In noi

Consiliere Psihologica | Cabinet Psihoterapie

Noi toti

Raspunsuri la Intrebari

562 comentarii

  • Medeea spune:

    Buna ziua!Am o problema care imi scurteaza clipele de bucurie de fiecare zi din ce in ce mai mult si de un an de zile incerc sa gasesc solutii insa nu reusesc…intrebarea mea este simpla..Cum sa scap de dependenta afectiva fata de prietenul meu,caci la fiecare cearta cand intrevad situatia unei despartiri,pur si simplu intru in disperare si ma panichez ft tare,incat nu mai vad nici un motiv pt care sa traiesc?…mentionez ca aceasta dependenta m-a facut sa fac compromisuri in relatie de care in mod normal nu as fi de acord…Astept cu nerabdare raspunsul dumneavoastra.Va multumesc!

    • Sorin spune:

      Buna ziua! Răspunsul este relativ simpluț, de asemenea, dar este nevoie de muncă pentru a-l transforma în realitate. Vă recomand articolul „Credințe False – O Relație mă va Face Fericit”. Știu că prietenul dvs. pare că este totul pentru dvs., dar nu el este important, ci ceea ce semnifică el. El este o parte din dvs. pe care nu v-ați construit-o singură. Ceea ce se întâmplă este că nu v-ați consolidat încrederea în propria persoană, nu credeți că veți face față singurătății, nu credeți că vă veți descurca cu viața. Această încredere se construiește prin testarea realității, iar și iar, până veți descoperi că chiar aveți această putere. Fiind, însă, într-o relație unde ați făcut multe compromisuri, asta, în sine, afectează încredrea în sine. Sunteți pe o spirală descendentă, ca să zic așa. Ca să folosesc expresia dvs., asta vă va scurta clipele de fericire din ce în ce mai mult până când veți avea parte doar de o trăire constantă de frică de a nu se ajunge la despărțire. Însă, pe lângă faptul că v-ar fi foarte greu să ieșiți din această relație, dacă se va întâmpla, chiar vă veți confrunta cu întrebarea „pentru ce să mai trăiesc?”. Aveți nevoie de un punct de sprijin în acest punct. Punctul de sprijin poate veni și de la prieteni, dar bănuiesc că ați tot avut prieteni în acest timp și lucrurile doar s-au înrăutățit. Prin urmare vă felicit că ați îndrăznit să apelați la un psiholog. Vă încurajez să mergeți mai departe! Viața va deveni mult mai frumoasă când relația de cuplu se transformă din scop în mijloc. Scopul este să ne bucurăm de viață. Dacă un partener nu ne ajută să facem asta, la ce ne este bun? Îngrijorați putem să fim și pe cont propriu! Dacă ai nelămuriri, am să te rog să revii. Toate cele bune!

  • Laura spune:

    Buna ziua, mi-ati putea spune, va rog, daca va ocupati si cu tratarea fobiilor? In caz afirmativ, folositi metode psihanalitice pentru aceasta? Va multumesc anticipat!

    • Sorin spune:

      Bună ziua! Da, mă ocup și cu tratarea fobiilor. În ce privește psihanaliza, am tot respectul pentru Freud și munca lui de pionierat în psihoterapie, dar consider că acum există metode cel puțin la fel de eficiente și mult mai rapide decât psihanaliza. Și eu sondez trecutul și rădăcinile fobiei (ca în psihanaliză sau terapiile experiențiale), dar folosesc și metode de coaching sau psihoterapii scurte, întrucât am observat că, după ce fobia se… cronicizează, să zicem, nu mai este declanșată de sursa inițială, ci se susține singură prin condiționare. Odată ce ne-am obișnuit să ne fie frică, dezobișnuirea se face ca de orice altceva: prin ceea ce se numește desensibilizare treptată (adică expunerea repetată la stimuli din ce în ce mai anxiogeni). Ambele abordări mi se par importante, și descoperirea cauzei și dezobișnuirea fricii. Dacă nu se lucrează la sursă, sunt neglijate beneficiile secundare (adică eventuale confirmări pe care persoana le primea legate, în ultimă instanță, de identitate) și o altă fobie sau o altă problemă va lua locul fobiei învinse. Dar, dacă se lucrează doar pe sursă, fobia nu dispare. Și atunci, neștiind ce să mai înțeleagă și încercând să dea un sens logic, persoana va căuta justificări și, într-un final, va ajunge chiar să le inventeze, întârziindu-și, astfel, evoluția. Sunt, deci, un adept al eclectismului. Folosesc, de asemenea, tehnici din gestalt terapie, analiza tranzacțională, NLP, terapie centrată pe client și alte câteva tehnici și abordări de a căror sursă nu m-am interesat. Orice merge, orice este eficient și pot să fac, adopt. Toate cele bune!

    • Sorin spune:

      Bună ziua. Mă întrebam cum mai stați cu fobia și, eventual, dacă v-a ajutat articolul cu „Desensibilizarea sistematică de fobia socială”. Toate bune!

  • Alina spune:

    buna!numele meu este alina , sunt o femeie divortata si mama a doi baietei de 5 si 3 ani.problemele mele sunt legate de relatia pe care o am cu un barbat insurat.ne-am cunoscut acum un an cand m-am mutat la noua locuinta prin intermediul sotiei sale cu care devenisem mai apropiate ca vecine.am ajuns sa petrecem toate evenimentele importante din viata lor si a mea impreuna.la un moment dat am constat amandoi ca s-au nascut anumite sentimente ce nu le consideram normale, ce nu ar fi trebuit sa existe.am negat amandoi acestea dar am ajuns sa tanjim dupa clipe alaturi, doream sa comunicam tot mai mult , ajunsesem sa ne fie dor unul de altul.la un moment dat am discutat acestea si am cautat sa vedem de ce am ajuns aici.in putin timp ne-am dat seama ca aveam aceleasi idealuri, vise si asteptari de la viata, amandoi tanjeam dupa un suflet pereche care sa ne fie alaturi, sa ne inteleaga, sa ne sprijine si sa ne iubeasca neconditionat,cu toate ca stiam amndoi ca nu e bine inima a castigat batalia cu ratiunea si am lasat frau liber sentimentelor.din relatia de prietenie ce a fost la inceput intre familii am aflat ca toate acestea ii lipseau acasa si ca in familia lui existau foarte multe certuri unele iscate din motive banale, acestea existau inca dinainte sa apar eu in viata lor.mentionez ca au o fetita mica de 2 anisori pentru care inca sunt impreuna.am ajuns sa ne iubim atat de intens incat ne este foarte greu sa ne ascundem de ochii lumii.de ceva timp am hotarat sa rupem relatia pentru a-l lasa sa-si ordoneze viata, sa mai acorde o sansa casniciei pentru fetita lui pentru care ar merge pana ar epuiza toate sansele de a mai fi bine in casa lui.nu vreau sa fiu eu motivul despartirii, stiind ca acolo sunt alte probleme, cunoscand-o pe sotia lui este o persoana foarte razbunatoare care i-ar lua dreptul de a-si mai =vedea fetita daca s-ar afla de noi.m-a durut enorm aceasta despartire dar asa am considerat in acel moment.acum doua saptamani m-a cautat sa-mi spuna ca nu poate fara mine, ma iubeste cum nu a mai crezut ca poate sa iubeasca, cu mine toate greutatile i se par mai usoare, iar daca nu il mai iubesc o sa inteleaga dar el nu va putea inceta sa ma iubeasca, va continua sa ma iubeasca in secret,imi spunea ca daca s-a intamplat sa nu-si mai iubeasca sotia nu inseamna ca va lasa pe cineva sa ii i-a dreptul de a iubi, chiar si in secret.afirmatii care ma dor pentru ca nici eu nu am incetat sa il iubesc, mi-e greu sa stiu ca nu e langa mine,ma lupt cu aceste sentimente puternice, deoarece la un moment dat imi afirma ca vrea un viitor langa mine atunci cand casnicia lui se v-a termina fara doar si poate.mi-e frica pentru ca ar putea dura o vesnicie pana s-ar rezolva problemele lui din casa si nu stiu ce ar trebui sa fac eu, daca sa astept sau sa merg mai departe in speranta ca aceste sentimente s-ar stinge incet.continua sa ma sune , sa imi spuna ca ma iubeste, ca nu m-a abandonat, iar cand nu putem comunica verbal prin simplele intalniri pe stada imi comunica din priviri ca inca sunt in sufletul lui.m-a rugat sa-i promit ca nu-l abandonez , ca il voi astepta, ca o sa am rabdare ca timpul sa le rezolve pe toate.am promis acestea dar ma invaluie atat de multe ganduri incat nu stiu ce ar trebui sa fac.sunt momente cand simt ca nu mai pot de dorul lui, cand imi vin ganduri negative cum ar fi daca se complace in situatia data si cu familia si cand se poate cu mine!mi-e frica ca as putea astepta de dragul acestor sentimente ce imi aduc atata implinire si totodata atata suferinta, si situatia sa i-a o intorsatura negativa pentru mine, suferinta ce mi-ar fi mult mai mare!ma intreb eu ca om cat ai putea sa stai intr-o asemenea situatie unde 2 zile sunt bune restul certuri si astea le afirm cunoscand situatia din casa, am vazut eu cum el incerca sa fie bine in familie, alaturi de sotie, dar toate durau prea putin ca sotia lui mereu cauta cate un motiv de cearta, nu aprecia deloc cate facea pentru ea si fetita, doar sa fie bine.va rog daca se poate sa ma ajutati cu sfatul dvs , sa reusesc sa merg inainte, ce ar fi indicat sa fac pentru inceput, sa imi mai atenuez din nelinistea mea, nu stiu incotr-o sa o apuc, fac un pas inainte si 3 inapoi.de obicei sunt o fire hotarata ce stie ce vrea de la viata , dar in aceste momente nu imi gasesc locul in lumea asta, daca i-au ratiunea imi spune ceva, daca pun sentimentele imi spun altceva,este o lupta grea si nu pot pune capat.face-ti va rog putina lumina in mintea si sufletul meu va rog.situatia s-a schimbat putin pentru ca s-a ajuns in situatia in care sotia lui banuieste ca ar fi ceva intre noi doar ca nu are dovezi.ne urmareste fiecare miscare la amandoi.eu in momentul de fata nu mai am nici o tangenta cu ea, am pus capat acestei prietenii cu ea, cu el ma intalnesc doar atunci cand putem pentru ca acasa la dansul s-a dat ultimatumul, ori doamna lui se maturizeaza si inceteaza cu prostiile si incearca sa fie o sotie si o mama cum si-a dorit ori se termina totul.am fost instiintata cu acestea , mi s-a si spus ca situatia este neschimbata, el vrea ca sa dispara acei noi din ochii nevestei , pentru ca dupa cum am mai spus nu vrea ca motivul de divort sa fim eu si el ci acele probleme din casa care par sa nu se mai termine.ma suna de cate ori poate , imi spune ca moare de neliniste atunci cand nu stie unde sunt, ce fac, daca mi-e bine, daca nu cumva se schimba sentimentele pentru el.mi-a mai spus ca simte de multe ori ca eu nu as mai avea rabdare sa astept, ca mi-am schimbat putin comportamentul fata de el lucru ce il nelinisteste, sunt destul de agitata in situatia data e greu sa astepti fara sa stii cat!nu imi poate promite ca va fi maini sau peste o luna pentru ca m-ar minti, lucru ce nu vrea sa-l faca in relatia cu mine.tot ce stie este ca ma iubeste enorm,nu vrea sa renunte la mine , ca v-a face tot ce ii sta in putinta s-a putem exista noi, ii este foarte dor de mine si astea imediat ce ne separam fiecare la casele lor, vrea din tot sufletul ca atunci cand se va ajunge la despartire sa plece cu fruntea sus ca a incercat acasa la el totul, fara sa implice sentimentele ce ne leaga.cand se vor desparti voi fi prima care va stii.in ultimul timp doamna lui incearca sa i-a din nou relatia de prietenie cu mine pentru a mai putea sti locul si ceea ce fac eu in fiecare moment, toate astea dupa o cearta urata care s-a lasat cu amenintari ca imi v-a trimite familia ei pe capul meu, ca v-a vorbi cu parintii mei si multe altele, toate venite din partea ei.schimbarea in comportamentul meu este evidenta atata timp cat eu sunt urmarita, verificata, am eu nelinistea mea legata de el pentru ca promite multe si nu pot zice ca nu incearca sa-si respecte promisiunile dar tot imi este frica de aceasta asteptare, dupa cum mi se spunea in mesajul primit o sa incerc sa stabilim un termen in care vom putea vedea ce se mai schimba.mi-e frica mie ca nu cumva toate aceste nelinisti si ganduri sa atenueze din iubirea si pasiunea ce exista intre noi.ma bucur cand sunt langa el, uitam pe moment de griji dar avem si acele dialoguri in care fiecare isi spune ofurile si care sunt tot mai multe de o vreme, eu cu frica mea de a nu-l pierde si de a nu astepta prea mult si sa fie in zadar iar el tot frica de a ma pierde, caci a devenit putin gelos pe oricine este in preajma mea, ii este teama de faptul ca as putea ceda unor tentatii(alti barbati )care sunt in jurul meu ca prieteni, dintr-un simplu motiv ca m-am saturat sa astept.o sa mai revin cu ce s-a mai intamplat in speranta ca incet o sa reusesc cu ajutorul vostru sa i-au o hotarare cat mai curand.va multumesc inca o data si astept parerile voastre cat se poate de sincere.

    • Sorin spune:

      Bună! Situația de acum în care el este într-o relație și nu aveți suficient timp pe care să-l petreceți împreună și în care tânjiți unul după celălalt este una specială în care pasiunea este mai puternică, decât ar fi în mod obișnuit. Nu lua această situație actuală ca o realitate definitivă. Altfel spus, să nu crezi că așa vor sta lucrurile și dacă el va divorța și veți trăi împreună. Tot felul de fițe și nemulțumiri care acum nu se văd, mai târziu se vor vedea din plin. Probabil el știe acest lucru și, instinctiv, tot amână să ajungă la a avea o relație completă cu tine. Această dragoste pasională nu poate dura foarte mult, decât dacă este presărată cu multă dorință, așteptare și, deci, durere. Adică dacă are un fundal de suferință pe care puțina bucurie pe care o aveți să se vadă mult mai mare. Relația lui cu soția s-a stabilizat în acest stadiu și asta îi oferă o siguranță. Faptul că te are pe tine „în mânecă” să zic așa, îi oferă un avantaj. Știe că poate să plece oricând. Dar sunt șanse mici să facă asta. Sunt șanse mici să se aventureze în lume. Nu neg sentimentele lui față de tine, dar, după cum spuneam, sunt exacerbate datorită conjuncturii. Nu veți mai trăi această pasiune dacă rămâneți unul cu celălalt. Dacă vrei un sfat și dacă ai puterea să faci asta, nu-l mai aștepta. Ai mult mai multe șanse să găsești o altă persoană minunată decât să rămâi cu el. Dar știu că rațiunea în general este prost echipată pentru o luptă cu inima și mă îndoiesc că ar câștiga. Prin urmare, oricât de mult ți-aș explica „din afară” cum stau lucrurile, atâta timp cât nu trăiești aceste răspunsuri, atâta timp cât nu le vezi din interior (ceea ce poate fi atins doar printr-o formă de ajutor psihologic), sunt șanse mari ca ceea ce se întâmplă acum să se perpetueze (evident, nu este vorba doar de tine – așa stau lucrurile cu fiecare om). După un timp în care ești implicată într-o anume situație (în general) sistemul atinge un echilibru. Ai deja locuri prin care intră tensiunea (relația cu el, așteptările, suferința) și locuri prin care iese (povestitul acestei suferințe lui sau altora). Este foarte greu de ieșit dintr-un astfel de sistem. Dacă vrei o comparație bună, așa cum ție îți este greu să rupi relația cu el, deși ai dubii că va funcționa, așa și lui îi este să rupă relația pe care o are cu soția lui. Și la el este un sistem stabil. Soluția este să ieși. Durerea va dura, ca și la operație, câteva săptămâni sau luni după, dar pe termen lung va merita. Mă aștept să mă asociezi cu această veste proastă și să nu mă alegi pentru suport, dacă te hotărăști să o faci. Dar, desigur, m-aș bucura să lucrăm împreună. Oricum ar fi, îți urez succes!

  • alina spune:

    buna ziua!legat de relatia mea cu barbatul insurat la care mi-ati dat raspuns vreau sa va multumesc pentru sfaturile pe care mi le-ati dat, sincer dupa cum spuneati imi este foarte greu sa ies din aceasta relatie pentru ca iubesc foarte intens si sentimentele sunt impartasite.ceea ce vreau sa spun este ca dupa postarea sentimentelor si gandurilor mele catre dvs in speranta ca as putea lua o decizie, am purtat o discutie deschisa cu el azi noapte in care am fost deschisi la orice subiect, am inlaturat orice nelamurire, banuieli, temeri, ne-am dezvaluit trecutul unul altuia si dorintele de viitor.am dat cartile pe fata cine suntem cu adevarat,care sunt sentimentele noastre reale, visele si dorintele, indoielile, totul.ce pot sa afirm este ca am pus intrebari directe si ne-am raspuns la fel de direct, am mers in capatul ratiunii si inimii pentru a vedea exact ce vrem.concluzia este ca ne-am acordat un timp de 6 luni in care vom vedea rezultatele, iar in functie de asta voi putea lua o hotarare, stiu ca cu cat va trece timpul va fi mai greu sa pun capat daca nu apar schimbari pentru relatia noastra pe viitor.am investit totul in aceasta relatie, nu as vrea sa renunt inca, imi doresc sa vad daca se poate tine de promisiunile pe care mi le-a facut legat de noi.repet vrea sa fie cu mine pe viitor, avea temeri legate de noi pe care le-am lamurit deschis, ne-am comunicat si cele mai mici ganduri, defecte, mofturi, am hotarat sa o luam de la zero si sa comunicam de fiecare data cand simtim cea mai mica indoiala sau avem o anumita dorinta in ideea de a ne completa si ajuta reciproc, acasa sotiei ii sunt facute bagajele la cererea lui in urma unor discutii serioase, tot azi noapte mi s-a comunicat ca doamna nu da semne de schimbare si din cate o cunosc si eu e o chestiune mica de timp pana la rabufnirea ei.in momentul de fata numele meu a iesit de pe buzele ei, in acea discutie purtata intre ei nu mi-a fost mentionat numele , doar doleantele lor.am hotarat in aceasta perioada sa o luam treptat pentru a vedea daca am putea fi compatibili pe viitor, daca am putea trece peste micile probleme cotidiene, greutati ce ar aparea intre noi, tocmai in ideea sa incercam daca apar sa le rezolvam impreuna.relatia noastra a trecut prin foarte multe incercari, multe piedici si am razbit de fiecare data, dragostea noastra a crescut de fiecare data, ne-a intarit, cu fiecare zi care trece sentimentele si dorintele sunt tot mai intense.ne intalnim zilnic , de cateva ori pe saptamana merg cu el cate o zi si o noapte in cursa, fiind sofer, de cate ori iese din casa gaseste cate o portita sa ajunga la mine si pentru cateva minute, iar cand nu reusim comunicam prin telefon.acestea sunt sincerele mele sentimente si dorinte la momentul de fata, dar va cer totusi parerea sincera , chiar daca sfatul si parerea dvs sunt dure, dvs puteti vedea neavand implicate sentimente daca mergem spre bine sau nu si v-as ruga daca se poate sa revin de fiecre data cu detalii despre aceasta relatie pentru a ma putea sfatui cu dvs, in aceasta perioada .multumesc anticipat!alina

    • Sorin spune:

      Este grozav că ați stabilit un termen limită. Șase luni chiar este un termen rezonabil în care se pot întâmpla multe. Iar comunicarea dintre voi este, de asemenea, minunat că a fost detaliată și că ați aflat din timp lucruri unul despre celălalt și nu după ce făceați niște schimbări ireversibile. Din ce-mi spui se pare că dragostea dintre voi este chiar puternică. Mă bucur că te-a ajutat faptul că ți-ai expus povestea și m-aș bucura să te ajut și pe viitor. Toate cele bune!

