înțeleg, dar ceva ați cumpărat. Nimic nu vine gratis, chiar dacă știu că de asta vreți să vă convingeți acum, ca să justificați schimbarea pe care aveți de gând să o faceți. Dar faptul că ați primit ceva nu schimbă cu nimic ceea ce simțiți. Acum ați dori altceva și v-ați convins că nu va mai veni din această relație. Nu a fost o viață pierdută, asta vreau să spun, fiecare zi a fost specială în felul ei. Este în regulă să fie diferite de acum încolo, dacă asta vă doriți.

  • Alessandra spune:

    L.Am pitit pe iubitul meu in casa unde am stat ce ma fac acum ca au aflat

  • valy spune:

    Buna ziua…nici nu stiu cum sa incep…:(Sunt casatorita de aproape 10 ani.Mam casatorit cu el nu din iubire doar din dorinta de a avea pe cineva aproape care casa aiba grija de mine.Mereu am sperat ca iubera o sa vina ca am aa reusesc insfarsit sa.l iubesc dar degeaba.Au trecut ani si eu tot ce simt e obisnuinta nimic altceva.E o persoana fff geloasa.Fara motiv am luat batae,au fost saptamani poate chear si o luna cand nici macar nu se atingea de mine.Am incercat sa.i spun ca ceva se intampla dar e o persoana care nu vrea sa discute problemele.E genul de om care traeste in lumea lui perfecta si atat.Acum e plecat pe tir si nu am cuvinte cate crize de gelozie imi face in fiecare zi.Am 2 ani de cand ma gandesc serios sa.l parasesc dar mie mila de el sau poate ca mie frica de un nou inceput.Mi.a facut prea multe dar daca incerc sa.i spun ceva zice sa nu mai exagerez…mia amanetat aurul si la bagat la aparate, (noi am fost in italia si am muncit am avut bani pusi deoparte si a luat fara sa stiu si tot la aparate a bagat)…Si totusi am continuat sa fiu cu el…Dar de cand e plecat deja simt ca cedez emotional si psihic din cauza crizelor…In tot acesti ani nu lam inselat niciodata si totusi crize mia facut.Am inceput sa ma satur…As vrea un sfat ce sa fac…sa numi spuntei sa vorbesc cu el pt ca tot ce spun eu pt el sunt chestii prostesti ca vorbesc aiurea doar ce zice el e bine…va rog datimi un sfat ca simt ca nu mai pot nu am cui sa ma plang…

    • Sorin spune:

      Dacă i s-ar întâmpla unei prietene, care ar fi calea cea mai potrivită pentru ea pe termen lung? Cum s-ar putea pregăti mai bine pentru o perioadă mai bună în viață?

  • otilia micu spune:

    il iubec atit de mult dar ceva din trecut nu l lasa sa ma iubesca cu adevarat; de iubit ma iubeste dar nu arata de loc

    • Sorin spune:

      Așa vor rămâne lucrurile… Dacă vă doriți mai mult, vor fi rare acele momente. În plus… din ce înțeleg el este cel ce domină în relație, pentru că dvs sunteți cea care cere și cu cât cereți mai intens cu atât vă veți periclita poziția și vă creșteți șansele să iasă din relație. Observați să nu fie un pattern în relațiile dvs. Dacă da, poate este ceva ce puteți face să schimbați lucrurile.

  • Iris spune:

    Buna seara!As vrea sa fiu foarte explicita si in acelasi timp concentrata pe principal…dar realizez ca povestea mea e foarte complexa si ca un caz mai dificil,cred ca mai greu de rezolvat.
    Voi incepe cu sfirsitul…sotul meu este obsedat sexual dupa parerea mea si de aici toate ni se trag…sintem casatoriti de 21 ani,dupa o prietenie de 5 ani..aveam la inceput viata sexuala f.activa si in ciuda faptului ca am primit apetitul lui sexual,nu se multumea si se masturba frecvent,cum o facea des inainte sa ne cunoastem,cu ajutorul filmelor porno.
    Am acceptat intr-un fel problema lui,desi mi-am dat seama repede ca asta vine pe contul relatiei noastre,si intime si in relatiile din orice clipa…problema s-a agravat cindam intrat serios in viata de familie…sarcina ,copil si alte atributii…el era cu el,nu cu mine…el multumit cu stare psihica buna…pe contul nemultumirii mele tot mai accentuate.
    Cit i-am spus si l-am rugat sa ia in calcul ca ma deranjeaza si ma afecteaza atitudinea asta deja…am realizat ca e f. egoist si nu chiar il intereseaza…l-am rugat sa faca un control la psiholog pt.ca lucrurile se agravasera pe toate planurile…minca mult,dormea si nu mai lucra…
    Doar dupa o consiliere de citeva sedinte impreuna cu mine si apoi singur mi s-a spus ca el vrea sa fie inca copil si nu vrea sa se maturizeze…ca-i este f.comod asa.Acolo abordind defapt doar rezultatul comportarii lui,ca nu lucreaza de citiva ani,ca nu si-a dat examenele pt.ceea ce s-a pregatit in viata,ca nu prea se implica in viata de familie,fara sa atingem “subiectul” masturbarii,care,dupa mine era cauza preocuparii lui principale,luindu-i timpul,capul si toate energiile,desigur pe contul nostru…eu lucram pt.doi si afara si in casa,fiind f.familista si nevrind ca fiica mea sa fie afectata crescind intr-o familie destramata…m-am ocupat de educatia ei si de cresterea ei sanatoasa cu o dedicatie de supermama si lasind aspectul relatiei cu sotul pe plan secundar…vazind cit de greu colaborez cu el mi-am vazut de treaba…la psiholog a mers in final singur,nu mi-a povestit ce au vobit..dar f.mult il are de acuzat pe tatal lui cum s-a comportat cu el in copilarie…f.dominant,fara prea multa acceptare si sensibilitate,in ciuda faptului ca vine dintr-o fam destul de normala :mama,tata,frate ,toti cu studii superioare… ca si el de altfel..dar crescut de bunici.Dupa parerea mea l-au crescut f.rasfatat,f. Limite,de unde si atitudinea lui actuala violenta cu tipete discutii contradictorii permanente…mai rar cu mine care nu-i permit sau care am luat nu de putine ori rolul de “impaciuitor”intre ei dezvoltind o intrega atitudine de psiholog,incercind sa inteleg si sa gasesc solutii de a -l (i) pondera in manifestari…am trait o viata f.oscilanta,de sus-jos,cautind mereu sa-mi gasesc echilibrul intr-o asa viata,tot timpul cu degetul pe puls,dar inchizindu-ma mult si schimbindu-ma enorm,cautind mult sa ma tin deasupra ,de dragul copilului si a parintilor mei care nu voiam sa sufere stiind ca as vrea sa divortez…desi lui ii spusesem asta si nu voia sa auda motivind ca ma iubeste enorm,ca n-ar putea trai fara mine.Insa asa,pus la colt a intrat sa zic asa pe fagasul bun,a dat si a luat examenul,incepind sa lucreze imediat,dupa 5-6 ani de somaj…Am vazut soarele rasarind si pe strada mea si am realizat ca sacrificiul meu nu a fost in zadar si ca a meritat sa sustin o fam.mica-mare,ce nu ce s-ar fi ales de ea daca nu eram!M-am felicitat ca am fost puternica si ca femeia mica din spatele barbatului chiar exista,si cum fetita mea de 11 ani ma implora sa-i fac o sora sau un frate,n-am mai stat mult pe ginduri,aveam deja 40 ani-si n-am vrut sa ramina singura la parinti ,ca mine!Sarcina a fost normala si la termen,dar in ciuda faptului ca lucrurile au evoluat in bine cumva in “pachetul”familie sotul nu s-a maturizat cu mult,am avut “acelasi ” sprijin superficial si am inceput sa regret de decizia luata…mi-am facut iar curaj si in ciuda unui diabet de sarcina tratat cu insulina injectabila…am nascut un baietel sanatos…dupa 3-4 luni insa am fost coplesita de dureri articulare in tot corpul,ca nu puteam sa ma ocup de bebe.Dupa multe investigatii,se pare ca totul a fost declansat de o depresie sau invers..depresia a declansat durerile…in tot cazul…doar cu pastile si pt.una si pt.alta intr-o perioada de vreun an m-am recuperat …timp in care a trebuit sa tin o fam.de 4 persoane!si sa fac fata!Fetita mea a fost f.fericita vreun an dupa care a cam uitat de atributiile ei de sora,avind preocupari doar prietenii,scoala,tel.si calculator!Acum are aproape 20 de ani si interactia in familie este minima,tot ce am inplementat in ea bun parca s-a sters cu buretele…cu greutate ajuta,comunica,asculta…este dupa parerea mea copy tatal ei…comoda,joviala,numai sa ia..sa nu dea,si cu un mare prost obicei..de a suge degetul ca atunci cind era bebe si i s-a luat suzeta pe la 3 ani!Sint disperata s-o vad asa si nu vrea sa mergem la psiholog dar nici nu vrea sa renunte la obicei..caci ii face placere!
    Despre tatal ei nu mai spun ca s-a ingrasat enorm,ca a dat d-zeu si” poate” mai putin dar pt.asta ia Viagra si vrea multa fantezie sexuala…de la propunerea ca ē sa am amant si sa-i povestesc ce fac cu el si pina la sex in 3,ca o sa-mi placasi o sa-mi faca bine,eu aratind f.bine si meritind mai mult!Cum asta nu se va intimpla de dragul lui la cit am suferit din cauza lui…gasesc ca e cazul sa ma ridic si sa plec,lasind” pachetul”asta care e prea greu deja pt.mine,ajungind la concluzia ca nici macar de dtagul copiilor nu metita sa te sacrifici!Si totusi,am acum copulul asta de aproape 9 ani care ma tine,doar pt.el mai amin…si nu stiu ce sa fac…o mai am si pe mama la mine,batrina si bolnava…iar lucrul meu este impreuna cu el,multe ore i-mi arde ca e lenes…mare lenes…nu vrea,nu poate,nu-i pasa su nu-l intereseaza…lucreaza dupa chef iar eu sint doar cu impinsul din spate,cu trasul pina “se misca rotile” sau cu ridicatul miinilor cind nu mai pot…metaforic vorbind..de aici si durerile articulare de care inca sufar,de depresiile care se intorc an de an…tot ce realizam se face f.ffff greu si cu mult sacrificiu!Eu cu nori deasupra capului…el cu un rinjet de la o ureche la alta,multumit,dar nemultumit,cu masti,smecher sinorocos!Iar eu..cu ochelari roz ca sa supravietuiesc…mai am un hop si nu stiu cum sa-l sar…puterile ma lasa,rabdarea m-a lasat..sint de-acum la o virsta de schimbari si nu stiu ce sa fac…”psihologul”are nevoie de psiholog!Ajutati-ma va rog!

    • Sorin spune:

      Bună ziua,
      Noi toți vom alege calea cea mai puțin frustrantă. Pentru el a fost evitarea efortului muncii și studiului și căutarea satisfacerii imediate date de masturbare. Pentru dvs a fost evitarea suferinței ieşitului din relație. Fata a adoptat modelul părintelui fericit, cum era de așteptat. De acord că nu vrea să se maturizeze, responsabilitățile nu sunt foarte populare. V-a presat, însă, să i le preluați incluzându-le în prețul relației. Acesta a fost și este costul real al familiei… Dacă vii se pare scump, veți fi obligată să nu mai plătiți abonamentul. Mai ieftin nu există. Poate veți primi o reducere, dacă vor simți că pierd un client fidel (sper să nu fi devenit obositoare analogia asta), dar trebuie să fiți dispusă să renunțați la tot. Ezitarea se va simți. Minunat ar fi să transmiteți acest mesaj cu fermitate și nu cu nervi sau cicăleală. Vă puteți (sper) separa finanțele, spațiul de locuit, corpul (aici mă refer la sex) și păstrați la comun doar ce este prețuit și respectat de amândoi. V-ar ajuta să vă informați despre asertivitate. Dar asta însemnă luptă. Unii oameni nu vor luptă. Mai există și este la fel de satisfăcătoare, dacă vă iese, acceptarea completă și realizarea că ceea ce vi se întâmplă este ceea ce doriți să vi se întâmple, că ați avut și aveți mereu controlul, dar sunt beneficii secundare, cum ar fi martirismul sau că sunteți mai bună și mai realizată decât el (acestea sunt inconștiente; în ședințele la psiholog ies mai clar la suprafață). Ar mai fi multe lucruri de spus… ceea ce vreau să subliniez este că sunteți în control în propria viață și că dacă o duceți într-o direcție care să vă bucure vă veți învăța și copiii să lupte pentru ceea ce consideră că merită. Sau îi puteți învăța sacrificiul…

  • ion boldeanu spune:

    Buna ziua.
    Domnule psiholog Sorin, sunt tare multumit de raspunsul dat si in special cele relatate sunt total adevarate.In continuare va cer sfaturi, ajutati-ma:
    Eu locuiesc in Rosiori de Vede, inginer in transporturi feroviare, varsta 36 ani,domnisoara locuieste in Alexandria, contabila, varsta 37 ani.M-am intalnit cu tatal ei fiind prieten cu tatal meu, mi-a dat nr. de telefon, multe date caracteristice si infomative despre ea, ma indeamna neaparat s-o caut.Tatal ei a stat cu ea de vorba,ia spus povestea despre mine, dar nici macar nu vrea sa auda. La insistentele tatalui ei si al meu trebuie sa-i fac o vizita, sa ne intalnim, sa facem cunostinta, sa-i propun prietenie, dar cum, nu am vazut-o niciodata si nici ea pe mine. Una este sa lucrezi impreuna la aceiasi unitate si alta cum suntem noi in localitati diferite, sa-ti intersectezi privirile, sa ai tangente de serviciu de la un birou la altul, ca sa pot pune in evidenta tot ceea ce mi-ati precizat anterior.
    Concret, cum sa procedez , dati-mi cateva idei ca sa le pot aplica , asa intr-o ordine succesiva,faci asta,asta,asta, ca sa nu gresesc.

    Cand vin la Bucuresti va caut,sa auzim numai de bine domnule Sorin!

    • Sorin spune:

      Mergeți cu un buchet de flori și spuneți-i că doar vreți să vă cunoașteți fără nicio presiune. Ce va fi, va fi. Și purtați-vă fără nicio presiune. Ce va fi, va fi. Cât despre a mă căuta, am ieșit din domeniu. Dar sunt alți psihologi și coachi care vă pot ajuta să vă îmbunătățiți abilitățile de comunicare cu sexul frumos. Multă baftă!

  • ion boldeanu spune:

    Dl. psiholog poate ajuta o domnisoara sa accepte prietenia cu un baiat care-i propune prietenie si ea nu vrea?

    • Sorin spune:

      Sunt greu de convins domnișoarele… Dar sunt interesate de persoanele care sunt atente la ele, care ascultă cu atenție mici detalii și fac cadouri inspirate de aceste detalii, de exemplu, de persoane care vor să le cunoască cu adevărat, care au valori cu cele pe care le au și ele sau la care aspiră… care fac eforturi deosebite pentru ele, care nu le critică, au simțul umorului etc. Știu, sună foarte complicat; pare că doar vreo 10 persoane vor avea prietene. Vei avea șanse cu atât mai mari cu cât ești mai răbdător, atent, plăcut de a fi pe lângă, îngrijit…

  • Maria spune:

    Buna seara am o relatie cu un baiat care fumeaza marijuana..il iubesc enorm suntem de 2 ani impreuna dar nu am avut o relatie oficiala ne am vazut in secret pentru ca zicea mereu ca el nu a stat niciodata cu o fata si nu vrea o relatie serioasa ..am acceptat si asa pana cand el a fost nevoit sa nu mai fumeze timp de doua luni ,in tot acest timp mi a demonstrat ca ma iubeste era foarte ggelos atent cu mine nu mai iesea cu prietenii statea doar cu mine si imi spunea ca sa schimbat ceva ca acum simte ca ma iubeste ….cum a inceput sa fumeze din nou, a inceput si sa se indeparteze ..nu stiu cum as putea sa l fac sa renunte sau macar cum sa ma comport cu el in asa fel incat sa ne intelefem.😕

    • Sorin spune:

      Mult mai probabil decât că se va lăsa de marijuana și că vă veți înțelege mai bine este ca lucrurile să rămână la fel. Din experiența ultimilor doi ani învățați asta. Puteți accepta acest lucru, puteți să-l folosiți ca pe o oportunitate, ca pe o libertate de a face altceva sau căuta pe altcineva sau puteți ieși. Asta depinde de dvs, asta puteți controla. Restul… nu foarte mult.

  • Vasy spune:

    Buna ziua .ma numesc Vasy..am 34 de ani.de curand sotia m-a anuntat k vrea sa divorteze,dar fara un motiv întemeiat.nu ne-am certat.stam bine pe plan financiar.doar ca nu avem copii.A-m încercat sa o conving sa rămânem împreună dar fara nici un rezultat.Problema este k încep să devin agresiv.pur si simplu nu mă pot controla.Devin un animal.Iar după aia regret.violența nu m-a caracterizat inainte.nu stiu ce sa fac.simt că pierd tot.problema este schimbarea asta a mea.

    • Sorin spune:

      Salut. Minunat ar fi să afli ce se întâmplă, ce-ai putea face, dacă este ceva de făcut (uneori pur și simplu nu este). Dacă lucrurile sunt spre definitiv, sigur nu vrei să stea din datorie / obligație / milă cu tine. Vrei să fie fericită și-i vei oferi această oportunitate. Mai mult, asta îți va da și ție oportunitatea să faci pe altcineva fericită. Uneori se întâmplă schimbări în viața noastră. Așa este partea din viață pe care o numim “interesantă”.

  • Anca spune:

    Multumesc mult pentru timpul dedicat si pentru raspuns!

  • Ce arata spune:

    Cum pot opri pe cineva ce mă jignește în continuu ?ce arata prin jigniri?

    • Sorin spune:

      Minunat ar fi să rupeți patternul. Să faceți ceva ce nu se potrivește. De exemplu, să răspundeți prin complimente sau să fiți de acord cu ce spune fără să vă umiliți, cu relaxare. Gen „du-te dracu’!” „n-o să crezi, dar mi-am luat deja bilet. plec mâine!” „poți să te duci de-acum!” „observ că ai crezut că am nevoie de permisiunea ta! ești amuzant!”
      Ceea ce încearcă să facă o persoană prin jigniri este să stabilească în ochii tuturor (inclusiv a persoanelor implicate) că ea este superioară. Ceea ce vă recomandam este să-i arătați că imaginea dvs nu este în discuție, nu poate fi dezbătută. Încercările lui de a face asta sunt amuzante.

  • Anca spune:

    Sa comprim in 10-20 de randuri ar insemna sa reusesc sa imi fac ordine in ganduri…si exact asta e problema..haosul din mintea mea. Nu mai stiu ce vreau de la viata, de ce exist, cine sunt, ma simt batrana la doar 27 de ani, simt ca traiesc pe pilot automat si ca relatia in care sunt de 13 ani nu ma mai multumeste. Ma concentrez doar pe partile negative ale relatiei, mi se pare ca am oferit prea mult…Nu ma pot concentra la munca si in discutiile cu ceilalti. Ma simt foarte obosita psihic si astazi am simtit ca fac atac de panica asa din senin la birou. Mi-e frica sa nu innebunesc. E posibil sa innebunesti doar pentru ca te simti mai trist? Imi cer scuze pentru textul lung…

    • Sorin spune:

      Vă recomand o discuție mai aprofundată cu un/o psihoterapeut/ă. De asemenea, niște articole de pe site. La o primă impresie, mai ales că ați și folosit analogia cu bătrânețea, aș spune că nu sunteți încântată de posibilitățile viitorului. Poate v-ar ajuta niște timp separați. Poate este mai multă obișnuință decât dorință rămasă în relație și va trebui să o testați… Nu vreau să spun ce văd eu, cel mai bine este să descoperiți și un ghid (psiholog) vă poate ajuta…
      Legat de ultima întrebare, nu știu ce înțelegeți prin nebunie. Sunt persoane care iau pastile pentru tristețe copleșitoare (depresie). Dar decât să așteptați să vedeți ce se întâmplă, mai bine vă priviți în interior și faceți ceea ce pare o idee bună, pentru că am impresia că ați cam făcut ceea ce cred alții că este o idee bună și v-ați cam sacrificat. Ce preferați? Să regretați că ați făcut ceva sau că n-ați făcut ceva?
      Mult succes!

  • Anca spune:

    Buna,

    Sunt Anca, am 27 de ani si am nevoie de un sfat, o opinie, o indrumare sau poate nici nu stiu de ce am nevoie mai exact. Ma simt captiva intr-o relatie ce dureaza de 13 ani. Logodnicul meu este consumator de alcool si folosesc acest termen deoarece nu sunt convinsa ca este alcoolic. In relatia noastra s-au intamplat foarte multe lucruri, asa cum este si normal in 13 ani, doar ca eu l-am iubit exagerat de mult si am incercat sa depasesc mereu momentele critice. M-am aflat si poate inca ma mai aflu intr-o stare de dependenta fata de el. Inca de la inceput am fost cumva dominata de temperamentul sau dar nu am constientizat. El este o fire mai nervoasa, negativista si critica iar eu sunt o fire mai calma, mai optimista sau cel putin asa cred ca sunt. Acum cand incerc sa relatez ce simt si gandesc imi dau seama ca e un mare haos in mintea mea. De-a lungul relatiei m-a inselat cu diferite persoane, dar desi sufeream enorm, am incercat sa inteleg si sa privesc situatia ca pe ceva normal in procesul lui de dezvoltare si am considerat ca avand doar 17 ani cand m-a cunoscut era normal sa experimenteze, sa fie curios. Am acceptat si am trecut intr-o mare masura peste. Inca de la primele intalniri mi-a marturisit ca isi obtine banii intr-un mod ilegal si ca daca pot accepta acest lucru relatia noastra are o sansa, eram un copil si nu intelegeam foarte bine gravitatea lucrurilor asa ca desi am fost socata si am plans am acceptat situatia. El a fost inchis si eu l-am cautat, i-am dus pachete si i-am scris mereu…multe s-au intamplat, multe am acceptat si am tolerat, atat de multe ca nici nu mai are rost sa le amintesc. Cu timpul el s-a schimbat in bine si a renuntat la a mai face bani prin ocupatii ilegale. A mai crescut s-a mai maturizat si riscul de a intra din nou in inchisoare l-a determinat sa se opreasca. Nu a fost niciodata genul de golanas incult, este din contra un baiat inteligent, caruia ii place sa fie informat, documentat. Citeste, merge la teatru, are un vocabular dezvoltat, cei din jur nici nu s-ar gandi ca are doar 8 clase si ca a facut puscarie de 2 ori. Acum cativa ani cand etnobotanicele ne-au invadat a fost si el unul dintre consumatori si a ajuns din cauza lor intr-un soi de depresie…si-a pierdut pofta de viata, a inceput sa se gandeasca la calugarie, sa vorbeasca despre suicid si sa nu mai suporte casa in care locuia, avand un tata pensionar si morocanos. Astfel considerand ca ii fac un bine i-am propus sa ne mutam impreuna. M-am gandit ca schimband mediul depresia o sa treaca si el o sa redevina baiatul energic pe care l-am cunoscut. Zis si facut, am terminat facultatea, am inchiriat o garsoniera, am discutat cu parintii si ne-am mutat. Depresia bineinteles a continuat, la fel si consumul de etnobotanice, eu munceam sa ne intretinem si el isi intretinea depresia. Ma respingea si imi spunea sa il parasesc..acum regret ca nu am facut-o. Am incercat timp de un an sa il ajut oferindu-i iubire, liniste, intelegere dar el se afla in aceeasi stare, ba chiar incepuse sa si bea foarte mult. Se lupta cu el sa depaseasca momentul prin rugaciune dar nu reusea, iar eu nu stiam cum sa il ajut, iar terapia nu era o optiune pentru el. Astfel am hotarat sa aduc o schimbare majora in viata lui si i-am propus sa schimbam orasul, gandindu-ma ca si anturajul il influenta negativ..si asa ne-am mutat la cateva sute de km departare de orasul natal. La inceput a fost entuziasmat, se gandea sa se angajeze dar nimic nu se materializa. Eu m-am inscris in noul oras la master si am continuat sa aduc bani in casa pentru a ne intretine. Constintizam ca in acest mod ii intretineam si viciul dar nu vedeam alta cale, traiam cu speranta ca intr-o zi se va ridica din mocirla. A continuat sa bea zilnic, foarte mult vin, tarie, bere etc iar eu am continuat sa fiu iubitoare si intelegatoare, sa accept si sa tolerez. In fiecare seara stateam si ascultam povestile lui negative despre cat de rea si urata este viata, societatea, lumea etc. si in fiecare seara dansam dupa cum spunea “cocosul”. Din teama de a nu genera un scandal il ascultam si il aprobam pentru ca in nici un caz nu imi puteam exprima o opinie contrara pentru ca ar fi devenit agresiv verbal. Am realizat ca toate starile lui se trag din lipsa de incredere in sine si am incercat mereu sa il incurajez mai direct sau mai subtil. Dar nu am reusit sa schimb mare lucru. Au trecut 4 ani de cand locuim impreuna si el bea in continuare zilnic. Totusi o schimbare s-a produs…acum un an jumatate, a avut loc un incident in urma caruia el a fost acuzat de lovire si alte violente si a ajuns sa fie din nou inchis. Iar eu m-am luptat cum am stiut mai bine si platind avocati foarte buni el a fost eliberat dupa doar 2 luni cu o pedeapsa cu suspendare. Astfel fiind oarecum sub vizor a trebuit sa se angajeze si acum lucreaza de un an si cateva luni lucreaza si aduce bani in casa. Starea lui s-a mai remediat in urma socului de a se revedea dupa gratii. Astfel incat acum si-a recapatat oarecum energia. Merge la cumparaturi, gateste, plateste facturile, spala, calca etc… fiind chiar foarte activ in comparatie cu anii trecuti in care era mai mult mort decat viu. In schimb bea in continuare, bea atat de mult incat de foarte multe ori adoarme cu capul pe masa sau nu mai este in stare sa mearga la baie. Am incercat sa discut aceasta problema si mi-a spus ca bea de plictiseala sau bea pentru a scapa de inhibitii la locul de munca (el fiind introvert). Am discutat despre efectele negative ale alcoolului pe care si el le constientizeaza, dar totusi nu face nimic cu privire la acest aspect. Iar eu m-am saturat sa lupt, sa il ajut, sa il pun mereu pe primul loc. Am ajuns la un punct in care simt ca ajung eu sa fiu cea depresiva. M-am saturat sa ajung acasa si sa il vad beat sau pe punctul de a se imbata. In acel moment nu mai conteaza nici ca a facut mancare, nici ca mi-a adus flori. Efectiv nu il mai suport atunci cand este beat. Anul acesta m-a cerut in casatorie, desi nu isi doreste o nunta si imi vorbeste despre copii atunci cand este beat…iar eu constientizez ca atat timp cat el o sa bea eu nu pot sa imi asum riscul de a ma casatori si a face copii cu el. Nu imi doresc un sot alcoolic si agresiv, este ceva ce nu pot tolera. Vazandu-l beat atat de des am inceput parca sa imi schimb sentimentele fata de el si am foarte des momente in care ma gandesc sa plec, sa ma despart si sa imi vad de viata mea singura…totusi sunt foarte confuza pentru ca am trecut prin multe impreuna. Am avut o tumora si multe internari si el a fost alaturi de mine, mi-a adus des cadouri, m-a alintat si m-a iubit in felul lui. Acum spune ca ma iubeste mai mult ca orice pe lume, ca sunt singurul motiv pentru care traieste si asta ma sperie. Ma sperie si ma face sa stau langa el. Daca plec si imi vad de viata mea imi este teama ca va cadea din nou in depresie si mi-e teama sa nu se sinucida. Nu as putea suporta psihic o astfel de situatie….Si totusi nu mai sunt fericita. De fapt nici nu stiu cand am fost ultima data fericita cu el. Am impresia ca am facut foarte multe lucruri doar ca sa ii fie lui bine si m-am mintit ca asta ma implineste si pe mine. Am fost foarte des stresata sa nu spun sau sa nu fac ceva gresit pentru a nu-l enerva sau pentru a nu fi criticata…si de multe ori mi-am ascuns micile greseli fata de el. Am ajuns sa constientizez acum ca ne aflam intr-o relatie tata-fica…el fiind autoritar si eu mereu stresata sa nu-l dezamagesc. Simt ca ma domina foarte mult si ca nu pot fi eu insumi. Nu stiu daca este vina lui sau daca este vina mea pentru felul in care ma simt. Poate pentru ca am avut un tata dur cu mentalitate comunista si ambii parinti au fost totodata si superprotectivi, poate pentru ca am fost diagnosticata cu hipersensibilitate la 15 ani…nu stiu de ce si ce anume ma face in continuare sa accept aceasta situatie….In adancul meu constientizez ca nu il mai iubesc ca alta data, ca nu o sa ma pot manifesta niciodata in preajma lui, ca o sa fiu mereu stresata…dar totusi parca nu pot sa plec si sa nu ma mai uit in urma. Deja am inceput sa visez la cum ar fi sa fiu singura…o oarecare teama de singuratate exista, dar exista si o bucurie la gandul ca as veni de la munca intr-o casa linistita si curata, in care as putea citi, asculta muzica, picta (desi nu am nici un talent), as putea scrie o carte…simt ca as putea face foarte multe lucruri singura…dar mi-e teama ca ma amagesc si ca e de fapt o iluzie. Mi-e frica sa il parasesc pentru ca nu stiu cat de tare l-ar afecta. Ma gandesc ca l-ar distruge…si mi-e frica si pentru mine, mi-e frica sa nu regret aceasta decizie. Dar parca nici nu mai am puterea sa lupt pentru aceasta relatie, parca nu mai am dorinta sa misc nici un deget…si simt ca am murit si traiesc pe pilot automat. Cand sunt singura cu gandurile mele sunt convinsa ca vreau sa il parasesc, cand il vad se duce naibii orice speranta ca voi pleca vreodata…Am impresia ca tocmai acum cand lucrurile au inceput sa mearga pe o cale mai buna eu vreau sa renunt, cand el a inceput sa munceasca, sa fie “familist”, sa imi faca surprize, sa ma astepte cu masa calda..cand parca totul se repara incet, incet…eu parca nu mai pot nici sa ma bucur de aceste lucruri. Sunt foarte confuza, pe de o parte imi doresc sa fiu independenta si sa ma gandesc la mine ca o egoista, dar pe de alta parte ma gandesc ca poate el e iubirea vietii mele si poate toata aceasta lupta interioara pe care o duc este doar o alta incercare in relatia noastra. Noi nu mai dormim impreuna de 3 ani deoarece el nu dormea confortabil si in timp eu am acceptat si aceasta situatie si m-am obisnuit asa….dormim in camere diferite de 3 ani si eu m-am inchis in mine, simt ca nu pot comunica cu el pentru ca s-ar enerva oricum…As vrea sa plec dar m-as simti vinovata si responsabila pentru suferinta lui. Atunci cand nu bea este foarte dragut si atent dar eu tot nu ma pot manifesta ca un om normal in preajma lui. Cumva ma inhiba….nu mai stiu ce simt pentru el…
    Daca totusi deslusiti care este problema in toata povestirea mea atat de lunga si intortocheata sper sa primesc un raspuns la o intrebare pe care nici macar nu stiu sa o adresez. Poate intrebarea e sa stau, sa lupt, sa incerc sa-l privesc din nou cu iubire si plandete sau sa plec oricat de dureros ar fi…
    Multumesc!

  • zorca spune:

    Buna ziua!Am 34 ani, sunt casatorita de 2 ani si am un copil de 1 an. Sotul meu nu mai este inteesat de mine, avem relatii intime o data pe luna si numai la initiativa mea. Dormim in camere diferite pt ca sotul a vrut sa aiba mai mult loc in pat, spunand ca paturile noastre sunt prea inguste pt 2 persoane. S-a casatorit cu mine dupa cea aflat ca sunt gravida. Il surprind de multe ori vorbind singur in soapta sau razand singur incet. Nu prea vorbeste cu mine, se uita toata ziua pe laptop dar nu pe siteuri deocheate. Credeti ca nu ma mai iubeste, sau e din vina mea pt ca nu ma mai machiez, m-am ingrasat un pic, nu ma mai imbrac sexy? Dar asa a fost de la incept, cu intimitati o data pe luna,sotul are 40 ani, doarme f mult si in timpul zilei. Cand a fost mic a fost operat de fimoza. Cand este ziua mea de multe ori nu imi cumpara nimic. Va rog ajutati-ma cu un sfat!

    • Sorin spune:

      Aș spune că persoana care ar trebui să te aprecieze cel mai mult, nu o face, adică tu însăți. Cum ar trebui să arate, să se poarte acea tu pe care și tu o vei îndrăgi? Cum te-ai purta, machia, aranja pentru un alt bărbat pe care vrei să-l impresionezi? Pune-te în evidență și, dacă el te va vedea și va începe să-ți dea atenție, minunat. Dacă va fi altcineva, va fi iarăși bine. Îmi cer scuze că te invit să fii un obiect pe care bărbații ar vrea să-l folosească. Ar fi minunat să fim iubiți pentru minte și personalitate, dar sexualitatea este strâns legată de imagine. Și nu spun că doar pentru că nu te mai machiezi, te ignoră, chiar nu. Ceea ce contează este atitudinea, încrederea că meriți să ți se dea atenție, lipsa acestui lucru te-a pus în umbră. Faptul că știe că ești oricum acolo, că ești parte din obiectele pe care le-a achiziționat. Arată-i că nimic nu e sigur, că vrei să fii iubită de el sau de cine dedică timp, atenție, resurse… Mult succes!

  • flory spune:

    Prezentul este foarte frumos, cu exceptia gandurilor mele negre care nu ma lasa sa fiu pe deplin fericita, iar in viitor ma vad cu el fericita. A fost alaturi de mine tot timpul, niciodata nu l-am prins cu vreo minciuna de acest gen. A fost un baiat exemplu, spun ca a fost, nu pt ca acum nu este, doar ca l-am prins o singura data cu o minciuna si acum probabil sunt intr-o stare de soc. Teoretic stiu ce am de facut, stiu ca acum la mine e problema, stiu ca nu ma minte, simt asta. Am o problema cu increderea care mi-a fost zdruncinata brusc si f rau. Partea amuzanta in toata povestea e ca am ajuns sa nu mai am incredere in el, de la o simpla conversatie cu o fata. Din acea convesatie nu reiesea faptul ca m-ar fi inselat cu ea, poate ca ar fi vrut, dar ca m-ar fi inselat, nu s-a pus problema sa vad. Ideea este ca de cand a spus ce a spus atunci la nervi, am inceput sa ma gandesc obsesiv la chestia aia. Daca ar fi spus ca m-a inselat, l-as fi iertat cu siguranta pt ca ne iubim, si as fi considerat ca a fost o greseala prosteasca, dar problema mea este acum ca eu nu stiu daca m-a inselat, doar banuiesc din cauza nervilor pe care i-a avut cand a spus atunci ce a spus.Mi-a explicat ca din cauza nervilor a spus, nu ca asa a si fost. Nu a ierta este o problema pt mine, ci faptul ca am dubii, faptul ca nu stiu eu exact ce s-a intamplat. I-am explicat si lui. Oricum, voi lupta ca macar sa incerc sa uit ca am dubii, sau sa ma obisnuiesc cu ideea ca voi avea dubii tot timpul. pana la proba contrarie nu am ce face. Stiu ca ma iubeste,si mai stiu ca si daca cumva m-a inselat nu o sa mai repete. Asta imi da putere sa trec peste. dar din pacate nici nu stiu daca am peste ce trece.poate e doar in capul meu ce s-a intamplat. pe zi ce trece imi dau seama tot mai mult, ca problema e la mine, si simt ca nu ma minte. Timpul le va rezolva pe toate. Voiam sa aud o parere din afara, referitor la ideea cum ca omul la nervi spune intotdeauna adevarul. Multumesc frumos pt sfaturi!