  • Isabela spune:

    Buna ziua!.Am o mare problema.Inainte nu aveam acesta problema cu frica,dar acum s-a amplificat.Este o emisiune pe discovery “Fenomene Stranii” si am inceput sa o vizionez din vara lui 2010.Imi placea foarte mult.O urmaream de la ora 22:00 la 00:00..ma uitam si cu mama.Mentionez ca am 17 ani in momentul de fata.Intr-o seara,prin toamna,m-am uitat la emisiune,dar era un episod deja vizionat,dar cum imi placea enorm,m-am “reuitat”.Am ras cu mama etc si am adormit.La ora 3 noaptea,am inceput sa tip si sa am o senzatie de moarte.nu doresc nimanui aceasta senzatie.Mama si tata m-au linistit,am renuntat la emisiune,dar am inceput sa o vizionez din nou prin ianuarie.si mi s-a intamplat acelasi lucru..mentionez ca ma mai uit si la filme horror,dar nu ziua ma uit.ma uit noaptea,le gasesc mai tot timpul “prezente” pe Kanald.La emisiune nu m-am mai uitat,si nici la filme horror.In schimb,ieri m-am pus in pat,toata lumea dormea(tata si fratele meu de 12 ani).Mama era la servici.cand am tras patura pe mine,mi-am intors privirea spre bucatarie,unde era usa deschisa,si fiind doar tv-ul din camera mea aprins,era intuneric si se puneau vedea luminile de afara.Am avut o senzatie de frica,dar am adormit usor.Mentionez ca era ora 00:00.Cand a venit mama,pe la ora 2,am inceput sa tip fooarte tare.Sincer,nu pot descrie sentimentul pe care il simt.Cred ca cineva vine dupa mine din spatele camerei si vrea sa ma omoare,si vine un “el” peste mine si ma acapareaza.Simt ca traiesc ultimele secunde din viata.Plang pe moment,doar tata ma linisteste.Adorm,dar tot cu acea senzatie de frica.Ma invelesc pana in gat,ma cuibaresc intr-un coltisor al patului si incerc sa adorm,uitandu-ma in toatele partile.Mi-este foarte frica.Este subconstientul meu de vina?.Va rog frumos sa ma ajutati.Multumesc anticipat!.

    • Sorin spune:

      Bună, Isabela! Într-adevăr ai pus punctul pe i, când ai pus ultima întrebare. Ceva din inconștientul tău, într-adevăr, încearcă să iasă la suprafață. Și dacă încearcă atât de tare, este cel mai bine și cel mai sănătos să-i permiți. Nu știu ce este din ce mi-ai spus, dar îți recomand să afli. Emisiunea nu este cauza, oricum. Ea, cel mult, accelerează un proces care oricum era în desfășurare. De asemenea, nu îți recomand terapie/consiliere cognitiv-comportamentală. Cheia este nu să îți stăpânești această frică, ci să te împrietenești cu ea și să afli ce-ți cere. Cu riscul de a suna a publicitate, îți spun că sunt șanse minime să faci asta în absența unui terapeut. Prin urmare, îți sugerez să cauți ajutor profesionist. Cu cât mai repede, cu atât mai puțin de muncă va fi. Dacă vrei să lucrăm împreună, mi-ar face deosebită plăcere! Toate cele bune!

  • alina spune:

    buna ziua!am revenit sa-mi mai deschid sufletul cu ce a mai intervenit in viata mea in speranta ca voi lua ca si de celelalte dati cand am discutat cu dvs o decizie buna.decand am vorbit untima data si v-am spus ca am avut amandoi o dicutie cat mai deschisa si directa despre tot ce suntem fiecare, indoieli si alte chestiuni pentru a ne putea cunoaste mai bine.am avut pana in acest weekend o perioada foarte frumoasa petrecuta aproape tot timpul impreuna, am mers cu el prin tara.toate au fost perfecte pan la intoarcere cand m-am trezit cu fostul sot si mama lui facandu-mi fel si fel de reprosuri si acuzatii despre faptul ca de ce ies, dece las copii cu mama mea, ca nu am aceste drepturi ca ar trebui sa fiu numai si numai cu copii, ca nu am grija de ei, cum ca ma verifica amandoi unde sunt, ce fac si altele.s-a lasat cu un scandal urat iar de ieri sunt mereu amenintata si santajata ca voi fi data in judecata pentru a m-i se lua copiii.tot acest weekend m-am agitat si nu am stiut ce s-a fac, cu iubitul meu nu am putut comunica , el fiind acasa langa sotie, m-am simtit amenintata atat legat de copiii mei care sunt prioritari dar si relatia mea.abia aseara am reusit sa-i comunic cele intamplate , am vorbit ore intregi dar dupa ce am spus toate acestea am simtit o raceala in cuvintele lui legate de sentimente.mi-a spus ca sentimentele lui nu se schimba dar ar fi cazul sa aleg una din cauze care imi este prioritara sa lupt, nu pe doua fronturi ca nu voi reusi nimic, adica sa las iubirea mea si sentimentele pentru el deoparte si sa ma focalizez doar pe copii mei si ce ar trebui sa fac.el v-a fi cu mine doar de la departare, este lupta mea si nu poate interveni decat cu un sfat nimic mai mult,ma va astepta, ma intelege si nu vrea ca relatia mea cu el sa-mi puna in pericol copiii.problema este ca eu i-am explicat ca am nevoie de el langa mine si mi-a dat doar afirmatia ca “daca stau langa tine acum vei lua decizii gresite pentru copii tai, trebuie sa ma scoti din minte pentru a putea lua aceste decizii la rece”.in urma discutiilor despre trecutul fiecaruia mi-a dezvaluit care sunt concluziile pe care le-a tras despre mine, persoana mea:sunt femeia de care s-a indragostit nebuneste, cu care ar vrea un viitor impreuna dar analizandu-mi comportamentul meu din trecut mi-a spus ca sunt genul de om care abandoneaza, care cedeaza de frica,asta analizand anumite relatii din trecut, ii este frica de aceste abandonuri ale mele ,de acele momente din viata mea cand mi-a fost frica si nu am luat decizii corecte,am fost lasa si nu mi-am impus punctul de vedere, nu mi-am intarit caracterul, ii este frica pe viitor de acestea si vrea ca sa vada acum cand sunt pusa la grea incercare cata tarie de caractyer am ca sa ma impun inaintea tuturor pentru a lupta sa am langa mine ceea ce imi doresc, daca am puterea sa fac asta , curajul necesar pentru a razbi.este pentru mine si pentru el un test.analizandu-mi repet din nou trecutul nu stie daca voi lupta pan la capat sau voi abandona cand voi da de greu.mi-a spus ca va sta deoparte si va urmari evolutia sau declinul meu in ochii lui.in functie de astea isi v-a putea alunga temerile legate de mine sau s-i le va mari.eu voi lupta pentru copii mei in primul rand pentru mine, pentru linistea lor si a mea, in al doilea rand voi face asta si pentru el , pentru ca imi doresc in continuare un viitor cu el, analizandu-mi la fel greselile din trecut imi doresc la fel de mult ca el sa i-au atitudine in viata mea, in hotarari, sa nu mai repet greselile din trecut, ca trebuie sa demonstrez ca merit sa fiu mama , ca pot sa fiu o mama capabila si responsabila pentru puii mei, lucru ce si-l doreste si el in ideea ca pe viitor cand o sa fim impreuna si-ar dori cu mine un copil, de aceea el verifica cat de puternica sunt pentru ei pentru a vedea daca m-ar dori ca mama pentru ai lui.nu pot sa-l judec pentru ceea ce gandeste si simte, are dreptate ii multumesc ca este sincer cu mine si deschis sa-mi spuna ceea ce isi doreste de la mine.stiu ca daca ar vedea toate aceste dorinte ale lui indeplinindu-se cu persoana mea, caracterul meu evoluand spre bine, cu atat dragostea lui si dorinta de a ma avea si trai linistit langa mine vor fi mai mari mai intense, mai sigure.adevarul ca am inceput sa i-au initiativa legat de fostul sot, nu cedez presiunilor si santajului, o sa ma folosesc de toate armele pentru a-mi stii copii in siguranta si abia apoi imi voi lua inima mea inapoi in piept. stiu ca v-a fi o perioada lunga de timp cu judecatul prin instante, stiu ca este inca un hop care trebuie sa-l trecem, sper ca acestea sa ne intareasca mai mult relatia pe viitor.in alte circumstante stiu ca mi-ar fi fost alaturi direct dar fiind casatorit si casnicia lui sta doar in faptele sotiei care a primit ultimatumul, nu se poate implica.mi-a spus ca totul tine de doamna lui, de hotararea ei de a face schimbari, lucruri ce i-au fost comunicate, daca ar fi stiut ca sotia lui s-ar schimba definitiv nu ar fi dat nici o sansa relatiei noastre indiferent de sentimente, dar din durata casniciei cu ea, doamna a tot facut pasi spre schimbare, unu inainte doi inapoi, de aceea el nu mai face nimic decat asteapta ca ea sa i-a hotararea, la prima incercare de a da inapoi totul se termina intre ei.intradevar va dura o vreme dar am promis sa asteptam sa vedem ce va fi, el a facut tot pentru casnicie acum e randul sotiei daca e capabila sa faca ceva, de aceea timpul le va asterne pe toate, vom vedea la momentul potrivit incotr-o ne indreptam.momentan eu sunt prinsa in problema cu fostul sot, el va sta linistit sa urmareasca evolutia mea si a sotiei.in functie de noi va lua o hotarare definitiva, fie o lasa pe ea din cauza problemelor lor din casa, va reveni la mine definitiv pentru a ne intemeia acea familie ce am visat, fie daca amandoua gresim ne v-a abandona pe amandoua pe motiv ca nu prezentam siguranta de viitor.as dori sa-mi spuneti parerea dvs la ceea ce v-am scris, un mic sfat, un impuls sa merg mai departe mi-ar fi de mare ajutor.va multumesc pentru intelegere si rabdare.alina

    • Sorin spune:

      Bună ziua. Într-adevăr sunteți mamă, dar nu ați încetat să fiți femeie și nu ați încetat să fiți o ființă care are nevoie de atenție și iubire. O mamă este mult mai iubitoare cu puii ei, dacă și ea este iubită. O mamă îi va sprijini mai mult pe copiii ei dacă nu-i vede ca pe un obstacol în calea fericirii ei. Prin urmare vă recomand să aflați criteriile pentru care ați pierde custodia și să aveți grijă de dvs în aceste limite impuse de lege. Mă îndoiesc însă că statul la bunica se numește abandon. Apoi, bărbatul pe care îl iubiți vrea să fiți puternică. Puterea este o chestiune alunecoasă. Niciodată nu puteți fi puternică pentru a-i arăta altcuiva, pentru că asta se vrea de la dvs. Prin simplul fapt că dacă faci așa cum îți cere celălalt, atunci el are puterea (asupra ta). Dar, într-adevăr, puterea personală (puterea de a fi noi înșine, de a crede în deciziile noastre, de a nu avea nevoie să demonstrăm nimic) este întotdeauna un lucru minunat de dezvoltat. Pentru a afla mai multe, vă recomand articolul cu Asertivitatea. Pentru mai mult suport vă invit la cabinet sau pe chat la http://www.topexperti.ro. Vă urez toate cele bune!

  • alina spune:

    buna ziua!as dori sa va intreb si daca se poate sa ma ajutati cu un sfat sau o sugestie ce ar trebui si cu ar trebui sa fac!legat de relatia mea cu barbatul insurat , am avut cateva indoieli si nelamuriri pe care am incercat sa le comunic cu domnul.i-am spus cat se poate de sicer si direct ce ma framanta legat de noi si relatia de acasa.i-am zis ca vreau sa incerc sa nu ma mai gandesc la relatia de acasa sa nu ma mai gandesc la ce se mai intampla cu sotia lui, pentru ca stiu ca la momentul de fata ea incearca sa se schimbe, ceea ce inca nu stim pentru ca nu au trecut decat cateva zile de la asa zisa schimbare a ei daca acestea vin din sufletul ei, ca incepe sa se maturizeze sau face astea doar sa-i placa lui , face ceea ce si-ar dori el doar de fatada….stiu ca in timp daca acestea sunt false vor iesi mai devreme sau mai tarziu la iveala.de aceea mi-am acordat acest timp de testare , atunci cand se va putea sa fim doar noi doisa fiu doar acolo cu el si atat, iar cand nu e langa mine sa fiu linistita si sa nu ma gandesc la cealalta problema.am gresit cand am incecat sa fortez lucrurile in sensul ca atunci cand simteam ca sunt probleme la ei ma gandeam la viitorul nostru, aici am gresit enorm si am hotarat sa las lucrurile sa vina de la sine, daca v-a fi sa fim impreuna o familie, acestea vor veni atunci cand nu ne asteptam si nu ne gandim oare cum sa facem.incheierea casniciei lui v-a veni doar daca doamna nu persista in schimbare si repet face astea doar acum cand a simtit amenintarea casniciei, pentru ca vor veni si vremuri ok la ei si atunci se va vedea adevarata ei latura daca nu e sincera.nu neg imi doresc enorm sa fim pe viitor o familie asa cum am comunicat, dar vreau sa nu ma mai gandesc atat de mult la asta, ca imi fac rau mie, ganduri si indoieli ma framanta tot timpul…stiu ca ma iubeste, stiu ca este intr-o situatie grea, dar momentan nu vrem sa renuntam la setimentele ce ne leaga…vrem sa ne bucuram de fiecare clipa care este a noastra si sa lasam timpul sa decida….i-am spus ca am restabilit un termen pentru mine, nu i-am comunicat termenul pentru a nu incerca sa faca vreo schimbare doar cat tine acesta, iar cand se va incheia perioada de testare ii voi comunica direct ca s-a scurs timpul de a-si analiza sentimentele vizavi de ambele parti, ma refer la noi si la casnicia lui….. asta daca nu intervine schimbarea mai repede, fie in bine sau in rau pentru noi….aici voi lua atitudine legata de ceea ce voi simti la cel moment, voi fi directa si ii voi cere sa fie sincer cu mine si cu el….daca vrea sa fie cu mine sau sa ramana in casnicia lui din motivele pe care le v-a considera atunci , in functie de raspunsuri voi lua decizia corecta….fie ramanem si mergem pe un drum comun fara sa ne mai ascundem, fie imi aleg drumul meu in viata indiferent cat va dura suferinta mea la momentul respectiv…..o sa inchei eu aceasta relatie pentru ca daca pana atunci nu se fac schimbari sunt convinsa ca asta ar putea dura ani si sa nu ajungem nicaieri… o sa ies din acest triunghi amoros care pe cat de multa fericire mi-a adus pe atat de multa suferinta am patimit…..o sa-i comunic exact setimentele mele fata de el, fara sa-l mai las cumva la acel moment sa fiu manipulata de acestea, daca atunci consider ca-l iubesc la fel de mult ca acum sau mai mult o sa-i cer sa ma caute daca v-a dori un viitor cu mine doar atunci cand v-a fi liber si eu voi fi la momentul respectiv libera…de acolo daca se ajunge sa pornim daca va fi pe un drum comun….sunt constienta ca oricat ar fi de frumos nu pot duce o viata in secret, sunt si eu mama, femeie si am dorintele mele de la viata pe care vreau sa le fac fara a ma retine anumite situatii.cand i-am comunicat acestea a avut sentimentul ca eu vreau sa rupem momentan aceasta relatie, lucru ce inca nu il fac, mai raman un timp chiar daca v-a fi greu….ma voi gandi la viitor dar la viitorul copiilor mei in primul rand, viitorul cu el o sa-l analizez la un moment dat, acum o sa-mi traiesc clipa ca si cum ar fi ultima….va rog din nou sa-mi spuneti parerea dvs sicera la ceea ce am relatat, la setimentele ce le simt, m-au ajutat de fiecare data raspunsurile dvs, am inceput sa am mai multa incredere in mine, sa spun lucrurilor pe nume, ce astept eu de la viata si ce vreau sa fac pe viitor.de fiecare data cand ma ajutati sa-mi clarific sentimentele i-au deciziile mult mai corect, sunt mult mai mult analizate…..va multumesc inca o data…..o zi buna va doresc!….in speranta ca voi mai putea cere sfatul dvs….alina

    • Sorin spune:

      Bună ziua! Înțeleg că sunteți pe o cale clară, că aveți termene și că vă centrați mai mult pe nevoile dvs și nu vă mai implicați în viața lor. Altfel spus, dvs știți ce vă doriți, știți în cât timp și nu vă mai interesează cum face el să se conformeze. Dacă o va face, veți fi cu el, dacă nu, vă veți da posibilitatea să fiți fericită cu altcineva. Mi se pare grozav că sunteți mai pregătită să nu-l mai așteptați de la un anumit moment dat, pentru că altfel erau șanse mari să trăiți în așteptare toată viața, dacă el nu se hotăra. Mult succes și aș prefera să continuăm discuția pe chat, pe site-ul http://www.topexperti.ro. Toate cele bune!

  • alina spune:

    buna ziua!as dori sa-mispuneti cum se face inscrierea pe chat si care sunt costurile!va multumesc anticipat!alina

    • Sorin spune:

      Bună ziua! Pentru a vă face cont pe topexperti.ro, apăsați pe butonul din dreapta sus „Înregistrează-te”. Este accesibil de pe orice pagină. Iar prețurile sunt în funcție de câte minute cumpărați. Aceste informații le găsiți la „pachete conversații”. Toate cele bune!

  • alina spune:

    buna ziua!sincer nu mai stiu cum sa-l fac sa isi analizeze detaliat sentimentele, ceea ce vrea si sa poata lua o decizie ferma?

    imi spune ca ma iubeste, ca vrea sa pastreze aceasta relatie cu mine, vrea sa ma faca fericita,dar totusi i-am comunicat ca nu sunt fericita pe deplin…i-am cerut sa ia initiativa cu cealalta femeie din viata lui, cu care sustine ca nu merg lucrurile,imi spune ca vrea un viitor cu mine dar nu este suficient de sigur…

    el ia in calcul si faptul ca de cate ori am incercat noi sa fim fericiti tot timpul au intervenit altii sau cate ceva ce au dus la spulberarea sperantelor…am senzatia ca se gandeste prea mult ca toate acestea se intampla pentru faptul ca noi nu ar trebui sa fim impreuna….

    am inteles ca el in momentul de fata merge pe drumul lui dar in acelasi timp mergem paralel cu el amandoua si nu stie ce ar face , in ce directie s-ar duce daca ajunge la acea bifurcare de drumuri si va trebui sa o i-a intr-o directie….adevarul ca timpul trece si el inca nu face nimic pentru a se hotari, daca l-am intrebat ce ar trebui sa se intample ca sa-l motiveze sa i-a o decizie imi spunea ca nu stie inca, ca pur si simplu cand va simti asta v-a lua atitudine intr-o directie….dar simt ca se cam complace in situatia data, nu ar vrea sa i-a nici o decizie ci sa lase lucrurile sa vina de la sine…sincer l-as impulsiona dar nu stiu cum ,pentru ca il iubesc si nu as vrea sa-l pierd….

    nu stiu ce ar trebui sa fac sa-l indrept spre mine sau macar sa i-a o decizie chiar daca nu v-a fi in avantajul meu, nu mai pot continua in acest mod,simt ca ma prabusesc si nu imi mai gasesc drumul in viata……candva imi spunea ca daca ar fi sa aleaga intre noi m-ar alege pe mine,imi spunea ca vrea un viitor cu mine, dar acum simt ca nu mai este sigur si nu inteleg de ce pentru ca eu nu m-am schimbat ci doar il iubesc mai mult, nu l-am fortat niciodata sa se hotarasca,dar acum nu mai pot, vreau sa-l determin sa se hotarasca…va rog ajutati-ma cu un sfat, sincer nu stiu cum sa procedez…va multumesc..astept parerea si sfatul dvs.alina

    • Sorin spune:

      Bună ziua! Important este să nu uitați de termenul pe care vi l-ați propus. Notați-vă pe calendar acea dată și țineți-vă de ea. Nu o schimbați. În ce privește a-l ajuta să ia o decizie, alte persoane sunt responsabile de propria lor viață. Îi putem invita, chiar presa, să facă ce vrem noi (să ia o decizie, în cazul de față), dar nu le putem controla viața. Însă și noi putem să luăm deciziile noastre. Problema cu astfel de relații (și nu numai) este că, pe măsură ce trece timpul, devin mai împământenite. Decizia va fi din ce în ce mai greu de luat și pentru el și pentru dvs cu trecerea timpului. A aștepta momentul potrivit este o durere inutilă. Cu cât aștepți momentul cu atât începi să te obișnuiești cu așteptatul. Decizia trebuie luată acum! ACUM ESTE MOMENTUL POTRIVIT! Și nu vă fie frică de pierderi, pentru că sunt inevitabile. Oricum ar fi pierdeți ceva și oricum ar fi câștigați ceva. După ce faceți doliul ruperii relației (care va fi cu atât mai lung, cu cât timpul investit este mai mare și, deci, ranchiuna mai mare) vă puteți întoarce la viață. Este normal să aveți fluctuații de dor și senzația că ați trecut peste, dar cu timpul, cea de „trecut peste” va domina. Toate cele bune.