  • flory spune:

    Pare sa spuna adevarul in sensul ca m-a inselat? ca asta este ceea ce a afirmat, sau a spus-o la nervi ca sa ma enerveze pe mine? adica a spus adevarul in momentul in care a facut afirmatia aceea?

    • Sorin spune:

      Mă refeream la ceea ce spune cu consistență, adică la faptul că nu a înșelat, dar, cum spuneam, este foarte greu, chiar și pentru o mașină (detector de minciuni, adică) să identifice adevărul. Nu știm ce-a fost, dar accentul ar trebui să se pună pe ceva ce este sub control. Trecutul nu este sub control, (nimic nu este, realist vorbind, dar cât de cât) prezentul și viitorul au o șansă. Cum ai vrea să arate astea?

  • flory spune:

    Multumesc! Tin sa precizez ca el a incercat de nenumarate ori sa imi spuna ca nu e cum cred eu, nu se enerva, ba din contra era foarte rabdator in a-mi explica exact ce s-a intamplat. dar intr-o zi a rabufnit si a zis ca ,, Da mey, te-am inselat ca asta vrei sa auzi,, am simtit atunci ca ceea ce a zis, a fost strict ca sa ma enerveze, dar mai apoi am inceput sa fiu si mai paranoia. am inceput sa ma gandesc ca poate a recunoscut ca sa scape odata de presiune, pt ca trebuie sa recunosc ca l-am terorizat multe luni cu aceeasi intrebare. pur si simplu nu puteam sa imi revin. azi il credeam, iar a doua zi o luam razna din nou, si incepea o alta zi cu intrebari la care parca refuzam sa cred ca nu m-a inselat. refuzam pur si simplu sa il cred, desi imi placea sa aud ca nu a facut-o. el se chinuia din rasputeri sa ma faca sa inteleg ca nu e asa cum cred eu. a rabufnit si a zis exact ce credea el ca eu voiam sa aud. acum nu mai stiu ce sa mai cred. poate problema e la mine.

    • Sorin spune:

      Cine știe? Pare să spună adevărul… oricum, dacă înșelatul s-a întâmplat cu mult timp în urmă, nu mai contează. A insista în continuare îl poate împinge nu doar să spună, ci chiar să înşele. Dacă tot e certat, măcar să aibă și motiv.

  • flori spune:

    Buna ziua…am o problema foarte mare,,ma afecteaza sa nu stiu daca prietenul meu m-a inselat. as vrea sa stiu, ca sa incep o noua viata,,as vrea sa iert, dar el nu recunoaste. intr-o zi am avut o cearta si de nervi mi-a spus exact ceea ce nu voiam sa aud. ce sa cred.? la nervi spunem adevarul?

    • Sorin spune:

      … Nu vom ști niciodată cu certitudine. La nervi nu spunem neapărat adevărul ci, de obicei, ce vrea celălalt să audă. Oricum, dacă aveți suspiciuni, dacă el se ascunde, dacă renunță greu și cu ranchiună la a-i vedea istoricul digital, atunci sunt peste 50% șanse să se fi întâmplat sau să vrea să mențină un teren favorabil pentru a se întâmpla pe viitor.
      Dar, dincolo de asta, poate vă puteți formula mai clar, împreună, cum să arate relația pe viitor. Câtă transparență să existe în ceea ce faceți? Ce acțiuni par suspicioase și ați vrea să nu le mai facă? Ce comportamente sau cuvinte ar avea rol să vă liniștească? (și nu mă refer să „recunoască”, pentru că nu știm ce este acolo, ci la, de exemplu, a nu mai spune „dragă” altor fete…)

  • Mirea Georgiana spune:

    Eu și iubitul meu suntem foarte bine împreuna dar nu știu ce sa fac sa fim mai apropiați și mai uniți?

    • Sorin spune:

      Oamenii petrec mai mult timp voit acolo unde este distracție. Cum ați putea face mai distractiv timpul petrecut împreună?

  • Marian spune:

    Multumesc pt sfat! Ceea ce mi-ati sugerat am facut in trecut, am pus pe hartie ce ne dorim dar in final nu a dat roade. Ideea e ca eu nu mai vreau sa continui cu ea. Am incercat, am facut compromisuri iar dezamagirea e profunda. Relatia s-a deteriorat atat de mult incat nici nu o mai pot atinge, iar atingerile ei imi provoaca un disconfort. Nu mai incredere in ea absolut deloc. Iar ce-mi doresc eu de la partenera mea nu se mai poate si datorita mie, nu mai pot sa o tin de mana pe strada sau sa o pup, relatii intime nici nu ma mai gandesc. Sunt lucruri banale pe care ea nu mi le-a oferit la momentul potrivit iar acum eu sunt scarbit si nu mi le mai doresc. Eu vreau doar sa ma pot desprinde. In privinta copilului este foarte greu. Pt ca stiu ca nu va sta cu mine si mi-am dorit foarte mult un copil. Dar nici nu vreau sa ma sacrific, am 33 de ani si inca o pot lua de la capat.

    • Sorin spune:

      Observ multă furie și o lungă așteptare nesatisfăcută. Lucrurile au potențial să se dezvolte în ambele direcții. Aş spune că există o frică de a fi iarăși dominat, de a nu primi iubirea pe care o aveți de dat. Aveți încă o speranță. Dar va fi greu de schimbat nu doar pattern-uri comportamentale, ci și relaționale. Va trebui să luați o decizie și s-o urmați cu un comportament.

  • Marian spune:

    Buna ziua, am 33 de ani si sunt casatorit de 6 ani. Sunt impreuna cu sotia de 14 ani dar ne-am mutat impreuna dupa 7 ani. In perioada asta eu am cerut-o de sotie, i-am propus sa ne mutam impreuna, dar a tot amanat momentul. Intre timp ne-am mutat si am planificat si nunta, dar eu am inceput sa am anumite nemultumiri. Erau perioade cand ne certam si dormeam unul cu spatele la celalalt. Momentele intime dintre noi doi erau destul de rare si practic programate (de obicei odata pe saptamana, sambata). Eu ii reprosam chestia asta, imi promitea ca se schimba dar fara niciun rezultat. La un moment dat mi-a spus ca pur si simplu nu ii place sa faca asta si ca pt ea e prea mult chiar si odata pe saptamana. Inainte de nunta am avut un moment in care eu am vrut sa ne despartim, am dormit la parintii mei dar in final am cedat. Am facut nunta, dar nu s-a schimbat nimic, din contra ma simt singur in relatie, eu trag de toate in timp ce ea este foarte apropiata de ai ei. Ba chiar in urma cu cateva luni am auzit o discutie intre ea si mama ei cum ii povestea cum a plans fetita noastra care avea atunci 3-4 luni, intr-o vizita la parintii mei iar soacra incuraja fetita sa planga cand merge la parintii mei. De atunci m-am incarcat de ura si furie si nu o mai pot atinge, dar nu pot nici sa iau hotararea de a divorta. Fetita are acum 1 an si 4 luni. Pur si simplu fluctuez, am momente cand sunt ferm convins sa divortez si apoi am momente cand ma gandesc sa ma sacrific pt copil. Nu imi explic de ce fluctuez asa. Femeia asta mi-a oferit numai suferinta, iar eu am tot facut compromisuri. Simt ca sunt legat de ea si nu ma pot desprinde. Ea este cu 3 ani mai mare decat mine si m-a cam dominat pe parcursul relatiei, doar in ultimul an de la evenimentul cu soacra, nu m-a mai interesat parerea ei. Va rog sa ma indrumati! Cum sa ma desprind de dominarea asta? Va multumesc!

    • Sorin spune:

      Salut. Nu-ți pot spune dacă să rămâi sau să pleci din relație. Este o decizie grea, cum ai observat singur și, probabil, orice ai alege, va fi loc de regret. Ceea ce pot să-ți spun este că deja ai puterea, dacă vrei să o iei. A devenit a ta când ai fost pregătit să pleci. În general, ceea ce te-ar ajuta să iei decizia de a rămâne sau a pleca, este să-ți definești clar ce consideri că înseamnă o relație frumoasă pentru tine. Ce este ceva ce nu vrei să lipsească și care sunt lucrurile de dorit, dar opționale (must have și nice to have, ca să zic așa). Apoi poți vorbi cu soția, invit-o să facă și ea o listă și vedeți ce vă puteți oferi unul celuilalt, dintre lucrurile importante pentru voi (ambele categorii sunt importante). Veți ști unde vă aflați. Este complicată situația copilului, dar sacrificiul nu este ceva ce ai vrea să învețe, nu? Nici n-ai vrea să se simtă mai târziu responsabil pentru nefericirea voastră, că v-a forțat să rămâneți împreună. Desigur, este de evitat despărțirea când un copil este implicat, relația ar fi minunat să se repare. Psihoterapia de cuplu în condițiile în care unul sau amândoi nu vin acolo doar ca să demonstreze că nu se poate, ar fi foarte de ajutor.

  • Hippi spune:

    Eu cree ca exista ca o vad la mine si nu o percepa ca a fii ok mai ales ca sufar. De exemplu am animale acasa si mereu ma gandesc, saracele e atat de frig afara, oare le e bine si sufar gandindu-ma ce bine le-ar fi in pat ..ceea ce ar fi imposibil la cate am si de cate ma atasez. Este un exemplu. Si asa imi stric ziua gandindu ma la tot felul de situatii care ma fac sa sufar legat de animalele mele si cele pe care le vad in jur.

    • Sorin spune:

      Înțeleg ce spui. Motivul pentru care grija și comportamentul tău îți afectează viața, însă, este pentru că ești printre puținele persoane care observă suferința celor fără apărare. Este foarte realist ce gândești, așa este, le este frig, le este greu, foame, sete, au nevoie de iubire, de siguranță; viața lor este cum nu dorim nimănui. Încă suntem într-o lume absorbită de sine, antropocentristă, din păcate. Pe de altă parte, așa au fost lucrurile dintotdeauna. Puțini oameni au fost suficient de empatici să se pună în pielea celorlalți (fără să-i jupoaie de ea îniantea, cum fac cei care par să aibă nevoie să-și acopere pielea cu cadavre). Excluzând captivitatea și mai ales decapitarea lor pentru a le mânca, pentru că se pare că omul este natural necrofag și nu poate trăi fără carne, compasiunea l-ar otrăvi, în rest viața lor (animalelor) este la fel, ca aceea pe care au avut-o și oamenii acum câteva mii de ani. De sute de milioane de ani de când există viața evoluată pe această planetă, doar de câteva mii de ani lucrurile s-au îmbunătățit. Natura este crudă și nepăsătoare. Este minunat că suntem mai morali de atât, dar nu putem fi mai mari decât natura. Cu siguranță suntem răspunzători de faptele noastre. Dacă natura omoară nu înseamnă că și noi avem dreptul, dar nu putem lupta (cel puțin nu individual) cu ea toată. Suntem niște furnici. Nu este responsabilitatea noastră. Ceea ce facem pozitiv, mâna pe care o întindem celorlalți este un cadou pe care-l oferim lumii. Să ne bucurăm de asta și pentru cei ce-l primesc. Scopul nu este să-i ajutăm pe toți, pentru că nu vom reuși, dar am putea să ne umplem viața cu cât mai multă iubire. Fii vegană și, dacă nu poți să iei suferința tuturor, măcar poți fi împăcată că, cel puțin, nu o creezi! Toate bune! P.S.: cu câteva mesaje în urmă am mai vorbit despre asta.

  • hippi spune:

    Ce cauze ascunde dependeta de animalele ?!

    • Sorin spune:

      Păi, în primul rând, nu există așa ceva. Ar fi ca dependența de oameni sau de copii. Omul este un animal de turmă, ca multe altele, are nevoie de prezența celorlalți pentru a se simți bine, fericit, în siguranță. Singurătatea este pentru foarte puțini care sunt autosuficienți și nu necesită hrană psihologică (a nu se înțelege că sunt oameni superiori sau ceva – fiecare caracteristică are părți pozitive și negative). Când ne plac alte specii, când le acceptăm în grupul nostru intern (la oameni numit familie, care este un simbol al vechilui și mult mai satisfăcătorului clan), este pentru că ne place să oferim și să primim iubire necondiționată, ceva foarte rar, pierdut prin istoria dificilă a umanității, unde condiționarea ajuta la supraviețuire.

  • Nedelcu Jeanina spune:

    cum imi pot ajuta fiica sa depaseasca frica de abandon.frica de esec?Are 4 ani jumatate si de ceva timp e tot mai rau.Face tot timpul concurenta cu fratiorul ei de 2 ani si 9 luni.Devine uneori rautacioasa chiar in relatia ei cu el,si implicit cu noi ca parinti.E doar opinia mea sau intraevar ar trebui sa apelam la un terapeut?

    • Sorin spune:

      Terapeutul este un ghid. Unele locuri sunt foarte puțin probabil să le atingem fără el, dar oricând ne poate ajuta să ajungem la o destinație mai repede. Cât despre frica de abandon, eșec, pare să fie o gelozie fraternă, pare că cel mic primește mai multă atenție și iubire și ea are nevoie să concureze ca vulnerabilitate ca să primească și ea o parte. Deja consider că aveți niște obișnuințe solide și vă va fi greu să le rupeți singuri. Un psiholog vă poate ajuta să învățați noi moduri de coopera. De exemplu, cea mică ar putea avea un timp al ei, în care să primească toată atenția. Se simte făcută, rezolvată și pusă de-o parte și încă nu este ajunsă acolo. Are nevoie de certitudinea sprijinului celorlalți. Este minunat să-i spuneți că este iubită și dorită și prețioasă și, și mai minunat, să vadă singură asta. Mult succes!

  • Din Mirela spune:

    De ce eu ma simt eu? este întrebarea unui băiețel de aproximativ 12 ani către mama sa,menționez că nu a știut să detalieze

    • Sorin spune:

      Este o întrebare foarte adâncă și foarte înțeleaptă. Lucrurile ar putea să meargă în două direcții totuși, în funcție de context. Fie a avut la bază o curiozitate filozofică, fie se simte alienat de el însuși, care, nu o luați personal, ar putea ține de psihiatrie. Diferența s-ar vedea de cât de organizat se comportă el față de cei de vârsta lui. Dacă pare că plutește, că nu se adună, că este… încet, există pastile care îi vor permite să ia parte mai mult la viață și, implicit, să se bucure mai mult de ea. Dacă este curios din fire, dacă are o minte analitică, ia lucrurile aparent obișnuite și le vede dintr-o altă lumină, atunci întrebarea este una filozofică.
      Considerând că este al doilea caz, am să răspund în continuare cu ceva foarte ciudat, o explicație mai amplă găsind prin articolele mele (cum ar fi Cine suntem noi, Despre avort, Despre cum sufletul nu exista și altele care sună a avea legătură cu acest subiect): noi nu ne simțim noi. Există doar senzația de simțire, dar nu este cineva care să o aibă, pentru că dacă eu m-aș simți eu, eu aș fi și subiectul și obiectul, și cel care experimentează și cel experimentat și atunci care dintre cei doi sunt eu, de fapt? De ce există această senzație de „eu”? Pentru că altfel corpul n-ar funcționa ca un întreg. Creierul procesează informațiile venite prin senzorii corpului și le unește într-o experiență unitară. Această experiență unitară este experiența eului. Dar această explicație se potrivește mai bine la experiența despre eu a celorlalți. Când vine vorba despre noi, de ce eu exist aici și acum, iluzia existenței a ceva este foarte puternică. Cei care au atins iluminarea, confirmă, totuși, că este o iluzie. Eu personal nu am atins-o. Am ajuns la această concluzie după mult citit în domeniu și ascultarea experiențelor altora. Sper că am ajutat. Dacă este criptic, sunt explicații mai de anvergură în articole…
      Toate cele bune!

  • Anca spune:

    plus ca, ea avand bani, mereu ne-a crezut inferiori,ca nu suntem cum vrea ea,ca dc nu fac aia ca dc nu fac cealalta, si se indepartase de familie,ba chiar am mers ultima data la ea cu cainele si a facut numai crize,nu vorbea cu nimeni, de zici ca ii manca un an din viata bieil caine..iar acum cand ii este greu, suntem buni.. si ne viziteaza .. acum cainii nu mai constituie o problema si noi nu mai suntem inferiori,acum cand ea nu mai are bani si sot.. penibil..nu?

    • Sorin spune:

      Buna. Un înțelept budist a scris într-o carte „când întâlnești o persoană dificilă, greu de digerat, să nu ai resentimente față de ea, ci să te gândești că tu petreci doar puțin timp în preajma ei, pe când ea trebuie să se suporte pe ea tot timpul”. Cred că a formulat mai frumos decât am ținut eu minte, dar ideea este că veninul pe care-l varsă în jur este din cauză că este prea mult pe dinăuntru. Pentru o comunicare eficientă cu astfel de persoane (și altele) îți recomand un articol de-al meu de pe acest site (sau un alt articol de pe net) despre asertivitate. Nu cădea în capcana comparației cu ea (dacă ea este penibilă sau nu, dacă îți este superioară sau nu) și nici nu crede că ai ceva să-i demonstrezi. Știu că vei spune „dar nu fac asta, nici nu mă interesează”, dar nu ești sinceră cu tine. Vrei în continuare să demonstrezi ceva, cuiva. Doar observă ce se întâmplă și … fii în prezent. Salutări cățelușului! Toate bune! 🙂

  • Anca spune:

    Salut. Am resentimente față de matusa-mea care toata copilaria m-a terorizat si toata frustrarile ei mi’ le-a pus in carca, intr-un mod rautacios .. de exemplu: mereu i se parea ca sunt rea sau ca ma incred,sau cine stie ce aberatii. Ea mereu da sfaturi la toata lumea fara ca cineva sa i le ceara ,plus ca ,de curand sotul a prasit-o si a creat o drama o mare drama in jurul ei,ca e abandonata si prostii de genul.nu ma bucur pt ea,dar nici nu imi e mila….. vreau doar sa nu ma mai intereseze ,sa nu mai am resentimente fata de ea..

  • Andrada spune:

    wow! iti multumesc mult.. si da,ai dreptate cu tot ceea ce spui! multa armonie tie si familiei….😊✌🏼️

  • Andrada spune:

    Salut. stiu ca si tu esti un mare iubitor de animale tocmai de aceea indraznesc sa te mai intreb ceva, eu iubesc mult animalele si vreau sa inteleg de ce , cand vad un caine care nu are stapan, un animal care nu are unde sta, simt o durere fara margini si inevitabil imi vine sa plang..?!
    de ex in fata casei mele s-a adapostit o catea pe care eu si vecinii o hranim dar din cauza ca toti avem caini in curte noapte se porneste o nebunie care deranjeaza tot cartierul, imi e mila sa o duc la un adapost, dar imi e mila sa o vad si cum sta in frig sau ploaie in fata portii, ma doae sufletul , nu pot sa o iau la mine pt ca am 2 caini , ai mei nu ar accepta.. dar la adapost am teama ca va sta mai mult nemancata decat o ingrijim noi..
    una peste alta, asta fiind un exemplu, ma doare inima efectiv cand intalnesc asemenea situatii, catei, batrani,copii, ma afecteza .. cum pot sa ma protejez?

    • Sorin spune:

      Cu toții suntem iubitori de animale, doar că unii au un număr mult mai mic de animale de care le pasă, uneori singurul animal fiind propria persoană. Altfel spus, este o reacție normală față de suferință. Ceea ce are cineva căruia nu-i pasă este limitarea perspectivei. Lumea lor este mult mai mică, înțeleg mult mai puțin din ea. Știu, cineva ar spune că eu văd deformat realitatea și că atribui minte și emoții umane altor animale, care, de fapt, sunt mecanice. Așa s-a crezut și de femei și de oameni cu altă culoare a pielii. Oamenii au dorința de-a se simți speciali, de a crede că mintea lor este ceva care nu există în natură, că a venit din senin. Chiar oameni care știu că omul este doar o specie de maimuță, un animal ca toate celelalte, cred că mintea n-a evoulat, a apărut brusc, din senin la om. Este o poveste lungă despre antropocentrism, dar pentru o altă seară. Acum, ca să-ți răspund, oamenii care s-au ridicat peste egocentrismul copilăriei, animalului primitiv, reușește să se pună în perspectiva altuia. Această creștere poate avea și o componentă educațională, dar ține și de particularități biologice – de exemplu, daca amigdala (o formațiune cerebrală care se află undeva pe la nivelul urechii, dar mai în adâncime) este mai mică cu 10-15% față de medie, persoana poate omorî oameni fără nicio remușcare. Și nu poți spune că este de vină… deși, cu siguranță, i se va atribui. Dar și limitele liberului arbitru și justiției sunt povești pentru altă seară. Scuze dacă divaghez, dar este o chestiune ramificată, pe care vreau s-o prezint cu context. Per ansamblu, lumea evoluează. Vegani au tot fost, de la Buddha, Lao Tse, Platon, Da Vinci, Lincoln… dar pentru prima oară în istorie compasiunea s-a generalizat și sunt milioane de oameni care-și schimbă stilul de viață pentru a n-o afecta pe-a altora doar pentru ceva de mâncare. Pentru prima oară în istorie societatea arată grijă față de cei neputincioși: nu mai batem copiii, vrem să includem persoanele cu handicap în societate, se străduiește să ofere condiții mai bune femeilor, celor care sunt puțini (minorități rasiale, sexuale, religioase etc.), ceea ce nu se pomenea, de exemplu, acum 100 de ani când încă existau grădini zoologice de oameni în Europa. Dacă este prea mare intensitatea emoțiilor, însă, te poți gândi că ceea ce noi trăim acum, acest confort, este singurul care a existat pe această planetă și care a apărut abia de vreo 100-200 de ani. Până de curând și în continuare peste tot pe glob există multă suferință pentru toate speciile. Este imposibil ca noi, niște furnici, să o putem schimba pe toată. Putem doar să facem aceste mici (dar mari pentru cei atinși) eforturi și să încercăm să-i contaminăm și pe alții de compasiune (știu cât de imposibil pare deseori 🙁 ). Orice faptă bună, orice mână întinsă este un strop de iubire în această lume încă disperată, izolată, îngustă și asta este un lucru pe care te poți focaliza. Nu pe ce nu poți să faci (că este foarte mult), ci pe binele pe care l-ai făcut. Un bine pe care dacă nu-l făceai nu te condamna nimeni, dar pe care l-ai făcut oricum, pentru că… ești minunată! (Go vegan! dacă nu ești! Toate ființele conștiente (animalele, adică) suferă. Te rog observă-le suferința și încetează a mai contribui la ea, dacă nu ai încetat deja! Cățeii duc o viață mult mai bună decât porcii, vacile, găinile, peștii din pescării etc.). Much love!

  • Alina spune:

    Va multumesc ca mi-ati raspuns atat de prompt.Eu i-am spus ce simt pentru el dar el continua sa pastreze o anumita distante intre noi.Eu am simtit si am observant de multe ori din comportamentul lui ca ma place dar fiecare dintre noi areo relatiei cu altcineva si el mi-a spus ca nu vrea sa raneasca pe nimeni, s-a referit la partenerii nostri de viata.Lui îi e frica sa nu se afle, sunt sigura de asta.Cum as putea sa alfa daca el e atras de mine si si-ar dori ceva mai mult.Poate daca va trimit o poza de-a lui, numele si data nasterii…..

    • Sorin spune:

      Nu pot să scutur impresia că asociați psihoterapia cu magia sau astrologia… Realitatea este ceea ce este. Cu ce v-ar ajuta să știți că vrea mai mult, dacă niciodată nu va fi mai mult? Îl puteți întreba și lua răspunsul lui ca adevăr. Indiferent ce se ascunde înauntru, nu cu intențiile dormim noaptea. Pe de altă parte, înțeleg că aveți un partener, dar nu mai aveți o viață frumoasă împreună. Poate ar trebui să vorbiți cu el despre faptul că relația s-a răcit sau poate ar trebui să vă luați libertatea fiecare și să vă căutați fericirea în altă parte…

  • Alina spune:

    Buna ziua, as vrea sa va intreb daca psihoterapia poate naste sentimente in inima persoanei pe care o iubim.Am cunoscut un baiat, coleg de servici si mi-ar placea sa existe o relatie intre noi, o relatie bazata pe sentimente.Din partea mea exista sentimente dar din partea lui inca nu stiu.Nu vreau sa fac rau la nimeni, vreau doar sa-l fac sa ma iubeasca si el, atat.Este posibil?Multumesc anticipat!

    • Sorin spune:

      … nu prea… (și prin asta vreau să spun „sigur nu” într-un mod care să nu fie dramatic). Mai degrabă ne ajută să ne clarificăm ce anume apreciem la acea persoană și să știm ce fel de partener/ă căutăm și cum am putea să-l/o abordăm să ne creștem șansele de a petrece mai mult timp cu cineva care să ne împărtășească bucuria de cuplu. Până atunci, înțeleg că nu este clar ce simte colegul. Poate merită o tatonare, poate cu mici atenții, poate cu o terță persoană…
      Toate bune!

  • Andrada spune:

    merci 😉 si te-as mai intreba ceva,de ce ma afecteaza si pe mine suferinta din jur? Am inteles ca si asta este tot un fel de dezechilibru interior si ca suferinta este optionala.. ce parere ai despre asta? O seara buna

    • Sorin spune:

      Este și nu este opțională. Dintr-o perspectivă, stările oamenilor emit o frecvență. Cel mai ușor este să rezonăm cu frecvența cea mai puternică. Ar trebui să ne întărim mușchii emoționali ca să putem să rămânem pe ce frecvență vrem noi (de exemplu, veseli, când toată lumea este tristă). Pe de altă parte, însă, cei care sunt pe altă frecvență, vor face presiuni să te adaptezi (adică să simți ce simt ei), pentru că le creezi interferențe și-i perturbi. Fiecare astfel de frecvență pe care rezonăm, eliberează o tensiune. Când s-a eliberat, ne vine să schimbăm frecvența. Dacă rămânem forțați acolo, se produce iarăși un dezechilibru. În psihologie nu învățăm să evităm stările neplăcute, de exemplu, ci să le trăim atât cât simțim, fără să ne prefacem nici mai afectați, nici mai nepăsători decât suntem. Să fim în prezent, să fim cu flowul, să curgem cu viața… Pe de altă parte, dacă suntem prea programați pe o anumită frecvență, va trebui să facem un efort pentru a o schimba (și, în general, suntem setați pe o anumită frecvență și tindem să căutăm persoane similare și persoane complementare pentru a ne forța la un echilibru). Ar fi multe de zis, oricum este foarte greu și nu este de dorit să nu simți suferință, dar dacă vrei detașare, schimbare de perspectivă, sunt convins că poți găsi prin articolele mele ceva în această direcție. Caută-l pe cel unde scrie că „viața nu ne este datoare cu nimic”, de exemplu! 🙂 Toate bune!

  • Andrada spune:

    salut! intrebarea mea ar fi: de ce enerveaza sau mai bine zis imi strica starea buna o persoana care este indispusa ,badarana sau chiar necioplita? indiferent ca e din familie sau la magazin cand vad ca o persoana se poarta urat pur si simplu imi vine sa ii zic cate in luna si in stele 😣.
    multumesc

    • Sorin spune:

      Bună,
      În principiu, pentru că ne este frică de ea. Când cineva este recalcitrant, poate să ne jignească, de exemplu (direct sau indirect) și asta înseamnă că ne mototolește imaginea în fața ei și a celorlalți. Ar putea să ajungă ei la concluzia că noi suntem inferiori, nu la fel de grozavi ca bădăranul și atunci încercăm să ne reparăm imaginea fie fiind și noi bădărani, fie într-un alt mod, arătând că nu ne este frică de ea. Altfel spus, de frică să nu creadă lumea că ne este frică ne enervăm. Acea persoană nu strică o stare, ci lansează o provocare pentru ceilalți. Nervozitatea este o formă de a prelua conducerea (conversației, situației) și cel mai nervos, de obicei, este cel care obține ce vrea. Cel care îi sperie pe ceilalți, de care ne este frică, la fel. Nervozitatea noastră este o formă de nu-l lăsa să o ia în față, să nu aibă mai multe drepturi… cam ceea ce ar trebui să facem față de cei ce distrug planeta pentru a-și lua yahturi mai mari. 🙂
      Toate bune!

  • alina spune:

    buna ziua!de ceva timp ma confront cu o situatie la care nu credea vreodata ca voi ajunge.sotul meu la fiecare cearta ma ameninta ca se sinucide ,sau daca nu fac ce zice el se sinucide.Nu mai pot trai asa.i-am spus sa mearga laun psiholog sa il ajute.Avem 2 copii frumosi si cuminti si nu vreau sa traiesc toata viata cu asa ceva.sunt momente in care vreau sa ii spun ca vreau sa divortam,dar de fapt nu vreau eu vreau doar sa se schimbe el.Munceste zilnic,aduce bani acasa, nu bea nu fumeaza,sta si peste program doar pt a face un ban in plus.am iesit ieri cu copii de zilele orasului dupa ce am iesit de la service,iar el a lucrat pana tarziu, iar cand am venit acasa mi-a zis ca maine seara o sa se sinucida,imi promite si sa nu ma imbrac in negru sa ma imbrac in alb sau in rosu.nu ii place sa iasa cu noi, nu iasa nici cu prieteni,de fapt nu avem prieteni.suntem de 10 ani casatoriti.simpt ca o iau razna.eu nu sunt asa, in schimb el tot timpul ma ameninta cu ceva.noi ne-am casatorit pt ca am ramas gravida.cred ca se simpte oarecum obligat sa stea cu mine,dar eu I-am zis ca nu trebuie sa ramana cu mine doar pt ca am ramas gravida .daca puteti sa imi dati un sfat.orice….nu mai resist in situatia in care sunt

    • Sorin spune:

      Pentru a opri aceste amenintari, este util sa-i vorbiti intr-o zi cu caldura si sa-i spuneti ca nu vreti sa se sinucida, dar ca viata lui ii apartine si este suficient de matur sa decida singur ce vrea sa faca. Aceste amenintari ale lui sunt menite sa testeze dragostea dvs. Vrea sa se simta util pentru cineva, pentru ca nu se simte util, important in viata. Considera ca nu are valoare si asteapta sa-i confirmati ca nu are valoare (spunandu-i ‘n-ai decat sa te sinucizi’) si va fi foarte tentat sa o faca. Ceea ce-i puteti oferi este caldura. Nu trebuie sa faceti ce spune, dar atunci cand vreti sa refuzati faceti-o cu blandete si fermitate. Daca faceti ce spune, va intari jocul si vor creste pretentiile. Daca refuzati, se va simti neiubit si este posibil sa se sinucida. Nu zic cum ca este responsabilitatea dvs sa nu se sinucida. Viata dvs este responsabilitatea dvs si suportul in viata copiilor. El are propriile responsabilitati. Ii puteti oferi, insa, iubire neconditionata (de care are mare nevoie) si niste sustinere. Un psiholog l-ar ajuta si ar fi minunat sa mergeti impreuna, cel putin la inceput. De asemenea, daca citeste, exista carti motivationale care ar putea sa-l ridice. Tony Robbins este un autor exceptional.
      Toate cele bune!

  • Chirita spune:

    Buna sunt Cristi . Am impresia ca iubita mea de 6 ani ini ascunde ceva ,dar mie tare fruca sa nu fiu posesiv , gelos sant adar mereu incerc sami scimb atitudinea dar mor daca nu stiu ce face la munca sau cu telefonu . Ma simnt dat la oparte dar nu mereu numi spune mereu tot. Asta sa fie din cauza mea?

    • Sorin spune:

      Salut! Ai vrea ca iubita ta să stea cu tine din obligație, frică sau pentru că-i face plăcere să stea cu tine? Dacă nu-i face, este ceva de schimbat la tine, află ce. Nu este obligată să nu plece din viața ta, rolul tău este să faci invitație de a rămâne cât mai plăcută, nu să ții ușa încuiată!

  • Atena spune:

    Ma numesc Atena 41 ani de când am divortat din septembrie anul trecut nu mai pot accepta pe nimeni desi imi doresc sa cunosc pe cineva chiar am salvat pozele de la starea civila cu fostul sot de care nu mai stiu nimic de el .Nu mai pot avea incredere in barbati.Am fost la psihoterapeuta mea la trei sedinte dar nu mia ajutat deloc sa imi recapat încrederea in mine in viata.Ce ma putei sfatui?

    • Sorin spune:

      Sunt o sumă de abordări, dar nu se întâmplă dintr-o dată. Este clar (pentru noi, cel puțin ) că încă sunteți agățată de fostul soț. Cred că dvs nu sunteți conștientă de asta și, fără să vreți, veți sabota psihoterapia pentru a vă demonstra că iubirea dvs este puternică… și asta pentru că nu sunteți pregătită să vă schimbați viața. Vă doriți să vină viața înapoi, mai degrabă decât să mergeți dvs înainte. Nu vă faceți griji, este perfect normal. Aproape toată lumea ar trece prin ce treceți dvs. Aveți răbdare cu terapeuta dvs și fiți sinceră cu dvs și veți putea da un iz de fericire și multiplilor ani rămași de acum încolo.

  • Buna ziua
    As vrea sa va intreb ce este de facut intr-o situatie ca amea
    De doi ani sunt in divort dupa 13 ani de casatorie
    Avem doi copii 14 si respectiv13 ani
    Eu am bagat divotul acum 2ani am platit avocat am adus martori,am dus copii la judecator ptr a spune ei cu cine vor sa ramana…..fostul sot nu sa prezentat niciodata la tribuna …problema este ca intre timp copii i-am luat cu mine in italia cu o provura de la el ptr o luna dar nu ne-am mai intors
    In prezent el nu raspunde la tell
    Noi avem nevoie de procura ptr calatorie si pasapoartele ne-au expirat
    In legatura cu divortul …dosarul a ramas pe rol iar eu sunt disperata nu stiu ce sa fac
    Mentionez ca camotivele divortului au fost:maltratare fizica ……betie el nu aducea bani in casa ….
    Va rog sa ma indemnati ce as putea face repede sa pot avea divortul si copii sa mi-i incredinteze urgent

    • Sorin spune:

      În principiu ar trebui să vorbiți cu niște organe abilitate în privința actelor. El este furios și vrea să vă pedepsească pentru că, probabil consideră că l-ați abandonat. Nu ar vrea să-și schimbe comportamentul, dar este supărat că nu-l plăceți în aceste condiții. Desigur, aveți toate motivele, dar el nu vede asta. Prin urmare, ar trebui să-l întrebați ce-și dorește, să-l încurajați să vorbească despre sentimentele lui, să și le mai ventileze, iar apoi vă poate auzi și el.

  • ana spune:

    buna ziua,nu sunt de acord cu relatia fiicei mele,este studenta si lucreaza intr-o renumita firma de IT iar baiatul si-a abandonat facultatea in prezent e plecat la munca in strainatate.ea nu vrea sa renunte la el

    • Sorin spune:

      Bună ziua. Este adevărat că tindem să ne simțim responsabili de copiii noștri o viață întreagă. Am investit atât de mult timp, bani, efort, nervi ca să ajungă la o anumită vârstă și vrem să știm că a meritat tot efortul, că ei sunt fericiți. Dar nu mai suntem responsabili de viața lor de când sunt capabili să se susțină singuri… Ce putem face, este să le prezentăm părerea noastră de adulți trecuți prin viață și ei decid dacă o valorizează sau nu. Cu siguranță ar fi în regulă să deveniți hiperprotectivă dacă băiatul ar răpi-o sau s-ar purta violent cu ea, dar de dezamagiri și inimi frânte nu putem scăpa. Dacă este fericită sau nu cu el, doar ea știe. În plus, dacă vrem să găsim fericirea în relație, nu trebuie să fim cu cineva anume, care are părinți de viță nobilă, studii superioare, să facă parte dintr-o anumită rasă etc., ci să fim într-un anume fel cu partenera/ul nostru. Modul cum se poartă cu noi este ceea ce contează și, dacă nu ne place asta, îi putem vorbi despre asta și pune bazele unui nou mod. Dacă el se poartă cum are ea nevoie, și dacă o vreți fericită, atunci are nevoie ca dvs să-i oferiți înțelegere și să-i acceptați decizia și, dacă va suferi și se va dovedi că ați avut dreptate, să-i fiți alături, nu să-i spuneți „ți-am sups eu?”! Toate bune!

  • Ionela spune:

    Buna!
    Numele meu este Ioana,am o problema…sunt impreuna cu prietenul meu de aproximativ 3 luni jumate,de la inceput era totul perfect,acum am inceput sa ne certam mai in fiecare zi din nimicuri,el nu mai este asa cum inainte..pare cam indiferent..pe mine ma deranjeaza acest lucru…eu tin la el foarte mult si sunt sigura ca si el tine la mine..doar ca indiferenta lui din ultima perioada si certurile noastre ma omoara….ce pot face?
    AJUTATI-MA!

    • Sorin spune:

      O abordare ar fi să vorbiți despre asta, să-i spui ce simți și ce ți-ar plăcea să experimentezi, o alta ar fi să te bucuri maxim de prezent și, dacă relația se încheie, a fost o experiență minunată ce va putea fi continuată cu o altă perdoană. Viața este despre ce trăim, nu cu cine.

  • Maria spune:

    Buna. Am 24 de ani,sunt intr o relatie cu un baiat de un an si jumatate, cu care stau in acelas apartament.Intre noi lucrurile merg bine,dar problema mea este alta .Mama lui este divortata de 2 ori ,din a doua casnicie a ramas cu 2 copii, de cat timp sunt cu el a incercat mereu sa se bage in relatia noastra prin diferite metode.Am sa scriu doar cateva ca sa va dati seama despre ce este vorba.In cazul in care eu ma cert cu el , merge sa ii spuna mamei lui, acest lucru ma deranjaza pentru ca mereu spune ca daca avem anumite discutii inseamna ca nu ne potrivim,si de asta am preferat sa ii spun sa nu mai povesteasca cu ea toate problemele noaste.Daca vrem sa mergem undeva nu putem merge numai noi doi,trebuie sa ii luam si pe cei doi copii , daca nu ii luam el se simte prost fata de ei.In cazul in care nu merge saptamanal acasa sa ii viziteze ii reprosaza ca i a parasit si ca nu ii pasa de ei.O data l a facut in taote feluriel,ca e un om rau , si tot felul de cuvinte urate, dar el e un om bun, nu e deloc asa ..Pe mine toate lucrurile astea ma fac sa ma distantez, sa ma inchid, simt ca el e tatal lor , dar in acelas timp si iubitul meu ..Acuma ceva timp m a cerut, lucru care pe orice fata o face fericita,dar la mine nu a fost asa. Eu ma gandesc la viitorul meu si al copiilor mei,vreau un sot dedicat familei mele, fara sa se bage tot timpul cineva .Nu stiu ce decizie sa iau pentru ca tin la el si relatia noastra este una buna .Va rog sa ma ajutati cu un sfat .

    • Sorin spune:

      Este o decizie de o viață întreagă, nu o pot lua eu în locul tău. Clar nu ești fericită cu modul în care stau lucrurile în prezent. Gândește-te dacă vrei această situație să dureze toată viața. Dacă ai putea fi împăcată cu asta având avantajul să o petreci cu el. Dacă nu vrei, poate puteți clarifica împreună cum să arate o relație în care să vrei să stai o viață. Cât timp să aloce, cât timp să-ți aloce ție, ce nevoi are el de la tine și orice aspecte care formează o relație iubitoare și primitoare pentru tine (aș spune amândoi, dar scopul unei relații este să ofere… couziness fiecaruia – care mai este scopul unei relații dacă fiecare face sacrificii să rămână în ea și este nefericit/ă) și apoi decideți să atingeți acest deziderat într-un timp (de exemplu, un an). Și puteți lua decizia atunci. Ca regulă de bază, relațiile nu înfloresc singure. Nu rămâne cu un băiat crezând că se va schimba. Pentru orice schimbare cel mai potrivit moment este acum și cel mai bun mod este împreună. Dacă nu se întâmplă în acest an, șansele de schimbare pentru viitor nu sunt 0, dar scad drastic… Mult succes!

  • buna .cazu meu ancepe asa.sant anpreuna cu un barbat de 15 ani .avem un baietel .de un 1 si 6 luni anpreuna.tatal copilului .sa schimbat enorm .e plecat mereu de acs.motivand mereu ca are treba .cu mine si copilul nu sta deloc .ma jigneste an ultimul hal .parca nici nas fiiiii mama copilului lui.sant foarte disperata.va rog datimi sfaturi c’è sa fac

    • Sorin spune:

      Un lucru pe care l-ați putea face ar fi să mergeți cu soțul la o terapie de cuplu. Dacă asta este improbabil, puteți să găsiți fie pe altcineva fie altceva în jurul căruia să vă construiți viața. Un alt lucru este să nu schimbați nimic și să așteptați să treacă viața… Toate variantele sunt perfect acceptabile. Orice ați alege, au ales și alții înaintea dvs; este un mod de a trăi…

  • Cosmin spune:

    Buna ziua.
    Numele meu este Cosmin tocmai ce am irsit dintr-o relatie de 3 ani cu femeie mai in varsta decat mine dar pe care o iubesc mai mult ca orice.
    Motivul despartirii a fost lipsa de incredere in mine. De cand suntem impreuna mie mi-a mers foarte foarte rau din punct de vedere financiar si nu am putut sa i ofer o viata fara griji.
    Ea acum si-a gasit pe cineva pe care nu il place dar face sacrificiul asta ptr fica sa sa-i poata oferi un viitor.
    Tin sa va zic ca noi vorbim zilnic inca ne iubim foarte mult si nu stiu ce ar trebui sa fac sa i redau increderea in mine ca pot sa i ofer o viata mai buna si eu si sa o aduc inapoi.
    Va multumesc

    • Sorin spune:

      Bună ziua,
      Modul în care se recâștigă încrederea este prin a arăta o perioadă îndelungată ceea ce spunem că putem face. Este nevoie de timp… Pe de altă parte, timpul, sunt convins că știți, răcește relația și probabil vă este teamă că, în urma trecerii lui, sentimentele dumneaei pentru dvs se vor diminua mai mult decât ale dvs pentru dumneaei și veți suferi foarte mult. Sau poate vreți să aparțineți unui cuplu și acesta părea să fie promițător și vreți să feceți parte din această relație și vreți să vă convingeți că nu se poate mai bine și vreți să dați tot ca să se păstreze… Viața este așa, însă, cu suferință, pierderi, iubiri neîmpărtășite, dar dacă persistăm în învățăm să fim și să atingem cât mai mult din potențialul nostru, vom putea deveni partenerul/a unei persoane minunate.
      Apropos, relațiile nu se rezumă atât de mult la bani sau n-ar trebui, cel puțin. Nu trebuie să-i oferiți o viață fără griji. Oamenilor le place să se îngrijoreze și o vor face oricum. Mulți vrem doar să fim ascultați și sprijiniți, nu să ne fie rezolvate problemele. Nici nu simțim că merităm să trecem peste, uneori, dacă nu contribuim la soluție.

  • ioana spune:

    Buna ziua! Problema mea ar consta in faptul ca am devenit dependenta de iubitul meu.. si de cand ma stie asa a inceput sa se comporte indiferent cu mine si nu mai face eforturi pt ca stie ca ii accept orice si i as ierta orice..pt ca de a lungul relatiei asa a fost.. la inceput el era cel dependent si obsedat de mine.. si acum e invers si nu stiu cum sa intorc din nou situatia.. nu m a inselat niciodata, dar a facut lucruri care m au facut sa mi cam pierd increderea in el..si asta ma face foarte geloasa sia imt ca l sufoc.. vreau sa nu mi mai pese asa mult sa nu ma mai consum pt orice indiferenta de a lui si sa l fac din noi sa ii fie frica sa ma piarda

    • Sorin spune:

      Important nu este cine domină în relație, ci cum ne simțim. Desigur, dacă ne simțim neputincioși, este util să descoperim că viața noastră nu depinde de nimeni, că noi suntem în controlul ei, nu alții pe care trebui să-i rugăm frumos să n-o mototolească. Dacă relația provoacă suferință, atunci scopul ei care mai este? Doar ca să ne protejeze de singurătate? O relație frumoasă este cea în care suntem sprijiniți, iubiți, iertați (când chiar greșim nu când „nu ne putem controla”), admirați etc. Și merităm toate astea! Și noi și ceilați. Și noi și celelalte ființe care nu vor să moară, care țipă și se zbat când sunt înjunghiate. În toți este dorința de a oferi iubire și ne este greu când suntem în pericol de a fi răniți. Ne vom bucura mai mult de viață dacă ne concentrăm pe iubirea pe care putem noi s-o oferim, decât pe frica de a pierde iubirea celorlalți.

  • Andrada spune:

    Hei!
    Cum imi pot explica “furia” cand cineva nu imi intoarce aceleasi sentimente? De exemplu cand incerc sa socializez si cealalta persoana e seaca si ma refuza sau cand incerc sa ma apropii de cineva si simt ca nu ma place, iar apoi am tendinta sa nu o mai suport???

    • Sorin spune:

      “Ce spui după ce spui Bună Ziua” de Eric Berne explică asta în detaliu. Este un schimb de strokeuri (un fel de luări în considerare) pe care le folosim ca monede și tu simți că dai și că nu primești aceeași valoare. Și totul se bazează pe iluzia că sunt puține astfel de strokeuri și că trebuie să ținem de ele, să primim înapoi sume egale. Abia când realizăm că este o abundență de recunoaștere, de apreciere, de iubire și că putem oferi oricâtă fără să o epuizăm, viața noastră devine minunată. Citește cartea dacă ai timp. Toate bune!

  • Gabi spune:

    Bua ziua. Am o relatie de 3 ani cu un baiat dar acum suntem despartiti, doar ca mai continuam sa vorbim prin mesaje, ce-i drept nu in fiecare zi, dar asa zisa despartire a survenit si de pe urma unei certe dintre prietenul meu si mama, iar dansa nici nu vrea sa mai auda de el. Eu mai am sentimente pentru acest baiat si nu stiu cum as putea sa indrept lucrurile intre el si mama. Asta e primordial acum.

    • Sorin spune:

      De fapt nu neapărat. Tu vrei să reînnoiești relația cu el și ai nevoie de aprobarea mamei, înțeleg. Dar n-ai nevoie decât să te împaci tu cu amândoi și să fii tu plăcută de amândoi, nu și ei între ei. Poți vorbi despre interesele tale cu mama ta și că ți-ar plăcea să-ți respecte alegerile, chiar dacă sunt diferite de ale ei.

  • Maria Filon spune:

    Am si eu o intrebare… Am avut o relatie cu un baiat de 21 de ani eu am 16 ani iar acum ne-am despartit dar acel baiat acum spune lucruri urate despre mine si neadevarate. Ce as putea sa fac?

    • Sorin spune:

      Scuze de intarziere. Am fost plecat din tara. Probabil ai trecut peste, daca nu… treci peste 🙂

  • ioana spune:

    cum sa fac sa fiu din nou fericita

    • Sorin spune:

      Fericirea tine, intre altele, de a nu avea regrete, de a avea certitudine (cat de cat) in privinta viitorului si de a avea o atitudine determinata, optimista si umorista. Poate te ajuta in a-ti stabili urmatorul pas!
      Toate bune!

  • Roberta spune:

    Multumesc mult!!! O sa incerc sa m auto-educ pe parcurs si sa ii accept asa si sa pun totusi o bariera.

  • Roberta spune:

    Cu mult respect!
    Din cauza ca au tendinta de a controla oarecum lucrurile, eu am facut facultatea in alt oras si acolo e viata mea,acolo am prietenii si de exemplu cand decid sa petrect timp acolo “cat stai? O asa,mult! Vino mai repede acasa.” “Ti-ai pus bani de o parte? Cati? Vezi sa nu ii cheltui degeaba!” Stiu ca din iubire,dar totusi uneori e prea mult…
    Din pacate asa sunt toti ai mei,bunici,parinti..
    O seara buna! Multumesc !!

    • Sorin spune:

      Overprotective… Vor fi greu de reeducat. Relația voastră foarte probabil nu va fi mai bună de atât. Au deja un fel de a fi prin care se identifică. Te vor ajuta niște granițe clare și reamintirea lor susținută. De asemenea, când vei avea un copil vei observa că-ți va fi enorm de greu să nu repeți comportamentul parinților (pentru că este modelul care ți s-a întipărit cel mai tare) și ai o oportunitate, atunci, să-l schimbi și să fii prima din familie care rupe lanțul dependenței.

  • Roberta spune:

    Buna,
    Inainte de a iti cere o parere vreau sa iti spun ca apreciez si stimez faptul ca ajuti oameii, prin a le fi alaturi,fara sa ii cunosti. Sunt pasionata de psihologie si dezvoltare personala si citesc cat imi permite timpul diferite bloguri cu care rezonez,te-am descoperit de ceva timp si vreau sa iti multumesc pentru ca esti aici,cu o vorb!! 👏🏼
    Eu traiesc In Suedia de ceva timp. Familia mea este acasa. Momentan trag tare pentru a-mi cladi un viitor si strang bani dar simt o datorie morala sa ii ajut pe ai mei cu bani desi pritenii mei spun ca ar fi ok sa nu ii invat asa .
    Plus ca .. Ai mei sunt mega dificili,nu am mare lucru in comun cu ei desi tin la ei. Cand merg acasa inca stau la ei..
    De ce e greu sa ii suport?
    Sunt dificila probabil 🙂
    Merci mult

    • Sorin spune:

      Îți mulțumesc pentru aprecieri Roberta! 🙂
      Nu este un lucru rău să-ți ajuți părinții cu bani. Desigur, dacă se descurcă, este la fel de ok să nu-i ajuți. Dacă sunt lucruri care merită să ne concentrăm asupra lor și pentru care trebuie să facem un efort să luăm o decizie corectă, acesta nu este unul dintre ele.
      De ce este greu să îi suporți? Dacă nu ești conștientă, înseamnă că este un motiv vechi, care poate fi pentru că nu i-ai iertat în legătură cu ceva sau că ai preluat un model. Poate, de asemenea, aveți perspective diferite asupra lumii / moralității / rolului femeii în societate sau orice era în generația lor diferit. O manieră de a afla ce se ascunde în spate poate fi să te gândești că au murit și să te întrebi ce regreți acum că nu ai vorbit sau făcut cu ei?
      Toate bune!

  • Laurentiu spune:

    Am luptat mult pentru ea si am fost dispus sa astept cat de mult se poate, dar nu stiu dece este asa sau daca isi mai revine. De aceea vreau sa imi dati un sfat daca isi va mai revenii daca ar mai trebui sa lupt pentru ea pentru ca, chiar nu stiu ce va fi si nici ce sa fac, sunt prins la mijloc. O iubesc foarte mult si nu vreau ca mai tarziu sa nu ma mai vrea sau sa ramana tot asa. Va multumesc

    • Sorin spune:

      Ea pare să-și fi schimbat așteptările față de relație și nu se mai simte la fel. Pe de altă parte îi este frică de schimbarea prin care trece și nu vrea să rămână singură. Dar asta nu face decât să mențină suferința pentru amândoi. Cel mai probabil nu este conștientă de ce-și dorește, știe doar că este „altceva”. În principiu, există două variante. Fie spuneți să petreceți timp împreună timp de o lună (sau decideți voi cât) și încercați să reparați relația în acest timp, să clarificați ce ați dori de la celălalt și să aflați dacă celălalt este dispus să ofere și, dacă nu lucrurile sunt neclare la final, să vă despărțiți definitiv și să vă căutați fericirea în alte relații. Cealaltă variantă este să vă despărțiți acum timp de o lună (sau cât decideți voi) în care nu o contactezi sau doar îi trimiți mesaje de dor, fără să o inviți nicăieri și să vezi ce mai simte separată de tine. În ambele cazuri va trebui să stabiliți împreună durata. Dacă ai nevoie de o susținere solidă în acest demers, îți sugerez ședințe de consiliere. Se pot face și online, daca cel mai apropiat oraș este, totuși, prea departe… Toate bune!

  • Laurentiu spune:

    Ea este o fata care gandeste matur, chiar daca are o varsta mai mica si este o persoana care a realizat pentru tot ce am facut pentru ea si practic m-a impresionat, stie sa imi poarte de grija, spune ca nu vrea persoane de varsta ei deoarece sunt doar niste copii care nu stiu ce vor si vor doar sa profite. Am avut persoane de varsta mea si mai mari dar, ori am fost inselat ori am fost mintit ori am fost brusc lasat balta fara nici un motiv deoarece se speriau ca le cunosc foarte bine si ele nu credeau ca am sa le cunosc atat de bine, credeau ca pot face ce vor fara ca eu sa stiu ceea ce fac. De aceea nu m-am uitat la varsta pentru ca ei ii placea asa cum sunt si lasam unul de la celalalt chiar imi dadea sfaturi si o ascultam, chiar lasam unul de la celalalt nu este diferenta ca eu sa o conduc pe ea sau viceversa. Sa imi dati un sfat macar sa stiu ce este cu ea sau ce ar trebui sa fac in continuare daca sa lupt pentru ea sau nu. Va multumesc

  • Laurentiu spune:

    Este foarte ocupata chiar si acum in vacanta, imi raspunde foarte greu odata la 2 ore. Nu stiu daca are pe altcineva sau daca am deranjato cu ceva si nu vrea sa imi zica. ea imi spune ca nu, probabil ii e frica sa ne despartim sau nu stiu ce sa spun, eu nu am mintito nici odata, si ea imi spune ca nu poate realiza ca aceasta relatie se disipa si ca are impresia ca voi ramane vesnic langa ea, s-a fi obisnuit cu acea psihologie inversa in care ne desparteam pt cateva minute ca sa ii vad fidelitatea si s-a obisnuit ca nu o las si nu o mai sperie nimic. In mod normal intreba tot timpul ce fac si era geloasa cand auzea de alte fete. Acum insa nu mai intreaba mai nimic, si nu mai e asa geloasa. Ea imi spune la orice ii zic ce ma deranjeaza ca nu ii asa, chiar daca faptele imi spun altceva. Nu stiu ce poate fi in gandul ei, tot imi spune ca ii pare rau ca ma raneste atat si ca nu trebuia sa o iubesc atat de mult ca uite cat sufar si dinastea. Nu stiu daca e o minciuna cand imi spune ce de aceea nu ne vedem si nu putem vorbi la telefon pentru ca se simte vinovata si ii e rusine. Vinovata nu stiu pentru ce, spune pentru ca m-a ranit. Ii drept ca am avut reprosuri asupra ei cu unele lucruri, dar nu cred ca asta ar fi motivul

    • Sorin spune:

      Buna ziua! Diferenta de varsta este semnificativa si, cuplat cu faptul ca ea este minora, ma face sa cred ca jocul este inegal intre voi doi. Tu detii un control nedrept, pentru ca esti mai matur. Sunt convins ca esti ca un tata pentru ea si nu asa ar trebui sa arate o relatie… Ce te-ar ajuta sa fii mai pregatit pentru o fata de varsta ta?

  • Laurentiu spune:

    Am uitat sa mentionez ca este o persoana foarte inteligenta, ii place sa invete mult, imi spune ca este foarte ocupata cu invatatul si ca doar eu sunt persoana care o face fericita si ca nu o sa aiba pe altcineva. Da nu inteled daca ma iubeste dece face asta dece nu vrea sa ne vedem sau macar sa vorbim la telefon, doar prin scris vorbeste. Acum a avut vacanta de craciun, de anul nou si tot asa este, a avut mai mult timp dar tot nu s-aschimbat nimic, nu stiu ce sa cred sau ce sa fac

  • Laurentiu spune:

    Buna ziua! Am o problema extrem de delicata in care nici nu stiu ce sa mai fac sau ce sa mai cred. Am 23 de ani si am o prietena mai mica ca mine cu 9 ani. Santem impreuna de 2 ani si jumatate si am trecut prin extrem de multe dificultati, am luptat unul pentru celalalt. La inceput am avut probleme cu parintii lor care nu o lasau sa aiba prieten, mai mult tatal ca mama ei era de acord, dar tatal o tinea izolata si ii lua telefonul, i-am facut rost de telefon si practic vorbeam, ne mai vedeam pe ascus, luptam unul pentru celalalt, ea sta intr-un sat distanta de vreo 7 km, dupa 1 an si ceva au aflat consatenii de noi ca suntem impreuna si au devenit invidiosi, vroiau sa ma indeparteze pt ca nu vroiau ca sa stea cineva strain cu o fata de la ei din sat, ea a luptat si pentru asta nu s-a dat batuta deloc, practic gandea la fel ca mine, ne intelegeam perfect, nu ne-am certat nici odata nu nimic. De un timp in coace, adica anul trecut pe la sfarsit a inceput sa fie putin mai rece, eu m-am ingrijorat si am decurs la un fel de psihologie inversa, adica o despartire de o ora savad daca ma mai iubeste, intr-adevar ma iubea si spunea ca sa nu o las. Dupa ce a inceput liceul cam dupa 1 luna si ceva, a inceput sa fie foarte rece foarte distanta, de 3 luni nu mai vorbim la telefon nu vrea sa ne mai vedem. Am mers odata cand am iesit de la scoala refuza sa ma imbratisese sa ma sarute. Imi spune ca este foarte confuza, se simte vinovata ca m-a ranit si spune ca de aceea nu poate sa ma vada si ca de aaceea nu mai putem vorbii la telefon, si cand ne-am intalnit atunci de a refuzat sa ma imbratiseze, imi spunea ca ii e si rusine sa se uite in ochii mei, imi spune ca nici ea nu stie ce ii cu ea ca nu se mai intelege ca se simte extrem de confuza si ca nu se poate bucura de ce este al ei, acum dupa 3 luni tot asa inca nu si-a revenit, drept ca este putin mai romantica, dar tot nu intreaba ce fac sau asa, doar putram o conversatie normala, imi spune ca este foarte trista, orice intrebare as pune imi zice nu stiu chiar daca e sigura de un anumit raspuns tot nu stiu spune, ceva o blocheza. De craciun a mers cu clasa, de revelion iarasi si a stat toata noaptea, pe mine m-a durut foarte tare stiind ca merge cu ei si nu cu mine. Daca ii spun sa ne despartim imi spune ca sa nu o las, ca ma iubeste. O intreb esti sigura ca iti vei revenii, ea spune nu stiu asa cred, dar nu ma parasi, apoi imi spune ca sa fac ce ma face fericit si ca orice ar fi ea nu renunta la mine. Chiar nu stiu ce sa fac sant disperat, nu stiu ca mai lupt pentru ea sa nu mai lupt sa o astept sa nu, nu stiu ce poate fi cu ea dece este asa deja de 3 luni si inca nimic. Va rog sa imi dati un sfat cu ce sa fac, imi spune ca de aceea nu vrea sa renunt la ea pt ca nu ne-am certat nici odata am luptat unul pentru celalalt nu au trecut 2 ani doar asa si ca e sigura ca nimeni nu ar mai face pentru ea ceea ce am facut eu, nu stiu dc este asa rece cu mine si nu imi mai prea vorbeste mai mult semne triste imi pune decat sa raspunda. Daca ati mai intalnit astfel de cazuri sa imi spuneti, sau sa ma indrumati cu ce ar trebui sa fac va rog frumos daca se poate. Va multumesc !

  • Ada spune:

    Sorin, de curand am trecut printr-o sperietura,cineva a intrat peste mine in casa si a incercat sa ma talhareasca,de atunci nu ma pot odihini bine si imi e frica permanent.
    Primele zile am crezut ca sunt norocoasa ca nu am patit nimic dar apoi am inceput sa ma gansesc tot mereu la cele petrecute……… Ce as putea sa fac sa scap de frica asta?

    • Sorin spune:

      Sunt două aspecte de luat în considerare: 1. siguranța externă: ce-ai putea faci sa previi? o ușă mai solidă? un cățel mare? o alarmă? o armă nonletală? și 2. siguranța interioară: cum să-ți pui viața în perspectivă? cum să observi că este multă suferință în lume și tu chiar ai fost și ești norocoasă? de exemplu, uitându-te la „Earthlings”. Toate bune!

  • Madyy spune:

    Buna Sorin!
    Am 24 de ani si sunt intr-o relatie de aproape 5ani!
    Am trecut prin multe procese,maturizare,certuri,tot felul de evenimente frumoase dar .. am uneori impresia ca nu este suficient de matur,ambitios sau barbat! Ce nu este in regula cu mine?! Este normal sa am gandurile astea ?
    Uneori simt ca as avea nevoie de un barbat mai matur si mai serios , cu care se explirez mai mult! Nici idee de casatorie nu ma incanta deloc..

    • Sorin spune:

      Buna Mady!
      Gandurile noastre, intre alte roluri pe care le mai au, uneori semnaleaza ca ceva este bine sau ca ceva ar trebui schimbat. Inteleg ca ale tale arata in directia schimbarii de o perioada. Este util sa stii ca schimbarea se poate referi la partener, dar si doar la modul in care voi va raportati unul la celalalt. Cum am scris si in raspunsul anterior, clarifica-ti cum vrei sa fie relatia, incearca sa impingi lucrurile in acea directie cu aceasta relatie, inclusiv oferind si tu ceva in schimb, apoi, dupa un timp pe care ti-l stabilesti (de exemplu 6 luni), daca lucrurile inca n-au ajuns acolo, ofera-ti oportunitatea unei alte relatii. Si nu te gandi ca schimbul este ceva ce nu-si are locul intr-o relatie. Ca celalalt trebuie sa fie perfect si ca trebuie sa-ti ofere totul gratis. Vei cauta mult timp o astfel de persoana si s-ar putea o viata de om sa nu ajunga. Avem o viata mai implinita daca acceptam ca exista diferente, atata timp cat aceste diferente nu sunt de-a dreptul frustrante. Daca nu se pune problema de casatorie si nu vezi cum sa ajungi la asta intr-un termen rezonabil… apreciaza-ti viata ca fiind pretioasa si scurta si incearca sa ti-o dedici!

  • Licurici spune:

    Ma simt legata de iubitul meu. Ne certam foarte des. Dar nu pot renunta la el,ceea ce cate odata mi.as dori asta. Dar ceva ma impiedica, parca sunt vrajita..nu stiu ce sa mai zic. Ce pot face in privinta asta?

    • Sorin spune:

      O maniera de abordare este sa-ti stabilesti cum sa arate relatia in care vrei sa fii toata viata, sa vezi daca aceasta se potriveste suficient de mult, daca nu, sa vezi daca poate deveni si, daca nu, sa te gandesti la ce este de facut… Poate te ajuta si unele din articolele mele legate de relatii…

  • gherghescu georgica spune:

    Cum sa scap de o gelozie care ma macina
    I-mi iubesc enorm sotul si traiesc fiorul ca atunci cind ne-am casatorit
    El ma iubeste si nu ar trebui sa fiu geloasa

  • loredana spune:

    Buna ziua! Am o problema de ceva timp si nu stiu cum sa o rezolv , mai precis nu mai sunt eu, nu ma mai recunosc, gandesc negativ si am tot felul de stari, de la ras trec la plans si invers. Ma puteti ajuta?

    • Sorin spune:

      Sigur!
      Mă puteți contacta pentru a programa o ședință. Găsiți detaliile mele la secțiunea „Contact”.

  • anca spune:

    Buna seara!
    Incerc sa scurtez povestea : am iesit dintr-o relatie lunga si sunt hotarata sa merg mai departe, sa imi caut barbatul care ma poate face fericita. L-am cunoscut pe el si a fost o scanteie, cum probabil nu am mai simtit. M-a avertizat ca s-a inchis mult in el, ca simte ca nu mai e capabil de sentimente si ca i-ar placea ca sa pot sa rup zidul asta, pe care si l-a creat singur. La primul date real am fost un dezastru, am fost tensionata, am avut emotii, nu reuseam sa fiu naturala, pentru ca il plac si pentru ca am uitat cum e sa iesi la intalniri. I-am spus clar ca simt asta si nu mi-a pasat ce consecinte va avea. A fost o tensiune oribila ( sau cel putin asa am simtit-o eu) si eram convinsa ca nu va mai putea fi nimic intre noi. I-am propus sa fim prieteni, a acceptat, iar dupa mi-a spus ca ar mai vrea sa ne vedem ( nici macar nu stiu din ce perspectiva, era ciudat sa intreb). Nu mai stiu ce sa cred, ce atitudine ar trebui sa am acum?

    • Sorin spune:

      Dacă vrei să fii cu el ce altă atitudine este mai potrivită decât cea în care îi arăți că vrei să fii cu el. Nu considera că este singurul bărbat care te poate face fericită, pentru că sunt mulți alții, de fapt. Te poți mulțumi cu o amiciție în care îți povestește cum iubește alte femei sau nu te oprești până când nu ești tu acea femeie iubită (de el sau de următorul). În funcție de cât curaj îți asumi…

  • lucian spune:

    Sunt sanatoriet de 9ani Dar nevasa nu ami Mai da importanta cand facem dragoste nu ma saruta ca si cum nu as exista eu cred ca are pe altcineva

    • Sorin spune:

      Dacă are deja pe altcineva, nu sunt foarte multe de făcut. Dacă nu are, dar o tot banuiești, va fi tentată să-și facă. Vorbește cu ea despre ce simți și invit-o să-ți spună cum se simte cu tine. Poate situația se poate îmbunătăți sau decideți că vă puteți face mai fericiți eliberându-vă unul pe celalalt. Un psiholog v-ar ajuta mult în această discuție. Vă va împiedica să găsiți vinovați, să vă acuzați, să vă puteți face ascultați etc.

  • anda spune:

    Sorin, am o mica nelamurire si totodata consider ca e un mare si principal defect al meu. sunt suparacioasa si nu stiu cum sa raspund reprosurilor,intepaturilor indiferent din partea cui sunt. Cu prietenii am aceasi problema, ma supar,imi trece repede dar am imaginea unei persoane supracioase sau a naibii din cauza ca uneori raspund atacurilor desi nu sunt genul de om rau sau razbunator. pur si simplu nu stiu sa gestionez..

    • Sorin spune:

      În actorie există o tehnică ce ține de improvizație. Regula este: când o persoană face o afirmație, n-ai voie să-l contrazici, ci să continui să adaugi fraze noi. De exemplu, dacă cineva spune „ai un defect…”, un răspuns ar fi „dap…” sau „așa este, zici că sunt om normal”. Dacă cineva îți reproșează ceva, dacă este adecvat, cere-ți scuze și plănuiți împreună cum să preveniți astfel de situații pe viitor. Dacă este exagerat reproșul, poți să continui cu „așa este! acum ce vrei să facem? dacă nu mai este nimic de făcut, de ce să ne mai încărcăm?” Ideea este să te axezi pe rezolvare, pe mers înainte. Supărarea este semn de blocaj. Cum ai și spus, te superi pentru că nu știi ce să faci. Ceea ce ai putea să faci este să cauți o cale către înainte, o pregătire pentru viitor.

  • Hanna spune:

    Cum poti depasii momentele acelea cand constati ca te-ai schimbat,maturizat iar parintii tai , sunt negativisti convinsi,singuratici,deprimati din cauza a tot ce e in jur, ma incarca negativ si oricand merg in vizita acasa constat cat suntem de diferiti si ca imi e greu sa petrec timp cu ei! Le-am sugerat ca ar trebuii sa fie mai pozitivi dar fata nicio sansa. E oare de condamnat ca, consider ca proprii parinti sunt vampiri energetici?

    • Sorin spune:

      Bună! Nu sunt multe de făcut… Oamenii au mari dificultăți în a se schimba! Ce poți lua din întâlnirile cu ei este evaluarea a cât de solidă ești în concepția actuală despre lume. Dacă încă îți iau din energie, este pentru că ajung să te facă să te îndoiești de viitor sau de puterea de a face față vieții. Când poziția va fi suficient de clară, când știi că viața urmează același drum și dacă te îngrijorezi și dacă doar te bucuri de aventură, când știi că tristețea sau anxietatea nu te protejează de nimic și când știi că, în afară de lucrurile grave, de care oricum te aperi, nu ai de ce să te temi. Mulți alții au trecut pe-acolo – este doar o altă poveste de viață (din această măreață aventură), atunci nu vei mai fi afectată de pesimismul lor. Și nu, nu este de condamnat să vrei să trăiești o viață mai frumoasă decât au putut ei să trăiască, să fii diferită de ei, mai fericită, să nu vrei să renunți la fericire, doar pentru că ei nu vor să se lase îmbibați de a lor…

  • Ramo spune:

    Buna Ramo ma numesc si sunt intr o situatie grea urata, dupa o relatie de 5 ani am rămas însărcinata toata lumea încântată dupa o luna de la nastere dl s a schimbat complet nu mai venea acasa sau venea rece spunea la lume xa s a saturat de certuri si ca nu mai poate si ca nu ii suport copii din alta căsătorie (dar avum vine cu ei la mine in vizita sa il vada pe bebe) in prezent ne am mutat eu si bebele el vine si se comporta ca un amic eu in sinea mea urlu el e ff calm rece ca si cand suntem cei mai buni amicii. Eu sunt fff confuza pt ca eu de pasti am cumpărat cadouri si faceam planuri de concediu pt toti si brusc injuraturi rece lipsa nopti el care alerga si nu dormea noptile pana nu ne impacam acum nu l intereseaza ca in sfarsit s a implinit visul “sa avem un bebe sa ne casatorim”. (Incontinuu spunea asta) SUNT IN CEATA TOTALA..INEBUNESC SI NU POT SA MI EXPLIC CUM DE AM AJUNS CU UN BEBE DE 4 LUNI ACUM SA STAM SINGURI DE 3 LUNI.VA ROG AJUTOR

    • Sorin spune:

      Bună Ramo,
      Îmi pare rău să aud o astfel de poveste! Cu siguranță este o provocare! Mi-ar plăcea să existe o invocare magică prin care lucrurile să se îndrepte! Sunt convins că și ție!… Cineva trebuie să treacă printr-o astfel de poveste, însă! Cineva trebuie să fie cel puternic, cel care are parte de o confruntare mai grea decât a celorlalți… Dacă te întrebi „de ce tu?”, fără niciun motiv! Cineva trebuia să fie! Cu siguranță lucrurile ar putea fi mult mai grele (a se vedea țări din Africa și Asia sau a se vedea alte specii), dar și prin ce treci tu este o încercare dificilă. Nu există o formulă magică de „reparat” situația. Ceea ce poate da rezultate pe termen mediu, este să stabilești ce-ți dorești de la un partener și să-l cauți, lăsând trecutul să fie trecut. Poți să-i spui și lui ce-ți dorești, dar nu pretinde să fie asta; întreabă-l doar dacă poate. Pe termen scurt, am scris un articol pe care îl găsești aici care se numește „Cum facem față durerii psihologice”. Mult succes!

  • vio spune:

    Vreau sa-i arat iubitului meu ca e cea mai importanta persoana pentru mine, cum fac asta?