  • ramona spune:

    Buna ziua! Am o problema in dragoste daca se poate spune asa.Acum 9 luni am intalnit un baiat…zic eu baiatul visurilor mele.Pentru mine el este totul si fac orice pentru ca lui sa ii fie bine.problema este ca, de la un timp se poarte foarte diferit nu mai este acelasi baiat tandru care era acum cateva luni.Nu stiu care este problema pentru ca, stiu sigur ca pe altcineva nu are.Intrebarea mea este ce sa fac si cum sa reactionez la reactiile lui fata de mine.Multumesc mult!

    • Sorin spune:

      Bună ziua! Dacă vă confruntați și vă depășiți frica de singurătate, veți avea răspunsuri la toate aceste întrebări. Cheia este nu cum să-l cuceriți pe el mai mult, ci cum să vă faceți pe dvs mai fericită, cum să obțineți mai mult de la viață și din relațiile pe care le aveți. Și atunci veți oferi celorlalți din plinul dvs pe gratis și nu pentru ca ceilalți să vă iubească în schimbul a ce le oferiți. Dacă, însă, frica de singurătate este prea mare și decideți să vă sacrificați libertatea de dragul iubirii, încercați să faceți acele schimbări pe care le doriți și dvs și el și vedeți cum stau lucrurile în continuare. Nu faceți schimbări pe care să le regretați, schimbări pe care să le folosiți să-i scoateți ochii că „uite ce-am făcut pentru tine!”. Pentru că nu vreți o relație din datorie și milă, ci una din iubire. Faceți schimbări în urma cărora să vă iubiți și dvs mai mult, nu numai el să vă iubească. Și nu vă temeți atât de mult de despărțire! Iubire există! Cu siguranță vă veți întâlni iarăși cu ea! Toate cele bune!

  • alina spune:

    buna ziua!problema este ca am incercat ruperea acestei relatii,am ajuns pana in situatia in care nu mai puteam indura atata suferinta, nu mai reuseam sa fac nici cele mai simple lucruri…dar atunci cand am ajuns la concluzia ca nu mai pot asa si eram hotarata sa inchid acest capitol , cand ii comunicasem ca nu mai merge asa , ca ies din acest triunghi pentru ca simteam ca s-a schimbat comportamentul lui, s-a racit fata de mine……soarta a facut sa se intample niste lucruri care m-au tras inapoi in asteptare…..in primul rand suspectez o sarcina si trebuie sa mai astept putin sa verific aceasta, inca este devreme sa ma pronunt, iar daca se confirma banuielile mele nu stiu inca cum sa reactionez, ce ar trebui sa fac in continuare, ma refer la faptul ca nu stiu daca sa ii comunic imediat sau sa astept, nu as vrea sa-i influentez decizia sau sa il grabesc sa faca pasul spre mine din obligatie ca mai tarziu s-ar ajunge la repros..este ultimul lucru ce l-as dori, iar despre bebe daca va exista sunt impotriva avortului, candva imi spunea ca daca se intampla va dori sa stie dar stiu ca acestea l-ar face sa i-a hotarari diferite de ceea ce ne-am fi dorit in alte circumstante, el isi dorea sa avem o familie si copii dar doar atunci cand o sa fim doi oameni liberi sa facem lucrurile asa cum ar fi fost normal,legal……….iar a doua problema care m-a adus din nou de unde plecasem, inapoi la durere sufleteasca si neliniste este ca de curand domnul mi-a comunicat ca a cerut divortul pe motiv ca nu se mai poate continua in situatia data acasa, de aceea el a fost mai distant cu mine, se retrasese putin in problemele de acasa pentru a putea sa le analizeze si sa i-a o hotarare,iar daca as fi fost mereu prezenta in ganduri si fizic nu ar fi putut face toate astea, l-as fi influentat, iar el nu vrea sa aiba vreo urma de indoiala si regret in decizie, a dorit ca aceadta sa vina de la sine, din faptul ca s-a saturat si vrea altceva….sincer acum sunt intr-o situatie in care simt ca imi pierd mintile,nu stiu ce sa fac,timpul se scurge asa de incet , mor de neliniste si de durere in acelasi timp, nimic nu imi reuseste, cat despre un posibil bb ,viata mea ar lua o intorsatura radicala, as avea alta preocupare pe viitor dar nu as putea sa nu ma gandesc ca desi s-a declarat divortul, poate exista sansa ca acesta sa se prelungeasca in continuare mai mult decat ar trebui sau chiar sa se inceteze actiunea lui, de asemenea si in cazul lui lucrurile pot lua alta intorsatura, ceea ce pe mine in momentul de fata nu ma avantajeaza cu nimic……sfatul dvs m-a ajutat de fiecare data sa vad astfel lucrurile, sa pot face ceva pentru mine, de aceea va cer din nou ajutorul…..in speranta ca o sa ma indrept spre drumul bun cu ajutorul dvs va las si va doresc toate cele bune!…alina

    • Sorin spune:

      Bună ziua. Bebele este, într-adevăr, o chestiune delicată. Vă recomand, însă, să-l faceți doar dacă vi-l doriți, nu din principiu. Gândiți-vă că dacă rămâneți cu bebelușul și nu și cu tatăl lui, acel copil nu va fi născut (nu conceput) din dragoste, ci impus. Fără să vreți și, probabil, fără să vă dați seama, nu vă veți purta foarte drăgăstos cu el (cine poate iubi o povară?). Știu că poate sună nerealist, întrucât se spune că „o mamă își iubește întotdeauna copilul”, dar testarea realității ne-a făcut pe noi psihologii să ajungem la concluzia că un copil simte când nu a fost dorit și suferă toată viața din acest motiv. Iar mama, la rândul ei, trebuie să se prefacă toată viață, mai ales față de ea însăși, că iubește acest copil impus. Prin urmare, având în vedere că aveți doi copii deja, cred că acest copil va face viața mai dificilă pentru toată lumea. Lucrurile se pot schimba, dacă tatăl copilului rămâne, desigur. În ce privește relația, înțeleg că divorțul s-a întâmplat și, cu toate astea, nu sunteți foarte încântată. Știu că era ceea ce vă doreați. Nu vă lăsați copleșită de detalii. Bucurați-vă că sunteți pe drum; aveți acest drept! Dacă este nevoie, puneți-vă un nou termen pentru decizia pe care o are de luat, comunicați-i-l și apoi lăsați lucrurile să se întâmple! Dacă el spune că nu vrea să se grăbească sau să fie grăbit, aceasta este o decizie în sine. După cum spunea, nu schimbați termenele. Nu mai încercați să-i ghiciți gândurile și să-l impresionați. Aveți grijă de nevoile dvs. Suferința apare când nu avem puterea. Așa că centrați-vă pe aspectele vieții pe care le controlați, iar la celelalte vă puteți extinde controlul prin termene limită. Toate cele bune!

  • alina spune:

    buna ziua din nou!legat de suspectul de sarcina inca sunt tot in stand bye, iar legat de termenul propus de mine l-am modificat pentru ca nu mai pot continua asa, eu de curand i-am comunicat ca sunt in acel stadiu in care vreau mai mult de la el, nu mai vreau sa-l impart cu nimeni, i-am comunicat toate ofurile cu bune si rele si sa caute in asa masura sa-si analizeze ceea ce vrea exact intr-un interval de o luna, i-am spus ca la momentul acesta pe mine nu ma mai ajuta cu nimic cuvintele ai rabdare, mai asteapta….ce sa tot astept la o adica , a avut atatea ocazii in care imi spunea ca nu mai poate asa si ca va divorta,iar apoi intervenea cate ceva ce il facea sa dea inapoi….nu inteleg de ce imi spune asemenea lucruri, stiind ca apoi se intoarce si imi face rau,ba mai mult de curand a facut din nou aceste afirmatii si de 2 zile a venit sotia lui la mine cu un test de sarcina ,asigurandu-se ca voi fi prima care voi afla vestea….am simtit ca inebunesc sincer, dar totodata incep sa imi conturez in capsorul meu acele cuvinte in care sa-i comunic ca de data asta chiar pun punct eu, ce ar mai trebui sa astept acum cand am primit o veste care m-a doborat la pamant,sa mai caute motive sa stea acasa ca una, ba alta….nu mai merge asa….i-am comunicat de gestul sotiei, nu parea deloc surprins,era incantat mai exact, iar cu un tupeu extraordinar mi-a cerut sa nu-l parasesc inca, sa mai raman langa el….cum as mai putea eu sa stau , chiar nu vede cat de mult sufar?……chiar vreau sa imi gasesc curajul necesar sa pun punct acestei mascarade ca nu duce nicaieri,adevarul ca daca ma iubea asa cum il iubesc eu facea ceva de mult pentru noi nu se complacea in situatia asta…..va multumesc ca imi ascultati ofurile, va doresc toate cele bune!cu mult respect alina

    • Sorin spune:

      Bună ziua! Curajul de a rupe relația este deja la dvs. Asumați-vi-l! Nu poate să nu doară, pentru asta vă recomand articolul „Cum facem față durerii psihologice!” Știu că vă gândiți dacă aceasta este decizia cea mai bună și ați vrea o confirmare, așa că vă spun: nu există decizii greșite!!! Există doar moduri de viață mai dureroase și unele mai puțin dureroase. Există calea martirului care suferă acum sperând la un paradis îndepărtat sau calea luptătorului care trece acum prin durere pentru a se elibera de lanțurile și dictatura speranței. Și mai există calea „războinicului pașnic”, să zicem, care nu mai luptă cu viața, doar dansează cu ea. Dar este nevoie de multă practică pentru a ajunge aici. Mult succes!

  • alina spune:

    buna!am revenit dupa un timp indelungat in care am incercat din rasputeri sa merg inainte , sa-mi ordonez viata dar sunt intr-un stadiu as putea spune in care sunt mereu agitata ,nervoasa, fara chef de viata si nu reusesc sa-mi croiesc un drum inainte….au trecut 4 saptamani de cand am interupt relatia mea cu barbatul pe care il iubesc si acum enorm, i-am comunicat ca situatia noastra nu mai poate continua asa, sufar enorm vreau acea pauza in care sa-si ordoneze el visele si ateptarile de la viata, de la amandoua, asa nu mergem nicaieri niciunul, am incercat in aceasta perioada sa-mi tin cat mai ocupat timpul, m-am apucat de renovat toata casa in asa mod ca seara sa cad obosita pe perna si sa nu mai am timp sa ma gandesc la nimic….uneori am reusit ,alteori nu, dar a trecut timpul , m-a mai sunat sa vada cum sunt,i-am repetat sa-si rezolve problemele acasa si sa ma lase sa ma linistesc ca nu imi este bine deloc, a inteles si nu prea, dar problema este ca eu nu ma pot linisti atata timp cat doamna lui nu ma lasa in pace, face in asa masura incat sa ma urmareasca mereu, sa ma acuze, sa ma ameninte, imi trimite mereu mesaje cum ii este , mereu imi scrie genul acela de mesaje in care sa ma faca sa ma simt murdara, sa ma rascoleasca sentimental,adevarul ca nu ma simt murdara deloc pentru sentimentele mele,sunt curate si sincere si in acelasi timp reuseste sa ma faca sa sufar, ma doare fiecare cuvintel scris,pentru ca aceste sentimente au fost si sunt foarte puternice si nu dispar peste noapte,mi-as dori sa dispara asa cum au aparut dar nu se poate,asa nu as mai suferi atat…..tot ce pot spune este ca imi este greu, stiam ca va fi asa ,dar nu ma asteptam ca ea sa nu ma lasa in pace,sincer este acolo cu ea, face tot posibilul sa ii fie bine si ei lui si ea ca sa nu se certe cu el da in mine, se leaga de viata mea,efectiv nu mai pot merge mai departe, sentimentele si suferinta ma cam tin in loc , i-am comunicat si ei ca vreau sa fiu lasata in pace, sa-mi vad de viata mea, dar vad ca nu sunt inteleasa…./.chiar nu stiu ce sa mai fac sa-mi gasesc linistea….am nevoie de sfatul si parerea ta sincera ce as mai putea face, vreau sa-mi fie si mie bine si nu mai stiu cum sa procedez….primesc doar jigniri,acuzatii, toata lumea mi-a intors spatele, nu mai am pe nimeni cu cine sa vorbesc, unde sa merg sa mai imi treaca timpul, sunt mereu singura cu gandurile si suferinta mea si nimic nu mai fac cum trebuie,de aceea va cer din toata inima un sfat , o indrumare sincera, vreau sa vad acea luminita inspre care sa ma indrept….iti multumesc pentru sprijinul acordat…toate cele bune!!alina

    • Sorin spune:

      Bună! Mă bucur să aflu că ai făcut acest pas de a te muta de pe acest drum înfundat. Durere există desigur; așa se întâmplă cu separările, cu schimbările. Îți recomand articolul „Cum faci față durerii psihologice?”. Ideea este că fuga de aceste gânduri nu le rezolvă, doar le amână. Ideal ar fi să lași durerea să iasă la suprafață, treptat, în ritmul în care îi faci față. Fără să ți-o accentuezi prin gânduri și fără să spui „gata, am simțit-o, s-a terminat! nu mai am!”. Las-o să fie cât este și când este și doar orientează-ți atenția către senzația fizică. Durerea este inevitabilă, dar pe măsură ce o lași să vină, va trece. A o ține la ușă înseamnă a o bloca și, deci, a o căra cu tine. În ce o privește pe soția lui, încearcă doar să blochezi canalele de comunicare. Din câte știu poți bloca un anumit număr de telefon. Dacă nu, doar închide-i sau șterge-i mesajele fără să le citești. Dacă îți transmite prin cineva, spune-i acelei persoane să nu-ți mai transmită mesaje de la ea. Dacă te abordează direct, fii agresivă și impune-ți granițele. Nu-i ești datoare cu nimic, nu ești de vină cu nimic și nu ai de ce să accepți judecata ei. Nu-ți este superioară în niciun fel, nu ai de ce să explici nimic sau să-ți ceri scuze. Îți recomand articolul „Dominarea în relații”. În continuare, mai acordă-ți niște timp în a-ți face doliul pentru această despărțire și apoi pregătește-te să cunoști pe altcineva. Trăiește-ți durerea și las-o să treacă pentru a face loc și fericirii. Ai întârziat-o destul! Toate bune!

  • Emilia spune:

    Buna ziua,
    Am gasit acest site, am citit un pic despre problemele celor care v-au mai scris ca si mine si…m-am gandit sa va cer si eu o parere.
    Am 31 ani, sunt casatorita de 2 ani cu cineva care are 33 ani. Sotul meu, ca si mine dealtfel, este bolnav de epilepsie. Situatia mea e una mai buna deocamdata, insa a lui…are o forma rezistenta la tratamentul medicamentos. Starea lui s-a agravat treptat pana acum o saptamana, cand poate si din cauza unui antidepresiv sau gratie rugaciunilor insistente ale celor carora ne pasa de el, s-a schimbat in bine. Acest ,,bine” il face sa isi doreasca sa recupereze tot ceea ce de 1 an nu a mai putut face. Acum isi doreste foarte mult sa se intreaca pe sine si…viata pentru el a capatat un alt ritm, ritm care pe mine…ma cam depaseste. Il iubesc foarte mult, insa nu mai stiu cum sa lupt pentru relatia noastra. Familia lui ma considera vinovata pentru inrautatirea starii lui, neintelegand ritmul sinuos in care aceasta boala evolueaza. Are in plus si o atrofie hipocampica bilaterala si pierderi severe de memorie. Momentul cand s-a produs aceasta schimbare in bine a lui coincide cu decizia alor lui de a-l duce la un bioenergoterapeut. Incepuse sa se simta din ce in ce mai bine inca inainte cu vreo 3-4 zile inainte sa-l duca la acest domn, dar…si el si familia lui spun ca este meritul acestui om.
    Una peste alta…acum, cand nu conteaza din ce motiv ii e mai bine, eu nu mai simt ca mai am incredere in aceasta relatie. Au contribuit la asta intrigile si rautatile mamei lui care a facut si face tot posibilul sa ne desparta.
    Simt ca nu-l mai cunosc, simt ca nu mai am puterea de a avea grija de el asa cum are nevoie, simt ca poate acum, cand nu e inca prea tarziu, ar trebui sa iau decizia de a ne desparti.
    Nu stiu daca asta l-ar distruge(Dumnezeu stie!), ma simt vinovata ca macar ma gandesc la asta…
    L-am iubit din prima secunda cand m-a imbratisat…am simtit ca exact acolo, la pieptul lui, imi e locul. Nu am mai intalnit niciodata un om atat de cald, atat de firav, atat de sufletist…si am crezut si sperat ca voi fi suficient de puternica sa ii insuflu si lui puterea mea, cu ajutorul lui Dumnezeu.
    Acum, trec prin niste stari ingrozitoare: nu mai am incredere in mine, simt ca a devenit o relatie in care nu mai merita sa investesc, mai ales ca, imediat ce si-a mai revenit, s-a apropiat din ce in ce mai mult de mama si sora lui,persoanele care nu urmaresc decat sa il ia inapoi la ele, ca sa-i poata ,,smulge” pensia de handicap. Sunt de o josnicie inimaginabila, insa el, dupa cat de mult am fost alaturi de el, le vrea tot pe ele. Mi-am vandut masina, mai am sa ma vand pe mine pentru a il ajuta sa se faca bine…insa, din ce vad eu…este un fel de boala care are o evolutie absolut imprevizibila.
    Ma simt tradata, nu mai stiu cine sunt, ce vreau…ce simt cu adevarat… Nu stiu de ce nu mai imi doresc sa lupt pentru relatia noastra.
    …………….
    Stiti ce… am impresia ca problema mea e ca analizez mult prea mult totul si ca ar trebui sa nu ma mai simt vinovata pentru toate nedreptatile si suferintele oamenilor din jurul meu,nu? Ar cam trebui sa incep sa imi pese mai mult de ceea ce imi doresc pentru mine, sa fac o introspectie si sa incerc sa ma impac cu mine insami.
    Nu cred ca ar trebui sa imi mai proiectez cum ar trebui sa arate si sa fie lumea, ci, pur si simplu sa aleg din tot ce imi face bine, sa aleg lucrurile simple, sa ma bucur mai mult de viata mea si a ceea ce este in jurul meu.
    Doar ca…uneori ma pierd si…ma simt singura!

    • Sorin spune:

      Bună ziua.
      :) mă bucur să observ la ce concluzie ați ajuns. Într-adevăr, grija de sine este foarte importantă. Desigur, nu este ok să rănim (intenționat) alți oameni, nu este ok să le producem durere, dar dacă alți oameni suferă că nu sunt cu noi, această suferință ține de ei și nu de noi. De noi ține intenția de a-i răni. În cazul dvs, înțeleg că vreți să fiți mai fericită și nu că vreți să pedepsiți pe cineva, prin urmare… urmați-vă drumul. Dacă soțul este atât de prins de familia de origine și nu puteți pune granițe între relația dvs și sora și mama lui, într-adevăr nu prea aveți ce face decât să puneți granițe între dvs și soțul dvs. Aceste granițe pot fi despărțirea sau doar clarificarea rolurilor fiecăruia, astfel încât dvs să nu vă mai sacrificați, să nu mai regretați ceea ce faceți. Să nu mai încercați să-l faceți dator. Dacă îi faceți un cadou (de exemplu ați vândut mașina pentru tratamentul lui), faceți-l și gata sau nu-l faceți deloc. Înțeleg că gândirea obișnuită este „păi cum să-l las să moară sau cum să-l las să sufere?” și apoi „după ce i-am dat, el nici nu este recunoscător!”. Dar asta este sursă de durere. Dacă nu puteți să-l lăsați să sufere, asumați-vă asta. V-ați vândut mașina nu pentru a-i face lui un bine, ci dvs, pentru că dvs nu puteați să-l lăsați să moară. Înțelegeți ce zic? Nu vă acuz de ceva, ci doar vă încurajez să vă asumați gesturile pe care le faceți și să nu le regretați.
      În privința singurătății, este un subiect lung și complex. Vă recomand „Fără Granițe” de Ken Wilber sau „Puterea Prezentului” de Eckhart Tolle. Toate cele bune!

  • madalina spune:

    Vreau sa va scriu ce ma macina.De un an de zile am o relatie la distanta cu iubitul meu.Cand vorbim pe net simt ca il iubesc nespus,dar gandul ca se intoarce acasa nu ma face fericita,nu ma pot vedea cu el.Am avut o perioada in care nu ieseam din casa,stateam si vorbeam cu el,nu relationam,era strestaa cu examenele.Nu mai simt ca sunt eu,vesnic sunt obosita.Nu ma mai recunosc in oglinda.Ma simt straina de toata lumea,de mine.Ma simt mai bine doar cand vorbesc pe internet.Am fost diagnosticata cu tulburare de adaptare si urmez tratament medicamentos.Vreau sa redevin cum eram sa pot sa fiu fericita cu prietenul meu care se intaorce curand si care ma iubeste enrom.Calculatorul m-a facut sa ma simt asa?

    • Sorin spune:

      Bună ziua. Dacă aveți dificultăți în a vă face prieteni direct (adică nu pe internet), dacă nu știți cum să vă purtați într-o relație față în față, mă îndoiesc că există medicamente care să vă facă sociabilă sau adaptată. Acest bobârnac este pentru doctorii care v-au dat medicamentele, nu pentru dvs. Nu știu dacă ați mai avut sau nu astfel de frici în alte relații, nu știu mai nimic despre trecutul dvs, așa că nu știu cât de precis este ceea ce vă spun, dar cred că aveți puțină experiență cu relații și vă este frică să nu o pierdeți pe aceasta, atunci când vă veți afla față în față. În realitate sunt șanse mai mari ca relația să meargă decât să se rupă. Sunt șanse, de asemenea, ca și prietenul dvs să aibă puțin trac și să-i fie frică să nu piardă relația. Încercați s-o luați ușor. Vorbiții-i despre frica dvs, despre cât de mult țineți la el și cereți-i puțin timp să vă adaptați la noua situație (asta în care el se află lângă dvs). Vă recomand articolul cu „desensibilizarea sistematică de fobie socială” și „cum faci față durerii psihologice” pentru că se aplică și la emoții. Iar calculatorul nu este de vină! Dificultatea de relaționare exista oricum. Calculatorul v-a ajutat să aveți această relație, pentru că a făcut socializarea mai ușoară. A fost eficient și și-a făcut treaba până acum. Dar acum începe o nouă perioadă din viața dvs! Este vremea să vă expuneți, pentru că plăcerea unei atingeri nu poate fi egalată de niciun filmuleț :) Mult succes!

  • Mihaela spune:

    Am o relatie de 3 ani de zile si ca in fiecare cuplu exista mai mult sau mai putin certuri. De 1 an de zile in relatia mea nu toate merg bine. Am fost inselata de mai multe ori in tot acest timp iar increderea mea s-a micsorat odata cu trecerea timpului.Am iertat de fiecare data dar am ramas cu aceeasi impresie si anume ca ma inseala mereu. In tot acest timp ne-am facut planuri sa ne mutam impreuna eu fiind la facultate in alt oras si ne vedem odata pe saptamana, dar nu inca nu s-a intamplat acest lucru. Acum fiind in vacanta am fi avut sansa sa stam mai mult timp impreuna dar am descoperit contrariul. De 2 luni de zile ne-am indepartat din ce in ce mai mult sub pretextul ca el are foarte mult de lucru si nu are timp.Am ajuns sa ne vedem odata la 2 saptamani.Nici sexul nu ne mai apropie. Am discutat cu el de foarte multe ori toate aceste probleme dar imi spune ca “nu are chef de discutii dastea” sau pur si simplu nu ma ia in seama. Nu stiu ce sa mai fac.Imi este foarte greu sa renunt la el pentru ca il iubesc enorm.El mi-a spus sa apelez la un psiholog pentru ca sunt foarte depresiva!Spune acest lucru deoarece mereu ii reprosez ca nu are timp de noi.Plus ca de multe ori prin felul cum imi vorbeste ma duce cu gandul ca o face din cauza ca are cui sa ii vorbeasca frumos. Daca el nu are buna vointa sa cadem de comun acord sa rezolvam cumva situatia ce pot sa fac? Mi-a spus ca sa il accept asa cum este.Ca el nu ma inseala.Si sa-l inteleg ca are multa treaba. De 2 luni eu nu mai sunt om,Zi de zi ma gandesc la acelasi lucru, e ca un cosmar care nu se mai termina. E un stres pentru mine ca de cate ori il stiu plecat ma gandesc ca e cu fata cu care ma si inselat. Daca nu asi avea mici dovezi ca inca e cu ea nu m-as mai gandi, dar stiu cu siguranta ca inca e cu ea.Credeti ca ar fi bine sa vorbesc cu ea si sa-mi spuna exact ce este intre ei? Sau sa am incredere in ceea ce spune el? Eu sunt o fire foarte sensibila si pun la suflet ori ce vorba, ma consum si imi fac singura mult rau.la fiecar cearta cu el intru intr-o stare de tensiune si teama de a nu il pierde si intru intr-un fel in depresie. Imi doresc sa ma schimb, sa fiu altfel, sa pot sa ii dau macar impresia de libertate, poate va fi mai bine! Sunt foarte confuza si nu stiu in ce directie sa o iau! Am apelat la dumneavoastra doar pentru ca un psiholog vede lucrurile mult mai clar decat o poate vedea prietena mea, sau mama mea!

    • Sorin spune:

      Totul pe această lume se naște, trăiește o perioadă și apoi moare. Uneori o viață poate fi prelungită, alteori nu. Este posibil ca această relație să-și fi trăit zilele bune și să se pregătească de apus. Nu vă faceți griji, un nou răsărit se află la orizont, totul este să nu vă închideți în casă (adică în sine) și să îndrăzniți să mergeți iarăși pe stradă, să vă expuneți din nou. Citiți „cine suntem noi” și veți vedea că ceea ce ni se întâmplă, nu este ceea ce suntem. Nu suntem afectați decât de ceea ce alegem să fim afectați. Citiți „corpul durere” și veți afla că durerea pe care o simțiți este o înregistrare din trecut de care v-ați atașat. Nu este o realitate, nu este necesară, nu contribuie la evoluția dvs. Bucurați-vă de ce ați avut și pregătiți-vă pentru o nouă aventură.

  • alina spune:

    buna!nu am mai scris de mult am incercat in acest timp sa-mi acord mai mult timp mie si copiilor mei si sa incerc sa uit atacurile doamnei….ea a continuat sa ma jigneasca , timp in care recent am sunat pe sotul ei incercand sa-i explic sa gaseasca o cale de a-si potoli sotia din jigniri……dar desi au comunicat ea nu a incetat si am ascultat sfatul dvs de a merge si a purta o discutie toti trei…….i-am explicat sentimentele mele , de ce am facut ceea ce am facut, fiecare am pus intrebari si am raspuns…..concluzia a fost ca domnul a mintit-o in continuare , in prezenta mea a tratat-o urat, iar dupa plecarea mea am aflat ca m-a denigrat pe mine, pentru a-l ierta…….a mai spus ca nu vom stii niciodata amandoua daca ne-a iubit ci doar a afirmat ca de unde stim noi ca nu ne-a iubit pe amandoua…..mai stiu ca ea a plecat de acasa si indiferent de sentimentele mele am rugat-o sa se intoarca ca locul ei este langa sotul ei……intr-un final mi-a dat de inteles ca el are dreptate si eu mint, ca va avea mult de lucru pentru a-l ierta…partea buna momentan este ca nu m-a mai deranjat si nici nu m-a mai jignit pana acum…sunt deja 3 zile de atunci…..nici el nu a sunat , m-am gandit la un posibil telefon ca sa-mi reproseze ceva sau cealalta varianta., dar totusi sunt foarte sigura ca nu ar suna in nici un caz si de frica ca eu si sotia lui am mai vorbi si ca nu cumva sa nu-i mai puste minciunile….din nefericire doamna lui si-a dat seama de anumite lucruri …cum ca ar mai avea inca sentimente pentru mine …din faptul ca daca as fi fost asa cum ii zicea ei o persoana rea care a vrut sa-i distruga familia, mi-ar fi spus atunci in fata ca vrea sa-mi vad de viata mea , sa uit cea a fost, sa nu mai deranjez, ca a fost doar o aventura,…ar fi facut asta in fata ei ca sa-i demonstreze ca pe ea o vrea si o iubeste si nu pe la spate dupa plecarea mea……dar a facut exact opusul, pe mine nu m-a jignit in prezenta ei, ci doar pe ea, mi-a raspuns frumos la afirmatii si intrebari , ei ii raspundea raspicat si o jignea……nici nu mai stiu ce sa cred….ba mai mult dupa discutia asta m-am trezit cu un telefon de la mama ei in care m-a jignit, m-a acuzat in fel si chip, ca apoi sa-mi zica ca se tine de un post in care eu sa platesc pentru ceea ce am facut, mi-a spus-o clar ca imi doreste raul si m-am intrebat ce fel de om ai putea fi daca doresti raul de moarte cuiva si mai mult il judeci…..i-am spus ca si ea este om si toti suntem supusi greselilor iar daca eu am gresit in fata lui d-zeu o sa raspundem cu totii la un moment dat si nu avem nici dreptul de a judeca pe altii….de la acele cuvinte grele ale doamnei nu imi mai gasesc linistea…parca am sentimentul ca mi se poate intampla in orice moment ceva rau si nu neapart mie ci la copii mei pentru ca ei sunt tot ce am eu mai de pret…..nu stiu cum sa scap de sentimentul asta , eu mi-am recunoscut partea mea de vine, faptul ca am facut-o sa sufere, dar si eu la randu-mi am suferit si sufar, pentru ca am ajuns sa am sentimente cuarte si sincere fata de el, inima mea a fost mai tare ca ratiunea, de aceea nu am mai putut iesi din situatia respectiva….ba mai mult el mi-a insuflat speranta in suflet ca ma iubeste si daca va divorta o sa ma vrea alaturi…..daca am fost naiva eu trag acum dar mai stiu ca oricat am incercat sa-l pun intr-o lumina proasta nu am reusit pentru ca sentimente inca exista si mai simt ca nu a fost totul o minciuna din faptele si ceea ce am trait noi in ascuns…sunt anumite lucruri si sentimente care erau atunci cand eram numai noi doi. care se vedea nu erau nevoie sa fie rostite…au ajuns si altii sa vada acea sclipire din ochii nostrii chiar daca am incercat sa ne ferim..au fost persoane mai inteligente ca noi care ne-au citit sentimentele desi noi negam….pana si doamna lui a vazut asta de aceea nu il poate ierta in totalitate , are foarte multe indoieli si sentimente de frica sa nu se mai repete experienta cu mine datorita a ceea ce a vazut…singurul lucru pentru care ar merge alaturi de el ar fi fetita lor si bb care este pe drum….eu nici nu mai stiu ce vreau. ma lupt cu niste sentimente contradictorii…va rog ajutati-ma cu un sfat sa ma mai linistesc putin…va multumesc mult!!!alina

    • Sorin spune:

      În privința mamei soției este bine de știut că Dumnezeu nu se ia după toate babele. Ar fi culmea să dea boli la oameni că l-a pus țața Floarea, că n-a mâncat ea carne într-o miercuri. În privința a ceea ce simțiți, aveți sentimente contradictorii pentru că vă lipsește o idee directoare în privința vieții. Nu știți încotro să o apucați, vă este frică să nu faceți vreo greșeală și încercați să lăsați viața să decidă pentru dvs. Dacă vreți un sfat, acesta este să preluați controlul. Să decideți încotro vă îndreptați, cu riscul de a greși. Direcțiile sunt: să căutați o altă relație, să așteptați o altă relație, să nu mai căutați relații sau să încercați să vă împăcați cu fostul (poate mai sunt și altele). Una dintre ele vă oferă cel mai mult control și are șansa celei mai mari fericiri. Când veți fi pregătită veți vedea care.

  • ani spune:

    Buna ziua! Am cunoscut acum 2 luni un barbat care locuieste in alta tara si am tinut legatura la telefon. Mi-a marturisit in scurt timp ca ma iubeste chiar daca nu a fost nimic intim intre noi in scurtul timp cat a fost in tara si ne-am cuoscut. problema e ca are probleme cu alcoolul si din momentul in care i-am sugerat sa ma mai sune doar cand e treaz, s-a schimbat. A inceput sa devina sarcastic, sa-mi spuna ca ma comport ca o dictatoare, ca sunt egoista, ca imi place sa detin controlul, sa-mi puna mai mult intrebari despre ce simt eu pe el, astfel incat am observat cum s-a umflat in pene cand a i-am spus ca imi pasa de el si ca il consider foarte important pentru mine. Din cauza glumelor lui, am inceput sa ma indepartez si i-am sugerat sa vorbim mai rar la telefon, urmand ca mai apoi sa ne dam seama ce vrem cand el va reveni in tara de sarbatori. dar raspunsul lui a fost: “nu, eu propun sa nu mai vorbim deloc. uite, iau eu toata vina asupra mea, hai sa ramanem fara resentimente” . I-am spus doar ca este las si ca se comporta ca un ordinar dupa ce el a creat tensiunile astea intre noi, iar apoi am salutat si i-am inchis telefonul. Am mustrari de constiinta ca l-am lasat sa vada ca ma doare despartirea (in urma cu 1 saptamana s-a intamplat exact la fel, doar ca eu l-am sunat mai apoi si ne-am impacat). Cum ar trebui sa procedez? Va multumesc anticipat!

    • Sorin spune:

      Dacă vă place să citiți, vă recomand Jocuri pentru Adulți, de Eric Berne. Și i-o recomand și lui – în engleză se numește Games People Play. Motivul pentru care vă recomand această carte este că el clar joacă „dă-mi un șut” (sau „kick me”) și relația între dvs nu se va îmbunătăți. El va continua să fie la limita tolerabilității pentru că încearcă să-și confirme că nu este demn de a fi iubit. Este modul în care a putut să primească cea mai multă atenție când era copil și va tot face asta până când va merge la terapie și-și va schimba percepția asupra lumii. Observați ce joc jucați și dvs și cum puteți învăța să obțineți mai mult de la viață și din relații.

  • MARIA spune:

    E un motiv de cearta sau suparare ca prietenul meu are obiceiul sa ma sune foarte rar, adica odata la 3 sau 5 zile. Daca am incercat sa-i spun ca asta ma deranjeaza a spus ca asa e el nu-i place sa sune nici pe cei din familie. Avem o relatie la distanta, cam 60 km. Il iubesc si ma iubeste dar daca as incerca sa-l schimb cred ca ar fi mai rau. E normal intr-o relatie sa suni asa rar. Am convenit ca eu n-o sa-l sun ci doar el .

    • Sorin spune:

      Dvs decideți ce doriți de la o relație. Dacă ceea ce vă doriți se îndeplinește în cea mai mare parte, atunci este excelent. Dacă nu primiți, se impune o schimbare. În acest caz, am înțeles că pentru el „așa stau lucrurile”, adică nu este dispus să facă modificări. Prin urmare cheia schimbării se află la dvs. Dacă decideți că este o relație mai apropiată și o comunicare mai frecventă este ceea ce aveți nevoie, atunci va trebui să căutați la un alt băiat. Dacă decideți că acest aspect nu este atât de important, atunci acceptați situația. Nu-i mai cereți schimbări, nu vă mai gândiți „cum ar fi dacă”. Este ceea ce este. Desigur, nu trebuie să luați o decizie acum. Vedeți una-două săptămâni cum ar fi să acceptați situația, ce efort implică asta și, dacă neplăcerea este mare, există cealaltă variantă. Pentru ca despărțirea să nu fie grea, nu vă faceți un scop din despărțire, ci din următoarea relație. Adică scopul trebuie să fie: vreau o relație în care să fiu fericită! Ce-mi stă în cale?

  • Moise Dolga spune:

    Ma Numesc Moise Dolga am60 de ani.Unul dintre copii mei s-a nascut cu
    o boala congenitala fizica.Diagnostic ABSENTA CONGENITALA DE PERONEU.
    In urma cu citiva ani am aflat ca fiul meu e homosexual.Nu stiu cum
    sa ma port cu el.Nici nu daca aceasta stare e sau nu boala.Intrebarea e. Este boala sau nu.as vrea un sfat.Cum sa ma port cu el.Multumesc.

    • Sorin spune:

      Homosexualitatea este o chestiune dezbătută dacă ar fi boală sau nu, dar asta pentru că unora le este frică să nu fie contagioasă. În realitate, homosexualitatea nu este o boală. Copilul dvs este în regulă. Cum să vă purtați cu el? Spuneți-i că-l iubiți din când în când. Încercați să nu-l faceți să se simtă vinovat pentru nimic și fiți-i alături când are nevoie de un sprijin. Adică fiți un bun părinte obișnuit.

  • li iuliana spune:

    as avea nevoie de consiliere psihologica.sunt intr-o situatie critica si nu stiu cum sa ies.ma puteti ajuta?

    • Sorin spune:

      Absolut. Dacă sunteți din București ne putem vedea fie începând cu ora 13:00 marțea sau miercurea, fie de la ora 20:00 marțea sau joia. Dacă aceste ore nu vă sunt potrivite, și doriți un alt interval, ar mai fi, dar sunt împrăștiate. Sunați-mă și stabilim împreună.