    • Sorin spune:

      Fericirea prietenului tau nu trebuie sa fie scopul, ca relatia sa fie minunata. Fericirea iubitului tau ar trebui sa fie o consecinta a fericirii tale. Persoana care ramane tot timpul cu tine, orice ar fi, esti tu insati. Iubeste acea persoana cel mai mult. Nu, nu ma refer la a fi pretioasa si aroganta, ma refer la a nu te sacrifica, la a te respecta, la fi ok cu a fi singura. Cand il iubim pe celalalt mai mult decat pe noi, inseamna ca suntem disperati sa nu ne lase cu noi, pentru ca ar fi groaznic. Cand este ok sa ramanem cu noi, o relatie este ceva in plus, un bonus. Nu vei mai incerca sa-i arati iubitului tau ca este cea mai importanta persoana, pentru ca nu este. Dar este persoana a carei fericire conteaza pentru tine si vrei sa va bucurati impreuna de viata; nu doar el. Si daca spui ca tu esti fericita doar sa fii cu el, asta nu spune decat ca ai fi nefericita sa fii doar cu tine… El trebuie sa fie mai mult decat o prezenta, el trebuie sa participe ca amandoi sa va bucurati de relatie.
      Intr-o alta ordine de idei, daca vrei sa-i faci un cadou frumos, poti sa-l intrebi ce i-ar placea sau sa te gandesti la ceva ce a zis ca-i place la un moment dat si a uitat si va fi o surpriza placuta. Daca el nu-si da seama de valoarea lui pentru tine, asta e! Nu poti convinge oamenii de mare lucru; eu ar trebui sa stiu! 🙂

  • Anamaria spune:

    Bună ziua!Am o problemă căreia nu îi găsesc o rezolvare. Aceasta este: la 16 ani m-am îndragostit de un băiat. Nu am avut o relație, doar am fost amici, 3 ani. Ideea e că pe parcursul celor 3 ani, m-a făcut să cred că vrea mai mult, însă niciodată nu mi-a zis-o concret…așa bărbătește…în față. Acum cred că el a încercat, dat eu nu m-am prins. Ca drept urmare ne-am îndepartat de pe o zi pe alta. Apoi eu am încercat o relație cu altcineva. Această relație a mers bine până într-o zi când eu i-am spus că, deși, tu îmi demonstrezi că mă iubești prin felul tău, eu nu simt asta. Este, oarecum, absurd ca după 3 ani de relație, în care totul era bine, acum eu nu mă simt iubită. Timp de câteva luni m-am tot gândit la acest aspect și am ajuns la concluzi că el , da , mă iubește doar că nu-mi spune asta pe limbajul meu. Însă nici nu e dispus sa o facă, spune am nevoie de psihiatru, că asta mi se întâmplă de la prea mult bine…și vreau un pic de dramatism. Eu nu sunt de părerea asta. Ce mă intrigă pe mine este următoarea situație: după lungi și repetate discuții cu privire la acest aspect, sunt de părere că eu nu îl iubesc, ci doar îl apreciez, îl respect, țin la el ca la orice alt prieten bun…sau cel puțin asta cred acum că simt. Problema este că în timpul acesta în care eu îmi bătem capul să văd o rezolvare a faptului că nu mă simt iubită, l-am întâlnit, întâmplător, pe băiatul de care vorbeam la început. El m-a privit într-un mod care mi-a pătruns în adâncul sufletului, și tot ce credeam eu că numai există, este ca atunci când eram îndrăgostită de el. Nu ne vedem, nu ne vorbim, ci pur și simplu ne-am mai întâlnit întâmplător ( cu aceiași privire de care vorbeam). Nu știu ce să fac ca să scap de asta. Mă simt prost față de actualul prieten că suntem încă împreună, locuim împreună, insă eu mă gândesc la băiatul acela. Nu pot uita privirile acelea! Tind să cred că tot ceea ce mi se întâmplă în momentul de față este o consecință a nevoii de afecțiune… poate că aberez. Sincer, în momentul de față îmi doresc să închei relația cu actualul prieten și să scap de ”gândurile” cu băiatul de care vorbeam adineauri. Însă nu știu cum să termin relația cu el făraă să mă simt responsabilă și fără teama ca după ce o sa-mi treacă ” gândurile” să-l vreau înapoi. Vă rog să îmi dați un sfat cu privire la această situație! Vă mulțumesc!

    • Sorin spune:

      Este ok să vrei să fii într-o relație mai plină de iubire decât cea în care te afli. Dacă după mai mult de… cinci relații în care ai intrat fericită ai ajuns să nu mai iubești, atunci este ceva ce tu faci (inconștient, dar poți să schimbi) ca să ajungi nefericită. Când vei ajunge la o vârstă mai înaintată și poate vei fi căsătorită și poate vei avea cel puțin un copil, atunci va fi mult mai greu să ieși dintr-o relație pe care nu o trăiești la o mare parte din potențial. Te vei gândi atunci că, la 19 ani (dacă am calculat bine), chiar puteai să faci niște schimbări și să alegi mai mult cu cine să-ți petreci restul vieții.
      Desigur, nu încerc să aleg o direcție pentru tine. Ai putea investi în această relație și să lucrați împreună pentru mai multă fericire de cuplu. Sau doar tu; unul singur poate face schimbări. Nu rămâne în relație pentru alte persoane, însă. Nu-ți vor fi recunoscătoare și nu vei primi niciun premiu. Dacă nu simți… este ceea ce este!

  • MV spune:

    De ce m-am schimbat daca mi-e frica de schimbari? Si cum as putea sa ma schimb sa fiu ca inainte. Iubitul meu imi spune ca ii vorbesc ca si cum ar fi o carpa, cum as putea sa-i demonstrez ca-l iubesc enorm?

    • Sorin spune:

      Minunat ar fi nu să încerci să-i demonstrezi nimic, ci doar să-l iubești. Daca el nu vede, poate fi și că el are anumite criterii pe care nu le atingi (găsești mai mult despre asta într-un articol de pe site), dar nu pentru că nu l-ai iubi, ci că nu sunt modalitățile tale de a arăta iubire. Vedeți poate găsiți un spațiu comun aici sau vă oferiți anumite lucruri la schimb. De asemenea, poate și tu te poți purta mai iubitor decât o faci. Dar schimbă-ți comprtamentul în funcție de cum te simți tu bine, cum îți face ție plăcere să iubești mai mult. Altfel vei intra într-un joc din care ieșiți amândoi pierzători.

  • Moldovan Diana spune:

    Buna ziua,

    As dori sa-mi spuneti va rog, cum este privita in societate meseria de agenti de securitate pentru femei? Va multumesc.

    • Sorin spune:

      De societatea ca întreg, ca orice altă meserie. De un posibil partener, depinde foarte mult de partener…

  • Sorin spune:

    Buna seara. Mai toata viata am fost complexat de felul in care arat. Mereu am fost inalt si cand eram prin liceu destul de slab. Adica eram mai “facut” decat altii. Fapt ce mi-a atras destul de multe porecle si desi chiar nu am fost bataia de joc a colegilor acele cateva vorbe ma dureau f tare si am ajuns sa nu mai am incredere in mine. Am acum 27 de ani si pe undeva la 1.97-98 sau chiar 2m si fac exercitii si am inceput sa pun pe mine. In fine, ca scoala am urmat teologia. Viata sexuala mi-am inceput-o pe la 19-20, din cate tin minte, si a fost cu dificultati adica nu aveam erectie instantanee cand vedeam partenerea dezbracata. Acum 4 ani cand aveam 23 am cunoscut o fata cu 2 ani mai mare decat mine. Stiam si ma gandeam ca era normal sa nu fie virgina la varsta aia. ea avea 26 la moment. dupa cateva iesiri impreuna s-a intamplat sa trec pe la ea si desi ne sarutam am refuzat de frica esecului(mi se intamplase cu cea dinaintea ei) sa merg mai departe. dupa o saptamana de relatie am invitat-o la mine acasa cu motivarea creării unei atmosfere romantice. Presiunea a fost si mai mare si la fel nu am putut face nimic. Dupa asta am avut o discutie in care mi-a marturisit ca ultimul partener cu care facuse sex o regula ca in National Geografic pe cand mie nici nu mi se scoala. Pe moment m-a șocat si toți anii mam gandit la asta si la alte replici pe care am sa le spun mai jos. MA rog relatia a continuat si eu am mers la urolog , la o clinica de disfunctii sexuale de la care am luat pastile. Treaba s-a mai indreptat. Avea o atitudine pe care imi doresc sa o mai fi avut si mai tarziu. Mi-a spus ca nu mia dat papucii ca să nu fie ea cea care ma lasa din cauza sexului. apoi imi spunea ca ii dau o senzatie de liniste si confort si siguranta. Cu timpul adica dupa 6 luni neam mutat impreuna cu toate bagajele desi eu de ceva luni dormeam la ea cu o parte de bagaj. mai tarziu am mai auzit ca a avut barbati si mai dotati si mai putin dotati dar nu a ramas cu ei. Din ce imi povestea vedeam ca nu fusese apreciata(mia spus ca ea a ales) si mam straduit sa ii arat ca cineva o apreciaza si tine la ea si ii este prijin. Chiar si la sex oral aveam dificultati in a avea erctie. Stiu ca nu e normal. Si ea, saraca actiona normal in virtutea sentimentelor. Nu o condamn. Mi-a mai spus ca cel, singurul pe care l-a iubit in viata ei i-o sugea si isi dadea drumu’ si mie imi moare. Mult mai tarziu mia mai spus ca a avut pe unul dotat care “făcea orice” si totusi nu a ramas cu el ca era zgarcit. Ce nu inteleg eu este de ce a mai facut-o cu el desi stia ca e zgarcit. Si tot pe linia asta mi-a reprosat ca sunt impotent si ca o am mica de nenumarate ori. In fine. sa spun acum si ce mi-a reprosat. Ca am izolat-o de prietenele ei. Niciodata nu i-am interzis sa iasa, nici nu se pune problema. Ah apropos mi-a spus si cum s-a dezvirginat. A ales pe unul experimentat ca sa nu sufere. Vazand cat de usor imi povesteste chestiile astea desi nu credeam ca ar face-o vreodata ii mai reprosam ca se duce pe nu stiu unde si ca ma inseala. Chiar nu am fost gelos, dar vazand ca se ataca imi dadea seama ca ii pasa. era singurul mod in care vedeam ca ii pas de relatie. Ma rog in afara de rarele ocazii cand spunea ca se bucura ca fac mancare, fac curat, ca sunt muncitor(dupa despartire mi-a spus ca sunt cel mai muncitopr om pe care l-a cunoscut vreodata). in timp cand ne certam, o rugam sa inceteze cu reprosurile ca lucrez sa rezolv problema, dupa ore asa, o jigneam si imi parea rau ca ma aducea in starea aia. Stiam ce probleme sunt, si faceam ce puteam sa le indrept si nu ma ajuta deloc sa imi spuna si ea. Eu speram sa ma ajute. Din 4 ani aproape, in total 1 an si 9 luni au fost fara sex. 2014 a fost ultimul an si anul intreg in care am mai incercat doar odata dar nu am putut face nimic. Dar a fost si o perioada de cateva luni in care am facut-o si de 3 ori pe zi. nu stiu ce s-a intamplat atunci. desi tot ma critica simi aducea reprosuri parca nu contau. ca jigniri i-am zis “proasta” , “dobitoaca” nu tin minte sa-i fi spus curva. Dar a fost o replica pe care i-am spus-o de genul ca daca a vazut ca aia erau cum erau si nu i-au placut atat de multe la ei de ce s-a mai regulat cu ei. Si nici nu am gandit sau am vazut-o vreodata ca o curva. ea a fost cea care mereu s-a numit asa in discutii. Mia spus ca nu a fost normal sa ma doara acele replici si ca daca eram un om normal nu ma afectau. Recunosc ca sunt mai sensibil in materie de sex cu partenerul si orice vorba rea ma marcheaza. Chiar asa sa fie??? Sa nu trebuiasca sa fiu afectat??? Mia mai spus ca nu o sa stea nimeni cu mine daca nu ma schimb. ma acuza ca sunt mamos si bisericos. Cu maicamea sunt rece , adica la primul semn de cicaleala o reped din vorbe si oricum muncind in alt oras si stand acolo cu chirie nu stau cu ei decat cateva ore la cateva saptamani cand ma duc acasa si la telefon cateva minute in alea cateva saptamani. Si la biserica nu mam mai dus de cand am inceput relatia cu ea, ca mam gandit in urma a ce-mi spunea, ca de acolo e problema mea, si mam indepartat ca sa nu mai existe cauza aia. Eu nu vorbisem cu nimeni in aia 4 ani de relatie despre nimic. si dupa ce a plecat destul de urat( a plecat sa se stea la o prietena in vila cat timp era aia plecata la munte de sarbatori si sa se gandeasca, dar ea s-a regulat cu un coleg de munca in timpul ala si cand o intrebam prin mesaj daca s-a intalnit cu cineva imi raspundea ca nu. In dimineata de craciun in 2014 am vazut mesaje intre ea si prietena aia in care ii spunea ca s-a intalnit cu colegul ala de nu stie cate ori si situatia e foarte frumoasa sau sentimentul, nu stiu. Si mesaje intre ei.) am povestit si eu la vreo 3 persoane toata situatia si mi-au spus ca nu e normal asa cum se astepta ea de la mine. ca acele chestii nu se spun partenerului. va intreb chiar e normal sa ti se intample asa si sa nu fii afectat deloc?? mi-a lasat de inteles ca trebuie sa mi se scoale la pocnit din degete. Si ca nu sunt normal sic a nu o sa fiu niciodata.
    Ajunsesem sa urasc ca trebuie sa fac sex, ca astfel se va supara din nou pe mine, adica iar se va intrista. Stiu ca nu e normal sa gandesc asa.
    Mam simtit tradat pt ca am mai discutat cand a venit sa-si ia bagajul si mia dat de inteles ca se apropiase de ala cu cateva luni inaine. Eu in octombrie 2014 am fost la ea la scoala( este profesoara de limba romana) sa schimb un geam la biblioteca pe care il sparsese. Si dintre toti profesorii care au trecut pe acolo si care ma cunosteau si mau salutat de afara, nu au intrat ca au vazut ca se lucre acolo, ăla a intrat. Apoi iubita mea desi era pauza si mai avea timp m-a lasat acolo si s-a dus la ala in clasa unde era el diriginte ca să vadă cum a impodobvit ăla clasa, că erau in competitie. Mi s-a parut dubios rau si cand am discutat radea si spunea ca ei ii vine sa rada ca nu e nimic acolo.
    Imi spunea ca nu ma mai iubeste (nu cred ca a facuto vrodata pt ca mia zis ca la inceput dupa ce am platit datoriile la banca si la intretinere ca s-a simtit obligata) ca uraste sa o ating. Credeti ca e posibil ca din cauza anilor de reprosuri pe care mi lea facut sa isi autosugereze starea asta???
    Credeti ca daca am fi mers la terapie de cuplu sa se fi salvat ceva. Eu asa cred, cand ma gandesc ca a existat perioada aia in care nu am avut probleme.
    Nu stiu ce sa cred .daca aveti intrebari la care sa va raspund ca sa imi puteti da un sfat sau niste raspunsuri va rog sa mi le adresati,

    • Sorin spune:

      Aţi scris mult, am citit pe sărite. Este util să îmbinaţi terapia medicamentoasă cu psihoterapia în ce priveşte erecţia. Folosiţi şi exerciţii Kegel. În ce priveşte relaţia, este nevoie de mult efort (ore de terapie, cărţi şi practică) pentru a culege fructele unei relaţii minunate. Poate şi terapia de cuplu ar fi ajutat, dar este puţin probabil. Terapia de cuplu este pentru când partenerii au dificultăți în a fi împreună. Când apare o altă persoană, șansele scad foarte mult. Chiar dacă merge la terapie, persoana proaspăt îndrăgostită va căuta doar scuze să iasă din relație. Ceea ce puteți face este să deveniți dvs mai iubibil. Pentru asta sunt psihologi și cărți. Dacă doriți să lucrăm împreună, vă invit să vă uitați la secțiunea “contact”!

  • ana spune:

    In urma cu o saptamana in statia de autobuz am fost surprisa de in barbat care venea catre mine cu pantalonii in vine uitandu-se la mine fix…..am fugit foarte tare, l-am sun at pe prietenul meu care m-a dus la servici! Urmatoarea zi in aceeasi statie am revazut din nou acea persona!am facut plangere la politic a fost prins intr-un parc unde urmarea niste fete, a fost arestat iar apoi dus intr un ospiciu pentru persoane cu boli psihice (am inteles ca figura in baza de date a politiei ca avand tulburari psihice.imi este foarte frica ca il voi revedea.zona in care l-am vazut este cea prin care trec as merg la servici deci trebuie sa trec mereu pe acolo.imi este mereu teama, am gandesc de ce mi s a intamplat mie lucrul asta.ma intreb daca el chair este bolnav daca va iesi din acel spital si il voi revedea,va rog da ti mi in sfat despre cum sa ma linistesc…..va multimedia

    • Sorin spune:

      Este un strigăt care cere atenție și acceptare din partea lui. De fapt cere respingere pentru că este convins (din ce a învățat el despre viață până la acea vârstă) că acceptat nu va fi niciodată și nu mai încearcă, dar vrea, măcar, să fie văzut. Desigur nu poți și nu este în responsabilitatea ta să-l ajuți, dar viața lui este mult mai dificilă decât a ta că l-ai văzut dezbrăcat… Sunt șanse mici să-ți facă rău din răzbunare. Datorită ție primește niște atenție în spital. Este, însă de evitat, cum ai și făcut. Dacă ai fi stat pe loc, ar fi putut crede că ești interesată să faci sex cu el și ar fi putut încerca să te violeze. Dar dacă te îndepărtezi, cu ai făcut-o, este răspunsul standard la care se așteaptă și sunt șanse mici să încerce mai mult. Dacă ai fi întrebat poliția, cel mai probabil ți-ar fi spus că nu a violat pe nimeni. Violatorii au alt tip de personalitate, ei mai întâi supun victima prin forță și violență, apoi se dezbracă.

  • Ioana spune:

    Buna ziua!
    Sunt intr-o mare cumpana din viata mea, o problema majora pe care nu am reusit sa o discut cu nimeni. De aceea am nevoie de sfatul unui psiholog, sa-mi sortez ideile, sa-mi aleg drumul in viata… E o poveste lunga, sper sa aiba cineva rabdarea sa o citeasca….si sa ma ajute..
    Povestea mea incepe acum 14 ani (acum am 28 ani) si l-am cunoscut pe actualul meu sot. Probabil ca va ganditi ca am inceput prea devreme, si aveti toata dreptatea din lume. Dar daca dau timpul inapoi, si ma gandesc, am facut lucrurile specifice varstei. La 14 ani intre noi nu era mai mult decat un zambet, o strangere de mana pe furis, un pupic pe obraz,un biletel, etc. La 17 ani am avut primul contact sexual. Nu-mi pare rau..a fost un baiat respectuos si a stiut sa astepte atat cat am vrut, nu m-a presat niciodata, decizia a fost doar a mea. Ne iubeam foarte mult. M-am mutat la el imediat in perioada aceea ( pe la 17 ani), si bineinteles ca am avut foarte multe probleme cu parintii mei, care de altfel imi doreau binele. M-am detasat de toti si de toate doar pentru el. Nu m-as fi mutat la el daca parintii mei ar fi fost mai intelegatori, daca ar fi acceptat ca eu il iubesc, daca ne-ar fi acordat macar o sansa. Asta a fost cea din urma “miscare”. A fost scandal mare, de la mama plangand in fiecare zi pana la fel si fel de barfe pe care le auzeam de la toate rudele si vecinii. Dar a trecut si asta. Parintii mei erau ingrijorati de educatia mea (eram la liceu pe atunci) si eu am facut tot posibilul sa le demonstrez ca sunt o fata cu picioarele pe pamant, ca pot sa invat si in acelasi timp sa-l am si pe el. Asa a si fost, ba mai mult am fost premianta, parintii mei bucurandu-se enorm. Si ne-am impacat.
    In ultimul semestru din cls a 12-a sotul meu a primit un contract de munca in Danemarca. Si am fost amandoi de acord ca e o sansa unica de care trebuie sa profitam. A plecat, eu ramanand sa dau bacalaureatul si ulterior sa ma duc la el. Eu m-am mutat inapoi la parinti in perioada in care el a fost plecat (parintii au fost cei care au insistat). Au fost 6 luni grele, cu dor groaznic si speranta ca timpul va trece mai repede, dar si cu stresul de dinaintea BAC-ului. Dar cum timpul nu iarta, au trecut si cele 6 luni, eu am dat BAC-ul, am luat o nota cu mult peste asteptarile parintilor, ceea ce i-a bucurat foarte mult (bineinteles ca si eu m-am bucurat). Eram in extaz! Bac-ul trecuse, nu mai trebuia decat sa vin la el. Noi tineam legatura pe internet si la telefon. Ii mergea bine si ma astepta cu mare drag.
    Asa ca la putin timp dupa BAC, eu imi faceam bagajul, si mama plangea langa mine. Eu eram fericita, ea nu prea, si o inteleg.
    Ajunsa in Danemarca, au fost cateva luni de fericire totala.
    Apoi cautam disperant de mult sa ma pot inscrie la o facultate aici (momentan sunt in danemarca), el era cel care facea banii.
    Eram fericiti, ne iubeam foarte mult. Pana intr-o zi cand bomba a explodat si am crezut ca pica cerul peste mine. am descoperit din intamplare ca sotul meu mai avea o alta adresa de messenger cu un id sugestiv (sex on web cam). Am fost socata! El, atat de sincer, atat de dragut si amabil , atat de atent si selectiv in a gasi cele mai apropiate cuvinte, EL CARE MA IUBEA ATAT DE MULT, El mi-a facut asta…Aveam o incredere oarba in el, nu mi-a dat nici macar o secunda (in toti anii de pana atunci), vre-un un motiv de gelozie. Nici nu stiam ce inseamna macar. Bineinteles ca ne-am confruntat, a fost un scandal de proportii. Argumentele lui au fost: curiozitatea, lipsa de ocupatie, descarcare sexuala, etc. L-am iertat si am mers mai departe, dar ceva parca s-a rupt. Eram alerta la orice, suspicioasa si cand mergea sa cumpere paine, dar nu i-o aratam.
    Am urmat facultatea aici, am reusit sa am o bursa, si mai si lucram part time job. Ne descurcam binisor, zic eu.
    Pana intr-o zi cand m-am gandit sa reintru pe acea adresa de messenger. Stiti cum e, omul daca nu-l doare nimic, se zgarie singur si tot isi provoaca ceva. Dar vroiam sa stiu. M-am logat si am accesat message arhive. Am fost socata!!! Era conversatia cu o tipa, dar ce fel de conersatie?!Numai despre sex! El avea deschis web-cam”ul si ea il privea. Dar nu pe el! Ci penisul lui! O intreba daca ii place, daca e mare sau mic, daca nu vrea sa citez “come for you”. Mi-e si rusine sa scriu lucrurile astea, nu am vb cu nimeni de asa ceva, dar macar aici stiu ca nu ma cunoaste nimeni, macar.Erau chestii de care mi-e sila si sa ma gandesc. Ok am inteles cand vorbea cu fete (desi nu stiam natura conversatiilor) si eu nu eram langa el, din plictiseala sa-i zicem. Dar acum?!?! Si ce discutii?!?!
    Un alt scandal de proportii mari, care a trecut de asemenea. L-am iertat! (ca o proasta ce sunt pentru ca il iubesc si nu imi vad viata fara el). Si pentru ca credeam in el ca o sa se schimbe. Pentru mine!

    Apoi a inceput alta pasiune.. Filmele porno..

    S-au intamplat iar multe, am fost intelegatoare si am acceptat si asta in viata mea. Era ok atata timp cat ne uitam la astfel de filmulete impreuna, cateodata si cu LIMITA. Dar nuuu! Pentru el nu a fost de-ajuns. Parca devenise obsedat. De cate ori nu eram acasa, sau faceam dus, sau dormeam, el naviga pe astfel de site-uri si se “rezolva” singur. Viata noastra sexuala nu a fost prea mult afectata (in acea perioada, ca ulterior s-a cam degradat) de aceasta pasiune a lui, sa-i zicem, dar oricum prefera mult mai mult sa se “rezolve” singur decat sa facem dragoste impreuna. Probabil, ma gandesc eu, ca mai facea dragoste si cu mine din obligatie sau din sentimentul de vinovatie, nu stiu. Dar oricum eu eram deranjata total de acest lucru, ceea ce i-am si spus. Niciodata nu m-am ascuns de el. Intotdeauna i-am zis ceea ce ma doare, ce am pe suflet sau nu imi convine. Am fost deschisa cu el in toate privintele, am facut dragoste fara limite, am discutat fantezii, ne-am explorat, ne-am oferit placere maxima, dar degeaba. S-a saturat de mine! Si citez niste vorbe celebre ” Oricat de frumoasa si de sexy ar fi o femeie din lumea asta, exista cel putin un barbat care s-a saturat de ea!” Asta e concluzia mea. Si oricata noutate as fi incercat sa aduc in cuplu, orice surprize, orice romantic, nu schimba cu nimic. Ma iubea, faceam dragoste, dar , nu mai era ca la inceput, simteam ca s-a plictisit, si prefera filmuletele si femeile din spatiul virtual mai presus decat pe mine. Si vorbea fara limite cu alte femei pe internet. Despe sex! Bineinteles! Si de fata cu mine! M-a ranit profund.
    Si a continuat asa ani de zile! Nu aveam pur si simplu curaj sa plec. Nu aveam!
    L-am intrebat de multe ori “De ce preferi sa te rezolvi singur cu vreo gagica de pe net decat cu mine REAL?! Care sunt in carne si oase! Care te doresc! Care nu te-am refuzat niciodata ! Care nu am avut “dureri de cap” niciodata!” Raspunsul “Nu e adevarat! Te prefer pe tine, dar “rezolvandu-ma” singur nu fac efort! SI E LA FEL (aceeasi senzatie)!!!!!” Adica e la fel , cu mine sau cu mana lui, e LA FEL?! M-am simtit inselata, mintita, desconsiderata, urata, nedorita…in toate felurile. Si totusi il iubeam, viata mea a inceput cu el….Si mi-e greu sa imi vad viata fara el…In 2009 ne-am si casatorit, si in 2012 a venit pe lume baietelul nostru care are 2 ani jumatate acum. In urma sarcinii am ramas cu cateva kilograme in plus (cam 10) iar el insista mereu, ma “batea la cap “mereu sa slabesc, ca sunt grasa. Relatia noastra sexuala,nu foarte solida, s-a zgaltait profund in urma sarcinii. Fiind ocupata mereu cu cel mic, poate nu imi mai dadeam asa mare importanta si am ajuns sa facem sex foarte rar, o data pe luna. Desi eu imi doream, si nu il refuzam, el s-a izolat complet in lumea virtuala. Dormeam separat, iar simteam cum abia asteapta sa vina ora de somn ca sa plec cu cel mic la culcare. Desi in trecut viata in afara celei sexuale era okay, ne intelegeam foarte bine, acum avea mereu reprosuri. Ca nu gatesc zilnic, ca cheltui bani fara rost (desi nu era asa, toate sunt scumpe in ziua de azi), ca sunt grasa, si niciodata nu a fost alaturi de mine daca picam un examen la Master, ma certa si era dezamagit de mine, spunea ca nu am invatat si de asta am picat. Ceea ce nu stia el, era faptul ca si eu eram suparata din acelasi motiv, si tot ceea ce aveam nevoie era sprijin ca data viitoare va fi bine. Ii placea sa imi reproseze orice, si chiar am ajuns sa il cred….ma uitam in oglinda si ma vedeam urata si grasa….simteam ca nu am facut nimic bun pe lumea asta……in afara de bebelusul meu care mi-a dat si imi da forta zilnic cu zambetul lui cald….
    In ultimii ani (cam 5) verisorul sotului si sotia acestuia au devenit prieteni de familie foarte apropiati. Ne vizitam in fiecare weekend petrecand fiecare zi de sarbatoare, libera sau weekend impreuna. Petrecand foarte mult timp cu verisorul lui, m-am atasat foarte mult de el, care ma respecta, faceam foarte multe glume impreuna, si usor usor simtindu-ma apreciata si iubita m-am indragostit de el. Am tinut in mine acest lucru pentru cateva luni bune, pana cand am facut primul pas, si incet incet a inceput o relatie intre mine si verisorul sotului meu. A fost o relatie extraconjugala de 2 luni. Am simtit cum viata mea s-a schimbat, eramNu indragostita, simteam ca traiesc din nou, ma iubea cum nimeni altul, ma simteam atat de frumoasa si speciala cand eram cu el. Pluteam. Eram in al 9-lea cer. Nu as fi vrut sa se termine vreodata….Mai mult decat atat imi doream sa imi petrec restul vietii alaturi de el…Dar era foarte complicat. Atat eu cat si el eram casatoriti, eu avand un baietel si el 2 fetite. Dar ne iubeam foarte mult, si ne doream foarte mult sa ne ptrecem restul vietii impreuna. Asa ca mi-am luat inima in dinti si i-am marturisit sotului adevarul. A fost o intreaga tragedie….M-a rugat mult (sotul) sa raman in viata lui si sa o luam de la capat….Si am ramas…..pentru copilul meu si pentru fetitele verisorului….Am meditat foarte mult, ca se vor distruge familii, si copiii vor avea de suferit mult in urma despartirilor…Stiu ca trebuia sa ma gandesc la asta de la inceput, dar cand esti indragostit nu mai vezi si nu mai gandesti limpede…Am citit multe articole incercand sa ma inteleg pe mine, de ce am facut asta, de ce nu m-am gandit de la inceput…..Au fost doua luni de vis pentru mine….
    Va puteti da seama ce devastat a fost sotul meu….il iubeste pe baietelul nostru foarte mult, si cred ca si pe mine….dar ii este greu sa treaca peste infidelitatea mea, imi reproseaza mereu, imi vorbeste foarte vulgar, ma face sa ma simt ultima femeie de pe pamant….I-am spus sa divorteze de mine, ca poate isi va gasi o alta dragoste…..Dar nu vrea…El ma vrea tot pe mine….si ma chinuie aproape zilnic cu reprosuri…iar eu simt ca innebunesc….Nu stiu ce sa fac! Cateodata imi vine sa las totul si sa plec…..dar nu pot….baietelul nostru merita tot ceea ce-i mai bun….
    Noi fiind in Danemarca, eram un cerc restrans de prieteni romani, fratii nostri cu sotiile lor, verisorii si cativa prieteni comuni…Acum cand am intrerupt orice legatura cu verisorul lui, intotdeauna apar discutii legate de el in cercul familiei (care stiu toti ceea ce am facut, inclusiv parinti…e groaznic ceea ce traiesc….). Si atunci sotul meu se aprinde tare si iar ne certam….Nu stiu ce sa fac….Ce as putea face sa am o viata normala? As vrea sa plec dar nu am curaj…as vrea sa stau dar sunt chinuita mereu….Il inteleg ca nu ii este usor, dar nici mie nu mi-a fost cand am acceptat ani la rand sa isi bata joc de sentimentele mele…El spune ca nu se compara si ca e total diferit…Nu stiu ce as putea face…incotro sa o apuc….

    • Sorin spune:

      Buna Ioana,
      Imi pare rau, dar este prea mult text… Putem face consiliere pe skype (insemnand la telefon dar folosind skype pentru a evita costurile convorbirii), daca doresti si ai multe de clarificat… ID-ul meu este sorinpsi. Iar costul unei sedinte este 70 de roni, platiti in avans.

  • mihaela spune:

    Buna ziua.. Nustiu ce e cu mine in ultima vremea ma enervez ft repede pe persoana iubita fara motiv si apoi Incep sa plang si stau suparata pe el

    • Sorin spune:

      O nemulțumire încearcă să iasă la suprafață – legată sau nu de el – și asta creează o tensiune care se mainfestă prin agresivitate și se descarca temporar prin plâns. În ce constă și ce se poate face cu ea, va trebui să aveți ședințe de consiliere pentru a afla. Nu poate fi cunoscută altfel. Dacă doriți să lucrați cu mine, vă invit să vizualizați secțiunea „Contact”! Toate cele bune!

  • brigitte spune:

    Buna. Numele meu e brigitta si as avea nevoie de un raspuns la problema mea. Sunt intro relatie care dureaza de aaproape un an si sunt foarte atasata de el. Iar de fiecare data cand aduce fratele prietenului meu o fata ma cuprinde o neliniste mare si o stare de nervi. Ma tem ca eu nu sunt asa frumoasa. Ma tem ca mar putea parasi pt alta. Ma tem ca nimic nu o sa mai fie. Si multe alte ganduri. Drept ca el este mai povestitor si mai prietenos cu toti dar mie mi se pare ca exagereaza si in plus iam mai facut si niste crize de gelozie si nu mai e chiar asa. Dar tot asa nelinistita sunt chiar si acum pt ce deseara iar aduce pe nu stiu ce penala. Si mai este inca un lucru fratele lui aduce multe fete si pot sa spun ca ma detanjeaza pt ca stau in apartament si mi se pare ca e prea de tot. Vreau un raspuns urgent daca se poate. Multumessc anticipat.

    • Sorin spune:

      Era utilă o întrebare 🙂
      În principiu, așa stau lucrurile, cum ați observat: oricând se poate rupe relația. De altfel, așa stau lucrurile de fiecare dată. Vă temeți că ați putea să pierdeți controlul situației, dar realitatea este că oricum este pierdut de mult… la toată lumea. Încercați să nu vă transformați relația într-o manipulare a celuilalt pentru a-l ține aproape, ci într-o aventură plăcută care durează cat durează… Dacă aveți nevoie de suport în această direcție, pentru asta suntem aici. Vă aștept la cabinet sau online! Toate cele bune!

  • antonia spune:

    Am nevoie de putin ajutor, am avut o relatie de 3 luni care a decurs extrem de frumos insa in ultimul timp era distant, rece si sincer nu ma contacta decat daca o faceam eu,motiv era foarte ocupat la servici. Totul a pornit de cand am avut un incident in relatia intima( i-a murit in timpul actului sexual) si de atunci nu prea ne mai vedeam, era foarte ocupat intr adevar,de la inceputul relatiei nu ne vedeam fte des dar s-a distantat de mine dupa acel incident, i-am propus sa gasim solutii pentru a ne vedea mai des mi-a zis atunci ca simte ca eu vreau mai mult decat poate el sa mi ofere. Dupa o perioada in care nu prea ne-am vorbit m-a sunat sa -mi spuna ca ne despartim pt ca el nu simte ce trebuie. Ce ar trebui sa fac? eu sunt constienta ca l-am hartuit cu nesiguranta mea si cu disperarea ..in acest moment vorbeste cu mine daca il abordez si imi raspunde la apeluri sau ma suna inapoi dar nu ma cauta din proprie initiativa, chiar l-am invitat la film si a acceptat insa a plecat pe weekend si n am mai vorbit. . tin sa mentionez ca in timpul relatiei se purta extrem de frumos, atent, cald, ne vazusem chiar cu un weekend inainte sa inceapa sa se poarte ciudat si diferit.Vreau o noua sansa insa nu stiu cum, ma poti sfatui te rog?

    • Sorin spune:

      Cred ca acum faci eforturi ca lucrurile sa revina la cum au fost, fara sa pui intrebarile cheie (daca este de la acel act sexual neterminat, de exemplu). Ai vrea sa uitati amandoi si sa se repare, dar asta nu se mai poate. Va trebui sa discuti despre ce simti si sa-l inviti sa povesteasca ce simte el. O discutie ideala ar fi cea in care v-ati cunoaste mai bine, ati intelege ce credeti fiecare despre celalalt si ati lucra impreuna pentru o relatie mai implinita. Daca el nu vrea sa vorbeasca, se retrage si se indeparteaza, atunci deschide-i usa si lasa-l sa plece. Daca ati reusi prin magie sa uitati ce-a fost si sa aveti iarasi o relatie frumoasa, lucrurile vor dura doar pana la urmatorul incident si se va termina atunci. Nu te va ajuta foarte mult. Daca nu gasiti modalitati de a trece peste obstacole impreuna, atunci relatia nu va dura oricum. O noua sansa se intampla doar daca reusiti sa considerati o banalitate ceea ce s-a intamplat (si pierderea erectiei in timpul sexului uneori, chair este o banalitate – daca este des, ar fi de investigat).

  • George spune:

    Ajutatima cineva ma santazeaza e foarte grav spune ca va spune la tot liceul secretul meu

    • Sorin spune:

      Nu stiu in ce consta secretul, George, dar cel mai eficient mod de a face fata acestei situatii este sa fii impacat cu secretul tau. Sa nu te afecteze ca ceilalti il stiu. In acest fel iei puterea celor ce te santajeaza.