  • Tabără Cornelia spune:

    Bună ziua,
    Problema mea este urmatoarea:
    Sunt căsătorită de 20 de ani,am doi copii adolescenti,o fată şi un băiat.În familie lucrurile au mers cât de cât bine(asta pentru că eu am fost foarte tolerantă faţă de soţul meu şi muncitoare,încercând să fac totul pt. familie.Însă,de 7 ani soţul are o afacere,care a mers din rău în mai rău,el fiind o persoană f.nechibzuită de felul său ,iar mie ,nu numai că nu mi-a permis să mă implic,să-l ajut,dar a preferat să păstreze în mare secret faţă de mine tot ceea ce făcea el,iar comunicarea a lipsit cu desăvârşire.În timp, au profitat foarte mulţi de generozitatea lui,încât lucrurile au început să o ia razna şi este pe punctul de a pierde tot ce a investit.În condiţiile acestea,s-a izolat complet de familie(de altfel sacrificată de-a lungul timpului în favoarea străinilor),de prieteni,şi s-a înconjurat de copii(adolescenţi) cu care joacă non stop jocuri pe calculator şi cărora le dedică tot timpul de care dispune.Asta în condiţiile in care are acasă proprii copii(adolescenţi),care au o foarte mare nevoie de tată.
    Grav este că,pe fondul lipsei de comunicare şi a neînţelegerilor,copiii,au devenit răzvrătiţi,mă jignesc,fac scandal.Băiatul are rezultate destul de proaste la şcoală,refuză să înveţe,cu toate că este un copil f.inteligent,nu respectă profesorii(idee indusă de tata),şi-a creat o situaţie f dificilă.Nu mai am asupra lui nici un pic de autoritate(a învăţat de la tata că mama nu trebuie să deschidă gura,că este o cicălitoare,cu toate că nu sunt aşa)şi pe lângă toate astea tata îi induce ideea că nu-i ajută cu nimic să înveţe,iar prin lipsa de respect faţă de mine îi induce şi copilului aceeaşi lipsă de respect.Fata e un copil f. bun,dar mi-e teamă şi pt.ea că va fi foarte afectată.Am nevoie disperată de ajutor,am momente în care chiar vreau să închei socotelile cu viaţa.Soţul trăieşte într-o lume a lui.Caut să îi înţeleg supărările,dar pt ca nu comunică nu pot decât să le intuiesc.
    De dragul copiilor nu aş vrea să divorţez,chiar dacă îmi este f greu să convieţuiesc.
    Vreau cu disperare să-mi salvez familia,soţul să-şi găsească calea dreaptă,să ne regăsim liniştea în familie.Vă rog din tot sufletul să mă ajutaţi!Vă mulţumesc!

    • Sorin spune:

      Îmi pare rău să vă spun, dar dorința dvs de a salva familia contribuie la situația actuală. Cu cât încercați mai mult, cu atât lucrurile se vor complica și mai mult. Trebuie să creați spațiu, să vă retrageți și să le permiteți să facă ceea ce fac. Căutați și dvs ceva care să faceți cu plăcere și acordați-vă timp, așa cum își acordă și soțul și copilul. Știu că sună complicat, greu de făcut și că riscați să vă pierdeți familia, dar calea pe care sunteți – „cicălitoare” cum au numit-o ei – nu vă va duce la armonia familială pe care o visați. Gândiți-vă că țineți în mână apă, dacă strângeți prea tare, va curge printre degete.

  • T.Cornelia spune:

    Bună ziua,
    Interesantă soluţia!Eu am considerat că faptul că soţul ”si-a creat spaţiu şi s-a retras din viaţa familiei”,aşa cum îmi recomandaţi şi mie să fac,este o problemă,cu efecte nocive asupra copiilor.Dacă şi eu m-aş retrage şi mi-aş vedea de plăcerile mele oare nu i-aş pierde definitiv? Oare nu tocmai prezenţa mea în viaţa lor ar fi soluţia, astfel încât să treacă mai uşor peste lipsa tatălui?
    Faptul că băiatul mă consideră o ,,cicălitoare,, este o exagerare!Dacă după o zi de jocuri pe calculator îi amintesc că este elev şi are totuşi nişte obligaţii e o cicăleală?În situaţia în care nu-l mai preocupă deloc şcoala oare pot eu să mă retrag şi să-mi văd de viaţa mea? Şi nu-mi va reproşa tocmai acest lucru când va realiza,dacă va mai realiza? Astept cu nerăbdare răspuns!Vă mulţumesc!

    • Sorin spune:

      Mă aștept ca plăcerile dvs să includă și timp petrecut cu fiul. Nu v-ar plăcea să faceți ceva împreună plăcut, în loc să-i amintiți că nu și-a făcut temele? Mai mult, poate o repetență este ceea ce are nevoie să se implice mai mult în ce face. Dacă trece la mustață, are șanse să învețe că nu trebuie să muncești mult în viață, ci doar să te prefaci și când va avea un serviciu, va fi primul pe lista de concedieri, pentru că rezultatele vor fi de 4 și de 5, ca la școală. Ați vrea să contribuiți la asta?
      În ce privește lipsa tatălui, oricâte mame nu o pot înlocui. Dar, pe de altă parte, se fac oamenii mari și fericiți chiar și fără părinți. Un părinte poate ușura această evoluție, dar se poate și fără. Vă invit, deci, să căutați să vă bucurați de viață și să fiți alături copiilor și soțului când au nevoie de dvs, doar dacă și dvs vă vine să le fiți aproape, adică fără sacrificiu.
      Dacă vă implicați prea mult, o vor percepe ca pe o sufocare și vor fi tentați să se dea înapoi ca să poată respira. Când vă vor cere ajutorul, nu săriți mai mult decât este nevoie. Fiți atentă la nevoile lor și retrăgeți-vă când ajutorul dvs nu mai este necesar. Cereți-le lucruri în continuare, dar doar în legătură cu dvs și casa (de exemplu, „vezi să cumperi și tu pâine”), ceva ce vă implică pe toți, și ceva ce aveți nevoie și dvs. Problemele lor sunt problemele lor. Viața unui copil nu este continuarea vieții părintelui, ci o altă viață separată de a lui, cu lecțiile și aventurile de care are nevoie să evolueze și să învețe să se bucure de ea.

  • vasile spune:

    Creată pentru a fi frumoasă şi fericită

  • Razvan Laurentiu spune:

    BUna Ziua! Am o problema care`mi stanjeneste zilele care mi le intristeaza si care ma macina intr`un mod in care nu mai stiu ce este acea liniste sufleteasca.Am o prietena de aprox 9 luni, noi ne cunoastem de mai mult timp am fost amici de cativa ani , ea placandu`mi de ft mult dupa care a fost sa fim impreuna.
    De la o vreme se poarta ciuda :( mereu cnad ne vedem morocanoasa ,obosita,nervoasa) ridica tonu si striga din orice chiar aproape orice se enerveaza din toate nimicurile nesemnificative, nu mai putem cominica asa bine am vb de multe oric ce are ce o sacaie despre ce e vorba nu ma mai vrea , nu ca nu are nimica asa e ea.
    O alta problema care nu imi da pace e INCREDEREA cea ce nu o mai am de mult si ma stranduiesc din rasputeri sa o recastig dar nu pot nu pot si nu pot, acest lucrur fiind datorat de unele greseli ale ei din primele luni de relatie cand am aflat ca ar fi vrut sa ma insele cu un baiat lucru aflat de pe reteaua de socialiare F…ok citindu`i intamplator mesajele si vazand tandretea si dorinta de a se vedea cu tipul respectiv fara nici cea mai mica remuscare.O alta cauza ce` mi`a tradat increderea este faptul ca mi`a ascuns niste lucruri triviale care ma fac sa ma gandesc ca, daca imi ascunde asa ceva cine stie ce mai are de ascuns, plus faptul ca m`a mintit in legatura cu fostul partener 6 luni si asat o facea uitandu`se in ochi mei si mintind cu o seninatate si cu o perfectiune demna de un actor profesionist.
    Tin sa mentionez ca e o fata linistita cuminte nu bea nu fumeaza nu umbla in club dar lucrurile acestea ma macina si nu pot sa traiesc zi de zi cu grija ca oare ma inseala oare asa oare asa ,a rog respectuos sa ma ajutati cu o idee un raspuns , Multumesc anticipat
    Cu deosebita stima: LAurentiu

    • Sorin spune:

      În general, când viața nu merge în direcția potrivită, nu o informație ne ajută, ci să schimbăm modul în care procesăm informațiile. De aceea sfaturile în psihologie sunt rareori înțelese și urmate. Ce vreau să spun mai exact? Singura persoană în care este nevoie să avem încredere pe lumea asta este noi înșine. Să avem încredere că fie că vom fi înșelați fie că nu, noi vom fi bine, noi vom rămâne la fel de valoroși, la fel de ok, la fel demni de respect și iubire. Este minunat să mai putem avea încredere și în parteneră, dar acesta este un bonus, nu ceva inclus în pachetul de bază. Este minunat să putem fi singuri. În acest caz, a fi cu altcineva este o surpriză plăcută, o bucurie pe care ne-o oferă viață, un bonus, adică, iarăși. Odată dobândite aceste abilități – care se corelează cu un mod de a gândi, cu un mod de a ne raporta la „problemele” vieții, cu un comportament puternic și diplomat (nu vom avea nevoie să fim violenți dacă oricum altcineva nu ne poate produce suferință – nu suntem în pericol) – vom privi cu liniște relația noastră, ne vom bucura de cât mai multe din momentele ei plăcute (că cine știe cât vor dura) și vom avea grijă să ne fie bine mai întâi nouă (nu în sensul de a fura șina de tren, ci de a avea grijă să nu ne sacrificăm ca să nu ajungem să scoatem ochi mai târziu) și apoi, din acest bine, să putem vărsa în jurul nostru. Iar toate acestea se pot atinge cu un număr de ședințe de consiliere.
      Specific, în cazul dvs, dacă nu ați extras ceva ce puteți aplica, este să nu încercați s-o împăcați, ci să vă urmăriți propriile bucurii. Dacă nu aveți așa multe cu ea și nu reușiți să provocați schimbări în această direcție, vă invit să vă răriți timpul împreună. Cum puteți face schimbări? Trăind acele stări pe care ați vrea ea să le trăiască, cum ar fi bucuria, chiar dacă nu este împărtășită. Nici atitudinea ei stresată nu va mai fi împărtășită. În legătură cu înșelatul, nu vreți să vă fie fidelă de frică să nu fie prinsă! La un moment dat va risca!

  • Alina spune:

    Ce se intimpla cu un psiholog la care predomina sinele fals, afecteaza grav lucrul cu copiii si cum totusi formarea ca psiholog permite pastrarea sinelui adevarat, de exemplu incepind cu facultatea de psihologie?

  • Larisa spune:

    Buna ziua! Teza mea de licenta se bazeaza pe anxietatea si dominarea in cuplu! am studiat un pic site-ul dumneavoastra si mi se pare ca e chiar interesant si destul de apropiat de ce vreau eu sa fac, plus ca multe articole de pe acest site sunt pe partea de cuplu.
    As dori sa va intreb daca pot cita anumite fragmente din articolele dumneavoastra si daca mai sunt lucruri, pe aici, pe care eu nu le-am vazut, legate de anxietate, dominare, diferente de gen, roluri de gen.. Va multumesc!

    • Sorin spune:

      Bună ziua! Sigur, mă puteți cita (conform APA :) ). Doar în articole și (cred că și) în „ajutor de la cei apropiați” se găsesc referințe la cupluri – inclusiv în articolele cu trimiteri la alte siteuri (cum ar fi cel cu gelozia). Uneori mai fac trimiteri și prin articole al căror titluri nu inspiră psihologie de cuplu, dar nu aș ști să vă spun care cu care.
      Mult succes!

  • Silvia spune:

    Bună ziua. Incerc să ințeleg ce e cu fiul meu de 19 ani care refuză să mai meargă la școală ca să mă enerveze pe mine. Iese in oraș in fiecare seară până spre ziuă iar dimineața e un calvar să se trezească. De la trezitul de dimineață cu scopul de a merge la școală ne certăm zilnic. Ce să fac ? Cum să il motivez sau incurajez ? Cum să devin eu mai autoritară ? Azi e a 3a zi când nu merge la școală și mi-a zis că face eforturi să repete anul ! E a 12a ! Mulțumesc anticipat pentru răspuns. Silvia

    • Sorin spune:

      O variantă ar fi să-l lăsați să-și trăiască viața și să comită propriile greșeli. Este calea cea mai directă către a învăța.
      Dacă vreți, totuși, să-l țineți ancorat, nu încercați să fiți mai autoritară, încercați să-i oferiți ceva la schimb. Dacă vi se pare că cere prea mult… vă recomand să adoptați prima variantă.
      În schimb, încercați să acordați mai multă atenție soțului. Sau, dacă nu există, e timpul să vă faceți un prieten.

  • Amelia spune:

    Buna ziua! As dori sa aflu cum pot comunica eficient cu parinti? Desi pare o intrebare simpla ,pentru mine este un cosmar zilnic..Din clasa a7a mama este profund panicata de sexualitatea mea.Repetand obsesiv ca orice barbat vrea doar sa se culce cu mine..Mi-am inceput viata sexuala la varsta de 19 ani si a afla pe la 21 si de atunci ma jicneste din orice .Spre exemplu aseara de la o farfurie nestearsa s-a ajuns la ideea ca am stat 4ani cu un tip fara sa ma marit , desi ea considera ca el era “cel ales ” pentru mine pe motivul ca “era baiat familist”.Relatia cu acel om a fost..cu bune cu rele , a fost o experienta , ajunsesem sa stau in acea relatie din frica de “gura ei” si sa evit o parte din certurile zilnice …astfel ajungandu-se la jicniri si minciuni fara numar din partea partenerului . Momentan sunt intr-o relatie ce ma face fericita , desi el este cu 3 ani mai mic decat mine , lucru ce pe mama o tine intr-un stres continuu..pentru ca e prea pusti in viziunea ei.Am incercat sa ii explic ca anumite subiecte din viata le decid singura cum ar fi viata mea sexuala(cu care are o problema grava) , jobul si prietenii. Va cer o parere pentru ca nu vreau sa ajung peste ani sa am frustrari pentru ca nu stiu acum cum sa comunic , momentan avand 23 de ani. Tin sa mentionez ca mama este foarte bolnava , avand hepatita c… Cum as putea sa o fac sa inteleaga ca am crescut si nu poate sa imi controleze viata si mai ales sa accepte ca sunt femeie ? Va multumesc !

    • Sorin spune:

      Ceea ce-mi cereți este o sarcină prea mare pentru un mesaj :). O variantă simplă și scurtă este să nu mai discutați subiecte sensibile cu mama dvs. Nu aduceți vorba iar, când aduce ea vorba, refuzați să intrați în subiect. Chiar cu un „nu vreau să vorbesc despre asta”. La început va fi mai rău (întotdeauna dezechilibrarea sistemului aduce niște apă în barcă), dar se va regla după un timp. Important este să fiți consecventă.
      Dacă această variantă nu vă este pe plac, vă invit la câteva ședințe pentru a elabora una customizată :)

  • TamaraKla spune:

    Buna ziua. Am 24 de ani, o relatie de 7 ani…sunt insarcinata si n am idee ce sa fac.Nu sunt sigura de ceea ce mi doresc.Ma sperie responsabilitatea ce o atrage de la sine un copil.Sotul meu ma trateaza exceptional…si totusi ceva ma nemultumeste.Avem o relatie putin platonica datorita diferentei de 10 ani intre noi probabil.Nu s convinsa nici daca vreau copil nici daca este El sufletul pereche! Ajutor :( Am ramas insarcinata intentionat.Dupa aflarea vestii,totul s a rasturnat… Va multumesc anticipat!! Va rog lamuriti ma daca sunt handi sau nu:))

    • Sorin spune:

      Sunt puține informații pentru o concluzie finală. Ipotezele pot fi multiple: de la lucruri pe care el le-a făcut și pentru care vreți inconștient să-l pedepsiți (adică ceva ce ține de el), până la o asociere inconștientă pe care ați făcut-o dvs între căsătorie și… lipsa libertății… și multe altele între. Este nevoie de câteva ședințe. Și chiar vi le recomand, nu de alta, dar poate chiar sunt șanse mari să fiți fericită în această relație și ceea ce vă oprește sunt câteva reguli inconștiente. Dacă lucrăm împreună, promit să vă clarificați în două trei ședințe, maxim, la timp să puteți opri sarcina dacă va fi nevoie.

  • cosmin spune:

    buna…nevasta mea ma inseala.. ce pot face?eu o iubesc mult dar dar sunt foarte dezamagit…nu dorm noptile, plang tinand fetita pe care o avem impreuna…da-mi un sfat te rog ca simt ca-mi pierd mintile…multumesc anticipat

    • Sorin spune:

      Salut. Dacă o vrei înapoi… din păcate nu există rețete. Dacă vrea să plece din viața ta, și o iubești atât de mult încât să o vrei fericită, dă-i libertatea. Dacă îți iubești fetița atât de mult… nu mai plânge cu ea în brațe. Nu poate să-ți ofere nimic, este o ființă fragilă, nu poate și nu ar trebui să-ți ofere ia ție sprijin, tu va trebui să i-l oferi ei. Mai ales dacă tatăl și mama ei se despart. Și, pe cât posibil, nu da vina pe mamă – îi va afecta rău relațiile cu bărbații de mai târziu.
      Ți-am luat toți stâlpii de care te țineai, ar trebui să-ți ofer ceva, nu? Caută-ți prietenii și încercați să faceți lucruri împreună. Vorbește cu părinții tăi despre această pierdere. Dacă ai suficient curaj să mergi la un psiholog, te va ajuta foarte mult. Direcția de urmat ar fi să devii atât de puternic încât să stai singur.
      Dacă tu vrei să-ți fie fidelă (și bănuiesc că vrei) și ea nu poate, nu poți decât să oprești suferința oprind relația. Cealaltă variantă este să nu te mai afecteze acest comportament al ei. Desigur, poate un picior solid în prag (nu mă refer la violență sub nicio formă), poate o va convinge, dar vei rămâne cu frica. Din păcate nu poți să nu treci printr-o durere în momentul de față. Dar asta se întâmplă pentru că n-ai trecut mai de mult prin ea. Crede-mă când îți spun, mai devreme sau mai târziu trebuia să vină. Și dacă nu vei învăța să faci față singurătății acum, se va întoarce. Asigură-te că-i prinzi lecția. Un psiholog te poate ajuta.

  • Alina spune:

    Ma aflu intr-o mare dilema. Descopar ca nu-mi mai iubesc sotul,sau nu mai sunt fericita langa el. Avem un copil minunat impreuna care am crezut ca ne va imbunatati mariajul dar s-a dovedit a accentua si mai multe barierele dintre noi. Ce-ar trebui sa fac?

    • Sorin spune:

      De studiat cum de ați ajuns să nu vă mai iubiți soțul. Uneori se poate să ne reîndrăgostim. Dacă nu se mai poate și nu se mai poate, o viață sacrificată pentru un copil înseamnă și viața copilului sacrificată. Cine vrea să știe că din cauza lui/ei, mama a fost nefericită toată viața? Dar, repet, ați mai putea da o șansă căsătoriei, poate chiar puteți fi fericită. Vă recomand câteva vizite la un cabinet de preferat împreună, dar și singură se poate. De obicei merge mai repede dacă veniți împreună.

  • loredana spune:

    buna! am vazut ca ti-ai luat avizul de libera practica pe autonom in martie 2012,..poti sa-mi spui si mie ce te-a intrebat?…merg si eu acum la schimbare treapta si eream curioasa,…multumesc frumos

    • Sorin spune:

      Bună! Contează școala care te acreditează. Cu cât este o școală mai de încredere, cu atât sunt mai puține întrebări. Pe mine, de exemplu, nu m-au întrebat nimic, doar mi-au verificat dosarul.

  • Andreea spune:

    Buna ziua.. Ma simt amenintata de toata lumea, am avut multe grupuri de ”prieteni” insa toti m-au cam lasat si acum sunt amenintata cu scandaluri..si eu incerc sa nu dau importanta dar ma urmaresc vorbele lor la orice pas.. Ce sa mai fac?