  • Cosmina spune:

    El crede ca l-as putea insela dar cred ca atata timp cat nu ii dau motive nu ar avea de ce sa se indoiasca de mine…nu ma simt vinovata pt ceea ce am facut chiar daca el imi spune mie imi pare rau si ma doare ca el nu realizeaza ca isi face singur rau pt ca noi nu ne-am mintit niciodata nu ne-am ascuns lucruri si am fost sinceri nu ne certam din motive aiurea sau asa ci doar micile tachinari care exista in orice cuplu… mai mult de cat atata el ii cat se poate de constient de ceea ce face doar ca nu stiu parca ar fi influentat.

  • Cosmina spune:

    Faza este ca el ma iubeste si se vede asta …dar mie mi se pare ca se incapataneaza singur si isi creeaza tot felul de scenari cred ca si faptul ca eu sunt acuma acasa si el este plecat afara… cred ca ii este frica ca odata ce am avut aventura aia de ce nu as mai face inca odata aceasta chestie dar i-am explicat cat se poate de clar ca a fost o singura data si ca nu a fost ceva placut pt ca nu aveam sentimente si nu mi-a placut ca nu as mai face aceasta chestie. El tot mi-a cerut tot felul de detali si chesti de genul. Am ajuns pana in punctul sa ma simt vinovata pt ca am fost sincera cu el, iar el spune ca totul ii o minciuna. Crezi ca ii ceva peste chiar nu poate sa treaca ?

    • Sorin spune:

      Tu trebuie să fii prima care trece peste. Ce-a fost înainte de el, nu-i datorai nimic. Dacă are dubii că ai putea face din nou, sunt fricile lui, problema lui, nu ești obligată să i le vindeci tu. Mai mult, explică-i că el contribuie la comportamentul tău. Faptul că te tot întreabă și învinovățește te face să te simți iubită, fericită alături de el? Cum vrea să te simți cu el și ce face pentru asta?

  • Cosmina spune:

    Am si eu o problema fostul meu iubit sau actual nici nu stiu cum sa il numesc… avem acusi 11 luni de cand suntem impreunsa sau nu suntem… el nu poate sa treaca peste faptul ca am avut o aventura inainte sa ne cunoastem… si din cauza asta tot se cearta cu mine de cam o luna de zile si tot imi spune ca nu poate sa treaca peste si nu poate sa inteleaga cum m-am culcat cu acel baiat daca nu aveam sentimente si tot spune ca nu poate sa treaca peste si de asta el a pus capat relatiei desi ne-am impacat acuma 2 saptamani dar acuma iar l-a apucat tot spune ca acolo se gandeste fara sa vrea… ce as putea sa fac? Sa inteleaga ca nu face parte din relatia noastra chestia asta pt ca nici nu ne cunosteam…va rog frumos

    • Sorin spune:

      Bună, Cosmina. Ceea ce se întâmplă este că prietenul tău te domină cu această informație, te pune în situația de a-i datora ceva, de a-i fi inferioară, de a crede că îți face un serviciu că stă cu tine. Să știi că viața ta e viața ta. Nu-i datorezi nimic pentru ce ai făcut înainte. Ești demnă de a fi iubită și respectată. Dacă el nu vede asta, este util să cauți acea persoană care vede, pentru că viața în alte condiții observi cât de dureroasă poate fi. A discuta și a te scuza când el îți spune că ai greșit și tu-l crezi, nu face decât să înrăutățească lucrurile, cum iarasi ai observat, probabil. E doar sex. Societatea și religia îi dau prea multă importanță, dar în realitate este doar o distracție și-o formă de comunicare. Corpul tău nu-l datorezi cuiva și i l-ai dat „folosit”. Corpul tău e corpul tău, e conceput să-ți aducă ție plăcere, bucurie, confort, nu altora. Obții aceste lucruri împărtășindu-l, dar e al tău să te bucuri de el cu cine consideri că merită, cu cine te face să te simți bine.

  • ionela spune:

    Buna ziua! Am si eu o problema!! Am un an de zile de cand stau cu iubitul meu. Acum am plecat din tara si el a ramas acasa. Si de cand am plecat sunt foartr geloasa foarte ingrijorata,f insistenta. Sunt prea dura cu el. Il urmaresc pe fb cu orice pas,la cea mai mica vb auzita de el devin fff geloasa si nervoasa. Ce ar trebui sa fac?? Eu il iubesc enorm de mult si mie frica sa nu il pietd. Dar nui bine ca sunt nici asa ca ii interzic ptea multe. Va rog ajutatima nu stiu cum sa ma comport ca sa fie bine. Datimi un sfat. Multumesc

    • Sorin spune:

      Nu există o soluție perfectă la această situație. Nu puteți să-l controlați, nu puteți avea certitudine și, dacă ajunge să fie cu alte fete, nu aveți de ce să vă învinovățiți – nu este nimic ce-ați putea face să-l opriți. Chiar dacă vă purtați cu gelozie excesivă sau iubire excesivă, nimic nu garantează fidelitatea… Ceea ce puteți face este să… vă expuneți la risc și să găsiți în dvs resursele să treceți peste orice s-ar întampla. Oricum, chiar dacă ați fi în țară nu l-ați putea împiedica să vă înșele dacă ar vrea asta. Și poate nu vreți să nu vă înșele pentru că nu poate, ci pentru că nu vrea… Vorbiți-i (rareori) despre cum ați simți dacă ați afla că sunteți înșelată…

  • Madalina Nutu spune:

    Buna seara
    Am ajuns intr-o stare in care nu stiu ce sa fac, daca intradevar e o problema sau imi fac eu tot felul de ganduri.
    Se implinesc 2 ani de cand bunica mea a suferit un accident vascular si a ramas cu sechele psihice si a ramas in ingrijirea mea, trebuind sa ma mut la tara pentru a avea grija de ea. Asta a insemnat mult de lucru cu ea sa o determin sa manance, sa isi ia medicatia, sa o spal, etc si m-a afectat boala ei deoarece imi este foarte apropiata. Mai mult, a trebuit sa o sprijin foarte mult pe mama pentru ca a fost foarte afectata si mi-a fost teama sa nu o pierd si pe ea. Insa a devenit foarte irascibila si isi varsa pe mine toate nemultumirile, oboseala si nervii jignindu-ma, tipand la mine din orice zi de zi, lucru ce a devenit foarte greu de suportat afectandu-ma foarte tare. De curand a murit cealalta bunica si a fost si asta destul de greu. Pe deasupra mai sunt si o multime de examene la facultate/master si foarte multa munca pentru ca ne ocupam cu agricultura.
    Somnul imi este foarte prost, sunt aproape treaza si am cosmaruri mai mereu, de aceea sunt mereu foarte obosita, mi-e greu sa ma concentrez, am mereu o stare de anxietate, sunt intr-o continua neliniste si teama, mai ales seara, – am senzatia ca oricand se poate intampla ceva rau, ca poate aparea ceva sau cineva sa faca rau, am ajuns sa tresar la orice zgomot- toate astea le aveam de cand am ramas aici sa am grija de bunica, dar de cand a murit cealalta bunica s-au accentuat. M-am distantat de prieteni, ma neglijez, mi-e greu sa fac orice, consider ca nu sunt in stare de nimic, nu sunt buna de nimic si sunt trista tot timpul.
    Cea mai mare problema e ca nu stiu ce sa fac cu mama si cum sa ma comport cu ea sa o ajut. Si apoi nu stiu ce se intampla cu mine mai ales ca mi-am gasit un loc de munca si in curand o sa incep lucrul si mi-e teama ca nu o sa pot face fata.
    Mi-ar fi de mare folos un sfat
    Multumesc

    • Sorin spune:

      Motivul pentru care viața a devenit dificilă pentru dvs. este supraimplicarea. Mama dvs este adult, nu este nevoie să o ajutați și să-i acceptați frustrarea. Nu este de datoria dvs, orice ați auzi de la alții. Este plăcut sau poate fi, dar nu sunteți sclavă. Dacă se poartă prea de sus cu dvs. oferiți-vă spațiu (fie spunându-i să vă lase în pace, fie plecând). Decideți cum ați vrea să se poarte și, dacă depășește o limită, încetați să-i răspundeți cu orice altceva decât o frază anume, cum ar fi ”nu vorbesc cu tine când ești nervoasă” (se numește ”tehnica plăcii stricate”). În momentul acela aveți puterea. Va încerca să vă convingă să o schimbați și să o preia și o veți pierde dacă veți renunța prematur la tehnică.
      Păstrați, desigur, legătura când îî trece. Evitați să păstrați ranchiună. Mai degrabă decât să spuneți că ”vă certați cu mama”, gândiți-vă că ”vă certați cu o atitudine de-a mamei”, dar „vî înțelegeți foarte bine cu o altă atitudine de-a mamei”.
      În legătură cu bunica… este util pentru toată lumea să vă împăcați cu moartea. Este inevitabilă și nu este cel mai rău lucru posibil. Bunica a trăit o viață rezonabilă și oamenii în vârstă pe care i-am cunoscut, mai ales cei din sate, sunt destul de împăcați cu ideea ei. Gândiți-vă că scopul vieții nu este să tragem de fiecare secundă, este să ne bucurăm de cât mai multe dintre ele. Poate ai putea petrece mai plăcut timpul cu bunica, nu doar să o ai ca pe un alt job. De asemenea, să-i găsești lucruri de făcut singură, și chiar s-o implici și pe mamaă, pentru a-ți oferi timp să te bucuri și tu de vârsta ta. Nu știu cât de mult se preteaza asta la situația ta, dar gândește-te la o prietenă de-a ta care și-ar oferi mai mult timp și află cum ar face ea.
      Încearcă să-ți oferi și bucurii în viață… este foarte puțin probabil ca cineva să aibă grijă de tine, dacă tu nu ai. Lumea va lua de la tine ceea ce oferi. Dacă oferi sacrificiu, asta vor lua ceilalți. Nu vor spune nu. Oamenii n-au renunțat la sclavi pentru că nu mai aveau nevoie de ei, ci pentru că se simțeau vinovați. Dacă ar fi făcut-o din plăcere, ca oamemnii care se sacrifică, i-am fi avut în continuare.

  • Alina spune:

    Buna ziua!
    Ma numesc Alina si am 21 de ani..am o relatie de 3luni cu un baiat…il iubesc dar simt ca relatia noastra nu va merge….uneori vreau sa renunt la relatia asta dar nu pot….simt ca nu pot sa trec peste asta…nu o sa am putere sa rexist ….nu vreau sa ma despart de el dar nici sa stau in o asa relatie.
    Nu stiu ce sa fac ..ma puteti ajuta cu un sfat?
    Va multumesc.

    • Sorin spune:

      Găsiți pe acest site un articol despre “cum să nu mai iubim o persoană”. Poate vă ajută!

  • Oana spune:

    Iubitul meu face “toata treaba” in pat , iar pe mine nu ma lasa deloc deoarece ma misc mai incet(eu sunt incepatoare). Iar acum 2 seri mi-a zis ca “ce vrei sa fac eu toata treaba?” asta ma cam deranjat tinand cont de faptul ca el e primul barbat in viata mea si nu am experienta mai deloc … Ce pot face?

    • Sorin spune:

      Oana, rolul tău nu este să-l satisfaci pe el! El trebuie să te satisfacă pe tine. Băieții vor fi satisfăcuți oricum. Ce să faci? Preia controlul! Spune-i cum să se miște și ce să-ți facă să îți placă. Și dacă nu vrea să-i spui cum să te satisfacă și nu-l interesază asta, ci doar cum să se simtă el bine… e ok să-l cunoști și pe al doilea bărbat din viața ta (pentru că egoismul în pat este foarte probabil asociat cu egoismul în relație și în viață și nu știu dacă vrei să fii inferioara cuiva).
      Apropos, a-i spune cum îți place și a-i arăta, ar trebui să-l excite din cale afară!

  • olga spune:

    cum as putea intoarce relatiile din familie care le-am avut la inceput

    • Sorin spune:

      Trecutul nu se mai întoarce! Oamenii au ajuns la noi relații în urma unor noi inforamții și obișnuințe. Nu putem să uităm să citim odată ce am învățat; nu mai putem da înapoi. Din fericire, există șanse de bucurie și înainte! Îmi este greu să vă spun cum puteți ajunge la ele, neștiind despre ce este vorba, dar util este să începeți prin a vă accepta diferențele…

  • Sophi spune:

    Buna ziua ! Am o problema , veșnica problema si întrebare a fetelor ” Oare fostul încă ma place?” Hm, ideea e in felul următor : ne-am plăcut , am fost împreuna vreo 6 luni , ne-am despărțit , dar am rămas prieteni pentru ca avem același grup de prieteni. Au trecut 2 ani de atunci , el are pe altcineva , eu am tot încercat sa-l uit. De curând am ieșit împreuna la o cafea , doar noi doi . Am avut diverse subiecte , pana cand el a ajuns sa vorbească de prietena lui . Sunt împreuna de un an de zile , dar stau in orașe diferite ( destul de departe unul de celălalt) . Mi-a spus ca nu știe cât o sa mai tina, ca nu vrea sa o însele. De ce îmi spune mie asta? Apoi am plecat împreuna si a vrut sa ma ia de mana…. Am căutat împreuna cadou pentru ziua ei , m-a rugat sa ne vedem ca sa mai ieșim si noi ( a mai fost un prieten cu noi). Îmi spune sa am grija de mine , ca se bucura ca nu m-am schimbat , ca-s in continuare o prietena așa de buna . Ieri m-a sunat sa ma întrebe daca nu vreau sa ne vedem in mall la o cafea. Eu ce sa înțeleg ? Cum sa interpretez? Nu-mi dau seama daca mai simte ceva pentru mine sau nu. Nu pot sa-i spun ca încă-l mai plac …Oare chiar nu-si da seama cât de dureros e ? Chiar crede ca imi face o așa mare plăcere sa il aud vorbind de ea sau sa îmi ceara
    părerea in legătura cu ce a spus mama lui despre ea ?

    • Sorin spune:

      Buna Sophi,
      Te place inca, dar vrea sa culeaga fructele din doi copaci. Este inca nesigur ce sa faca si are nevoie de cineva sa-l ajute sa se decida. Cat despre faptul ca te doare cand vorbeste despre prietena lui, probabil asta si vrea, sa vada daca te doare, ca sa stie daca iti mai place de el, ca sa stie daca sa incerce (adica sa stie cat de mari sunt riscurile de a fi refuzat). Ai putea sa-i spui frumos ca inca iti mai place de el si te afecteaza sa-l auzi vorbind de cat de mult apreciaza alta fata. Sau ai putea sa-l saruti si sa-i spui ca, daca vrea sa fiti iarasi impreuna, va trebui sa rupa acea relatie… sau poate ai tu alte idei despre cum sa faci ceva si sa nu lasi aceasta oportunitate de a fi cu un baiat pe care il placi sa se iroseasca.

  • Neluta spune:

    Buna ziua,
    Va rog, scrieti mai multe articole despre relatii dominante, in-egalitate in relatii si metode de a rezolva aceste probleme.Casnicie de peste 20 de ani. Nu stiu cum sa rezolv aceste probleme. Multumesc

    • Sorin spune:

      Un articol este doar un sfat elaborat. Sfaturile nu ajută atât de mult, altfel n-ar mai fi psihologi, doar pliante :). Vă invit să faceți șeințe de consiliere pentru a învăța să comunicați într-un nou mod și să obțineți mai multe de la viață și relație.

  • Dany Dany spune:

    Buna seara!Am o intrebare si vreau sa ma ajutati,intrebarea mea esteasa:Cum fac sa ma impac cu o persoana din trecut?:-(Va rog ajutatima nu stiu ce sa mai fac:*-((((.
    Va multumesc din suflet cei care ma ajutati.

    • Sorin spune:

      Dacă împăcatul este un efort prea mare, atunci menținerea relației va cere și ea un efort prea mare. Încercați să vă împăcați pur și simplu. Dacă nu se poate, veți suferi mai puțin dacă veți merge mai departe.

  • Antonia spune:

    Buna ziua! Am 23 de ani , sunt o fire vesela , draguta spontana , isteata , mi am construit o cariera , simt ca am obtinut ce am cerut de la viata pana in momentul de fata si nu o spun fara nici un fel de exagerare , unii ar putea sa ma sfatuiasca sa fiu mai modesta dar sunt realista. Problema este alta , nu ma pot atasa de nimeni , nu ma impresioneaza nimeni si ma las destul de greu abordata. Sau as putea sa o spun altfel m am indragostit de barbatul nepotrivit. E cel mai bun prieten ne cunoastem foarte bine si avem multe amintiri si experiente. impreuna , e cu 4 ani mai mare decat mine si e logodit , urmeaza sa se casatoreasca. De cand ne cunoastem a existat o atractie intre noi dar mereu o ignoram voit , constient amandoi, ne am sarutat de. cateva ori si apoi ne faceam ca nimic nu sa intamplat pt ca amandoi aveam relatii . Acum am inceput sa ne manifestam atractia asta , stim amandoi ca nu e ok dar nu ne putem abtine. Ciudat din punctul meu de vedere , si ce mi se pare interesamt in acelasi timp e ca noi doi ne cunoastem foarte bine dar in acelasi timp avem trasaturile personalitatii extraordinar de asemanatoare , cam acelasi temperament , avem acelesi principii si amandoi ne simtim “noi” atunci cand suntem un cuplu. Ma uit in jur si vad cupluri care se completeaza gen el e mai calm iar ea mai energica sau invers , sau mici contraste . Cert e ca atunci cand ne simtim un cuplu ne simtim amandoi ca un cuplu frumos si puternic. Ce ma intereseaza pe mine e de ce doua persoane atat de asemanatoare ajung sa se atraga atat de mult , care este explicatia psihologica ?

  • raluca spune:

    Buna seara , sun o mama a unui baietel de 4 ani si jumate, cum greseste ceva da bn e minor imi ies din fire si il cert foarte tare , zc ca mereu numai tip , msi ales a el si asa e hiperactiv…suntem de 4 luni singuri, tata plecat din ara , si acest lucru il afecteaza , schimba…cum sa fac sa nu mai pun orice lucru in seama…sunt multe de zis ms din suflet daca o sa raspundeti

    • Sorin spune:

      Faptul că vă ieșiți din fire relevă o suferință pe care o aveți (o furie, mai precis) care nu se poate manifesta către persoana căreia îi este destinată. De asemenea, este posibil să țipați repede la el, pentru că acesta este modelul pe care l-ați avut și vă vine natural (daca așa stau lucrurile, atunci țipatul cu ușurință ar trebui să fie de 4 ani – daca este de mai puțin timp, atunci gândiți-vă la ce v-a afectat).
      Haideți să lucrăm împreună. Puteți veni la cabinet sau preferați online?

  • Andreea spune:

    Buna ziua,am o problema prietenul ma face sa innebunesc ! El vrea sa aiba el dreptate in tot ce zice si in tot ce face,si are un el de a fi incat ma face pe mine sa imi cer scuze chiar daca el mi-a gresit,iar eu imi cer scuze doar pentru ca imi e frica sa nu -l pierd. Nu pot fara el dar nici cu el nu mi e bine ajung sa innebunesc ma simt neputincioasa in fata lui ,si am incercat sa discut cu el dar nu recunoaste si nu intelege e un om foarte orgolios..ce as-i putea face ?

    • Sorin spune:

      Avem mai multe șanse de reușită în a schimba lumea dacă facem schimbarea la noi. Ce-ai putea face tu cu tine, astfel încât să nu mai fii afectată de această situație? Din variantele pe care le-ai găsit care (dacă este vreuna) implică mai puțină durere pe termen lung?

  • diana spune:

    Buna ziua, ma numesc Diana,am 15 ani si am un iubit de 18 ani jumate, sunt cu el aproape de o luna si am incredere totala in el. Parintii mei au aflat de aceasta relatie si nu sunt delac de acord ptr ca ei cred ca sunt prea mica. Imi tot spun sa incetez ptr ca relatia asta nu o sa duca la nimic bun si ca o sa sufar degeaba, dar mie imi e bine cu el si sufar mai mult ptr faptul ca nu ma lasa. Ce as putea sa fac ca sa ma lase? (Ei inca nu stiu ca mi-am inceput viata sexuala( defapt cu el am inceput-o) si nici nu trebuie sa stie). Si mai e o problema: mama e foarte stricta:”nu ai voie cu iubit pana la 21de ani” si tata e nehotarat cand tine cu mine, cand tine cu mama. Si mama tot vrea sa-l vada, dar nici eu si nici el nu vrem chestia asta (sa il vada fara ca el sa stie, mai exact sa ne spioneze). Cum sa fac sa inceteze si sa ma lase sa fiu cu el? Ajutati-ma va roogg!!

    • Sorin spune:

      Ar fi util să aflați ce-i face să fie împotriva relațiilor. Dacă este frica pentru suferința dvs, aflați cum se așteaptă ei că veți ajunge să suferiți… În principiu aceste discuții sunt complicate și șansele să-i convingeți sunt foarte mici. Ce vă pot spune este că este bine că aveți un prieten. O relație este ceva complicat de ținut și este nevoie de experiență. Părinții dvs ar fi vrut să nu fiți victima unor abuzuri sexuale, cel mai probabil. Acest lucru se întâmplă în zone cu educație scăzută (sate sau cartiere… cu găști) fetelor care nu mai sunt virgine. Băieții se laudă că au făcut-o cu fata X, fata X nu le spune părinților și, mai ales tatălui și atunci alți băieți o violează, conștienți fiind că fata este obligată să țină secretul, pentru a nu afla tatăl. Și, astfel, ajunge victima unor abuzuri sistematice, șansele la relații scad dramatic și șansele unei vieți decente (financiar și profesional și emoțional) scad dramatic, de asemenea. Mai mult, dacă tată află în aceste familii despre faptul că fata lui face sex (și că a fost violată), va fi de partea băieților. Ca să-ți faci o idee despre ce simte tatăl, în lumea musulmană tradițională fetele violate sunt ucise de părinții și rudele lor, violatorii scăpând adesea nepedepsiți sau cu pedepse simbolice (să tundă iarba din fața sediului poliției, de exemplu). De asemenea, nici poliția nu face eforturi exagerate, cu atât mai puțin cu cât băiatul are peste 18 ani si dacă îl pârăști pe violator va trebui să-l pârăști și pe el că a făcut sex cu o minoră. Nu pot decât să sper că nu trăiești într-o astfel de comunitate, că fetele din jurul tău care au făcut sex de la vârste similare cu a ta nu au suferit atrocitățile de care vorbesc și că, dacă ți s-ar întâmpla să fii violată, că nu te vei lăsa intimidată și că te vei pune cu toată lumea pentru dreptul tău de a fi mai mult decât o unealtă fără viață menită să îndeplinească fanteziile sexuale ale unui bădăran!

  • Serena spune:

    Bună seara! Cunosc iubitul meu de aproximativ 4 ani, de 1 an si 5 luni relatia noastra din punctul meu de vedere a devenit serioasa. Am stat timp de un an la distanta eu fiind in Italia el in Romania, unde bineinteles certurile erau frecvente. Vara aceasta cand am fost in tara a fost totul ok, pana am aflat ca el practic ma inselase cu gandul ca relatia noastra nu are nici o sansa. Eram devastata, dar din cauza parerilor altor persoane am trecut cu vederea, avand in vedere ca daca plecam si intervenea iar distanta chiar ca se ducea totul pe rapa am decis sa il aduc in Italia, mentionez ca locuiesc cu parintii, am facut sacrificiul asta, dar acum lucrurile la care ma asteptam sa mearga bine merg din ce in ce mai rau, ma simt sufocata, incep sa ma gandesc daca am facut bine ca ne-am mutat impreuna, inca din tara nu eram sigura, dar am zis ca probabil sunt eu paranoica. Acum nu pot face nimic sa ies cu fetele sau sa fac ceva fara ca el sa stie, nu am deloc intimitate, ma gandesc de multe ori la despartire, dar apoi apar gandurile ca ce vor zice ai lui, sau ce va zice ala, ala si cu ala. Ne certam mereu din lucruri banale uneori, daca vreau sa ies singura imi zice ca el nu cunoaste etc, se intelege bine cu varul meu, are sansa de a iesi mereu, dar zice ca s-a saturat sa iasa doar cu el, dar nici macar nu isi da interesul sa cunoasca oameni noi. Nu stiu ce sa fac. Astept raspuns. Multumesc mult!

    • Sorin spune:

      Bună, Serena! Cu siguranță este important să ținem cont de ce spun ceilalți! Viața noastră trebuie sacrificată ca să poată să doarmă liniștiți niște persoane care n-au nimic de a face cu noi. Fericirea noastră nu este atât de importantă cât sunt cele 10 minute de bârfă pe care le-ar experimenta alții și la care nici măcar nu am participa! 🙂 Știu că așa gândește mai toată societatea, toți am crescut cu această mentalitate, dar oare cât ne ajută ea în viață? Cât despre relația voastră, nu-mi este foarte clar de ce nu merge. Că vrea să petreacă mult timp cu tine?… Mi-ar plăcea să aflu mai multe înainte să ajungem la o concluzie și să aflăm care este direcția optimă de urmat. Hai să ne întâlnim pe http://www.topexperti.ro. Sunt martea de la ora 18:30 la 20:00.

  • cristina spune:

    Buna ziua,as vrea sa pun si eu o intrebare.am 37 de ani si nu lucrez de 8 ani.daca vreau sa merg la lucru ,aceasta ma sperie foarte tare.ma simt inferioara cand vorbesc cu oamenii,si nu stiu ce sa fac .ma uit dupa oameni.as vrea sa ma angajez,dar am impresia ca e doar “o idee ne lucida,ca sa zic asa,ati putea sa imi respundeti ce as putea sa fac.va multumesc mult.

    • Sorin spune:

      Sunt prea puține informații ca să vă răspund în detaliu legat de întrebarea dvs. Vă pot spune doar că serviciul este ceva menit ca anumite lucruri să fie făcute. Atâta timp cât știți să faceți acel lucru pentru care vă luați serviciul, asta este tot ce contează…
      Dacă doriți mai mult și mai precis ajutor, am nevoie de mai multe informații (în ce ar consta serviciul? oamenii cu care vorbiți sunt din jurul dvs (familie, prieteni) sau clienți, colegi, angajatori la interviu etc.?). Pentru asta putem stabili o ședință. Dacă vreți online, sunt marțea pe topexperti de la 18:30 la 20:00. Dacă vreți la cabinet, mă puteți suna la 0723 68 38 41 pentru a o programa.

  • maria alexandra spune:

    Buna ziua! !
    Ma numesc alexandra si am 21 de ani
    Va rog frumos sa ma ajutati si pe mine cu un sfat?!?
    Eu am o relație foarte frumoasa cu iubitul meu (23 de ani) de doi ani insa eu m-am mutat la el acasa de un an …problema mea este ca familia lui inca ma considera o străină (se ascund de mine cu multe si se feresc sa vorbeasca de fata cu mine, ba chiar bunicii lui i-au spus soacrei mele sa se ferească de mine deoarece eu sunt o străină) cateodata simt ca voi cadea in depresie subliniez faptul ca sunt o persoana sensibila emotional. Nu stiu sincer ce sa mai fac. Am încercat sa vorbesc cu ei dar in fata mea nu imi zic nimic…subliniez si faptul ca desii stau la ei in casa nu contribui financiar dar ii ajut in gospodarie cu orice ba chiar stau si la magazinul nostru ca si vanzatoare ( p.s. ei detin un magazin alimentar) .
    Sincer chiar nu stiu cum sa ii mai abordez ca orice as face nu este bine sau ma critica.
    Va rog frumos sa ma ajutati. Mulțumesc.

  • catalina spune:

    ce sa fac in cazul cind el imi spune ca sa recasatorit?

  • IZA spune:

    Buna !
    Am si eu niste probleme cu prietenul meu.Suntem de 6 ani si jumatate impreuna, locuim impreuna de 3 ani si anul viitor avem nunta stabilita.Insa am probleme cu sora lui,care este maritata, sotul ei e mereu plecat la servici si au o fetita de 2 ani.Problema este ca sora lui nu m-a suportat niciodata, nu ma respecta, este foarte rece cu mine, tipa la mine mereu cand are ocazia si de cateva ori m-a jignit.Niciodata nu m-am aparat.Pentru ca mereu s-a intamplat la telefon, dupa care inchidea,si totusi auzea si el discutia, sau cand era si el langa noi.
    Situatia e cam asa : Il suna pe prietenul meu foarte des si tarziu si vorbeste cu el la telefon cam 40 /min fiecare apel.Apeluri in care ii cere ajutorul , ii destainuie problemele ei,ii face lista cu ce are el de facut pentru ea, sfaturi legate de servici ca mai nou, ea s-a angajat la acelasi magazin cu prietenul meu- fratele ei.
    Si de 6 ani si jumatate s-a tot intamplat ca sora lui sa ma jigneasca de fata cu el, iar el nu numai ca NU mi-a luat apararea, dar zilnic el este sageata ei.O ia cu masina, o duce pe ea si fetita unde au nevoie…E trimis la ea acasa sa ia cutii cu acte sa le duca la o lista cu magazine ( ea are un job part-time , indosariaza acte + contabilitate pt.diverse firme) iar pe fratele ei il trimite comis voiajor.Toate Gratis.
    Pe mine ma deranjeaza faptul ca el nu i-a spus niciodata de fata cu mine sa coboare tonul, sa nu mai tipe la mine, sau sa nu mai spuna ceva ce m-ar jigni, sau sa ma respecte pentru ca voi fi viitoarea lui sotie.Nu mi-a luat niciodata apararea de fata cu ea.Nu vreau sa se certe cu ea, ci doar o data cand tipa la mine , sa ii spuna ** te rog sa vorbesti frumos cu prietena mea.** .Dar niciodata nu imi ia apararea in fata ei, tace malc in fata ei. Chiar daca nu suntem inca casatoriti, insemn ceva pentru el, avem impreuna aproape 7 ani.Dar eu disper cand vad ca el nu imi ia apararea nicioadata.Este ca mielusel cuminte cand vorbeste de ea.O asculta ca un copil docil si alintat- pe **mamica **lui.
    Nu am pretentia sa o puna la respect,e alegerea ei sa nu ma respecte.Dar m-am saturat sa vad ca e pontos la cheremul ei, cand e vorba de ea- e pe primul loc.De ceva vreme, el bea 2 beri pe seara si inainte bea o bere /sapt.
    De cand s-a nascut fetita ei, ea se foloseste de fetita pt a apela la ajutorul lui, insa aceste lucruri erau identice si inainte sa fie insarcinata.
    M-am certat de multe ori cu el pe tema asta si de fiecare data, el e cel care se supara, nu mai vorbeste cu mine, nu cauta solutii, e in continuare la cheremul ei -alaturi de ea in timp ce ea ma jigneste de fata cu el fara nici o problema.
    Eu nu am jignit-o niciodata, sunt un om foarte echilibrat.
    El mi-a spus mie ca nu are incotro, ca nu vrea sa se certe cu ea, ca o sa ii spuna intre 4 ochi sa se poarte mai frumos cu mine.Insa mi-as dori sa ma apere in fata ei.Eu nu cred ca i-a spus ceva vreodata , intre 4 ochi, si oricum nu s-a schimbat nimic.Insa macar o data daca i-ar spune sa nu mai tipe la mn – de fata cu mine,poate ar fi intimidata.Eu nu vreau sa castig respectul ei.Ea e o persoana foarte foarte orgolioasa, nu are prieteni deloc, jigneste oamenii chiar si pe strada -care stau in drumul ei, nu are prieteni deloc doar un cuplu -singurii prieteni care i-au fost si nasi , si parinti de la care primeste des ajutoare foarte multe si fratele- sagetuta ei.Pe mine nu are de ce sa ma respecte pentru ca nu are nevoie de nimic de la mine.Oricum primeste ceea ce vrea de la fratele ei.
    Iar eu cu el ne certam…
    Ce sfat imi dati ???? Ori explodez, ori il strang de gat….ori pe ea.Ea de dirijeaza relatia de la distanta.
    Eu vreau -ori sa nu o mai serveasca- decat vizite la nepotica, cadouri pt.ea si atat, ori sa imi ia apararea.Parintii lui sunt super de treaba. Nici macar ei mai suporta toanele ficei.Ea e mai mare ca fratele ei cu 2 ani.

    Ajutati-ma va rog cu un sfat.
    Am incercat sa discut cu el cu calm , dar a inceput sa planga, sa faca pe victima intrebandu-ma** nu e de ajuns cate fac pentru tine ??? De ce ma pui la mijloc **?!?
    Eu nu ma apar, nu ripostez in fata ei, nu o jignesc, el nu ma apara….si nu mai pot suporta situatia ! El lasa discutiile neterminate, nu cauta solutii, ii este mai usor sa se ascunda , si trec zilele ca si cum nimic nu s-a intamplat dara ceste probleme ne afecteaza relatia.
    Va multumesc d-le Sorin !

    • Sorin spune:

      Faptul că nu te aperi… nu este problema lui. Nu este obligat să-ți ia apărarea. Este de datoria ta să ai grijă de tine. Pe de altă parte, dacă nu-i faci față, este ok să-l pui să aleagă (dându-i un termen) și să te separi fie de ea (cu el), fie de ei amândoi (dacă el alege să stea cu sora), fie, dacă nu vrei să pleci din viața lui, să-l accepți cu totul, inclusiv cu umilințele la care te supune sora lui (cineva m-a acuzat că aș propune în mod deosebit variante cum este ultima, așa că aș vrea să menționez că eu n-aș alege-o / dar este o metodă minunată de a nu mai suferi la fel de mult, pentru că nu mai ai alte așteptări, cum ar fi „ca el să te apere”).

  • moldovan dan spune:

    buna ziua .am prinso pe sotia mea cu alt barbat am descoperit prin anumite metode ,nu au ajuns sa faca dragoste ca nu aveau unde ,stam la tara .Santem impreun a de 15ani pana acuma nu sa mai intamplat ,sau sarutat si au vb latelefon in jur de 2luni jumate.A recunoscut tot ,de atunci plange permanent si imi spune sa o iert,am iertato dar nu pot sa uit .intrebarea mea este ar fi bine sa ma consulte un pshiholog mar ajuta .Mentionez capermanent ma gandesc la acel individ .A ajuns sa -l sune mai mult pe el decat pe mine si convorbiri foarte lungi

    • Sorin spune:

      V-ar putea ajuta să treceți mai ușor peste situație. Mai ales dacă simțiți că durerea este prea mare.

  • Popescu Florentina spune:

    As dori sa vorbesc cu dl, profesor Adrian Nuta
    Cum credeti ca se poate lua legatura cu dumnealui?

    Va multumesc

  • Cristina spune:

    Buna ziua.Ma numesc Cristina.Va rog sa ma ajuta-ti sunt intr-o dilema complicata…deci sunt maritata de 3 ani si avem un copil de 2 ani si 7 luni…Acum sunttem in procesul de divort ( eu am dat la divort ) deja 8 luni a trecut si judecatorul ne-a mai dat timp de gandire..locuim impreuna inca,desi nu vrea sa plece…Cum sa-l conving sa plece,nu-l mai suport…fara el ma simt usor,libera si linistita…cu el ma simt nervoasa si depresiva…nu mai am rabdare … nu mai rezist … Rog un sfat…ce-as putea sa fac,ca sa-l conving sa plece..locuieste in apart.meu.Va multumesc !

    • Sorin spune:

      El ce spune? Ce l-ar convinge? Îmi închipui că-i este foarte frică de a nu mai face parte din această relație. Poate de asta are nevoie: o altă relație din care să facă parte… de cineva care să-l iubească. Crede că mai poate exista altcineva care ar putea să-l iubească?… În principiu ar avea nevoie de sprijin în această trecere, dar știu că oamenii preferă să sacrifice o viață întreagă, să cunoască numai suferință, decât să ceară sprijin…

  • Alexandra spune:

    Bună! Mă numesc Alexandra și am 17 ani. Am o problemă de cuplu și anume că iubitul meu suferă de schizofrenie paranoidă și nu își poate deschide sufletul față de mine. Relația noastră e puțin complicată în sensul ca am fost anul trecut împreună, ne-am despărțit și acum ne-am împacat. El are 25 de ani. Problema e că eu încerc să comunic cu el cât mai mult, însă e foarte închis, misterios. Chiar zilele astea îmi apunea că nu îmi poate spune unele lucruri fiindcă e mai bine așa. Vă rog din tot sufletul să mă ajutați astfel încât la rândul mei să-l ajut să îi revină încrederea în oameni.

    • Sorin spune:

      Motivul cel mai frecvent pentru care oamenii se închid este frica de respingere. Probabil a trecut prin multe respingeri datorită siutației pe care o are de înfruntat. Ceea ce ai putea să-i oferi este certitudinea că nu pleci din viața lui (ceva ce nu poate să ofere nimeni nimănui) sau măcar să nu mai vorbești despre despărțire în nicio ceartă sau în nicio situație (nici să nu-i spui că nu vă veți despărți, că nu poți citi viitorul). Tot ce vei face, însă, să nu ai așteptări nerealiste despre schizofrenia lui. Nu se rezolvă cu vorbe frumoase… Și, depinde de la om la om, dar unii schizofrenici paranoizi pot fi periculoși, chiar letali. Și nu înțeleg de rațiune în acele momente.

  • CRACIUN MIHAELA spune:

    multumesc frumos pentru raspuns,vroiam sa va spun ca ne-am despartit definitiv!

  • CRACIUN MIHAELA spune:

    vroiam sa mai precizez,anul trecut l-am cunoscut in iunie ,in luna mai a prins-o pe sotia lui cu altul,ideea este ca 2 luni au fost superbe,iulie si august ,apoi din sept de cand ea l-a cautat sub diverse pretexte a inceput sa fie numai ganditor,se comporta urat cu mine si cu tatal lui care locuia cu noi,totdeauna tipa la noi si ne cauta greselile…este posibil ca el tot acest timp sa traiasca cu mine dar de fapt gandurile lui erau la ea??de atunci parca devenise alt om,nu ii mai pasa de mine….cateodata isi dadea seama ca ma chinuie ,ca imi cauta greselile cu lupa ,dar cateodata si am inteles de la niste rude de ale lui ca se comporta urat cu mine sa ma faca sa plec,cand am plecat prima data in februarie si el efectiv s-a intalnit cu ea,fara mine ,adica a fost singur in FRANTA,lucrurile au evoluat din ce in ce mai rau….eu eram proasta…neimbracata ,fara unghii frumoase,grasa….va rog ajutati-ma sa inteleg aceasta situatie…de cate ori ne certam simteam ca nu pot trai fara el…si incercam sa nu ii raspund la jigniri….de o luna decand sunt la casa mea imi fac mustrari de constiinta ca trebuia sa il inteleg…dar de fapt ce sa inteleg/?vroia sa aiba 2 femei…una in RO….si una acolo in FR….TRAIESC UN COSMAR!nu il pot uita,plang noapte si zi….la munca sunt epuizata pshihic!

    • Sorin spune:

      Îmi pare rău să vă spun asta, dar ce-a fost nu va mai fi. Acele luni frumoase au fost cele mai frumoase din relația dvs. Așa cum merge relația dvs acum, așa va merge în continuare, cu căderi și reveniri, dar nu se va mai ajunge la acea fericire pe care ați trăit-o atunci.

  • CRACIUN MIHAELA spune:

    buna ziua!
    am cunoscut un barbat la o luna dupa ce sotia lui l-a inselat ,m-a facut sa ma mut cu el imediat ,am trait 2 luni fericite ,pline de viata,pana cand ea inceput din nou sa il caute pe motive diverse,ba copil….ba ii cerea bani,am inceput sa ne certam foarte rau si el imi scotea mereu ochii ca nu il inteleg,din februarie anul acesta am simtit ca se apropie din ce in ce mai mult de el,tin sa precizez ea locuieste in FRANTA,si el merge destul de des acolo,in februarie m-a dat afara din casa ,a mers in FRANTA,s-a intalnit cu ea din nou si de atunci relatiile noastre s-au racit complet ,atat si cele sexuale,imi cauta orice motiv numai ca sa scape de mine,il iubesc enorm,sufar ingrozitor,luna trecuta am terminat-o definitiv eu tipand in continuare ca vrea sa se impece cu ea,el tipand ca sunt geloasa si ca nu are nimic cu ea….nu il cred pt ca mai nou doarme in apartamnetul ei de cate ori merge acollo,adica odata pe luna….ei inainte au avut 2 ani aceeasi relatie ,adica el era 2 sapt in FRANTA,2 in ROMANIA….va rog frumos dumneavoastra ce credeti ?ma minte ?multumesc!nu pot trece mai departe,simt ca nu mai am putere…..simt ca am facut totul ca sa fie bine si el nu a avut ochi decat sa reinoade legatura din nou cu ea,mi-a spus ca a iertat-o,dar el nu recunoaste ca s-a impacat cu ea.

  • Pantera spune:

    Am urmatoarea problema
    Acum mai multi ani sotul meu a decedat. Dupa mai multi ani am intrat intr-o relatie, dar de care nu am fost multumita.In toamna anului 2013 am cunoscut pe cineva cu care am ajuns la concluzia ca avem multe lucruri in comun. Practic ne potrivim ca doua picaturi de apa. Dar de fiecare data intervenea ceva si se supara pe mine. Erau lucruri copilaresti, o data ca de ce-am afirmat ca eu am facultate, alta data de ce l-am contrazis intr-o problema banala, De fiecare data nu imi mai raspundea la telefon, o perioada de cateva saptamani. Apoi revenea si ma cauta. Am ajuns sa fiu dependenta de el Acum iar nu imi mai raspunde la tel. De atunci (cca 2 saptamani) sufar ingrozitor. Nu mai dorm noaptea, nu mai am pofta de mancare
    Ce sa fac ca sa-l uit, sa nu ma mai gandesc la el

    • Sorin spune:

      Am scris un articol pe care îl puteți găsi aici pe site, se numește “Cum să nu mai iubim o persoană”.

  • gabi spune:

    Sotul meu a ales-o ca amanta pe psiholoaga la care a fost la consultatie. Cum as putea sa lupt impotriva unui psiholog ca sa-mi recapat sotul?

    • Sorin spune:

      Ceea ce a făcut doamna sau domnișoara psiholog este o încălcare a eticii profesionale. Dacă doriți, o puteți amenința cu înștiințarea Colegiului Psihologilor dacă nu rupe relația cu soțul dvs. În legătură cu soțul, însă, îi va confirma că îi iertați orice și veți deschide un drum pe care va fi foarte dureros să mergeți. Altă variantă este să nu luptați cu nimeni, ci să găsiți pace alături de altcineva.

  • OLga spune:

    Buna ziua!!sunt casatorita de 2 ani,am un baietel foarte scump si drag,un sot bun…dar (..)am si eu o problemacare nu imi da liniste.Sotul meu a avut o relatie de 4 ani cu o domnisoara pe care a iubito fr mult si la sfirsit sa-u despartit pt ca ea s-a incurcat cu un prieten de a lui!
    Problema este ca mereu isi aminteste de ea,vorbeste de ea cu prietenii lui,povesteste la altii,intodeauna si acest fapt ma deranjeaza am inceput chiar sa fiu obsedata de ceea ce a fost la ei,retraiesc de fiecare data cind iese din casa ca poate sa se intilneasca(locuieste in apropiere de noi)o caut pe retele de socializare ca sa vad cum e,sa vad ce are ea deosebit sa inteleg ce il atrage la ea,daca intimplator ma vad cu ea devin fr stresata,nervoasa nustiu cum sa imi controlez aceasta teama!Dati-mi va rog un sfat!multumesc

  • anghel iulia spune:

    Fiul meu (are 18 ani) , de ceva timp, februarie 2014, are ticuri , cand aprinde lumina sau o stinge intr-o incapere, o face in mod repetitiv de 3-4 ori.

  • cum se poate scapa de epilepsie .

    • Sorin spune:

      Un psihiatru vă poate da un răspuns mai sigur. Din câte știu există o procedură chirurgicală eficientă.

  • IOANA spune:

    BUNA SEARA !MA NUMESC ANGELA AM 38 DE ANI SINT CASATORITA DE 20 DE ANI AM AVUT SI AM O CASNICIE DE COSMAR DAR NU AM AVUT CURAJUL SA DIVORTEZ NICIODATA NUSTIU DE CE INTREBAREA ASTA MIO PUN SINGURA MEREU !PROBLEMA E CA AM 2 BAETI UNUL DE 19 ANI SI ALTUL DE 17 ANI COSMARUL A INCEPUT SI MAI MULT ACUM CIND COPII SINT MAI MARI ,SOTUL MEU IMI SPUNE MEREU SA PLECE COPII DIN CASA LUI NU VREA SA ISI MAI AJUTE COPII CU NIMIC BA CHIAR MA PUS SA ALEG ORI COPII ORI EI BINENTELES CA EU AM ALES SA RAMIN CU COPII ,PROBLEMA E CUM SA FAC SA DIVORTEZ DE EL NU GASESC CURAJ DELOC VA ROG AJUTATIMA !!!

    • Sorin spune:

      Vă aștept la cabinet pentru a înțelege mai clar situația și a vă putea oferi suport în a realiza această tranziție.

  • Reli spune:

    Buna, am o problema cu emotiile in public.
    Imi puteti spune cu sa-mi alung aceste emotii?

  • Andaluza MORARIU spune:

    Buna dimineata,
    Am o mare problema : am cunoscut in urma cu 6 luni un barbat din Mauritius care este medic si care a facut facultatea in Romania; are trei copii adulti : o fata care este medic in Germania si casatorita si inca o fata si un baiat de 21 ani care sunt studenti in Romania; am planuit foarte multe pentru viata noastra viitoare chiar si dupa ce el s-a intors acasa in Mauritius comunicand frecvent; urma ca in aprilie sa merg la el in vizita unde ma asteapta toata familia lui care ma agreeaza foarte mult; in urma cu doua saptamani a avut o discutie cu fata cea mare din Germania care i-a schimbat gandurile vis-a -vis de relatia cu mine; mama lor , romanca a decedat in urma cu 3 ani de cancer; presupun ca s-au speriat ca tatal lor nu ii va mai sustine financiar sau nu le va mai da atentie daca el va avea o alta femeie in viata lui. eu sunt vaduva de un an, sunt biolog si am o fata de 20 ani studenta; i-am explicat ca trebuie sa faca o demarcatie intre viata de parinte si cea de barbat singur ; imi spune ca ma iubeste si ma doreste alaturi de el acolo, dar nu cred ca suficient de mult ca sa aiba puterea sa le explice copiilor lui ca are si el dreptul la o viata privata ! mi-a spus ca are acum probleme financiare pentru ca copii i-au cerut saptamana trecuta multi bani si nu poate sa-i refuze ; i-am raspuns ca putem gasi solutii daca vrem sa fim impreuna ; m-a rugat sa astept o saptamana pentru a vedea cum rezolva problema si ce hatarare vom lua impreuna; Ce ma sfatuiti sa fac ? eu il iubesc foarte mult si am investit sentimente si sperante multe in aceasta relatie care se parea a fi adevarata si avea toate datele sa fie foarte bine pentru noi toti. probabil ca o sa sufar oricum si daca renuntam la aceasta relatie si daca vom continua, pentru ca el nu stie sa gestioneze situatiile acestea. Va multumesc anticipat pentru raspunsul Dumneavoastra pe acre il astept cat mai repede.

    Cu multa consideratie , Andaluza Morariu

    • Sorin spune:

      Înțeleg că s-a răcit relația și nu spune de ce… A fost foarte bine că i-ați vorbit de separarea rolurilor dintre părinte și bărbat. Îi puteți vorbi în continuare despre oportunitatea acestei vieți de a fi fericiți, pentru că și dacă nu suntem… nu primim nicio medalie la final. Și aș insista pe a înțelege motivul distanțării.

  • daniela spune:

    Buna ziua! Sunt casatorita de aprox 10 ani cu sotul meu si avem si un baiat de 8 ani. Una dintre probleme a inceput la o perioada dupa nasterea baiatului nostru, aveam libido scazut si persista si pina acum, evident ca sunt si perioade cind am dorinta de sex dar mai rar, dar in general ma stradui sa-mi “respect” “datoria” fata benevol fortat. Dar aceasta “datorie” devine extrem de obositoare, stresanta si practic imi este sila cind ajung aseara in patul conjugal stiind deja epizoadele care ma asteapta. In ultima perioada daca il refuz face scandal, recent a ridicat patul in sus si ma aruncat de pe pat, sa rastit sa ma loveasca acuzindu-ma ca nul consider de barbat in casa, strica obiecte din casa, devine extrem de violent, si acest lucru ma speriat f tare pentru ca de regula el este un om calm zodia gemeni. Plus la acest lucru nu ne mai intelegem , nu mai mergem pe ceeasi lungime de unda, eu zic una el interpreteaza altfel lucrurile, nu se implica in nici un fel in familie, nu ma ajunta cu nimic in casa, etc…..deci…. iese dimineata vine seara maninca si televizor sau internet , si sigur ca sex. dati-mi va rog un sfat ce pot sa fac ca sa imbunatatesc lucrurile, pentru ca aimi doresc liniste in casa pentru baiat, dar totodata m-am gindit si la un eventual divort, daca lucrurile vor degenera. Multumesc anticipat!

    • Sorin spune:

      Nu mai sunteți în controlul propriei vieți. Soțul este. El decide ce să faceți și vă ignoră nevoile. Încercările dvs de răzvrătire au fost înăbușite de el, pentru că ar fi însemnat să renunțe la putere și cine ar vrea să facă asta? Ideal ar fi să recâștigați independența, ceea ce nu va fi deloc ușor. Dacă doriți suport, un sfat nu va fi suficient. Vă invit la cabinet.

  • Roxana Gabriela spune:

    Buna seara! Ma numesc Roxana Gabriela,am 32 de ani si imi cresc singura puiul meu de om de 5 anisori,sunt divortata,am o problema,una dintre ele vreau sa v-o spun,sa ma îndrumati! In August anul trecut am cunoscut un om cu care am stat 3 luni impreuna,suntem vecini,prima luna a fost ok,băiatul meu l-a acceptat greu tare,ceea ce vroiam sa spun ca dupa o luna s-a schimbat: ma înjura,ma jicnea,dădea cu pumnii in pereti,era posesiv si extrem de gelos,nu mai reușeam sa am grija de puiul meu,ceea ce a dus la o separate in Ianuarie.Am ieșit sa ma destind la club cu un amic foarte bun ,era si ziua lui,eu i-am spus ca nu e nimic între noi,el nu a vrut sa înțeleagă..nu am mai comunicat deloc,timp de 3 luni nu am mai vrut sa imi fac noi o relatie,puteam sa il schimb,fiind vecini ne-am reintalnit,el sustinand in acest timp ca ma iubeste ..mi-a spus ca are o relatie de o luna si ceva..azi am stat de vorba altfel..ne iubim mult..ii lipsesc..si nu..i-am propus sa fim impreuna si sa nu mai facem același greșeli,răspunsul lui a fost :sa vad cum decurge relatia cu asta si vedem! Ce părere aveti?Ce va fi?Va multumesc anticipat!

    • Sorin spune:

      Va fi ce a fost și înainte. Nu s-a schimbat nimic. „Greșelile” se vor repeta.

  • nela spune:

    Buna seara,
    Am divortat inurma cu 4 luni dupa 25 ani,ne mai intalnim cand vine copilul acasa in primele luni ma mai suna sa ma anunte ca mi-a platit o factura sau sa ma intrebe ce fac ? dar acum de 2 sapt deloc.Sufar foarte mult pentru ca e foarte greu singura ,nu prea am prieteni si nu stiu cum sa -mi umplu timpul cand vin de la serviciu ,ma tot gandesc ca el probabil are pe cineva si eu in adancul sufletului gandeam ca poate in timp ne vom impaca.El este un introvertit si de aceea am suferit foarte mult ca nu aveam cu cine comunica ,consulta si ma chinuiam singura cu toate daca vroiam sa fac ceva prin casa sau orice altceva. Preocuparile lui erau :serviciu,casa, piata,televizor si cam atat.Pentru ca am obosit sa tot trag de el si pentru ca nu m-a sustinut intr-o problema foarte dureroasa pentru mine m-am decis sa divortez dar nu mi-e bine deloc .Oare cum as putea sa mai incerc ,ma omoara gandul ca o sa imbatranesc singura ,ca nu am cu cine vorbi in casa (nu vorbeam prea mult nici cu el)dar era cineva.E cumplit .Dati-mi un sfat va rog ?Sa mai astept? Sa incerc acum? Daca i-as spune sa vina acasa cred ca o sa vina dar nu stiu daca a si invatat ceva din despartirea asta? El a fost foarte mirat cand i-am spus ca vreau sa divortez?

    • Sorin spune:

      Nu vă pot spune ce cale ar fi cel mai bine să alegeți, dar minunat este să nu renunțați să găsiți un partener. Vă pot oferi mai mult suport făcând câteva ședințe. Când ați putea ajunge la cabinet?

  • ramona spune:

    Buna ziua! Am si eu o problema destul de grava din punctul meu de vedere. Sunt casatorita si am un baietel de 5 anisori. De ceva vreme nu ma mai inteleg cu sotul meu deloc. Inca il iubesc dar problemele dintre noi au devenit din ce in c mai serioase si mai grav este ca baietelul nostru asista d cele mai multe ori la certurile dintre noi. Nu vreau sa mai fie martor la asa ceva. Oricat de greu imi este cred k solutia cea mi buna este sa ne despartim. Numai k nu stiu cum sa.i spun celui mic acest lucru pt k el il iubeste extrem de mult pe tatal sau si stiu k ar fi extrem de afectat de despartirea noastra. Nici macar nu stiu cum sa.i spun, cum sa incep. Nu stiu ce sa fac sunt disperata la gandul k baiatul meu va suferi mult. Am nevoie de un sfat va rog mult.

    • Sorin spune:

      Poate ar trebui să încercați terapia de cuplu, înainte să faceți acest mare pas. Vă pot invita la mine la cabinet să vedem în ce constau neînțelegerile și cum se pot construi iarăși punți între voi. Dacă, însă, decizia este luată deja, atunci îi puteți explica sincer. Nu există nicio modalitate prin care inima lui nu va fi frântă – dar este ceea ce este. De asemenea, puteți folosi ajutorul unui psiholog de copii să faceți tranziția. Aici va trebui să lucrați cu altcineva decât mine.

  • mariana spune:

    Buna ziua.Ma numesc Mari si am 54 ani.am divortat de sutul meu din cauza faptului ca era recalcitrant cand consuma bauturi alcoolice.Dupa 6 luni de la divort incerc sa mai dau o sansa relatiei noastre.Nu stiu daca e o decizie buna.Ce ma sfatuiti??

    • Sorin spune:

      Lucrurile se vor repeta, nu s-a schimbat nimic, încă. Un lucru foarte greu de făcut, dar cu mari șanse de a vă îmbunătăți relația ar fi să renunțe definitiv la alcool. Orice alt compromis vă va aduce în același loc.

  • mona spune:

    Buna ziua! Am o relatie de 10 ani, ne-am casatorit doar anul trecut si trecem printr-o perioada dificila. Timp de un an am avut multe certuri, majoritatea erau starnite de mine pt ca sotul meu nu petrecea destul timp cu mine, el avand o afacere care il solicita f mult. Simteam ca ma iubeste dar timpul pe care mi-l acorda nu era suficient pt mine. In urma cu 3 luni a hotarat sa puna capat relatiei pt ca nu a mai rezistat de la atatea certuri. Dupa multe rugaminnti din partea mea a decis sa ramana cu mine dar acum e trist si simte ca nu poate trece peste durerea pe care i-am provocat-o. Nu intelege motivele pt care ma certam atata cu el. Il iubesc mult de tot, el fiind primul si unicul barbat din viata mea si el ma iubeste in continuare dar simte ca nu mai poate fi fericit. Cum pot sa il fac sa treaca peste aceasta durere si sa il conving sa se axeze pe viitor?Am apelat si la un psiholog dar parca e si mai greu ca inainte pt ca ne face sa ne aducem aminte de toate certurile pe care le-am avut. A incercat si psihologul sa ii explice ca certurile erau un strigat de ajutor din partea mea dar el tot nu poate intelege. Cum sa il fac sa ma ierte cu adevarat si sa ma inteleaga?

    • Sorin spune:

      A lucrat bine psihologul, asta aș fi făcut și eu. Aș mai fi adăugat și care a fost perspectiva lui în tot acest timp și ce-și dorește acum. Indiferent ce-a fost; ce vă doriți să fie? Și ce aveți de gând să faceți ca să obțineți?

  • Emanuela spune:

    Buna ziua domnule Sorin , as vrea sa va cer ajutorul sau un mic sfat. Vreau sa ma impac cu prietenul meu , el mia cerut sa ne despartim , si acuma tot vorbim dar nu ca iubiti ci ca amici , vreau sa ma impac cu el , ce trebuie sa fac ? Dar mai e o faza nu vrea sa ma asculte cand vine vorba sa-l intreb daca vrea sa ne impacam.. ce sa fac?!

    • Sorin spune:

      Pentru cucerit puteți găsi articole pe internet. Ce vă pot spune, însă, este să fiți pregătită și pentru refuz. Dați-vă un timp în care să-l cuceriți și, dacă până atunci nu se întâmplă, căutați o altă persoană. Știu că pare greu de crezut când ne place de cineva mult, dar sunt multe alte persoane minunate pe această lume. Oferiți-vă oportunitatea să le găsiți.

  • alin spune:

    buna seara…am o problema…sunt impreuna cu o fata de 4 luni…avem o relatie la distanta…eu inte-o tara ea ia alta…ne-am vazut 1 singura data…mi se pare ca relatia nu mai merge ca inainte…vb mai putin..ne enervam cam din orice…ea inainte a stat cu cineva 3 ani si are 1 an decand sa despartit…a suferit enorm …si ii este f greu sa isi arate sentimentele fata de mn…are frica …teama de a iubi….cred ca se teme sa nu sufere din nou…un sfat va rog….nu as vrea sa o pierd..dar cateodata simt ca o pierd din cauza la toate astea….va multumesc

    • Sorin spune:

      Pentru ce anume lupți mai exact? Pentru o lungă relație la distanță? Ce menține această relație? Care este beneficiul ei?

  • Paul spune:

    buna ziua am si eu o antrebare , stau cu cineva si aceea persoana a fost casatorita si e divortata are o fetita vi se pare corect sa mearga cu fostul sot sa ai cumpere haine copilului ?

    • Sorin spune:

      Părerile vor fi împărțite, chiar dacă poate majoritatea oamenilor vor fi de acord cu dvs. Poate să-i cereți să nu se mai întâmple ar aduce certuri care ar pune la încercare relația. Cum ar fi să mergeți toți trei cu copilul să-i luați haine?

  • nela spune:

    Buna seara!M-am despartit de curand dupa 20 ani de casnicie .Durerea cea mai mare este ca in acesti ani m-am simtit foarte singura chiar daca el era prezent fizic.Este foarte casnic (aduce salariul,face piata ,curatenie, plateste facturi )nu este sociabil nu ne intra nimeni in casa chiar si rudele mele ptr ca avea o atitudine rigida fata de ei si isi vedea de ale lui,iar pe mine niciodata nu m-a sustinut in fata nimanui ,ma critica cu maica -sa ,era vesnic nemultumit de mine si daca hotaram ceva impreuna se razgandea foarte repede si ma punea in ipostaze urate.De aceea uneori nici nu-l mai consultam cand aveam de luat o decizie ca oricum nu ma ajuta si apoi se supara.Am mai avut o tentativa de divort cand erau copii mici ,m-am intors consolindu-ma ca sunt altii mai rai dar acum copii au crescut si eu am un gol in suflet ,in ultimul timp nici nu mai vorbeam unul cu celalat desi locuiam in aceeasi casa.Acum zice ca regreta si ca maica-sa e devina ca ne-a destramat casnicia, desi s-a mutat demult la tara .Ce pot sa fac pentru mine,pentru el? Am sentimente contradictorii .ma intreb daca mananca,daca-si spala,stiu ca sufera foarte tare(il mai ajut uneori) dar cand il vad nu am nici un regret.Ce sa fie oare? Ajutati-ma cu un sfat. Multumesc!

    • Sorin spune:

      Este normal să existe un gol. Este normal să vă gândiți la el. Dar dacă nu mai simțiți nimic… asta este. Viața lui va fi grea, dar este viața lui, este lecția lui și oportunitatea lui să-și caută fericirea. Nu este responsabilitatea dvs, este a lui. Viața dvs, în schimb, vă aparține. Căutați bucurie în ea, căutați s-o faceți frumoasă… pentru că este, probabil, singura.

  • Cristina spune:

    Salut! Am o problema sa zic asa , nu prea mai vorbesc cu prietenul meu, adica nu mai e la fel cum era inainte , inainte era o persoana deschisa , acuma abia scoate un cuvant , si ieri era nervos si nu mi-a spus de ce , si l-am intrebat de ce e nervos si nu mia raspuns si tot am insistat el tot NU spunea , credeti ca nu mai are incredere in mine sau nu mai ma iubeste?! Parca nu mai e baiatul care era mai demult.. ma puteti ajuta ?

    • Sorin spune:

      S-ar putea să nu ajungeți să-l convingeți să vă răspundă, dar ați putea să vă purtați ca și cum totul este în regulă și vă simțiți foarte iubită. Asta va crea o incongruență pentru el și va trebui fie să vă spună, fie să înceapă să se poarte frumos… fie să vă spună că ar vrea să încheie relația. În consecință, se va risipi umbra de acum. Dacă ar fi să vă ceară despărțirea, înseamnă că oricum ar fi venit. Veți avea, astfel, mai mult timp să vă căutați un partener alături de care să fiți mai fericită.

  • Mihaela spune:

    Buna seara!Am o problema, m-am despartit de iubitul meu acum 6 luni in care eu l-am cautat periodic! Buun…istoria incepe asa: el a aparut in viata mea cind o rupsesem cu alt baiat si incet incet a reusit sa ma cucereasca, in tot acets timp a avut grija de mine, era mereu aproape de mine si in ceea ce faceam dar era o problema: parintii mei nu-l acceptau si nu puteam petrece timpul liber relaxat cu el! Deci, eram presata de catre ai mei si i-am zis ca parintii nu-l prefera si ca vor altceva pentru mine! Am mai ramas noi impreuna si dupa toate astea, el imi spunea ca vrea mai multa dragoste si afectiune din partea mea, eu insa eram influentata de catre ai mei “persoanele dragi”. Pina cind el incepuse sa se raceasca fata de mine, pentru ca eram mindra si nu-mi ascultam inima dar ratiunea. Eu am 22 ani el 29, si parac simteam ca si-ar fi dorit o familie cita fost cu mine. Eu plecasem la mare cu ai mei si cind m-am intors el era total ghetar fata de mine , ma cauta rar si mai era cel de atunci dulce si grijuliu’! Dupa incepusem sa-l caut, dar zadarnic el incepuse s aiasa cu alte fete! In toata jumatatea asta de an l-am mai cautat ne-am mai scris. Intr-o seara l-am intilnit pe el cu o noua iubita care ma sunat a doua zi de pe telefonul lui si mi-a scris mesaje urite, eu nu i-am raspuns fiindca dormeam! Am inceput in ziua aia sa flirtam prin sms-uri cu el si am ajuns la concluzia sa ne vedem, l-am astepat n-a mai venit, mi-a sunat si era beat critza si si-a cerut scuze! Stiam ca s-au despartit in seara aia pentru ca el a plecat si a ramas!!! M-am oferit sa-l ajut si m-am dus la el in seara aia am vorbit, si am facut si ceva nebunii pentru ca il iubesk*, el imi zicea pentru ce fac asta ca el nu merita atita dragoste, ca e un badaran dar zic ca era beat si poate intradevar vorbea adevarul, cica sunt o fata deosebita si ca nu compar cu cele avute de el dupa despartirea noastra!!! A doua zi nu ma mai cautat el adormise trebuia sa plece la serviciu si el il sunam ca sa-l trezesc, mi-a raspuns si a zis ca e ok!!! Offf sunt multe de spus dar obosesc scriind toate astea e prea mult de povestit in detalii…dar macar ca esentialul a ajuns!!!Ce sa cred???

    • Sorin spune:

      Este mai frumoasă viața când este abordat din poziția celui care deține controlul. Din ce-mi spuneți, încercați să-i faceți pe plac și așteptați indefinit ca el să accepte, în termenii lui, cum și cât să vă vadă. Acesta este un drum cu multă suferință. Căutați să preluați controlul călătoriei dvs prin viață. Am scris mai mult prin articole… din păcate nu mai știu exact în care am abordat această temă. Oricum, vă pot oferi mai mult suport la cabinet.

  • alin spune:

    buna seara…am o problema…sunt impreuna cu o fata de 3 luni de zile…eu sunt in italia ea in spania…totul mergea bn…vb mereu f mult…o ador la nebunie si ea la fel…ne vrem binele unul la celalalt…suntem indragostiti amandoi…dar acum parca nu mai avem ce vb..nu gasim despre ce sa vorbim…avem lipsa de comunicatie…ce e de facut?

    • Sorin spune:

      Ce interesant, dacă stai să te gândeşti: comunicarea menţine relaţia interesantă. Bună observaţie ai făcut. De ţinut minte şi când vei locui cu cineva :-). În rest, nu prea pot să-ţi propun subiecte, pentru că nu ştiu ce i-ar plăcea ei. Poate vă propuneţi să învăţaţi despre un subiect împreună sau să citiţi o carte în paralel, sau să vă spuneţi ce v-aţi face dacă v-aţi prinde… depinde şi de ea. Mai bine găsiţi împreună. Şi găsitul subiectelor poate fi un subiect.

  • Viorica spune:

    Buna!numele meu este Viorica sunt o femeie cu varsta de 58 ani si am anumite temeri privind moatea mea Atunci cand ma pun sa dorm seata ma cuprinde o frica ca ma culc si no sa ma mai trezesc si uneori tresar noapte si ma apuca plansu . Cum asi putea sa trec peste temerilecu care ma confrunt ?

    • Sorin spune:

      Frica de moarte este o temă care a preocupat mulţi oameni, inclusiv pe mine. Există câteva soluţii care funcționează la diferite persoane, dar se bazează pe elementele pe care respectiva persoană le consideră ca fiind adevărate despre viaţă – într-un fel se confruntă un ateu cu frica de moarte şi în alt fel o persoană credincioasă. Prin urmare, vă invit la câteva şedinţe fie la cabinet, fie online pe topexperti.ro.

  • magda spune:

    Buna am av un iubit care neam mutat inpreuna in 6ani cat am fost in preuna de vro 2ori am locuit inpreuna si nu a mers ca nu vr sa munceadca doar sa traim c scoate dp card.acum nueam despartit d o sapt ci c d va.eu simt ca nu pit insinta fara rl ca nu m vresu nimik nic sa m hranesc iear el iada cu un prieten dubios peste tot.o mentiones ca o fost 4luni in germania zicand ca ma duc s p mne dar nu s ales c nmk fin tot s p urma eu l as m chemat casa zicand cs tr Ed vce cimva si il ajut financiar rl zic Ed c o veni pt c ma iubest c a ar f put sta incontinuare .acm nu m c a uta nu m suna eu simt ca inebunesc nu dorm nu dorm n manank.

    • Sorin spune:

      Clarificați-vă dacă vreți să rămâneți cu el în aceste condiții! Clarificați-vă dacă se poate să rămâneți cu el, dacă și el vrea să rămâneți! Dacă se poate, clarificați în ce condiții puteți fi amândoi încântați de relație și dacă le puteți pune în practică și, dacă nu, căutați pe cineva să vă fie aproape, pentru că despărțirile sunt dureroase!

  • eliza100 spune:

    Buna ziua
    Am o problema si va rog sa ma ajutati cu un sfat
    Treceam prin momente dificile ale existentei mele, drept urmare am fost la Predeal
    Aici am cunoscut un barbat, intr-o drumetie. De prima data s-a apropiat de mine si pe drum a inceput de prima data sa imi povesteasca ca sotia l-a parasit
    Au urmat mai multe drumetii in care era in permanenta in preajma mea, si parca imi cauta compania. El a plecat acasa iar eu am continuat sa raman la Predeal. In acest interval ma suna insistent, vorbeam ore intregi la telefon, apoi am constatat ca aveam multe lucruri in comun ca avea idei comune si fara sa vreau m-am atasat de el sufleteste, iar la un moment dat a venit si la Bucuresti si ne-am intalnit.
    Apoi a continuat sa vorbim
    Imi spunea ca nu mai vede nici o cale de impacare cu sotia lui, iar acest lucru mi-a dat speranta ca am putea avea o relatie
    Vorbeam, la un moment dat s-a suparat brusc pe mine si nu mai raspundea la telefon. Eu am fost ingrijorata, apoi vazand ca nu mai raspunde nu am mai sunat o perioada, apoi dupa circa 1 saptamana am sunat si a raspuns. Este un om orgolios si mi-a comunicat ca s-a suparat pe mine deoarece eu aveam facultate isr el nu
    Apoi totul a revenit la normal, pana intro zi cand a inceput sa nu mai sune, eu sunam si imi raspundea, vorbeam mult, ne facusem si planuri de petrecere a concediului impreuna.
    Eu ii trimeteam e-mailuiri cu declaratii de dragoste.
    Apoi intr-o zi istoria s-a repetat si nu a mai vrut sa raspunde la telefon, si mi-a trimis un mesaj de Adio.
    Sunt dependenta afectiv de acest barbat, nu stiu cum sa scap de ea.
    Eu continui sa-i trimit mesaje, stiu ca el le citeste fiindca din cand in cand mai raspunde la ele sec.
    A fost o perioada relativ scurta cand nu am mai trimis nimic, iar replica a venit pe masura, “ce nu mai ai inspiratie sau ce?”
    Deci constat ca ii face placere sa citeasca mesajele mele, iar daca intradevar nu ar fi vrut sa-l mai sun ar fi blocat nr. de telefon
    Nu stiu ce sa fac, sa continui sa-l sun,
    Sunt atat de prinsa de acest barbat, vreau sa-l uit, vreau sa-mi gasesc linistea sufleteasca
    Stiu ca de altfel sotia lui nu s-a reintors
    Astept un raspuns, Va multumesc

    • Sorin spune:

      Bună ziua! Vă recomand articolele mele despre relații, mai ales „Cum să nu mai iubim o persoană” și „Despre iubire”. Acestea vă vor putea oferi un sprijin, dar nu pot înlocui consilierea… Dacă simțiți că aveți nevoie de mai mult, vă invit la cabinet sau online pe http://www.topexperti.ro

  • Ioana spune:

    Dupa o relatie de doi ani si jumatate,ne-am reintalnit dupa 8ani,fiind doi copii indragostiti atunci,o relatie in care ne doream casatorie si trei copii,a decis ca vrea sa se linisteasca,ca nu stie daca vrea sa se casatoreasca sau nu,ce sa faca in interiorul lui si sa ia o decizie cu noi.Eu am acceptat relatia la distanta,pana termina scoala,deoarece am trait cu gandul permanent la tot ce ne-am promis.Mama lui nu m-a acceptat,parintii fiind din acelasi sat,eu i-am gresit,dar nu inselandu-l,tocmai din acest motiv,al indeciziei lui!il iubesc,el ma iubeste,dar nu stiu cum sa ma comport,nu vreau sa-l presez,dar nici sa-l pierd.Imi doresc sa avem o familie.Amandoi avem acum 24 de ani..Nu inteleg de ce e atat de schimbator,unde gresesc eu..O fi familia lui vinovata,eu sau el?va rog sa ma ajutati,va multumesc anterior pentru sfat!

    • Sorin spune:

      Mi-e greu să știu ce se întâmplă doar din aceste informații. Vă invit, mai bine, la un terapeut de cuplu – chiar la mine dacă sunteți în București. O altă variantă ar fi să-ți pui un deadline pentru decizia nunții și, respectiv, nuntă, să i le comunici și să acționezi dacă nu sunt atinse.