    • Sorin spune:

      Să-i ascultaţi şi să vă împăcaţi cu ei :). Tot ceea ce vă poate oferi această viaţă va fi şi mai frumos dacă puteţi împărtăşi cu prietenii.

  • d.elena spune:

    ce faci cand un membru al familiei se imbolnaveste

    • Sorin spune:

      Îi eşti alături, desigur, atât cât poţi şi, în acelaşi timp, îţi oferi şi ţie oportuniăţi de a îndrăgi viaţa, de a face acele lucruri care-ţi plac. Este importantă păstrarea acestui echilibru, pentru că îţi dau energie ce poate fi folosită cu persoana dragă. Altfel, în scurt timp, vei rămâne fără resurse.

  • Alina pop spune:

    Buna ziua ma numesc alina am 17 ani si as vrea sa vb cu d-voastra in legatura cu mama.ma inteleg de minune cu ea,dar am un prieten si suntem de 2ani jum impreuna dar mama nu e de acord cu el,ori de cate ori se intampla cva pe acasa eu ma cert cu ea pt ca am impresia ca tot eu sunt de vina pt tot ce se intampla.si am decis ka peste un an fac 18 ani si am decis sa plec la el si sa nu mi mai pese de nimeni.e bn ce fac sau nu?

    • Sorin spune:

      Bună ziua. Uneori mamele exagerează (poate de cele mai multe ori mamele exagerează) și, deși o fac pentru binele copiilor lor, nu-și dau seama că, de fapt, le provoacă suferință tocmai persoanelor pe care vor să le protejeze. De acord că v-ar prinde bine să gestionați mai dur relația cu mama, dar rareori plecatul de acasă este o soluție bună. Mai mult, dacă fugiți în loc să înfruntați persoanele care se poartă într-un anume fel, este ca o poartă pe care o lăsați deschisă pentru a fi călcată pe bătături și vă asigur că o să intre atât de multă lume pe această poartă că nu veți mai avea unde să fugiți. Prin urmare, învățați să aveți o relație mai bună cu mama – există cărți de comunicare pe piață, sau puteți apela la un psiholog – și nu plecați de acasă încă. Dacă acest băiat este cel care vă va rămâne alături toată viața, atunci ce atâta grabă?

  • raluca spune:

    buna ziua!am o problema in legatura cu iubitul meu. sunt cu el de 3 ani ne iubim dar eu ma simt singura,asteptam si un copil. el in ultimul timp m a cam mintit si poate si de asta ma simt asa nu mai am incredere totala in el si in al doilea rand el nu ma crede ca sunt insarcinata.eu sunt insarcinata in 2 luni.eu plandg foarte mult chiar nu stiu ce sa fac si el imi spune sa stau potolita k daca pateste ceva copilul ma paraseste pt todeauna.nu as suporta sa l pierd il iubesc enorm. astept un raspuns

    • Sorin spune:

      Bună ziua! Din ce-mi spuneți, iubitul dvs vă atacă și dacă sunteți însărcinată și dacă nu sunteți (oricum pare a fi rău). Pe de altă parte, dvs acceptați să vă certe constant și-i jucați de fiecare dată jocul ca să cădeți vinovată. Înțeleg că vă este frică să-l pierdeți și să suferiți, dar neglijați pe cineva și mai apropiat dvs, pe cineva care are și mai multă nevoie de iubirea dvs. Vă invit la un psihoterapeut să aflați cine se simte neiubită de dvs și cum îi puteți oferi iubire.

  • Conelia spune:

    Buna,
    Sunt mama a doi copii adolescenti(fata si baiat)si avem probleme de comunicare; sunt foarte tare influentati de anturaj si la orice sfat al meu in legatura cu asta reactioneaza agresiv, reprosandu-mi ca vreau sa le stric prieteniile.In anumite momente realizeaza si ei ca le dauneaza anturajul, dar zic ca nu au alternative (ar insemna sa ramana singuri).Pot sta deoparte in aceasta situatie,e prea mult daca intervin cu un sfat? Ei asta ma lasa sa inteleg!Astept raspuns,multumesc!

    • Sorin spune:

      Adolescenții se uită în gura oricui, mai puțin a părinților. Prin urmare, dacă vreți ca ceea ce spuneți dvs să ajungă la urechile copiilor, trebuie să păreți interesanți pentru prietenii lor și să sperați că prietenii îi vor încuraja să vă urmeze sfaturile. Atâta timp cât sunteți împotriva anturajului aveți șanse mici de reușită. Este mult mai eficient să diferențiați „cine sunt prietenii” de „ce anume fac rău” și să găsiți și „ce anume fac bine”. Sunteți de partea nepotrivită a frontului, căutați să vă aliați cu ei.

  • daniela spune:

    buna dimineata……va rog sa ma ajutati……am 24 de ani si sunt casatorita de 5 ani….eu nu l am iubit niciodata pe sotul meu dar am facut acest pas pentru a pleca de acasa…. In modul asta am ajuns sa traiesc intr un cosmar ma simt ingropata de vie….avem o fetita de 5 anisori si ea este singura mea alinare….dar nu mai rezist…..eu si sotul meu am plecat din romania in 2009 pentru a lucra in spania fiindca vroiam sa construim o casa….asta bineinteles a fost o decizie a lui. Am acceptat desii nu eram de acord….dupa timp de 3 luni eu m am intors acasa deoarece nu reuseam sa stau departe de fetita mea asa ca l am lasat in spania cu cea mai buna prietena a mea….acolo el m a inselat cu aceasta timp de 6 luni….cand am aflat am vrut sa divortez dar frica de a imi pierde fetita nu ma lasat asa ca l am iertat si m am intors acolo dupa putin timp am avut niste probleme ce acum ne tin departe unul de altul dar in acelasi timp si de fetita noastra….eu nu stiu ce sa fac nu pot venii in tara momentan din cauza acelor probleme….acum sotul meu incearca sa ma recucereasca cu mii si mii de minciuni stiind ca eu am ajuns la limita….vreau sa divortez dar frica de a imi pierde copilul e mai mare chiar daca am vazut ca in majoritatea cazurilor mamele castiga custodia copilului….ce sa fac….ajutati ma

    • Sorin spune:

      Nu este rolul nimănui să decidă pentru dvs. Nouă ne este ușor să spunem orice, că nu trebuie să trăim cu consecințele. Vă pot sugera să investigați mai în detaliu opțiunile: să vorbiți cu un avocat în legătură cu șansele de a păstra copilul; să vă gândiți la ce vă așteaptă după divorț, ce veți face acasă? ce veți lucra? veți rămâne acolo și, dacă da, ce veți face?…; să vă gândiți ce anume nu vă place în relație, poate este ceva ce se poate face astfel încât să nu treceți prin acest proces dificil al despărțirii.

  • raluca spune:

    BUNA ZIUUA!VA MULTUMESC PT SFAT.MAI AM O PROBLEMA CU IUBITUL MEU MA TOT AMENITNTA K SE OMOARA DACA SE DESPARTE DE MINE. SI MA TOT STRESEAZA SA IL SUN TOT TIMUL EU I AM SPUS K MAI AM SI ALTA TREABA DAR NU VREA SA MA INTELEAGA. EU I AM EXPLIKT K NU MA DESPART DE EL DAR NU MA INTELEGE MAI ALES K O SA FIE SI UN COPIL LA MIJLOC.NE CERTAM TOT TIMUL MAI BN PREFER SA EVIT SA AMI VB CU EL ASA DES DIN KUZA CERTURILOR PANA ACUM IL SUNAM MEREU DAR ACUM IL SUN MAI RAR. ASTEPT UN RASPUNS

    • Sorin spune:

      Spuneți-i și lui toate astea! Cum să vreți să-l sunați dacă el vă ceartă? El ar suna în condițiile astea?
      Și vă invit la un consilier de cuplu – la mine sau la altcineva. Dacă veți învăța să comunicați eficient, multe dintre probleme se vor rezolva de la sine.

  • daria spune:

    de 2 ani sunt obsedata de o femeie ma tot opreste pe strada i-am dat 100 lei anul trecut sa ne lase in pace ep mien si amma mea dar parca sunt obsedata ma gandesc zi si nopate daca ma opreste cand o vad tremur desi poate ea e la 100 m distanta ece e cu mien opreste pe toata lumea eu nu stiu ce am

    • Sorin spune:

      Cereți-i preotului o rugăciune să vă protejeze. Sunt convins că va avea mai multă priză la Dumnezeu decât femeia respectivă.

  • mihaela spune:

    buna ziua va rog ajutatima nu mai pot sa ma lupt singura cu atata durere.sunt casatorita si imi iubesc foarte mult sotul ,avem un baietel de 7ani .el ma iubit pe mine candva dar acuma de cativa ani ancoace nu mai simt nimic din partea lui decat ura el spune ca sa schimbat ca il cical eu ,dar eu nu il intreb de ce sa schimbat fata de mine si niciodata nu imiraspunde si daca imi raspunde ma ia decat la misto si injuraturi
    zice ca o femeie nu trebuie sa stie nimic de sot si cica daca imi arata ca ma iubeste mi-o iau in cap sau ma duc la prietene ca sa rad de el si asa mai bine se abtine sa imi arate ce simte pentru mine el se jura ca nu e nimeni in viata lui si mai are si scene de gelozie cateodata dar nu imi arata mereu ca mi-o iau in cap asa ca se abtine sa imi spuna ce il deranjeazala mine imi scoate ochii numai cand ne certam

  • raluca spune:

    buna ziua!cum as putea sa trec peste o despartire sufar enorm.nu pot sa l uit.ce pot sa fac?
    simt nu mai rezist,la el nu ma mai pot intorece or cat as suferi pt k si a batut joc de mn.

    • Sorin spune:

      Dacă nu ați citit încă, vă recomand cel puțin articolele „Cum să nu mai iubim o persoană”, „Cum faci față durerii psihologice”, „Credințe false – dacă nu mă iubește x sunt de neiubit”.

  • raluca spune:

    buna seara!din kuza despartiri vreau sa ma omor nu mai rezist plang in continu tot timul il am in fata ji toate amintirile o data cu el.el acum are pe alt cineva nu ot sa ma impac cu gandul k ma parasit.am iesit cu prieteni in oras.le am povesti e s a intamplat k sa ma deskrc dar degeaba.nu pot sa mai traiesc

    • Sorin spune:

      Vă recomand articolul „cum facem față durerii psihologice”. Faceți tehnica descrisă acolo. Mai citiți și alte articole de-ale mele despre relație. Am trecut și eu prin această durere și prin aceste gânduri. Pe măsură ce a trecut viața am văzut câte lucruri minunate era să pierd dacă m-aș fi sinucis (cum ar fi iubirea împărtășită, de exemplu).

  • raluca spune:

    buna ziua!am o problema cu iubitul meu vrau sa ma mut la el dar de kte ori deshidem cuvantu el sta pe ganduri ji dupa ce vede k ma supar eu zice sa ma mut ji ma minte k se gandeste kt de bn ar fii,dar nu i adevarat eu dak plec la el nu ma mai pot intorce aksa parinti m au pus sa aleg intre ei ji el.nu stiu ce sa fac il iubesc dar nu prea mai am incredere in el. el s a c am indepartat de mn nu mai este k inainte mai alesde knd este bebelusul nosteu intre noi.nu stiu ce decizie sa iau el am ajuns la concluzia k vrea doar sa profite chiar dak au trecut 3 ani ji 3 luni.timpul la el nu conteaza mi a zis k daca ma mut la el se schimba multe ji daca ma mut ji ma insala sau ma da afara eu raman pe drumuri ji insarcinat este viata mea in joc.vreau un raspuns va rog

    • Sorin spune:

      Nu poate ști nimeni ce este mai bine pentru dvs. Dacă vreți să înțelegeți dvs mai bine situația și să puteți lua o decizie mai bună, vă invit la cabinet.

  • Predoi Gabriela Ileana spune:

    cum pot scapa de atacurile de panica fara tratament medicamentos.momentan iau alplazoram o pastila seara altfel mi-e teama sa adorm.imi este frica de intuneric si cind vine noaptea mintea mea creeaza scenarii de groaza.imi e teama de intuneric inca din copilaria iar de curind mama mea a decedat.acum o luna.atunci am facut primul atac de panica “de mari dimensiuni”.am ajuns la spital cu ambulanta.diagnostic.spazmofilie.o saptamina nu m_am putut ridica din pat in ciuda faptului ca am luat calciu magneziu si ce se mai ia la spasmofilie.am mers la psihiatru si mi-a prescris alprazoram.asa am reusit sa ma linistesc si sa pot opri gindurile care imi creeau starile de panica.ginduri care nu au suport in realitate cum ar fi ca urmeaza sa mor si eu dupa mama.ca ma ia cu ea.ca bintuie prin casa impreuna cu alte spirite nelinistite.de cind iau alprazoramaceste ginduri au incetat dar mi-e aproape imposibil sa ies din casa noaptea singura sau sa intru in camara mamei .nici nu indraznesc sa ma gindesc sa dorm singura noaptea.am incercat sa ma confrunt cu locurile acestea care ma sperie.mi-e aproape imposibil.imi cresc bataile inimii.urechile imi bubuie miinile si picioarele imi trmura si o iau la sanatoasa aproape fara control.daca insist sa ramin pe loc mi se incordeaza toti muschii ca intr-o criza de spasmofilie.Imi doresc sa pot sa gasesc din nou puterea de a fi un om normal.inteleg ca bulina trateaza doar efectul nu si cauza.cu sicuranta nu doresc sa devin dependenta de medicamente.ce alta varianta pot avea?multumesc!

    • Sorin spune:

      Toate aceste frici ascund o emoție puternică; o emoție pe care nu vreți să o trăiți. Nu vreau să vă spun, ca să nu vă influențez. Cel mai bine este să o aflați într-o ședință cu un psiholog. Veți găsi și cum să o puteți manifesta ulterior într-un mod în care să vă elibereze de frică. Vă încurajez să începeți niște ședințe. Dacă vreți să lucrați cu mine, mi-ar plăcea să vă însoțesc pe acest drum.

  • raluca spune:

    buna seara. nu ma ajutat cu nimic acele saitu ri pe kre mi le at dat.am 2 saptamani de knd m am desparteit de el ji simt k nu mai am dc sa traiesc nu mai pot suporta aceasta suferinta ce pot sa fac

    • Sorin spune:

      Acele articole sunt cele mai complexe sfaturi pe care vi le pot da. (alături și de articolul „despre sinucidere”). Sfaturile sunt, totuși, niște ajutoare limitate și nu foarte eficiente. Haideți să facem câteva ședințe.

  • raluca spune:

    buna seara!am nevoie de un sfat nu vreau sa mi pierd iubitul il iubesc enorm ce pot sa fac?
    tot timpul stau cu teama k il pierd el a inceput sa faca lucruri pe ascuns ji ma deranjeaza enorm de mult.nu pot sa traiesc fara el.

    • Sorin spune:

      Nu-l iubiți atât de mult pe cât credeți. Vă este doar frică de singurătate.

  • raluca spune:

    buna. m am despartit de el dupa 3 ani ji 5 luni pt todeauna simt k nu mai am dc sa mai traiesc.mi as dori sa mor nu pot sa traiesc fara el il iubesc enorm el traieste cu impresia k il insel nu are incredere in mn eram hotarata sa ma mut la el acum s a distrus tot sunt si insarcinata m am gandit sa avortez dar o sa il urasc toata viata pt k daca pastram copilul trebuia sa plec de acasa ji k sa il astrez nu am unde sa ma mai duc dar imi doresc acest copil mai eles k este cu barbatul pe care il uibesc enorm

    • Sorin spune:

      Știu că așa pare acum, dar această dragoste nu va dura toată viața. Sunt șanse bune ca într-un an să iubiți la fel de mult pe altcineva și copilul să fie mai mult un obstacol pentru iubire și fericire decât lipsa lui. Este minunat să fii în viața unui copil, dar când ești singur(ă), suferința, stresul nu sunt împărtășite cu nimeni (uneori nici măcar în cuplu nu se întâmplă asta) și dacă viața vi se pare grea acum, să vedeți atunci.
      Pe de altă parte, sunteți încă tânără, sunt convins că, după ce veți face acest doliu, veți avea o nouă oportunitate de a aplica ce-ați învățat în această relație și de a vă bucura de o viață împărtășită.
      Toți am trecut prin despărțiri și marea majoritate se bucură că au întâlnit această nouă persoană, care se potrivește atât de mult cu ei încât nici nu îndrăzniseră să spere.

  • raluca spune:

    buna seara!am nevoie de un sfat.sunt cu un baiat de 3 ani ji 5 luni o sa avem un copil si ne am hotarat sa ne mutam impreuna la el aksa ai lui sunt de acord dar ai mei nu stiu de relatia mea cu el mai ales k vreau sa ma mut la el.ne iubim enorm ji nu putem trai unu fara celalalt. ce parere ave ti crede ti k este bn sa ma mut la el.imi dau seama k o sa i distrug

    • Sorin spune:

      Dacă voi credeți că este bine, este bine. Important nu este ce decideți, ci ceea ce faceți după ce decideți. Niște suferință va fi inevitabil, în ambele decizii. La fel și niște părți bune. De voi depinde ce vreți să experimentați.

  • raluca spune:

    buna ziua!am ji eu o problema nu ma mai inteleg cu parinti de loc or ce as face ji or cat ia si ajuta ot nu fac nimic ji nu sunt buna.le am cerut sa am ji eu un prieten ji nu sunt de acord imi spun k sunt prea mica ji sa mi ia sa din kp sa ceva.ce pot sa fac eu am mai avut o relatie cu un baiat ji acum m am despartit ji sufar ei ma vad tista dar nu stiu nimic.ji daca le as spune spune k sunt copilari ji nu ma vor intelege eu am 16 ani totusi sunt ji eu mai mare ji vad lcrurile mai alt feel ji sunt trcuta prin multe.nu mai sut un copil mic cum s considera ei,va rog sa ma ajuta ti

  • Dana spune:

    in speranta ca voi gasi cateva raspunsuri la intrebarile care nu-mi permit sa-mi mai gasesc linistea in ultima perioada, postez aici cateva randuri referitoare la situatia in care ma aflu in momentul de fata.
    cu doi ani in urma,pe un site de socializare, am intalnit un barbat cu care am comunicat la un nivel superior inca de la bun inceput. fiind casatorit si cu 10 ani mai mare decat mine (mentionez ca acum am 30 de ani), am evitat sa ne intalnim, mai ales ca el era din alt oras decat mine. acest timp insa ne-a permis sa povestim mai mult, sa ne desainuim,iar cand a venit momentul intalnirii face to face, inevitabilul s-a produs chiar mai repede decat ne-am fi asteptat. desi m-a chinuit intotdeauna gandul ca acest om pe care incepusem sa-l iubesc din ce in ce mai mult are o sotie si un copil acasa, am continuat sa ne vedem, sa ne apropiem, sa cultivam atat dragostea cat si prietenia in aceeasi masura. ne-am dat seama ca suntem la fel, gandim la fel, simtim la fel. totusi, impotriva acestui fapt, eu nu am adus niciodata in discutie un eventual divort al lui, desi imi incoltise in suflet speranta ca va lua singur aceasta hotarare…ceea ce, bineinteles, nu s-a intamplat. realizand ca nu imi este bine intr-o asemenea relatie, a incercat (de doua ori) sa ma indeparteze, incercand initial sa imi explice ca viata mea trebuie sa fie alta, ca nu isi poate abandona copilul pe care, intr-adevar, il iubeste enorm si ca el s-a consolat cu ideea ca va ramane in aceasta casnicie sacrifincandu-se pentru copil. dupa o vreme insa a revenit spunandu-mi ca ma iubeste, ca ii e dor etc si astfel am reluat totul. a mai trecut un an, timp in care sentimentele s-au accentuat, l-am cunoscut mai bine, am invatat sa-i accept capriciile si nevoile. acum, dupa doi ani, imi dau seama ca el chiar nu va renunta niciodata la familie, desi recunoaste ca e nefericit, intre el si sotie nemaiexistand relatii sexuale sau sentmente de foarte multa vreme. problema este ca, desi constientizez ca nu imi este bine in relatia cu el, nu ma pot desparti, numai gandul ca nu va mai exista in viata mea imi creeaza stare de anxietate. imi doresc sa-l am langa mine si nu stiu cum sa fac asta, cum sa il determin sa inteleaga ca nu poate ramane prins intr-o relatie care nu-i ofera nicio satisfactie doar pentru a se sacrifica pentru copil?