  • bianca spune:

    Cum as putea face sa imi dau seama ce vreau?daca vreau sa il iert si sa ma impac cu el,daca il iubesc?daca putem repara ce am avut in 5 ani de relatie sau sa le las toate sa treaca si sa incerc sa imi traiesc viata doar?nu stiu dk faptul ca simt ca mai am multe de vazut de trait de simtit de cunoscut ….ii o decizie pe care o am si nu o recunosc….de ce imi este atat de greu sa vad ce vreau si in continuu ma intreb dk nu imi va parerea rau de decizia luata…
    ???

  • Ruxandra spune:

    As vrea sa ma despart de el dar mi-e frica sa nu dau de mai rau pentru ca el totusi nu are mereu momente d-astea,doar cateodata cand il apuca gelozia face asa. Si mi-a dat de multe ori prin gand sa il fac sa se schimbe,dar nu stiu cum… Cand vrea poate fi atat de tandru si cateodata se pisiceste pe langa mine…nu am trait numai momente urate…Il iubesc si totusi as vrea sa fie cu mine dar nu stiu daca relatia asta ar duce pe un drum bun.

    • Sorin spune:

      Poate ați înțeles că v-am invitat să vă despărțiți de el și să rămâneți definitiv cu următorul care apare. Dar să știți că sunteți liberă să plecați de câte ori nu sunteți fericită! Dacă dați de mai rău, plecați iarăși, până dați de bine. Sau credeți că mai bine decât partenerul dvs actual nu mai există? În legătură cu unde duce drumul, în „mai bine” nu este prea probabil. Șansele ca cineva care are puterea să renunțe de bună voie la ea sunt enorm de mici.

  • bianca spune:

    Acuma bineinteles ca vrea sa ne impacam,desi…mie una nu prea imi lipseste inca si a trecut o saptamana e ciudat,ca si cum m-as fi trezit dintr-un vis in care nu am facut nimic decat sa fiu in relatia asta,dar ma ea enerveaza ca tot insista,prea usurata m-am simtit dupa ce s-a terminat relatia asta,si ma intreb de ce?

    • Sorin spune:

      Asigurați-vă că orice decizie veți lua va fi pentru că vreți dvs, nu din milă sau din a evita o frustrare.

  • Ruxandra spune:

    Buna seara! Am o relatie de trei ani si jumatate cu un baiat de 25 de ani,eu am 20. Nu traim in aceeasi casa,dar pana acum ma gandeam sa fac asta…desi intuitia imi spune ca nu este o idee buna. El a inceput cu gelozia foarte mare,nu mai pot sa ies nici macar la paine fara sa vorbesc cu el la telefon,imi controleaza telefonul foarte des,nu am voie sa am nici un prieten ,iar prietenele au plecat la facultate si nu vorbesc cu ele decat pe ascuns ca altfel se enerveaza ca spune ca le sun pentru ca am de discutat despre altii cu ele. Acum ceva timp a inceput sa dea si in mine…nu este prima oara cand m-a lovit si m-a tras de par,cateodata mi-a mai smuls si suvite din par!am numai vanatai pe picioare,ma loveste cu picioarele in tibie I parca ii place cand ma doare pentru ca desi stie ca am o vanataie acolo,da in acelasi loc si se face si mai rau. Cu mama nu pot sa vorbesc pentru ca ea il uraste,iar tata a decedat acum cateva luni. Am vrut sa ma sinucid pentru ca nu mai suport nici geloziile lui si nici viata mea…,dar cand s-a intamplat mi-a zis ca ma iubeste si ca nu vrea sa ma piarda. Azi am venit de la facultate si am trecut pe la el pe la munca si a inceput iar sa imi dea cu piciorul in tibie si am plecat acasa. Ajunsa acasa am ramas cu telefonul sa aud ce vorbestecu altii si altele. A venit una si il intrebase ce face si el a zis ca isi cauta o femeie,ca eu nu sunt femeie,eu sunt curva si tarfa,ca nimeni sa nu faca cum a facut el ca eu unt tarfa si nu il merit. Ce sa fac? Simt ca nu ma mai iubeste..ca ma tine doar sa ma foloseasca! Va rog raspunde-ti la acest mesaj! Sunt disperata si nu mai pot trai asa!

  • Rebecca spune:

    Buna.As vrea si eu sa stiu cum pot sa scap de ganduri mai exact scene ce mi le fac singura in gand cu persoanele din jur scene care cateodata ma pun intr.o situatie de neliniste ,cateodata mi.e frica sa nu se intample scenele acelea.Va multumesc mult!

  • bianca spune:

    Am revenit cu noutati,tocmai ce am discutati ca doi adulti cu judecata cat de cat limpede,si vreau sa zic ca ne-am despartit ne-am zis tot ce nu ne-am zis,pana acum si am aflat niste lucruri cu care m-a mintit ca sa mai amane nunta….pe care zice ca nu si-o mai doreste….e ciudat ca ma simt usurata……si tot odata imi bate inima ca o nebuna….greul cred ca de acuma incepe.

    • Sorin spune:

      Toate sunt și bune și rele, Bianca! Este un sfârșit și un nou început, cum bine știi. Vei vedea că vor fi momente când îți va fi iarăși dor și te vei gândi dacă nu ar fi bine să vă împăcați. Orice ai decide nu este atât de important, cât ceea ce faci cu decizia pe care ai luat-o!

  • bia spune:

    Este normal sa am indoieli?!Sau de aici avem deja o pb pt faptul ca nu sunt sigura……..ne cam purtam ca doi strini in ultimul timp……merita sa lupt sau sa las totul balta,eu am 23 de ani el 26……….ne e frica sa luam o decizie ca dupa aceea sa nu ne para rau,el a zis ca uneori simte ca ne fortam sa fim impreuna,nu stiu ce sa mai cred……….

    • Sorin spune:

      Este normal să aveți îndoieli, dar este și mai bine să nu aveți. Poate v-ar ajuta câteva ședințe de cuplu…

  • bianca spune:

    Buna seara,as avea nevoie de un sfat…….urmeaza sa ma casatoresc in 14 iunie,dar cam de 6 luni ma bantuie intrebarea daca asta vreau cu ADEVARAT …..am avut o cearta mai urata si de atunci nu reusesc sa vad ce imi doresc,ii vad toate defectele,ma incomodeaza in relatia cu prietenii mei,ma stanjeneste cand aud ce idei are si le mai zice cu voce tare……..nu stiu ce sa fac se da o lupta in mine care imi zice va fi bine….si imediat la discutii certuri din lipsa banilor,ar fi tare multe de spus………dar as vrea sa realizez 100 % ce vreau si sa nu imi fie frica ca imi va parea rau de decizia luata:(

    • Sorin spune:

      Nicio relație nu este perfectă, desigur. Este util, însă, să știți că dacă lucrurile nu merg deja suficient de bine, este de așteptat să nu meargă mai bine după căsătorie. Căutați să obțineți o comunicare mai bună, mergeți la un terapeut de cuplu (și eu sunt unul) și puneți baze solide acum, pentru că mai târziu va fi și mai dificil și veți fi și mai puțin motivați.

  • Diana spune:

    Buna ziua, Am o fetita de 3 ani si 3 luni si de imediat dupa nastere traiesc cu teama ca se va intampla ceva foarte rau cu ea si va muri.Fetita mea este sanatoasa, fara boli grave, vesela, jucausa insa eu nu reusesc sa imi scot din cap aceste ganduri. Va rog sa imi dati un sfat. Multumesc

  • Emilia spune:

    Buna ziua, sunt Emilia, m-am despartit de curand si inca mai tin la fostul sot. Toata lumea ma condamna ca dupa ce 5 ani si-a batut joc de dragostea mea, eu inca mai nutresc sentimente pentru el. Avem impreuna un copil de 5 ani care mi-a ramas si vreau sa scap de dependinta fata de el. Cand ne intalnim in oras sa vada copilul ma port cum pot eu mai bine copilul sa nu sufere, dar sufletul meu este distrus. Am ramas cu nulte datorii(banci) si purtarea mea fireasca si apropiata ca fetita mea sa nu simta durerea mea, pe el il face sa rada de mine!!!!!!!!!

    • Sorin spune:

      Diferiți oameni au diferite modalități de a vedea lumea și a aborda anumite situații. În general repetăm comportamentele pe care le-am primit și noi în copilărie și care ne-au adus unde am ajuns.

  • Elena spune:

    Buna, ma numesc Elena, am 28 de ani si am nevoie de ajutorul dumneavoastra…am o relatie de aproape doi ani si toate drumuriile duc spre nuna…care este in 10 luni. Dar datorita stresului, certuriilor cate exista mereu in relatie sincera sa fiu imi cam sare gandul de la nunta…nu vreau o casnicie in care sa existe non-stop cearta, crize, ton ridicat, mereu ceva de ce sa se lege…Va explic mai pe larg….am un baietel de 1 an si 8 luni dintr-o relatie anterioara, a fost prima mea sarcina si credeti-ma nu ma lasat sufletul sa renunt la ea si am acceptat sa traiesc cu consecintele, adica chiar daca relatia era pe sfarsit cu tata copilului am hotarat sa il pastrez! E viata mea, e totul pt mine minunea asta mica!!! Prietenul meu actual, il cunosc de cativa ani, a umblat mult dupa mine…dar dupa botezul fiului meu am hotarat sa iesim la o cafea si sa stam de vorba si de acolo a inceput tot…Dar de cand suntem inpreuna exista mereu cearta, din orice! Se leaga de copil, imi spune ca e facut cu un retardat…suna fosti prieteni sa intrebe ce si cum se petrecea intimitatiile noastre, el e a tot stiitorul, el stie totul mai bine decat mine…ma jigneste, ma injura, ma injoseste, imi arunca cu lucruri care eu din buna incredere i le-am spus, ma face in toate feluriile, se ia si pleaca cu noaptea in cap…cauta cearta din orice!!! Nici macar in intimitatea noastra nu e totul roz, eu trebuie sa fiu mereu disponibila indiferent ca vreau sau nu sau ca ma diare sau nu…daca nu sunt disponibila se ia si pleaca si din nou imi arunca ca cu fostii mei faceam si cu el nu siiii cate si mai cate( sa intamplat sa si plang ca nu vreau iar el sa se satisfaca in timp ce el plang, sa faca incontinuare fara sa tina cont de mine) Din tot ce fac si din ce spun eu el gaseste ceva de ce sa se lege, ceva ce sa nu ii convina! Eu urasc asa ceva, imi place linistea, respectul fata unu de altul, toate au o rezolvate si daca vb frumos nu e nevoie sa urli, sa fie armonie….urasc cand ridica tonul la copil si asteapta ca la copil sa ii fie frica de el…Nu sunt deloc de acord cu asa ceva!!!! Are si parti bune, e bun la suflet , ne rasfata cu de toate, e harnic….cam atat! Doar ca el nu intelege ca nu lucrurile ma fac fericita ce comportamentul lui pron respect si dragoste! Nunta e programata, e totul batut in cuie…dar sincer eu nu vreau sa imi asum riscul sa teaiesc mereu in cearta si stres! Cu siguranta nici eu nu sunt perfecta si imi mai sare si mie tandara, imi ies din fire…dar am obosit in ultimul timp si deja cand incepe cu prostiile lui incep sa numar pana la 100 in gandul meu si sa ma linistesc, sa nu cad prada certuriilor lui dar inzadar, nici asta nu ajuta! Am incercat sa pun punct si sa mergem fiecare pe drumul lui dar ma ameninta ca se omoara, ma suna familia lui si ma roaga sa il iert…sau incepe sa promita, cateva zile e inger pe pamant din toate punctele de vedere si dupa ce trece ceva timp iar incepe… 🙁 sunt asa de trista…imi doresc din suflet sa se schimbe si incer sa il ajut dar din pacate nu mai stiu cum si nici nu mai am sperante ca la 30 de ani ai lui il mai pot schimba! El a avut o relatie de 4 ani cu o fata care era plecata in strainatate, ea venise acasa, era vb de nunta iar dupa ce a plecat inapoi la sunat si ia zis ca sa terminat si nu dupa mult timp sa si casatorit! Poate e ceva legat psihic din tot ce sa intamplat in relatia lui sau poate din copilariea lui….sincer l-as ajuta dar nu stiu cum! Nu vreau o casnicie cu riscuri care eu mi le asum stiind dinainte de starea relatiei noastre! Va rog din suflet sa ma ajutati, indrumati cu un sfat! Va multumesc din suflet

    • Sorin spune:

      Chiar dacă modul lui de a vedea lumea se datorează fostei relații sau copilăriei, dvs nu-l puteți ajuta! Nu funcționează așa. Nici noi, terapeuții, nu putem să ne ajutăm partenerele/partenerii să evolueze. În cuplu există o dinamică de competiție și celălalt nu va vrea să lase de la el. Va trebui să meargă la un terapeut, dacă doriți să înțeleagă mai multe despre consecințele comportamentului lui.
      Altfel, este util să știți că oricât de grea ar fi despărțirea acum când nunta este „bătută în cuie”, va fi și mai grea după ce va fi terminată, după ce veți avea un copil și cu el și tot așa… Dacă simțiți că veți avea o viață de coșmar, nu o faceți, pentru că sunt șanse mici să mai aveți o altă viață ca să merite să o sacrificați pe aceasta! Dacă nu sunteți sigură de decizie, puteți amâna măcar nunta deocamdată și să-i cereți să meargă la un terapeut. Vestea negativă este că dacă nu simte el dorința să meargă sunt șanse foarte mici de succes. Va face tot efortul (chiar dacă nu neapărat conștient) să demonstreze că el nu poate fi schimbat și, deci, că trebuie acceptat așa cum este. Dar poate îl va ajuta să treacă peste despărțirea de dvs mai ușor, dacă se va ajunge acolo.

  • buna ziua, am o relatie de 4 ani. dar relatia noastra nu merge el este obsedat de mine. si nu mai suport. ma amenita daca il parasesc ma omoara sau se omoara pe el, eu nu il mai iubesc am frica de el, si vreau ca el sa faca pasul asta ca sa se desparta de mine ca poate asa no sa faca nici o prostie.

    • Sorin spune:

      Este forate improbabil să se întâmple de la sine. Ar putea să se îndrăgostească de o altă fată, asta însemnând să se mute la ea blestemul. Nu prea există soluții ușoare. Ar putea fi implicată poliția, un alt băiat care poate să bată, părinții dvs… O altă modalitate este să creșteți pretențiile foarte mult, mai mult decât își poate permite. Una dintre variante fiind să mergeți la un psiholog de cuplu (chiar la mine, dacă doriți) pentru a vă ajuta să comunicați și să ajungeți la un compromis potrivit pentru amândoi.

  • Neon spune:

    Buna Ziua
    Asadar is in cumpana in privinta prietenei mele.
    Pe scurt totul a inceput acu 2 ani si jumatate pe facebook in care a decurs cu discutii ca de obicei pe mess/skpye mesaje telefoane…ne-am intalnit cam la 1 luna ne-am sarutat cam la 3 luni dupa primele discutii am facuto prima oara cam la un an dupa , amandoi am fost virgini(eu aveam 26 de ani ea 20) tot timpul asta a fost frumos impreuna 90% din timp, restul au fost mici certuri pe cam aceas problema si anume ca nu sunt langa ea tot timpul si nui acord tot timpul atentie si ca nu e pe primul loc in viata mea.
    Eu lucrez ca manager IT la o firma ea este la facultate la iasi, cat timp a fost acasa am fost la ea aprope in fiecare zi sau cel putin de 4 ori pe saptamana din care week-end-urile le petreceam impreuna (ea sta la tara la 12-13 km de oras) am masina si nui o problema sa ne vedem
    La iasi cat a fost la facultate ea venea acasa odata la 3-4 saptamani in week-end sau vacante in rest mergeam eu la ea pentru ai mai aduce pachetul de la parintii ei si sa fim impreuna deci in medie cat a fost la iasi nu ne vedeam fizic in timp-ul saptamanai si un singur week-end daca se nimerea sa am treaba.
    Toate au fost bune si frumoase ne iubeam mult si ne imparteam sentimentele…ea ma dorea foarte mult…incat o vreme se uita la rochii de mireasa inele de logodna si vorbea de casatorie si alte chestii…

    Am cazut deacord ca vom discuta de viitor dupa ce termina facultatea(3ani), pentru o perioada a inteles dar a inceput sa fie presata de mama ei care o tragea de limba si o punea sa ma intrebe pe mine ce ganduri am si daca am ceva strans (bani), din cate am observat mama ei este un pic cam materialista ,ea cand s-a casatorit sotul ei ia spus ca are apartament dupa nunta dar din cate mi-a spus prietena mea ea stia asta de inainte , ma rog nu am prea bagat de seama asa, dar la o discutie cu intre mame intr-un moment cand eu mi-am cumparat un joc PC si prietena mea s-a plans la mama ei , aceasta a sunato pe mama mea si din vorba in vorba ii spune lui mama ca ar tb sa strang bani si sa nu fiu dublicitar cu pritena mea si sa-i spun ce am de gand si ca ea cand s-a casatorit sotul ei a avut apartament si ca au vandutl pamant pentru ca fecerioul ei sa aiba si el un apartament pentru familia sa si chestii de genul…m-am simtit un pic prost si mi-au spus ai mei sa nu bag de seama ce vorbesc ei si sa fac eu ce stiu cu prietena mea , asa am si facut dar cu toate astea au mai fost inca vreo 2 conversatii intre mame in care mama ei a punctat pe departe cam aceleas lucururi…ma rog ei nu stiau nimic ca viitorul meu este asigurat din toate punctele de vedere…casa…masina…

    Ma rog am trcut peste…dupa un an de zile in care prietena mea a fost foarte posesiva am inceput sa ma indepartez pentru ca nu ma asculta ce imi doresc si eu , daca lipseam o zi de la ea sau doua zile la rand se supara si imi zicea ca no iubesc si certuri de astea micute care tineau cate-va ore , cel mai mult m-au deranjat ca vroia sa stau cu ea la telefon seara …si la inceput nu ma afectat asa…dar in timp…sisteam oboseala la servici pentru ca stateam pana la 2-3 noaptea cu ea la telefon pana adormeam amandoi…

    Cu timpul am facuto sa inteleaga ca am nevoie sa fiu odihnit la servici si mai am si eu nevoie de timpul meu …ma rog la un moment dat simteam ca fac lucrurile din obligatie ca sa no ranesc/supar pe ea…a inceput sa intelega si a mers bine o perioada…pana cand ea nu a mai rezistat asa(siteam ca nui acord atentie) cei drept am vrut sa vad daca inca e langa mine daca ma indepartez de ea a fost un fel de test care l-am invatat de la ea in fond…in primul an am fost testat de ea si rastestat…dar dupa fiecare test ma iubea si mai mult …m-am simtit eu ca un cobai asa dar am incercat sa nu pun la suflet…
    Si sã trecut la durerea noastra…totul pana acu 3 luni de zile cand l-am introdus in grupul nostru de prieteni pe varul meu , care e mai mare ca mine cu 4 ani e un pic mai inalt mai slabut ma rog…am observat asa la inceut cum l-a privit…in timp am intrebato daca ii place de varul meu si ce parere are…zicand tot felul de lucururi bune despre el dar cu o oarecare indiferenta ce ma imbucurat…Am mai iesit impreuna si il privea cu un oarecare interes…iar intr-o discutie cu ea pe skype intr-o seara am intrebato daca il place si a zis ca da iar din vorba in vorba i-am povestit o fantezie cu ea cu mine si cu el care dupa cate-va zile imi zice ca a visat ca a facuto cu el…am ras amandoi si am ajuns la concluzia ca e doar in vis (la inceputul relatie mi-a spus si mie acelas lucru)…dupa cate-va zile la o disctie intre ei doi pe skype prietena mea i-a zis ca a visat ca a facuto cu el si bla bla bla…discutia mi-a aratato si mie.
    Am observat ca incep ca ei doi sa fie aproati si ma refer la privirii, discutii , comportament…cand mergeam la el sa vedem un film(eram mai multi) daca el a vrut mearga la magazin sa-si ia tigari si-a gasit si ea ca vrea serfetele umede…daca el avea treaba la bucatarie era si ea doar cu el pe motiv ca il ajuta….a avut o farfurie iutata la el…s-a tinut de mine ca merge sa ia de la el farfuria(ii spuneam lasa pui ca mergem acusi amandoi,m-am bagat la dus iar ea tup sus la el dupa farfurie (stam in acelas bloc, iar mama lui era acasa din fericire pentru ca de obicei el sta singur)

    Toate astea mi-au dat de banuit…si am mi-am propus sa vad ce e de capul eu…in sensul sa vad daca cuvintele care ne le-am spus sunt adevarate…si anume ca ne ne vom despaartii nici odata si ca suntem sufletul pereche si sa imbatranim impreuna sa avem casa si copii nostrii…ea este pesti in zodiac este foarte visatoare cu lucrurile romantice si sentimentele noastre…eu sunt capricorn imi place mai mult realitatea dar cu toate astea i-am demonstrat de foarte multe ori cat de mult tin la ea si de cate ori am facuto fericita toate asta zicandumi ea.

    Asadar am inceput sa ma indepartez si sa le las loc ca sa zic asa…timp in care lucurile au progresat intre ei…in tot acest timp ea a inceput sa fie mai mofturoasa si nu la fel de ingaduitoare sa imi ofere mie mai mult timp liber(imi propunea ea ce sa fac) seara la 10-11 zicea ca se culca si ca sa ma culc si eu ca sa fiu odihnit…ma rog chestii de astea…
    A venit un week-end in care l-am petrecut impreuna la piscina sambata, duminica am mers la casa la ei pentru a face un mini party impreuna (fiind ziua ei de nume) eram eu ea varul meu un pritean deal meu si prietena lui…la culcare…am dormit fiecare in camera lui …lui varul meu ia lasat usa deschisa motivul fiind ca usa lui scartie si ii trezim parintii, pe a mea a inchiso cu toate ca am insistat ca nu…camera mea era langa a lui varul meu…si pana la ora 3 am auzit zgomotele de la mesaje la telefon inttre ei…
    A venit luni ea a ramas singur pentru ca printii ei au plecat intr-o statiune….seara cand ii spunea sa plec ca e 10 , dupa statea de vorba cu el pe skype.
    Marti am fost la ea acelas lucru, miercuri am stat acasa eu venisem mai tarziu de la servici si eram obosit , am dormit si m-am mai jucat pe calc timp in care am stat si cu ea la telefon skype mesaje.
    Joi am fost la ea acelas lucru , vineri la fel.
    Sambata am venit de dimineata la ea , dansa pentru ca vrea sa slabeasca , dupa am inceput sa tai lemne pentru un gratar timp in care ea a udat gradina…am mancat amandoi si dupa ce am terminat am pupato si cand s-a ridicat de la masa am prinso de coapsa interioara usor dupa care in drum spre dormitor ca urma sa facem ceva tongue a inceput sa ma certe si sa ma ocarsca ca mi-a zis sa no mai prind tare si ca o doare si ca e iritata si nui mai tacea gura ca mi-a perit tot cheful de sex…i-am zis ca nu vreu sa mai fac ca mi-a perit cheful si s-a suparat…ne-am dus in dormit si am zis sa ne odihnim…eu am adormit ..ea a plecat de langa mine iar dupa juma de ora ma trezit…am stat amandoi la masa afara am inceput sa o gadil so pune…era suparata…si nu vroia nici o afectiunea din parte mea….eu am inceput sa ma uit la un campionat la un joc…timp in care am enervato si a zis ca am stat destul imrepuna azi si pot sa merg si eu acasa si m-am simtit alungat…n-am zis nimic stind de ea cu varul meu…ne-am pupat si am plecat oarecum suparati amandoi.

    Duminica am mers cu ai mei la o piscina …am sunato eu de diminaetza si am intrebato daca vrea sa vina cu noi…a zis ca nu ca e in oras deja ea si nu are costumul de baie si vrea sal astepe pe fratele ei sa vina dintr-o licalitate ca vrea sa vorbeasca cu el despre parintii ei…am zis bine…ziua a decurs…am mai vorbit odata la telefon si la mesaje…seara cand plec de la piscina imi da mesaj ca daca vreau sa vin la ea…am sunat-o si i-am zis ca dupa ce mai alungat ieri acu vrei sa vin la tine…iar in mometnul urmator ma opreste politia si imi da amenda ca vb la telefon…am mai vb la mesaje cu ea si a zis ca e vina mea si mi-a dat asa de inteles ca nui pasa…am fost mi-am platit niste rate si i-am dat mesaj daca vrea as iau ceva de mancare sa vin la ea sa mancam impreuna (stiind ca e singura si nu prea isi facuse mancare) ma sunat si imi zicea ca nu mai tin la ea ca nu sunt fericit cu ea si ea nui place cand nu comunicam si dau imporanta jocurilor si ea e pe locul 4 in viata mea…
    M-am dus la ea acasa si i-am spus sa imi spuna pe zile ce am facut impreuna…si a vazut ca singura zi in care nu am fost cu ea a fost miercuri in rest am stat impreuna…si am intrbat-o atunci cine e pe primul loc in viata mea…m-am ridicat si am plecat , m-am suita in masina …ea a venit si a vrut sa zica nu stiu ce dar s-a rasgandit si a zis ca “nu mai merge” si a intrat in curte.

    Luni nu am vorbit deloc … marti am sunato si am intrebato ce mai face si daca si-a gasit iubit (ca si o gluma) a zis ca nu si ca nu stie ce vb eu…miercuri am sunat-o cand plecam de la servici si i-am zis ca mie dor de ea si as vrea sa vin la ea…mi-a zis ca e cu prietena prietenului meu (fiind si aia certati intre ei ) dar daca vreau sa vin sa vin(cu juma de gura) am zis ei lasa …am mai vb putin si am inchis…
    Joi o suna mama mea (mama mea o suna cand in cand si vorbesc) si ii da de inteles lui maicamea ca nu vrea sa ne ma impacam si atunci maicamea ii zice pai daca vrei sa te desparti din cauza lucuririlor astora atunci inseaman ca ai pe cineva…si ea ii spune ca nu nui despre asa vorba….dupa o sun si eu si o conving sa merg la ea sa vorbim…am fost la ea ..i-am promis ca o sa fie pe primul loc in viata mea si cu multe plansete si drama a acceptat sa ne impacam…am vazut pachetul de tigari si ea stie ca eu nu suport asta…a recunoscut cu a fumat cu prietena…a zis ca le lasa…
    Trece vineri…sambata…duminic…timp in care i-am spart parola de skype (avand o adrsa secundara)…
    Duminica seara am vazut tot ce am vorbit ei…si pot sa va spun ca erau intr-o mare dragoste amandoi…cu o oarecare retinere din partea ei…in conversatii…

    Nu am dormit toata noaptea….am fost diminetaza la servici mi-am luat concediu ….si am sunat-o …i-am zis ca stiu totul dintre ea si varul meu iar cand termina edila cu el mai vorbesc cu ea…fiind adrenalina mare…nedormit toata noaptea…le-am zis si alor mei…si am zis sa merg si vorbesc cu tatal ei …in drum spre tatal ei …ea ma suna in disparre si mesaje…ii raspund si ii zic ca merg sa vorbesc cu tatal ei pentru ca am multe pe inima sa-i spun…a inceput sa-i tremure vocea si era pierduta toata…am ajuns am vorbit cu tansu..i-am zis doar despre varul meu ce fel de perosoana e si anume ca a mai avut 3 femei cu care a mai trait in concubinaj si lea dat cu sutul ,ca e cu 10 ani mai mare e ortodox(noi fiind catolici iar parinti fiind foarte religiosi nu permit asta) si ca eu am avut intentii foarte hatarite si serioasa cu fiica lui si ca viitorul meu este asigurat…in fond i-am raspuns la intrebarile care i le tot adresa lui prietena mea si o necajea…

    In timpul asta cat vorbeam cu el a sunat ea in disperare si a sunat si mama ei pe el si a intrebat daca sunt acolo…Dupa ce am termiant cu taicasu m-am dus la ea…era foarte speriata si tremura…a intrat in masina si i-am zis sa imi spuna tot cu lux de amanunt…mi-a spus tot …din care si ca….miercuri a facut-o cu el……simteam ca imi sare inima din piept…a inceput sa imi zica ca defapt acu stie la cine tine si ca pe mine ma iubesc si marea cu sarea….am vorbit cu cu maicasa ce am vb si cu taicasu…doar ca am fost mai pe un ton mai hotarator …si i-am dat de inteles ca imi doream o viata impreuna cu fiica ei si ca viitorul meu este asigurat…nu a recunoscut ca ma facut dublicitar si atele…

    Dupa am mai vorbit cu ea intr-o camera …si i-am acceptat sansa lung rugata de ea ca sa ramanem impreuna…asta fiind luni…i-am zis sa-l sune si sa-i zica sa no mai caute …dupa l-am sunat si eu si i-am zis ca eu de azi inainte nu mai am ce discuta cu el…si mi-a zis ca “da asa vrei ca sa afle toata lumea” si i-am zis da ,atat timp cat tu ai unjunghiat pe la spate eu injunghii prin fata…(nu vroia sa afle parintii lui acestea fiind cumatrii cu parintii mei)
    Am dormit la ea…acu ea mi-a promis ca nu mai vorbesc cu el si ca vrea sa ramana cu mine…
    In noaptea aia a mai vorbit cu el la telefon…eu abia a doua zi am realizat tot ce sa intampalt si inca nu stiam daca am luat decizia corecta…
    Am baut cafeaua impreuna si i-am ajutat la facut suc de rosii…care mama ei cand a vazut ca stau ne-a lasat pe amandoi sa facem in timp ce ea s-a invartit prin casa-curte si a facut mancare.
    Seara am mers acasa…timp in care am monitorizato…si cred ca a utiat sau cine stie ca ii stiu parolele de skype…si a vorbit cu el dar mai mult la telefon….dupa care m-a sunat pe mine…
    Luand concediu impreuna cu ai mei…am decis sa mergem intr-o statiune la munte …am mers impreuna eu cu ai mei si ea…am petrecut 4 zile frumoase impreuna…prietena mea in timp-ul asta avand abonamentul la telefon blocat pentru neplata avand si o suma mare de bani de achitat si trebuia sa ii scoata din contul ei de economii iar in statiune nu prea a avut de unde si in tot acest timp a folosit telefonul meu…
    In tot acest timp observa ca aveam inima mara si imi zicea tot timpul ca ii pare rau si nu stie ce sa mai faca…
    Luni ajunsi acasa si-a activat telefonul…totul a inceput sa fie care la inceputul relatie intre noi…dar de asemea…luni dupa ce am plecat de la ea si dupa ce o facusem a vorbit cu el…marti la fel…
    Miercuri el a fost plecat dar am vazut in istoric pe laptop-ul ei ca l-a cautat cautandul pe invisible yahoo….
    Ea nu stie ca ii stiu si parola la contul de orange…loc in care poti vedea istoricul convorbirilor si sms-urilor….
    Ieri am fost amandoi la piscina….
    Azi e vineri….inca nu stiu daca l-a mai sunat sau nu pentru ca se actulizeza dupa 72 de ore pe orange convorbirile…
    Inca ma minte inca e sireata cu mine…pentru ca am intrebato daca a mai vorbit cu el si mi-a spus ca o singura data in care ia zis sa no mai caute si multe altele…o convorbire de 51 de minute , convorbire ce a lasato in log-urile telefonului celalte convorbiri cu el fiind sterse…

    As vrea daca aveti bunavointa sa imi impartasiti parerile voaste…si daca aveti intrebari nu ezitati..
    Va multumesc si sa aveti o zi frumoasa fetelor.
    Scuze de greseli.

    • Sorin spune:

      Apreciez că mi-ați scris atât, dar este prea mult text pentru o întrebare. Dacă doriți, vă invit la cabinet sau online să discutăm toată această situație…

  • ana_milosescu spune:

    Va rog sa ma ajutati.Cred ca imi este frica de singuratate sau sunt dependenta de sotu.Am multi ani de casnicie unde intotdeauna am fost inselata,mintita si folosita nici o data nu a fost alaturi de mine mu ma aparat de nimeni nu ma ajutat,intotdeauna spunea ca mine dar facea ca el,il iertam de fiecare data si uitam acunu mai pot sa depasesc fiindca a luat multi bani pe care ia dat altor persoane si nu imi poate spune ce a facut cu bani decit ca ia baut si ia mincat.Eu am o fetita adoptata de comun acord cu el el nu putea sa aibe copii,eu stiu ca avem o mare raspundere,dar nu mai putem trai asa fiindca sunt foarte suparata si fetita ma simpte.El cu mine nu mai are nici un fel de relatie doar ca ma minte in continuarie si ma tot minte ca ma iubeste si sa mai astept ce nu stiu.Uneori chear imi este frica de el ca nu stiu ce urmareste.Nu stiu ce sa mai fac imi este frica de viitor.

    • Sorin spune:

      De ce anume, concret, vă este frică legat de viitor? După ce clarificați acest lucru, tot va trebui să înfruntați una din direcții (fie că alegeți schimbarea, fie că alegeți să fiți cu el, dar cu o altă calitate a vieții). Pentru asta vă invit la cabinet, pentru că orice sfat nu este suficient.

  • Violeta spune:

    Am locuit cu fostul meu prieten timp de 9 ani, ne-am despartit de un an si 5 luni, mai exact eu am fost cea care am plecat de la el, fara sa-i dau explicatii, apoi ne-am mai intilnit, am mers cu el la mare unde m-a lovit, mi-a spart timpanul intr-o disputa legata de plecarea mea fara acordul lui, cumva el m-a pedepsit pt. purtarea mea. Nu l-am reclamat la politie de frica si din luna mai 2013 am reinceput sa ne vedem si bineinteles sa fim intr-o “relatie”.In tot acest timp el m-a tot amenintat ca daca nu-i dau o sansa se va razbuna pe mine foarte urit.Intrebarea mea este ce sa fac sa ma lase in pace?Am discutat mereu despre faptul ca nu mai vreau o relatie cu el si ca de foarte multe ori ma intilnesc cu el mai mult din obligatie si de frica sa nu-mi faca ceva, dar nu ajungem la nici un rezultat.Ce sa fac sa scap de el fara sa se razbune pe mine? Parca e obsedat de mine, nu intelege ca nu-l mai vreau!Mi-a spus ca se va linisti cind eu nu voi mai fi.Va rog dati-mi un sfat.Nu am nici o inregistrare si nici un martor ca ma ameninta.

    • Sorin spune:

      Un mod cred că ar fi să nu vă mai poată lua urma. Un altul să aveți un nou prieten care să-l bată până se liniștește. Puteți apela și la poliție, cu condiția să reușească ei să ajungă la dvs înaintea lui. Modul ideal ar fi să vă bată la ușă insistent și să sunați poliția să-l prindă acolo. Să circulați însoțită peste tot – fie de un băiat care poate să-l bată, fie de o fată care să poată suna la poliție.

  • Ion si Ana spune:

    Am și eu o intrebare îmi place de o fata dar o vad rar am sanse sa îi vorbesc dar nu știu cum sai cer prietenia și am nevoie de sfaturi foarte bune va rog sunt disperat viata fara ia nu merita traita asa.

    • Sorin spune:

      Este greu pentru cineva să-ți spună exact ce replică să ai, pentru că depinde de ce ați comunicat voi până acum, de cât de interesată s-a arătat, de ce moment alegi să o inviți în oraș. Există cărți, însă, despre cum să „cucerești” fete. Există și un curs la noi în țară (în Timișoara). Caută după cuvânt cheie „pick-up artist”. Unele pot fi extreme și desconsiderante față de femei, dar unele te învață cum să le abordezi, pentru a le putea oferi iubire, nu pentru a le manipula și folosi ca obiecte.