    • Sorin spune:

      Ceea ce ați auzit dvs din partea lui este o parte din adevăr. Cealaltă parte este că îi este frică de schimbare din multe motive – ce vor zice ceilalți, ce va face soția lui fără el, dacă a trăi cu dvs zi de zi reduce din aceste trăiri pe care le are acum, dacă dvs sunteți cea lângă care chiar vrea să-și petreacă viața (pentru că a crezut asta și cu soția lui la un moment dat și a observat că nu te poți baza pe o senzație dintr-un anumit moment al vieții), de stresul schimbării, mutării, împărțirii averii, reacomodării cu altcineva etc.
      Oamenii vor tinde, cel mai adesea, să rămână acolo unde sunt deja. Ca să facă o schimbare, o persoană are nevoie de multă durere, care să-i justifice că este mai rău să nu schimbe decât să schimbe. E ușor să întindem antenele, să ieșim pe siteuri de socializare și să vorbim cu cineva necunoscut. E natural și sunt pași mici să ajungem să înșelăm. Schimbări micuțe, adică. Dar divorțul este un pas pe care puțini ajung să-l facă.
      Este, într-adevăr, trist că unii oameni ajung să trăiască o viață întreagă cu o nefericire de frica schimbării, dar, se pare, nu suficient de trist ca să declanșeze acțiunea.
      Cum să faceți? Nu există o cale sigură. Viața vine la pachet. Vă recomand să luați pachetul ca atare. Nu mai încercați să faceți schimbări. Este minunat dacă se întâmplă schimbări, dar nu vă așteptați prea tare la ele. Acesta este pachetul. Sunteți dispusă să-l luați sau căutați un altul? Cam aici se reduce decizia finală.
      În final… se poate trăi și fără o căsătorie. Este tot viață și implică, uneori, trăiri mai interesante decât o relație. Nu este o viață ratată una în care nu vă căsătoriți ci, cel mult, una în care nu vă bucurați de ceea ce trece prin ea.

  • Dana spune:

    Domnule Dumitru, va multumesc pentru raspuns. in aceste cateva zile, in urma unei discutii pe care am avut-o vis a vis de asteptarile si dorintele mele, iubitul meu se pare ca s-a hotarat sa se retraga din ecuatie (iar) fara sa tina cont de durereea pe care mi-o provoaca(lucru ce se inapla pentru a doua oara, prima data cand a luat aceasta decizie, l-am adus inapoi…).nu a mai sunat, nu a mai aparut pe internet, comportament care nu face decat sa-mi ridice si mai multe semne de intrebare. nu-l pot tine cu forta, daca el a ales sa-si continue viata fara mine, vreau sa-l las sa faca asta, dar nu stiu cum sa traiesc fara el, m-am atasat prea tare, m-am obisnuit sa-l aud, sa stiu mereu ce face, ce simte, cum ii este. mi-e teama ca fara el voi ma voi lasa coplesita de ganduri, amintiri si singuratate. cum pot depasi aceasta inevitabila despartire? va multumesc anticipat

    • Sorin spune:

      Îmi pare rău că veți trece prin această durere! Totuși, fără durere nu puteți învăța lecțiile vieții – care se referă la a face față singurătății, la a vă aprecia mai mult. Veți descoperi că ați învățat lecțiile vieții când durerea va fi mult mai ușoară.
      Vă recomand articolele cu „dacă nu mă iubește x, sunt de neiubit” și „cum facem față durerii psihologice”.
      Vă urez o evoluție armonioasă! :)

  • catalina spune:

    Buna ziua! Am o problema care ma macina, de cateva luni am inceput in urma unei tunsori nereusite sa imi tai parul din ce in ce mai mult, si se intampla zilniC.Simptomele seamana cu cele ale tricotilomaniei, diferenta fiind ca nu le smulg, le tai, de cele mai multe ori cand sunt incarcata negativ, dar si in momentele de relaxare gasesc cate o problema la parul meu, si nu ma pot abtine pana nu tai din el.Am fost si la coafor in ideea ca pot remedia, insa in momentul cand ajung acasa reincep, gasind numai nereguli la tunsoare. Cum si ce trebuie sa fac sa renunt la acest obicei daunator? Multumesc!

    • Sorin spune:

      O variantă simplă ar fi să vă radeți în cap. O altă variantă ar fi să alegeți o persoană (iubitul sau o prietenă) și să-i dați un milion de lei (vechi) de fiecare dată când vă tăiați din păr – și chiar vă recomand să-o faceți în combinație cu restul. Și alta este să clarificați ce vă face să faceți asta. În general obsesivitatea de orice fel este căutarea a ceva, acolo unde nu există. Ce anume căutați? Ce sperați să obțineți, dacă obțineți frizura perfectă?

  • mona spune:

    buna ma numesc mona si sint casat dar am o problema cu sotul ,are 30 de ani si cind vine vorba de sex tot timpul zice ca n are chef,ca el nu simte nevoia sa facem dragoste numa o data la o sapt ,in schimb eu nu vreau asa ,simt nevoia la 3,4 zile s o fac si tot timpul ne certam pt asta ,a ajuns sa mi spuna sa mi gasesc pe unu sa ma ….,ce parere aveti despre asta ?gresesc eu undeva?

    • Sorin spune:

      ….aveți nevoi diferite. Nu greșiți niciunul. Este doar o incompatibilitate în ritm. Ce puteti face ca să aibă mai mult chef? I-ar plăcea să vă îmbrăcați mai sexy? Să vă machiați mai interesant? Are fetișuri cu obiecte sau meserii? Citiți-l și întărâtați-l. A-l certa că nu are chef rareori funcționează :)
      O altă variantă grozavă, dacă nici asta nu funcționează, este terapie de cuplu la un sexolog… inclusiv la mine. Ar fi minunat să mergeți împreună, ar fi minunat să înțeleagă cât de important este pentru dvs acest aspect al vieții de cuplu și că aveti nevoie ca el să vă fie alături și viața de cuplu să vă fie mai frumoasă, că mai aveți mult din ea și nu vreți s-o sacrificați.

  • raluca spune:

    buna ziua am ji eu o problema.eu cu iubitul meu ne doaream mult un copil ji visam la mue lucruri frumoase acum in sfarsit am ramas insarcinata.eu a spus daca aude vestea va fii fericti ji knd i am spus era foarte ingandurat sa retas ji nu prea mai avea hf de nimic.eu am vb cu el i el a spus k ii este frik si daca vreau sa fac avort eu am inceput sa plang ji am spus k nu .nu stiu ce este cu el pt k ji el ji a dorit mult acest copil dar ceva s a intamplat cu el a zis or fac avrt or sa l cresc singura sunt dezamagita compleca eu a m ales despartire cu totate k il iubesc enorm dar pt copil fac or ce.nu ma asteptam sa aud asa ceva din gura lui sau mi a spus k mai bn se omoara el.nu stiu ce sa fac sufar enorm eu am riscat foarte mult k sa ajung pana aici ji el ma lasa balta singura si nu imi doaresc sa fie copilul meu fara tata

    • Sorin spune:

      păi și ce veți alege? copil fără tată, avort? că împreună înțeleg că nu le puteți avea.

  • raluca spune:

    buna seara1nu stiu nici eu dar am discutat cu el ji mi a spus k nu mai are incredere in mn deloc jio k lui ii este frik dar sunt insarcinata ji sa aleg ce vreau eu face tot de gura mea pt l am amenintat k nu va ramane asa cu copilul makr sa vina sa l vada din knd in cand.ce ma safatuita sa fac

    • Sorin spune:

      Câți ani aveți? (și unul și celălalt)
      Și a doua întrebare: la vârsta voastră, în comunitatea în care trăiți (sat, cartier) este ceva obișnuit să aveți copil la această vârstă?

  • raluca spune:

    eu 20 si el 25 nu la tara.or cum a ales sa fac avort ji sa ne vedem de treaba dar eu nu l voi ierta multumesc mult o zi buna

  • Sel spune:

    Buna ziua. Am 28 de ani si de aproape 4 luni sunt cu un barbat mai mare decat mine cu 9 ani. Pana acum relatiile mele au fost scurte si putine ceea ce ma face cam incepatoare in domeniu. Problema e ca el insista sa ne mutam impreuna(de fapt a facut asta inca din prima luna) si vorbeste foarte mult despre cum o sa fie perioada cand o sa stam impreuna. Imi tot spune ca eu o sa pot schimba tot ce vreau in casa si ca voi fi stapana acolo. Insista sa ma refer la apartamentul lui ca “acasa”, “la noi” etc. Mi-a dat inclusiv cheile de la casa.(Eu stau cu chirie) Imi face multe cadouri si chiar si mancare. Pare barbatul ideal pana acum, dar eu sunt foarte reticenta. Ultima oara mi-a luat un telefon desi nu era nicio ocazie. Cand i-am spus ca exagereaza si sa nu-mi mai dea cadouri scumpe fara un motiv a inceput sa planga. Mi-a zis ca i s-a facut frica ca o sa ma piarda. Pana in acel moment nu ne certaseram niciodata. De fapt nici atunci nu a fost o cearta propriu-zisa. Oricat de drag mi-ar fi simt ca ma sufoca si tind sa fiu foarte rece cu el. Sunt eu paranoica, sau e el mult prea indragostit acum?

    • Sorin spune:

      Ceea ce contribuie la faptul că el este excesiv de implicat în relație și insistă să vă mutați împreună și vă sufocă, așa cum ați spus, este faptul că se așteaptă că vă pierde și încearcă să vă lege cu cât mai multe legături, ca să fie sigur că nu vă scapă. Faptul că dvs vă simțiți sufocată și vă vine să vă purtați rece cu el, nu face decât să-i confirme că vă pierde și să încerce și mai intens să vă cucerească – adică să vă sufoce. Este un cerc vicios, din care este complicat de ieșit. Mai ales că așa a tot făcut și cu alte femei înaintea dvs și și-a confirmat, de-a lungul timpului, că femeile îl vor părăsi și aceasta este încercarea lui de a face față acestor situații repetate.
      Dacă ați tot avut relații scurte și ați visat să aveți una mai lungă, cred că știți prin ce trece. Dacă vreți o relație mai lungă, aceasta este o oportunitate grozavă. Lăsați-vă răsfățată. Dacă nu vă vine să „riscați” – că știu sentimentul – vă invit să discutăm la cabinet sau online.

  • raluca spune:

    buna seara! eu i am cerut iubitului meu sa ma mut la el lui i a fost frik de ai mei ji a refuza si eu i am cerut sa vina la mn sa ma vada el a considerat k tata o sa l bata ji k mai bn pleak la puscarie k eu am fost minor si el a sunat la politia de la giurgiu ji a spus k ma violat,a vemit politia la mn ma chemat la sectie ji eu nu am recunoascut nimic dupaia nici el nu a mai recunoascut pt bn meu pe el lau batut aia ji a suferit dupa aceea politi la dus aksa ji el s a dus ji s a spanzurat eu sufar enorm plang de o saptamana in continu nu am makt nimic nu pot sa mamana mi sa facut ram ji in toata curtea ji in fata mea or unde m as duce am imaginea lui ce sa fac simt k nu mai pot vreau sa ma omor ji eu chiar nu mai pot ai bn muream eu in locul lui eu cred k este vina mea ce sa fac

    • Sorin spune:

      Știe cineva de ce s-a spânzurat?
      Îți pot spune oricum că nu este vina ta. Oamenii aleg diferite căi în viață, iar aceste căi țin de ei. Dacă el ar fi furat sau omorât pentru tine, poliția tot pe el l-ar fi băgat la închisoare, pentru că a fost decizia lui în ultimă instanță, indiferent cui a dedicat-o.
      Înțeleg că treci prin momente dificile, dar sunt convins că el s-a sinucis pentru ca tu să ai o viață mai bună, nu ca să suferi mai mult. Dacă vrei să-i cinstești moartea, caută mai multe bucurii în viață. Ce te face, totuși, să crezi că este vina ta? Și pentru cine și cum era mai bine să mori tu în locul lui?

  • raluca spune:

    buna k nu ma lasat nimeni sa mai iau legatura cu el pt k sunt convinsa k l salvam

    • Sorin spune:

      Pentru cât timp? Credeți că, mai devreme sau mai târziu, nu se ajungea în aceeași stiuație?
      Și, mai mult, nu este obligația noastră să salvăm oameni. Este minunat dacă reușim s-o facem, dar nu avem de ce să ne simțim vinovați că nu am reușit. Nu a ținut de noi să facem asta.

  • raluca spune:

    buna.ok va multulmesc mult pt tot

  • raluca spune:

    buna.cum as putea totusi stiu k nu sunt vinovata dar cum as putea sa l uit sau makr sa nu mai sufar asa de mult dupa el pt k de kte ori vb cineva de el eu incep sa plang sufar enorm dar ma inchid in mn ji nu mi arat la nimeni cat de mult sufar lumea spune k sunt bn ji k l am uitat dar nu i deloc asa simt k nu o sa pot sa mai iubesc asa de mult pe nimeni cinciodata si asa va fi a fost primul ji nu l pot uita niciodata.ce sa fac?

    • Sorin spune:

      Nu mai ține ascunsă suferința de cei apropiați. Folosește-le ajutorul. Și este normal să existe suferință și doliu. Treci prin el. Va veni și va pleca.

  • raluca spune:

    buna.am o problema un baiat a scos vb k ma iubea si a luat deciziz sa se spanzure si a spus k este vina mea toata lumea de peste tot vb de mn este aiurea chiar ji mama lui kre la urat ji nu a vb cu el la plekt de aksa ma vb ji ma blestama k eu unt de vina nu este vina mea k el ma iubit ji sa spanzurat

  • raluca spune:

    buna daca eu m am indragostit de alt cineva lui de acolo din cer oare ii convine sau ar fi mai bn sa stu singura o vreme sa plang dupa el?

  • raluca spune:

    buna.,mi as dori sa fie fericit k asta mi am dorit tot timpul si sa nu sufere dupa mine i am si spus. sa ma aibe in suflet dar sa si faca viata

  • raluca spune:

    buna ce sa fac k de knd nu mai este el simt k nu mai am dc sa traiesc ji nu mai pot sa iubesc pe nimeni tot timpul plang si sufar dupa el nu mi l pot scoate din minte.imi este foarte,foarte greu fara el ii simt lipsa enorm

  • raluca spune:

    buna, am o intrebare de cand a murit iubitul meu eu aveam un gol imens in suflet si am incerkt sa stau cu un alt baiat dar nu am putut sa mai stau cu el pt k nu mai vreau pe nimeni in viata mea ji de knd m am despartit de el acel gol pe kre il aeam nu l mai am.si simt k iubitul meu de acolo de sus este fericit ji k este tot timpu de knd m am despartit de ace baiat este in inma mea.ma simt k ji cum ar fi viu si as vb cu el ma simt fericita.si am jurat k nu o sa mai iubesc pe nimeni niciodata or cum stiu k el de acolo de sus ma vegheaza mereu

  • lorena spune:

    Buna ziua.. am si eu o intrebare putin ciudata.. adica.. seara, cand ma uit la televizor sau stau in pat mereu am tendinta de a`mi pune mainiile in cap si incep sa`mi rup din par.. :D.. am ajuns sa rup atat de mult incat se observa in varful capului.. nu mai stiu cum sa scap de acest tic, sau ce o fi.. va rog sa ma ajutati.. multumesc!

    • Sorin spune:

      Pentru a afla ce se află în spatele gestului vă invit la o ședință (chiar si online). Acest gest indică nevoia unei schimbări importante, dar detaliile diferă de la o situație la alta și nu le pot intui din aceste informatii. În rest, strict pentru a opri gestul, țineți altceva în mână când vă uitați la televizor și jucați-vă intenționat cu acel obiect să creați reflexul.

  • raluca spune:

    buna. am o problema fostul iubit a murit sufar enorm dupa el ar acum sunt cu un baiat kre el spune k nma iubeste dar eu nu vreau nici makr sa l vad tot timpul il vad pe fostul in fata mea ji in mintea mea este tot el ce pot sa fac ma simt oribil

  • lorena spune:

    Va multumesc! Am sa incerc sa imi indrept atentia spre altceva atunci cand ma uit la tv! Si in legatura cu acele schimbari importante? unde va pot gasi online? :).. multumesc mult!

  • laura spune:

    Am o problema pe care tot incerc sa o rezolv dar se pare ca subconstientul meu are o mai mare influienta aspura mea si datorita faptului ca inca nu am avut curajul sa dezbat cu cineva problema asta simt ca deja ma copleseste si ma face sa nu mai pot sa-mi traiesc viata in mod firesc.E o problema mai ciudata pe care care nici eu nu reusesc sa o inteleg si e vorba de faptul ca ma deranjeaza unele gesturi ale celor din jur..mai exact stransul buzelor.Am tot citit de prin diverse locuri ce inseamna acest lucru si am inteles cam ce ar insemna acest gest dar nu imi dau cum se face ca ma deranjeaza atat de tare incat de multe ori nu reusesc sa ma concentrez in viata de zi cu zi din cauza asta.Mentionez faptul ca problema asta a inceput de vreo 3 ani si inca nu am reusit sa scap de ea si am constientizat deja faptul ca e o obsesie dar mi-e greu sa o elimin din capul meu asa ca as avea nevoie de sfatu l dumneavoastra pentru a nu mai fi asa.Multumesc anticipat!

  • raluca spune:

    buna seara! ce as putea face nu mai rezist plang tot timul nu pot trai fara el sufar enorm

  • Natalia spune:

    Buna. Am o intrebare … ce inseamna atunci cind datele zilei de nastere la o pereche de inndragostiti se coincid?

    • Sorin spune:

      Nimic deosebit :( – nu s-a demonstrat nicio legătură între ziua de naștere și… orice legat de relație.

  • raluca spune:

    buna ziua am si eu o intrebare. vreau sa vin la dumneavoastra la cabinet unde va pot gasi?

  • cristina spune:

    buna ziua va rog sa ma ajutati sunt disperata nu mai stiu unde trebuie sa apelez pentru am-i lua fetita lanaga mine .Am trait timp de 3 in concubinaj cu un baiat la care a rezultat o fetita in varsta de 2ani jumate acum 3 saptamani am plecat de la el pentru ca a devenit agresiv ma batea etc am fost la politie am anuntat politia mam dus cu politia la el acasa sa iau fata dar el a refuzat sa mi-o dea primesc in fiecare zi mesaje ca fetita numai plange dupa mine si nu este ingrijita va rog frumos ajutatima sa o iau langa mine mai ales ca se apropie sarbatorile de iarne si ea nu sta langa mama ei sunt constienta ca si tatal are aceeas drepturi ca si mine dar eu sunt mama pe deasupra el mai are 3 copii dintro alta casatorie a oprit copii sa nu mai meraga la scoala pentru a sta cu fata va rog frumos faceti ceva

    • Sorin spune:

      Cei ce vă pot ajuta sunt fie DGASPC (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului) – dacă se constată că unii copii sunt tratați „rău”, fie un avocat pentru preluarea custodiei.