  • cezara spune:

    Sant o nenorocita,o ratata…o viata facuta praf..maritata f.tanara acum cred ca fost o greseala,un sot egoist,indiferent..l-am iubit f.mult,el nu…toata viata m-am intretinut singura din venitul meu,utilitatile le plateam jumatate…in concedii nu am fost niciodata,doar la inceput in primii doi ani si asta la insistentele mele,bineinteles ne-am dus fiecare pe banii lui…nu ma intrebati de ce am suportat atatia ani situatia asta…nici eu nu stiu..mentionez ca sotul meu nu bea,nu este afemeiat(cred),in societate joaca un teatru perfect,doar prietenii din anturajul nostru cunosc ce-i poate pielea…..si eu am probabil partea mea de vina…sau asa vrea el sa cred….jigniri la tot momentul……este un cosmar….la un moment dat printr-o conjuctura am cunoscut pe cineva..un om bisericos,pictor de icoane….am crezut ca se va schimba ceva in viata mea….acest om sub aspectul de preot pe care il are este de fapt un demon….care bea tot timpul,injura,jigneste,este violent,mi-e si jena sa va spun ce comportament are…l-am ajutat f.mult cu bani,ma lasam pe mine si ii dadeam lui bani…imi cerea bani daca vroiam sa mai stea cu mine….toata ziua imi povestea ce femei vrea el,care-i genul lui..ca oricand isi gaseste si fete de 20 de ani…ca sant prea batrana ptr.el(are 52de ani)….credeti-ma ca mi rusine sa va spun ce scoate acest monstru din gura….si picteaza icoane!!!!!!….partea proasta ca m-am indragostit de el,poate orice sa-mi faca si nu ma pot desprinde….viata mea e un dezastru,nu-mi gasesc linistea,sotul meu nu vrea sa divorteze….celalalt sta cu mine doar ptr ca-i dau bani…..’nu ma scap de tine ca de moarte”sant cuvintele dulci pe care le aud in fiecare zi….am ajuns sa ma detest,sa ma vad cea mai urata dintre femei,sa nu mai am incredere in mine……VIATA MEA E TERMINATA>>>>AJUTATI-MA VA ROG DIN SUFLET!!!!EU SINGURA NU POT!!!!un cuvat din partea d-voastra mi-ar face bine……sant multe aspecte pe care nu pur si simplu nu le-am putut scrie aici,cititi d-voastra printre randuri…..spuneti-mi ce sa fac????????????????

    • Sorin spune:

      Ceea ce căutați dvs. este un sentiment de “acasă”. Undeva unde să aparțineți. De aceea sunteți atât de legată de aceste persoane. Încă nu v-ați găsit un loc sigur din care să explorați lumea. Terapia v-ar ajuta să vă creați acest loc în interior. Acest loc în care să fiți iubită așa cum sunteți. Odată ce aveți acest loc, veți putea să ieșiți cu încredere în lume și să vă selectați relațiile.

  • Fieraru Dan spune:

    Buna ziua! Adresez aceasta intrebare pe acest site in speranta ca imi va raspunde un psiholog, un om care poate da sfaturi utile si care poate da un raspuns cu certitudine. Intrebare este: Ce sa fac o femeie care nu intelege niciodata nimic, care este foarte urucioasa, foarte geloasa, chiar foarte geloasa, intelege mereu numai ce vrea ea etc. Totusi ca sa puteti sa intelegeti mai bine, trebuie sa explic cateva intamplari pentru ca si raspunsul sa fie dat pe masura. Eu am cunoscut-o pea ea intr-un Club de noapte, era barmanita. Ea inainte sa stea cu mine, s-a mai culcat cu cativa prieteni de ai mei, dar n-am pus la socoteala caci trecutul este trecut, prezentul conteaza. Ea mi-a facut si un copil fara ca eu sa-l vreau, nici nu lua pastile, si nici nu se protejea, adica spunandu-mi cand era fertila, pentru ca daca imi spunea aveam chiar eu grija, cu toate ca este treaba femeii ca sa faca lucrul acesta, asta din punctul meu de vedere. Eu am 21 de ani iar ea are 26 de ani. Ea a avut un trecut tumultos dar n-am bagat de seama repet. Eu n-am fost de acord cu acest copil, nici nu l-am vrut pentru ca nu se face asa un copil, un copil se face cu cap, ca sa faci un copil planifici si totusi mi se pare nebuneste ca o femeie sa faca copil dupa aproximativ 3 luni wow, 3 luni. Intradevar ea sufera de un complex de inferioritate pentru ca eu sunt mai frumos decat ea si in plus de asta sunt si mai tanr. Ea stiind ca sora ei s-a dat la mine in timp ce statea cu ea, si ca alte inca doua prietene de ale ei s-a datla mine si asta tot in acelasi timp cand statea cu ea, ea a devenit o geloasa isterica, deci a devenit o femeie care isi pierde controlu cand vine vorba de gelozie pur si simplu. E nebuna. Eu sincer nu pot spune ca am fost usa de biserica in tot acest timp, dar niciodata nu m-am culcat cu alta femeie de cand stau cu ea. Ea a vazut odata ca m-am sarutat cu o alta fata, intradevar, lucru care a fost extrem de urat si mi-am cerut scuze si i-am Promis ca nu o sa se mai intample, si nici ca nu s-a mai intamplat, si nu mi-ar fi frica sa recunosc ca oricum ea nu vede ce scriu eu aici, cine stie daca nu spioneaza, ca mereu obisnuieste sa faca asa. Deci repet nu s-a mai intamplat niciodata s-o Insel, in nici-un fel, i-am fost fidel, foarte fidel si as fi avut ocazii de multe ori. Sa revin la treaba cu copilu. Eu i-am dat bani ca sa faca avort pentru ca realizam ca nu o sa fie bine deloc, chiar deloc. Ce credeti ca a facut? Logic suna plauzibila cred, NU a facut nici un avort. Nu a facut nici un avort spunandu-mi ca este prea tarziu ca bla bla bla, am crezut-o pentru ca sunt eu prost. Dupa acea a dat-o ca nu vrea sa pacatuiasca etc. Intr-un final am acceptat copilu. Copilul s-a nascut. Un baiat frumusel foc care imi seamana foarte mult si il cheama Patrick. Eu in acest Moment sunt un om foarte bucuros si realizez ca viata mea prinde contur si sens. Dar, exista un dar. I-am spus intr-un mod foarte calduros, intr-un mod placut si deloc deranjant, ca eu trebuie sa plec timp de doi ani ca sa invat Limba Germana si ceva matematica pentru ca eu nu prea am scoala deoarece provin dintr-o Familie de tigani, si dupa cum bine stim cu toti, tiganii nu prea agreaza scoala, prefera mai multa sa fure prin occident si sa ne faca de ras,in fine asta este o alta poveste. I-am zis ca timp de doi ani trebuie sa fac acest sacrificiu si asta doar pentru binele nostru caci in Romania nu te ajungi cu nimic, si eu o sa plec in viitor in Elvetia si am sa muncesc si o sa ne fie mult mai bine.. I-am mai spus ca stau 1 Luna plecat, si o saptamana vin si stau acasa si tot asa. Ea a fost de acord. Am plecat. Ea acum locuieste la matusa mea in Bucuresti, caci aproape nici Familie nu are. Prietenul meu este Elvetian, el a ajutat foarte mult familia mea etc. Ea acolo la matusa mea, nu traieste lafel de bine cum traiesc eu aici, traieste mai modet, nu moare de foame. Eu aici traiesc mai bine, dar asta NU ca vreau eu, ci prietenul acesta al meu, isi permite mai mult decat un om de rand in Romania. El studiaza matematica la Iasi, chiar de unde scriu eu acum, si daca studiaza toata ziua, logic ca vrea si el seara sa mai bea o bere pe la un bar, sau sa mai manance o ciorba pe la un restaurnat ca nu ii place sa piarda 3 ore in bucatarie. Eu si cand mananc ma gandesc la ea si imi spun, vai ce frumos ar fi sa fie si ea cu mine acum. Eu mereu o sun si stau de vorba cu ea la Telefon, si ii explic cat de dor imi este de ea de copil. Dar ea mereu imi spune si imi reproseaza ca nu ma intereseaza de ea, ca ma duc la restaurante,ca ma distrez si ca o duc bine. Eu i-am zis ca nu este asa, si m-am luat dea ea spunandu-i si reprosandu-i ca ea a vrut copil asa de devreme si trebuie sa accepte acest sacrificiu ca altfel copilul o sa riste sa fie ca toti ceilalti tigani, iar eu n-am sa accept asta NEVER. Am amenintat-o ca Termin cu ea de foarte multe ori, dar cum iubirea orbeste, logic, am suna-o. Ma intelegeam bine cu ea 2-3 Minute dupa care incepea iarasi sa faca ea niste chestii care imi dadea de inteles ca are Probleme psihice. Eu i-am mai zis, fato, daca vrei, vin in Bucuresti, dar te rog din suflet sa-mi asiguri viitorul la copil si sa faci in asa fel sa construiesti in trai mai bun. Ea a inceput sa planga, ca de obicei ogramada de lacrimi, ogramada de lacrimi frate!!! nu stiu de unde le scoate. Eu uneori am impresia ca manipuleaza pe toata lumea prin plans. Este o femeie care se victimizeaza mereu, dramatizeaza enorm de mult si nu zambeste deloc, este o femeie care trebuie sa te chinui sa zambeasca. Toata lumea a spus, si ei in fata, ca este o persoana ciudata. Intradevar o inteleg de ce are acest complex de inferioritate caci… cam toata lumea a zis, si ei in fata chiar, ca nu are fata de mine, ca eu sunt mai frumos etc etc. Dar pe mine Putin m-au interesat aceste lucruri daca eu o iubesc. I-am zis si eu mereu, dar sigur ca NU a inteles. Eu in Bucuresti daca stau cu ea, nu am voie sa ies cu prietenii mei pe afara, mentionez, suntem doar baieti, si logic ca nu are ce sa caute o fata acolo daca suntem doar baieti si mergem sa bem o bere sau sa vedem un meci de fotbal, cu toate ca nu le am cu fotbalul. Ea imediat face fata acea tipica, o fata de spui ca a murit cineva in casa, se supara, incepe a imi vorbeasca in nas si multe chestii! I-am dat chiar si o palma pe chestia asta in speranta ca poate se reabiliteaza, slabe sanse, tot ce stie aia face. Eu acum sunt certat cu ea, i-am spus ca n-am s-o mai sun 2 saptamani si 6 zile, adica cat mai stau aici, caci dupa trebuie sa ma intorc. Ea stie doar sa planga, stie doar sa ma manipuleze prin plans, nu intelege,nu vrea sa asculte si am impresia ca vrea sa ma intebuneasca. Ea mereu zice ca mie nu imi pasa de ea, dar defapt, ei nu ii pasa de viitorul la copil, in loc sa ma lase sa-mi fac treburile si sa pot face ceva pe viitor pentru ea, pentru copil… distruge totul. A inceput sa fie geloasa si pe prietenul meu ca stau cu el aici, mi-a si zis ca noi facem sex, ca suntem gay etc. Ca il divinizez, deci pur si simplu NUMAI PROTII. Cu varul meu din Buc daca vorbesc cu el, lafel este geloasa.Deci spuneti-mi va rog din suflet, ce sa fac cu aceasta femeie. pentru ca eu incep sa realizez ca ea imi vrea raul. Nu am Chef sa-mi pierd cei mai frumosi ani din viata stand cu ea si sa ma trezesc pe la 30 de ani ca n-am rezolvat nimic si ca sunt amarat si asta doar din cauza ei ca nu a vrut sa ma asculte, ca nu a vrut sa ma intelaga ca eu fac asta doar pentru ea si pentru copil. Sincer o iubesc foarte mult, n-am iubit in toata viata mea asa, este o iubire INUMANA: Si ma obsedeaza gandul, inebunesc cand ma gandesc si imi imaginez ca ea o sa faca sex cu altcineva… asta ma distruge. Nu imi imaginez viata fara ea, dar repet incep sa ajung in punctul in carenumai rezist. Femeie asta a reuist sa scoata animau din mine, a reusit sa imi dau pe fata latura mea proasta, caci de cateva ori i-am dat cu palma, imi cer scuze dar mi-am iesit din fire, deci numai stiu ce sa fac, dati-mi un sfat va implor din suflet. Sunt tigan, si poate ca daca nu as fi tigan, si as fi provenit dintr-o Familie de Romani educati si bine pusi la punct, as fi avut alta viata acum. Imi cer scuze ca am scris atat de mult dar sincer mi-am descarcat tot amarul. Toata lumea imi zice sa Termin cu ea, dar eu nu vreau pentru ca o iubesc, asa ca dati-mi voi un ultim sfat, deschideti-mi mintea. Scuzati-am va rog ca am scrisatat de mult, dar simteam nevoia. Astept raspunsul Dumneavoastra, dar cred ca nici nu o sa citi cand o sa vedeti atat scris… repet, imi cer scuze caci de obicei o intrebare nu este atat de lunga:) Imi cerscuze de greselile mele gramaticale dar n-am mai tinut cont.

    • Sorin spune:

      Din păcate nu există soluții rapide la situația ta. Cel puțin, cu siguranță orice sfat ai primi nu va face o mare diferență. Cum corect ai observat „tot ce știe ea face”. Așa suntem toți. Avem automatisme, obișnuințe și necesită un efort susținut de o mare dorință pentru a produce schimbarea. Tot ce pot să vă recomand este să mergeți la terapie de cuplu. Altfel, ai mai putea să-ți iei o carte de comunicare în cuplu și să pui în practică tot ce citești acolo, indiferent dacă ea își face partea. Oricum situația se va îmbunătăți dacă măcar de la tine comunicarea se face într-un fel nou. Înțeleg că palmele au fost soluții disperate de a opri critica ei sau altceva, dar ele nu-i vor schimba modul cum gândește, ci doar va înrăutăți relația între voi. Mult mai eficient este să învățați să comunicați, să vă ascultați – ceva ce din păcate nu se face în școli – într-un mod în care doar un specialist vă poate ajuta. (Găsiți și aici un articol despre comunicarea în cuplu). Și este important când citiți și credeți că „așa făceam și eu” să vă dați seama că, deși în mare făceați ce scrie acolo, sigur „în mic” vă lipseau niște informații. Încercați să faceți exact ce scrie. Ca orice tratament sau reparație, pentru eficiență trebuie să țineți cont de toate detaliile.

  • alina spune:

    ce femeie isi doreste un barbat in zodia leu?

    • Sorin spune:

      Pentru asta va trebui să apelezi la un astrolog. Părerea mea: o femeie frumoasă, care să nu-i ceară prea multe, dar care să-i ofere multe, care să-l facă să se simtă apreciat, față de care să se simtă mândru în prezența altora…. ca toți ceilalți.

  • iulian spune:

    Buna ziua!Am o problema pe care nu o inteleg am aproape tot ce imi doresc casa,bani, masina samd dar nu imi gasesc sufletul pereche su nu inteleg de ce.

    • Sorin spune:

      … pentru că nu există un suflet pereche. Aveți nevoie să vă șlefuiți abilitățile de a interacționa cu fetele. Puteți face asta alături de un terapeut sau există chiar un curs de pick up artist la noi în țară. Odată ce veți înțelege mai bine psihologia feminină și veți ști să abordați fetele, vor apărea multe suflete pereche 🙂

  • Ioana spune:

    Buna. Vreau sa ma ajutati cu un sfat cat mai pe inteles, !
    Vorbesc cu un baiat aproape de 2 ani, in acest timp pot zice ca aproape 5 lunii am fost despartii, El ma inselat, lam iertt si ne-am impacat increderea e dusa de atunci … a trecut cv timp dup care iar ne-am desprtin in care din nou ne-am impcat . ( Parca nu putem sta unul fara celalalt) Acum ultima oara cand ne-am impact el e foarte schimbat.. nu mai imi zice sa merg cu el, nu ma scoate absolut nici unde, inainte zi de zi eram impreuna mergeam unul cu celalalt peste tot, incep sa cad intro depresie, mi-e frica sal intreb dc are comportamentul aceest, pentru a nul pierde, ajuttima . Sau mai bine zis invtatima cum pot sa intru sub pielea lui pentru a avea curajul sal intreb de ce sa schimbat asa . VA MULTUMESC.

    • Sorin spune:

      Ce aș face eu ar fi să consider că mă iubește intens și m-aș purta ca atare. Mai important decât să știți unde vă aflați este să știți unde vreți să ajungeți și să vă comportați ca și cum ați fi ajuns deja acolo. Dacă relația nu va merge, totuși, pentru că nu există garanții orice ați face, măcar știți că v-ați bucurat intens de clipele rămase. Și veți ști și pe viitor cum să vă simțiți iubită. Dacă-l întrebați îi veți da ocazia să-și articuleze nemulțumirile și ar putea să fie și mai sigur că cea mai bună decizie este să rupă relația. La urma urmei, dacă are dubii, cea mai eficientă metodă să i le înlăturați nu este să-i spuneți că va fi bine, ci să-i arătați cât de bine poate fi.

  • anisoara spune:

    Buna ziua,as vrea si eu o mina de ajutor,treaba consta in ceea ca eu si sotul meu am devenit doi straini si am ajuns intr-un impas pe care nu mai stim cum sa-l trecem.Ultimii 3 ani au fost cei mai grei din viata mea.Sotul ma distus complet cu gelozia,cu indoielile in fidelitatea mea si in genere ma suspecteaza mereu de ceva.Pentru mine un cuplu fericit este asociat cu incredere reciproca,respect si intelegere.La noi,insa,toate acestea lipsesc chear din primele zile,relatia noastra a durat atit doar fiindca eu mi-am gasit rabdare sa indur astfel de atitudine fata de mine.Dar simt ca explodez si nu mai am putere sa continui asa.M-am blocat si nu mai stiu ce sa fac,nu mai vreau sa depun efort ca relatia noastra sa continuie,mi-am pierdut orice interes,dar imi este mila sa-l las fiindca el imi tot spune ca ma iubeste.Nu stiu cum sa procedez mai departe…

    • Sorin spune:

      Dacă ați fi să derulați timpul înainte cu 5 ani, ce v-ați dori să se fi întâmplat în acești cinci ani? Să rămâneți cu el din milă? Să rămâneți în relație? Să riscați singurătatea?

  • elena spune:

    buna ziua
    sunt intr-o relatie de 1 an si 6 luni si am descoperit ca partenerul meu are o relatie cu un barbat. ce sa fac?
    nu i-am spus nimic, relatia noastra este frumoasa, ne iubim, ne respectam, nu intarzie…. cam la doua saptamani merge in vizita la asazisul lui prieten(am dovezi ca sunt mai mult decat prieteni)
    sunt sigura ca daca vom avea o discutie pe aceasta tema relatia noastra s-ar termina, dati-mi va rog un sfat, cum sa procedez…
    multumesc

    • Sorin spune:

      Așa cum ați intuit, aveți de ales între a lăsa lucrurile să fie și a nu accepta situația ceea ce ar duce dacă nu la despărțire, cel puțin la o perturbare masivă a ei. Dacă nu vă deranjează, atunci este de așteptat să aveți mai multe motive de bucurie în relație decât cu un bărbat complet heterosexual. Bărbații gay sunt mai sensibili, mai romantici, mai interesați de subiecte feminine, cumpărături etc. Nu neapărat că ar fi toți o apă și un pământ, dar oricum sunt mai sensibili. Bănuiesc că ați observat. Ca orice decizie în viață, nu se ia între (rău) și (bine), ci între (rău și bine) și (rău și bine). Prin urmare, orice ați alege nu veți greși, dar una din căi va fi ceva mai frumoasă.

  • Giulia spune:

    In legatura cu gelozia fara motiv am fost deseori geloasa fara motiv dupa ce au inceput discutiile.Cred ca si acolo am probleme imi e frica ca nu o sa reusesc singura sa merg mai departe si poate am ajuns sa vad sau sa mi imaginez lucruri care nu sunt reale.Offff chiar nu stiu ce sa mai cred.Multumesc frumos ptr tot

  • Giulia spune:

    Buna ziua.Multumesc tare mult ptr raspuns.As fi foarte interesata sa fac niste sedinte sau terapie cum spuneti dumneavoastra.Cum as putea face acest lucru?Simt ca a trecut viata pe langa mine si as dori sa mi imbunatatesc viata si sa o iau de la capat am 35 de ani si cred ca merit sa fiu fericita si sa mi fac copilul fericit.Pana acum mi am plans de mila m am vaitat dar nu am facut nimic concret sa mi revin.Sunt din provincie si repet ma intereseaza sa fac niste terapie.Dau randament mai bun daca sunt facute fata in fata sau prin intermediul internetului?Va multumesc si astept cu nerabdare raspunsul dumneavoastra.O dupa amiaza placuta

    • Sorin spune:

      Sunt eficiente și ședințele față în față și cele online. Dacă vreți să lucrați cu mine, puteți veni în București sau putem lucra prin intermediul siteului „www.topexperti.ro”

  • Giulia spune:

    VREAU SA VA MAI SPUN CA de 10 zile nu am mai avut nici un contact cu prietenul meu si ma simt ca si cum as fi moarta si traiesc doar ptr copil.El mi a dat dovezi ca ma iubeste dar si dovezi ca nu i pasa de mine.de aceea nu stiu ce sa fac si cum sa ma comport sa merg inainte si sa incerc sa mi rezolv problema cu gelozia sau nu e persoana potrivita ptr mine cum imi spun toti.Ma simt acum ca si cum daca el nu ma mai vrea nu ma mai vrea nimeni are legatura cu copilaria sau e felul meu de a fi?cum sa fac sa fie bine si sa nu ma mai vad cea mai urata si cea mai proasta?
    va multumesc

    • Sorin spune:

      În legătură cu a fi bolnavă de gelozie, răspunsul este „nu”. Persoanele așa numite bolnave de gelozie sunt geloase și posesive fără motiv. Gelozia are și ea niște scale și unii oameni sunt mai geloși decât alții, dar se depășește limita doar atunci când este nejustificat sau atunci când persoana vrea să iasă din relație pentru o altă persoană și nu este lăsată (cum ar fi un bărbat care bate noul partener al fostei lui prietene). Atunci când este justificată gelozia poate fi întărită de faptul că celălalt partener nu încetează să fie disponibil, nu încetează să dea motive de gelozie.
      În legătură cu a nu a mai avea o părere scăzută despre dvs, vă trebuie terapie. Există și alte modalități, dar cea mai rapidă și eficientă cale este cu cineva care știe deja drumul.

  • giulia spune:

    Buna ziua.Am si eu o problema care ma macina si nu stiu daca sunt eu sau nu de vina.Am avut o copilarie nefericita cu certuri si batai in familie cu trecerea timpului devenind adolescenta am cautat in orice prieten un punct de reper vedeam in el fericirea mea universul meu.M am casatorit nu stiu daca din dragoste sau ptr a scapa din calvarul pe care il traiam in fam mea.Au fost clipe frumoase si clipe urata casatoria mea a durat 9 ani in momentul cand aveam 7 luni de sarcina sotul meu a inceput sa se schimbe sa faca ce vrea fara sa tina cont de mine si fetita care urma sa vina pe lume in curand.Am incercat sa salvez casatoria dar dupa 3 ani am hotarat sa pun punct.Am ramas practic pe drumuri cu un copil in brate si fara un ban in buzunar fostul sot dandu mi doar pensia alimentara chiar daca noi am muncit ani in strainatate si aveam de toate a vandut tot pe ascuns iar eu neavand bani nici de paine nu am putut umbla sa caut actele sa justific ca in timpul casatoriei am facut multe lucruri impreuna eu intorcandu ma sa locuiesc la parinti.Dupa 2 ani de la divort am cunoscut un barbat divortat si el si am inceput o relatie el fiind la 800km ne vedeam la 3-4 luni o data si vorbeam foarte mult la telefon.primele luni au fost frumoase dar la un moment dat am simtit ca ceva nu e ok si am inceput sa devin geloasa si posesiva.Ne certam disparea cu zilele mi am facut un fb cu un alt nume si am inceput o conversatie cu el.Imi spunea mie ca ma iubeste iar la cealalta pers ca abia asteapta sa o cunoasca nu a mai spus sa ne mutam impreuna eu fiind cea care de fiecare data cand ne certam spuneam ca relatia a luat sfarsit.Intrebarea mea este sunt BOLNAVA DE GELOZIE SI POSESIVA sau e un comportament cauzat de ceea ce a facut el?Vreau sa mai precizez ca in urma divortului am suferit ffff mult si eu am ajuns si la ora actuala sa ma vad ca cea mai urata si proasta femeie.Am mai avut scene de gelozie si in adolescenta de aia va rog din suflet sa mi raspundeti SUNT BOLNAVA DE GELOZIE?UN PSIHOLOG M AR PUTEA AJUTA SA DEPASESC STAREA ASTA DE DEPENDENTA FATA DE UN BARBAT M AR PUTEA AJUTA SA MA VINDEC SA NU MAI FIU ASA GELOASA SI POSESIVA?Va multumesc din suflet anticipat ptr raspuns.Ozi minunata sa aveti!!

  • Andreea spune:

    Sa despartit prietenul meu de mine din cauza unor motive copilaresti,de atunci am cazut in depresie,au trecut deja 2 saptamani sii multi prieteni de ai nostrii ne`au spus ca ne vom impaca ca el ma iubeste,nu stiu ce sa cred pentru ca el tot vorbeste urat cu mine spune ca nu il intreseaza ,ca nu ii mai pasa,ca nu mai vrea sa fie cu mine.Dar sunt zile in care imi face sperante,nu stiu cum sa abordez situatia asta,eu vreau sa ne impacam,asta e a 4 oara cand se desparte de mine sii chiar vreau sa ne impacam.Inca cred ca ma iubeste,dar cand incep sa vorbesc cu el simt ca ii e frica sa mai incercam din nou.Tot imi spune ca ii in cautarea alte`i fete,si ma cam deranjeaza,nu stiu cum sa abordez situatia.As dorii sfaturi cum sa procedez,va rog!! 🙂

    • Sorin spune:

      Totul în viață are început, mijloc și sfârșit. Căutați să vă bucurați de mijloc, mai mult decât să evitați sfârșitul. Bucuria în viață vine din a primi ceea ce vine către dvs și a lăsa să treacă ceea ce a trecut. Altfel spus, dacă mai considerați că există șanse de împăcare, încercați, fără să vă sacrificați, să permiteți acest lucru. Iar dacă sfârșitul a venit, veți fi mai fericită dacă vă deschideți către un nou început, învățând, desigur, din neajunsurile acestei relații.

  • Antohe Marian spune:

    buna ziua..in leg cu ceea ce am scris..as vrea sa precizez k acest sot al meu are si o sora cu influenta in domeniul juridic,mi-e frik k as putea sa pierd totul..copilul,casa si tot ce am agonisit timp de 10 ani..eu as dori dak ati putea sa ma ajutati cu o cale cat mai legala in asa fel incat baiatul meu(6 ani are)sa ramana cu mine in casa si sa nu-lduca la parintii lui si sa-l priveze de dreptul de a-si vedea mama…ma intreb…cu cine sa iau legatura sa o scot la capat cu acest om.am fost si la politie sa fac o plangere,dar momentan au zis k eu nu pot face nimic decat doar dak iese cu scandal,batai,samd…trebuie sa fie o solutie k baiatul sa ramana in custodia mea fara sa se faca tam-tam…sper sa ma intelegeti,sunt o mama disperata(va reamintesc k va scriu de pe adresa unui prieten),,,va multumesc mult dak m-ati putea ajuta legal…

    • Sorin spune:

      Dacă vă referiți să primiți ajutor de la un psiholog care să vă susțină cu o evaluare a situației în vederea obținerii custodiei, acest lucru va avea valabilitate doar dacă se ajunge la proces. Într-adevăr, poliția are alte responsabilități, nu vă poate ajuta. Doar procesul sau înțelegerea între dvs sunt singurele modalități legale. Și este de preferat înțelegerea. Aici vă poate ajuta un psiholog, dacă reușiți să mergeți împreună.

  • Antohe Marian spune:

    as dori sa stiu unde as putea apela in cazul in care un copil este luat de catre tatal sau.. si dus la parintii acestuia fara permisiunea mamei si fara dreptul de al mai vedea.mentionez k suntem intrun conflict familial,dar nustiu ce sa fac,pe ce cale legala sa o iau sa imi recapat copilul,avem un apartament ANL impreuna,ma si ameninta ca voi pierde si casa,nusiu ce e de facut,sunt disperata,nu suntem divortati…dar nici mult numai dureaza pana vom ajunge si acolo…sunt o mama care nu isi doreste sa piarda copilul si casa(am scris de pe adresa a unei cunostinte caci eu nu am adresa de mail si nici nu am calculator,dar va rog trimite-ti un raspuns pe adresa asta de mail http://www.martinick01@yahoo.com )multumesc..

    • Sorin spune:

      Da, pe cale legală. Nu are dreptul să vă priveze de copil. Totuși, copilul este o altă ființă umană, nu un obiect pentru care să vă luptați. Este important să-i auziți doleanțele. În general copiii vor să stea cu ambii părinți. Este devastator pentru ei că părinții nu se mai iubesc, se ceartă, se despart. Este cu atât mai rău să se simtă și de vină pentru certurile părinților lui. Încercați mai bine să-l protejați. Vă încurajez să mergeți cu toții la psiholog și să discutați împreună cum să vă despărțiți, astfel încât copilul să sufere cât mai puțin, pentru că nu este lupta lui.

  • Cristina spune:

    Buna ziua. Am apelat la dvs. in legatura cu o problema . Fiica mea de 22 de ani a inceput de curand o relatie cu un barbat de 32 de ani, divortat si cu un copil de 11 ani.Il cunosc pe acest barbat deoarece locuieste pe aceeasi strada cu mine. Ma deranjeaza relatia asta deoarece cred ca fiica mea o sa sufere m-ai tarziu, asta din cauza diferentei de varsta . Copilul locuieste la el . Nu stiu ce a fost in capul fiicei mele. Aici nu este vorba de bani deoarece acest barbat are venituri medii. Dupa divort acest barbat a avut o relatie de 4 ani cu o femei mai in varsta decat el cu 8 ani si totul era perfect intre ei. Acest barbat impreuna cu aceea femeie au fost plecati 2 ani din tara.El s-a intors singur in tara in martie sa rezolve niste treburi si cred ca atunci s- a intamplat ceva intre fiica mea si el, Acum in mai el a plecat inapoi in strainatate a stat o luna si s-a intors singur. I-a spus fiicei mele ca a terminat relatia cu respectiva femeie si acum fiica mea s- a mutat la el . Cred ca o minte pe fiica mea. Lucrurile personale alei acelei femei au ramas in casa lui. Cred ca o minte pe fata mea , daca as putea lua legatura cu acea femei poate m-a lamurea. Este o femeie deosebita, am cunoscut-o de aceea cred ca ceva nu este in regula. Stau si ma gandesc ca fiica mea s-a bagat in relatia aceasta, iar femeia aia sta si sufera departe. Vreau sa va cer ajutorul cu un sfat . Credeti ca aceasta relatie o sa mearga ??va rog , astept un raspuns de la dvs. si va multumesc anticipat.O zi buna .

    • Sorin spune:

      Într-adevăr, sunt șanse mai mici pentru parteneri să fie fericiți, dacă diferența de vârstă este mai mare, dar nu este exclus. Mai mult, puține relații sunt chiar lapte și miere. Înțeleg ce spuneți și înțeleg că doriți să o protejați. Paradoxal, însă, copiii n-au nevoie să le spunem noi ce să facă și ce să nu, ci, dacă nu este ceva grav (gen jucatul la priză), este mult mai eficient să avem răbdare cu ei și să-i lăsăm să-și trăiască viața, oferindu-le suport atunci când suferă. Pentru că dacă ne-am chinuit atât de mult să-i împiedicăm să sufere, atunci când o vor face, oare nu vom avea o mică bucurie în noi că am avut dreptate: „na, dacă nu m-ai ascultat! așa-ți trebuie!”. Dacă am înțelege că fiecare experiență poate fi o lecție, am putea-o întreba ce așteptări își face în legătură cu această relație și cum le-ar putea verifica (de exemplu, „mă aștept ca relația dintre el și cealaltă femeie să fie încheiată” – „cum pot fi sigură de asta?”).

  • n spune:

    rec printr o perioada mai grea si m am gandit sa scriu pentru cateva sfaturi si ajutor.
    Tocmai ce am iesit dintr o relatie si nu reusesc sa imi revin, simt ca sunt singura si ca nimeni nu isi da seama prin ce trec. L-am cunoscut acum aproximativ 10 ani, ne-am mutat impreuna dupa un an si totul a fost bine si frumos mai multi ani , totul pana acum 2 ani cand el a vrut sa ne despartim . S-a mutat de acasa, insa aceasta despartire a durat doar 2 saptamani dupa care ne-am reimpacat . Relatia in acesti 2 ani nu pot sa spun ca era ca la inceput, parca nu reuseam sa ne mai regasim, nu reuseam sa ne mai intelegem, iar eu simteam ca este ceva ce nu imi spune. Totul a durat pana acum o luna cand am descoperit ca el in acea perioada flirta cu altcineva(de a lungul relatiei au fost existat suspiciuni ca el poate ar calca stramb, niciodata concretizate), nu s-a concretizat in nimic relatia aceea, insa eu am pus capat relatiei, pentru ca am descoperit ca am locuit cu cineva pe care nu l-am cunoscut niciodata.
    Iar acum nu stiu cum sa fac sa imi recapat increderea in mine, chiar daca stiu si simt ca este un lucru bun ce fac, sufletul meu se rupe in bucati in fiecare zi, cu mari eforturi gasesc in mine forta sa ma dau jos din pat in fiecare zi si simt ca nu o sa mai pot sa o iau de la capat.

    • Sorin spune:

      Îmi pare rău pentru suferința dvs! Înțeleg că relația ar mai fi mers, dar ați fost foarte furioasă că el, în loc să încerce să facă relația mai frumoasă, cum probabil ați încercat dvs, a ales să primească bucurii din afara ei și sa trișeze, oarecum. Desigur și el ar fi fost foarte furios dacă dvs făceați asta. Însă nu mergeți mai departe, nu căutați o nouă relație. De asemenea, nu vă întoarceți la vechea relație. Pare că așteptați ceva. Ce anume așteptați să se întâmple?

  • irina spune:

    Buna ziua! am si eu o problema care ma macina foarte tare!fratele sotului meu a venit la noi in casa cu amanta sa! aceasta fiind cele din urma si prietena mea!dupa o perioada de 6 luni in care au stat la noi in casa au plecat in romania dar in toata aceasta perioada de 6 luni familiile acestora au aflat tot adevarul adica ca stau la noi in casa ca sunt impreuna!dupa plecarea lor au inceput amenintarile catre noi din partea familiei ei (amanta), am incercat sa vorbesc cu o parte dintre persoanele care ma ameninta chear si cu moartea.cu pierderea serviciului sotului meu ca vor intra peste mine in casa !eu am un copil de crescut si in curand voi merge in vacanta in romania si nu stiu cum sa procedez cu toata aceasta situatie imi este si frica si nu stiu ce sa fac am primit si mesaje de amenintare !va rog imi pute-ti da un sfac cum sa procedez in aceasta situatie???
    va multumesc

    • Sorin spune:

      Dacă riscurile sunt mari (și reale) ați putea să nu-i mai primiți? Dacă nu se poate altfel, ați putea să le dați dreptate rudelor ei, spunânu-le că „așa este”, orice zic ei, dar că nu vă puteți băga (în a-i da afară din casă de exemplu) pentru că „nu puteți”. Și nu spuneți mai mult, ci doar asta până se satură să întrebe. Este important să le spuneți și celor vizați că îi veți „trăda” și că vor trebui să se descurce singuri, pentru că nu este lupta dvs. Dar dacă totuși este lupta dvs, puteți alege să ignorați complet mesajele lor, să nu mai răspundeți și să închideți imediat ce ați aflat că ei sunt la telefon. Fără să le mai spuneți nimic, fără să explicați, să vă scuzați sau să amenințați înapoi.

  • yooo... spune:

    nu stiu ce sa fac nimeni nu-mi acorda atentie ma simta lasata deoparte si va vine sa credeti niki pana la varsta asta de 15 ani nu am avut un iubit…. ce sa fac

    • Sorin spune:

      Să vă ascuțiți abilitățile sociale și să nu încetați să încercați!

  • Deea spune:

    Buna seara!am si eu o problema,sunt la inceput de drum, am 22 de ani si am o pr