  • raluca spune:

    buna ziua!am si eu o problema de 2 luni jumatate de cand m am desaprtit de iubitul meu am dureri groaznice de cap am luat mai multe pastile dar or ce as lua nu imi trece si nu pot sa trec peste amintiri.tot timpul stau numai cu gandul acolo

  • raluca spune:

    buna ziua!am si eu o problema nu ma mai inteleg cu parinti tot timpul imi spun k va fi bn ka imi ofera totul si cand le cer nu imi mai ofera nimic, chiar nu pot fi fericita uneori chiar nu vreau sa mai traiesc.nimeni nu ma intelege ma inteleg mai mult prieteni decat parinti mei nu am pe nimeni care sa ma sprijine.

  • LotusBlu spune:

    Buna ziua,

    Am nevoie de ajutor…De ceva timp am o problema care imi face viata un calvar. Sunt casatorita de un an si jumatate, 30 de ani,avem casa, bani suficienti sa traim decent. El e mai mare ca mine cu 20 de ani, dar pana acum catva timp am fost foarte fericiti. el a mai fost casatorit de 3 ori si are si copii, dar nu sunt in tara. Nu imi lipseste nimic, nu e violent, e tot ce-si poate dori o femeie, bland, cuminte, acasa devreme, echilibrat. Recent am aflat ca am probleme de sanatate, pietre la bila si dereglari hormonale destul de mari si dupa o perioada destul de plina de probleme in familie si stres (fara certuri intre noi, chestiuni colaterale) in care am rezistat eroic si nu imi dau seama cum am putut, am clacat.
    Am inceput sa am atacuri de panica, simptomele unei depresii din care ma lupt zilnic sa ies, palpitatii , anxietati diverse si nu ma pot odihni, sunt hiperactiva, si una peste alta am slabit cateva kg bune pt ca nu prea pot sa mananc, am stomacul inchis…
    in acelasi timp simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare, imi iubesc sotul dar ma cuprinde aproape zilnic o teama, panica de nedescris ca ne vom desparti, ca voi pleca, sau ca nu vom mai fi impreuna. De cate ori il privesc mi-e mfrica sa nu vada dubiile din mintea mea, care pana acum o luna nici nu existau…nu vreau sa ma despart de el, il iubesc, ma simt completa la pieptul lui…dar nu stiu de ce gandurile de a pleca, sau de teama ca se va rupe casatoria nu ma parasesc si ma panichez tot timpul, nu reusesc sa le inlatur din mine…nu mai am de ce sa ma prind in viitor, sperantele parca nu mai sunt, planurile imi e greu sa le fac desi avem si sunt frumoase…parca sunt de piatra in interior. Stiu ca dorinta de a fugi apare uneori si din monotonie sau din plictiseala, dar asa brusc, de azi pe maine? mi-e teama sa nu sufar de o afectiune psihica mai grava care sa ma faca sa pierd familia, care e tot ce am pe lumea asta. probabil nici nu as avea cu ce sa traiesc daca ne-am desparti, sau as trai jalnic si as regreta mereu ca am fugit stiind ca nu am niciun motiv sa o fac…poate nu sunt coerenta, dar starile astea ma aduc la disperare, nu vreau sa ma sinucid, dar nu maisuport tensiunea si lipsa de relaxare, e incredibil de greu sa controlez senzatia de frica si anxietate. Ne dorim un copil dar tot eu sunt cea careia ii e teama ca daca nu suntem impreuna peste ani ce fac singura…cred ca am nevoie de ajutor…sau macar de un sfat sa aflu ce se intampla cu mine si de ce am pierdut atat de brusc reperele si increderea in mine…incerc sa ma echilibrez in fiecare zi, sunt constienta ca sunt doar in imaginatia mea aceste frici, si nu sunt realiste dar revin obsesiv pana ma aduc la disperare…sincer chiar nu stiu ce sa fac si cum sa procedez sa ma intorc la fericirea de dinainte de toate astea…

    • Sorin spune:

      Informația care vrea să iasă la suprafață este independența. Lucrurile pot degenera în lipsa unei intervenții psihologice, pentru că dacă nu se va dezvolta în condiții optime, va ieși oricum la suprafață și ați putea ieși din relație (chiar fără să vreți) pentru a putea activa această tendință. Este ca un pui de găină care sparge oul. Nu puteți să-l băgați la loc și să vă întoarceți la cum a fost, pentru că asta ar însemna să omorâți puiul. Ceea ce aveți nevoie să faceți este să-i permiteți să crească armonios. Vă invit să ne vedem la cabinet.

  • adina spune:

    Suntem divortati . Avem o fetita de 8 ani.Fostul sot are o prietena care are si ea o fetita de 11 ani.Este bine sa imi las fetita cu acestia?
    .

    • Sorin spune:

      Nu este nici bine, nici rău. Adică nu este recomandat, neapărat, dar n-ar avea de ce să facă rău. Dacă ea vrea să stea cu ei, înseamnă că e bine.

  • Ionel spune:

    as avea o intrebare legata de atacurile de panica: in cazul in care o persoana care sufera de atacuri de panica , face efort intens fizic, cum ar fi o alergare puternica, sau face sex si ejaculeaza (pulsul ajungand la 180-200 batai / min) si mai intervine si atacul de panica peste acestea, pulsul crescand si mai mult datorita atacului , se poate intampla ceva? ca am citit ca atacurile de panica nu sunt daunatoare si nu afecteaza organismul/organele etc, in acest caz mai este valabil ? multumesc si sper sa-mi puteti raspunde!

    • Sorin spune:

      Cu informații mai precise legate de riscurile atacurilor de panică v-ar putea ajuta mai bine un psihiatru.

  • neagu ilioara spune:

    lucrez in italia ca badante de curand femeia care o ingrijesc a fost bolnava si am dus-o la spital acum este bine dar eu am ramas cu o frica teribila o intreb mereu cum se simta daca imi spune ca o doare ceva imediat incep sa tremur imi vine sa vomot si incep sa plang ce pot face?

  • irina spune:

    Nustiu ce sa cred despre barbatul care imi este alaturi de 6 luni.Are o sotie de 20 de ani de care vrea sa divorteze.Imi spune ca ma iubeste si sa nu il parasesc,sau daca imi gasesc pe altcineva sa nu-mi schimb nr de telefon.Sotia lui a aflat despre noi si despre faptul ca suntem nascuti in aceeasi zi si in aceeasi zodie ceea ce ne leaga si mai mult si pana la urma a acceptat ca el sa stea cu mine,dar sa se duca acasa de doua trei ori pe saptamana sa gateasca cate ceva pentru copii si sa se joace cu ei.Vrea sa divorteze si sotia lui de el dar nu acum mi-a zis el pentru ca dureaza acel proces doi sau trei ani.Ideeea este ca aici unde stau cu el are o afacere unde il ajut destul de putin si nustiu daca sta cu mine doar ca sa ma foloseasca sau chiar ma iubeste.Sotiei lui ia zis ca are niste prieteni care il ajuta,din ce am auzit eu la telefon cand vorbea cu ea.O minte pe ea intr-un fel?Ma exploateaza pe mine?

    • Sorin spune:

      Nu știu să vă răspund eu la întrebările pe care mi le-ați spus, pentru că nu cunosc situația. Dar nici nu contează până la urmă. Întrebarea este: vă simțiți bine în situația prezentă? Dacă nu, ce-ați putea face dvs (și nu el sau soția lui) ca să vă fie mai bine?

  • rares spune:

    buna!azi cineva m-a jicnit(un sofer de la autoconfort iasi-miroslava) ce trebuie sa fac?

    • Sorin spune:

      Dacă v-a jignit pentru un comportament pentru care credeți că și alții vă vor jigni, atunci vedeți ce puteți schimba la acel comportament, astfel încât să primiți mai multă iubire din partea celorlalți. Dacă v-a jignit pentru că avea el alte frustrări, îl puteți ignora pentru a vă proteja starea de bine sau mai există o variantă eficientă numită comunicare non-violentă, dar este prea mult de spus pentru a fi prezentată în acest context.

  • ana maria spune:

    buna seara imi puteti da un sfat va rog frumos de cate ori mam des de iubitul meu imi vine sa il sun ji sa il caut in truna ce sa fac

    • Sorin spune:

      Am scris mai multe articole în legătură cu relația și despărțirea și durerea…, le găsiți aici pe site.

  • leonte spune:

    buna ziua!as vrea daca se poate sa.mi dati un sfat.am avut o relatie de 10ani cu un baiat.din aceasta relatie,a rezultat un copil.ne.am despartit acum un an jumatate.acum in urma cu 4luni am intalnit un baiat,la randul lui a avut si el o relatie de 4ani si o fetita de.o seama cu a mea.fosta lui e in spania,acolo au locuit ei pe timpul relatiei.noi ne.am mutat impreuna de 3luni.eu fetita i.o duc tatalui ei,el nu a mai vazut fata de cand a rupt relatia cu fosta.azi dimineata am gasit in tel lui conversatiile lor,cum ca ea sa vina.n tara cu fata,sa stea la mama lui…il intreba de mine,unde sunt,de fetita mea.el ia spus:la mama ei acasa,eu nu stau cu a mea,cum sa stau cu a altuia?tin sa spun ca noi ne iubim enorm de mult,de la inceput.imi arata asta in fiecare zi.dar l.am simtit distant,de asta i.am umblat in tel.simteam ca e ceva..fosta tot timpul il suna,in ultima perioada ii vorbeste frumos.il vrea inapoi,cu siguranta.ma mirat ceea ce ia spus el despre copilul meu,ca nu sta cu copilul altuia.oare el o vrea inapoi pe ea?cum sa reactionez.el ma cerut in casatorie,vrea sa.i fac si un copil.dar aceste conversatii ma pun pe ganduri.

  • Maria spune:

    Buna ziua,
    Numele meu este Maria, am 39 de ani si locuiesc in Canada.Sunt casatorita de 8 ani si avem impreuna o fetita de 4 ani….este al2lea mariaj al meu, din prima casatorie am un baiat de 15 ani, casatorie care a durat 10 ani…..motivul despartirii de primul meu
    sot a fost infidelitatea.Acum, dupa alti 8 ani de mariaj cu al 2 lea sot….ma aflu in aceeasi postura…am fost inselata de sotul meu , cu o coleaga de-a lui de servici. motivele au fost lipsa de atentie, certurile repetate, rutina….TIn sa mentionez faptul ca sotul meu face de vre-o 5 ani un masterat la timp partial si lucreaza in acelasi timp…eu lucrez f mult ca asistenta medicala iar odata aunsa acasa trebuia sa ma ocup de absolut tot, ca sa ofer timpul si spatiul necesar sotului ptr studiu….si asta vreme de 5 ani….mai tin sa mentionez faptul ca nu am avut nici o vacanta in ultimii ani.Acum ma simt prabusita…si complet dezorientata, nici nu mai stiu ce vreau si daca mai vreau ceva.Sotul meu stia chiar inainte de-a ne casatori ceea ce se intamplase in rpimul meu mariaj si daca l-am rugat deva vreodata a fost faptul sa nu ma insele…acum , dupa 2 luni de la aflarea vestii, ma simt complet goala.Desigur , el imi spune ca regreta, si c- a fost o greseala….ca se simtea neinteles si singur….nu stiu ce sa cred.Am discutat adesea legat de subiect inaintea producerii lui….si cum vedem noi problema, si ne spuneam cat este de incorect sa faci asta partenerului, si mai ales cu cineva de la servici…si cum se mai pot uita cei ce inseala in ochii partenerului si-a copiilor lor…acum se pare ca toate aceste principii de viata s-au naruit…La ora actuala suntem inca impreuna si incercam oarecum sa trecem peste….dar ma simt atat de singura si uitandu-ma la el il vad cu alti ochi, il vad slab ca si barbat si parca stau alturi de cineva care nu mai sunt sigura ca-l cunosc, ma incearca sentimente profunde de nesiguranta si incertitudine ptr viitorul nostru impreuna….a ingenunchiat si odata cu el a ingenunchiat si dragostea noastra si fercicirea noastra si ce-i 8 ani de mariaj si visele noastre si sufletele noastre si stabiliatea emotionala a 2 copii , urme pe care le vor simti probabil pe tot parcursul vietii lor…..a ingenunchiat respectul si increderea.A sapat o mare prapastie intre noi…unde abia daca ne mai putem atinge cu varful degetelor.Intrebarea mea este daca se mai merita sa raman in aceasta relatie, tinand cont ca este ptr a doua oara ca mi se intampla si mai tinand cont de faptul ca si el era constient de asta….sa dai totul ptr nimic, sa darami o viata si pe cea a copiilor tai …ptr un nimic nu mi se pare nici corect….nici f inteligent…si-atunci revin, ce rost mai are??? Inca mai am sentimente ptr el….dar am un sentiment de tortura zilnica si stau si ma intreb daca nu e mai mult toxic decat benefic sa mai stau si sa incerc sa mai repar ceva….constienta fiind de faptul ca niciodata nu va mai fi la fel.
    Am nevoie de raspunsuri….
    Multumesc mult…
    Maria.

    • Sorin spune:

      Ce reprezintă pentru dvs faptul că v-a înșelat? Cel mai adesea pentru oameni este un semn că celuilalt nu-i pasă sau nu-l respectă. Dar nu asta este ceea ce gândește o persoană când înșeală. Ci este ceea ce a fost numită în filmul „The Father of Invention” o viziune de tunel. Uiți de toate celelalte lucruri și îți este greu să te oprești. Desigur, sunt oameni care se pot opri mai ușor și alții mai greu, dar în general pentru bărbați este mai greu, pentru că societatea este mai permisivă. În legătură cu a rămâne sau nu în relație? Vă invit să priviți cum ar fi viața dvs dacă nu l-ați ierta și cum ar arăta dacă l-ați ierta. Nu cum ar fi viața lui, ci ce ar face pentru dvs iertarea? Ar merita să-l iertați pentru dvs?

  • Maria spune:

    Mda, grele intrebari!:) Fatza mi s-a deschis ntr-un zambet…..Ce-ar fi viatza mea daca l-as ierta sau daca nu….pai daca l-as ierta, automat s-ar impune anumite schimbari, care in ceea ce ma priveste as fi dispusa sa le fac, cum spuneam….cvea sentimente mai exista, ca dovada si faptul ca incerc sa inteleg de ce s-a intamplat, ce s-a schimbat intre noi, cum am evoluat in toti acesti 8 ani….si ca sa revin, viata mea probabil c-ar fi una plina de frustari…daca n-as reusi sa intorc pagina de plumb….pe de alta parte fara el….nu stiu, nu mi-am pus nicodata problema, cu toate ca am mai ramas odata fara un “el”….dar situatiile sunt diferite, acolo relatia se consumase si realizasem ca nu mai avem nimic sa ne spunem, evoluasem diferit….cerintele erau pe alte nivele.Ce inseamna ptr mine notiunea de a insela?? Pai in primul rand minciuna,lipsa de respect, incalcarea tuturor principiilor moralei si- insitutiei numite casatorie….insusi faptul de-a avea o viata dubla chiar daca a fost pentru o periada de 3 luni….incalcarea conventiei facute intre noi…aceea pe care se baza aces mariaj….si da, societatea e permisiva, dar e oermisiva ptr ambele parti….ocazii avem fiecare la randul nostru, dar cand se inclina balanta….oare nu vedem in acel moment ceea ce pierdem sau am putea pierde??? Si atunci se merita?? In orice caz….a invata sa nu pierzi, poate insemna ca nu vei castiga niciodata!…si cred ca de constiinta nu l-a oprit sa faca aces lucru…atunci macar sa-l impiedice sa se bucure de ceea ce a facut.Merci mult.

    • Sorin spune:

      Dacă concluzia la care ați ajuns („măcar să-l împiedice să se bucure de ceea ce a făcut”) este să vă răzbunați, gândiți-vă ce impact va avea asta asupra dvs. Oare pedepsindu-l pe el nu vă pedepsiți și pe dvs? Am mai vrut să mai adaug câteva perspective, dar se pare că am nevoie de un context mai mare ca să fie inteligibile. Așa că, dacă doriți, mai bine facem câteva ședințe sau citiți câteva articole de-ale mele care vă atrag.

  • Nicoleta spune:

    Buna seara… Ma numesc Nicoleta, am 19 ani si chiar am nevoie de un sfat. Trec printr-o despartire. Stiu, nu sunt singura. Cu toate astea imi este foarte greu. Am avut o relatie de un an de zile cu un baiat de varsta mea. N-am mai avut niciun prieten inainte, n-am mai vorbit cu niciun baiat. Doar cu el m-am plimbat de mana, doar cu el m-am sarutat si doar cu el am facut dragoste. Mi-e greu! mi-e foarte greu. Am avut o relatie frumoasa , ma inteleg de minune cu mama lui…poate vorbesc mai multe decat cu a mea. Si ai mei l-au placut pe el. Ne-am despartit cand era ziua noastra (1 feb, faceam un an) iar pe 2 feb a fost ziua mea si nici macar nu a venit la mine… anul trecut a cautat doua zile lalele, fiindca stia ca-mi plac. Mi-e greu si nu stiu cum sa trec peste… ca sa-l conving sa ne impacam am incercat dar, desi jura ca ma iubeste , nu vrea. Nu s-a intamplat ceva grav, nu l-am inselat, nu m-a inselat..nu nimic!….el zice ca l`am jignit eu si d-asta e suparat. Probabil asa este. Ca eu la nervi spun vrute si nevrute… dar aveam nervi ca el nu-mi era nevoie cand aveam nevoie. El a dat BAC-ul anul trecut. L-am ajutat sa invete, cu ajutorul meu a luat BAC-ul. Eu il dau anul asta…si fix in prag de simulari el m-a adus in starea asta… Ce ma enerveaza cel mai tare si ma doare… ca spune ca ma iubeste si ca din cauza mea ne-am despartit…dar ma iubeste. Cum Doamne iarta-ma?!… CUM?… nu stiu ce sa fac :( sunt foarte suparata… mi-am pus visele in mainile lui… , am renuntzat la tot ptr el …si el?! :( Va rog sa ma ajutati cu un sfat:(

    • Sorin spune:

      Viața este dureroasă când ne opunem ei. Când rezistăm deciziilor care s-au luat pentru noi. Suntem furioși când nu o putem controla. Dar nu o putem controla; am avut așteptări nerealiste să credem asta. Viața este o continuă curgere, uneori în sus, alteori în jos. Dacă vrem să trăim fericire, este necesar să dansăm cu ea.
      Mai specific: relația dvs s-a încheiat (cel puțin pentru moment) și ați fi vrut să nu se încheie și ați făcut ceva în legătură cu asta, dar nu s-a întâmplat. De acum încolo, pentru a vă putea bucura de viață și de o carieră frumoasă mai târziu (având în vedere că vine bac-ul) acceptați asta (că nu aveți o relația acum) și, dacă se va întâmpla să vă împăcați, să fie ceva în plus; nu o recuperare a ceva în minus, adică o revenire la „normal”. Altfel spus, nu ați pierdut nimic că nu mai sunteți într-o relație. Divinitatea nu vă era datoare cu această relație. Sunteți singură și este în regulă. Ar fi și mai frumos să fiți cu cineva, dar nu este nimic „greșit” sau „rău” că sunteți singură. Bucurați-vă de alte aspecte ale vieții care încă sunt minunate, cum ar fi sănătatea, pentru că nici asta nu vă este garantată în viață.
      Și dacă vă este dificil să treceți peste durere, vă recomand articolul meu „cum să faci față durerii psihologice”. Despre dragoste am scris alte câteva pe care vi le recomand. Și am mai scris unul despre cum nu ni se cuvine nimic și cu toate astea avem multe lucruri… dar am uitat cum se numește :)

  • Maria spune:

    Nu, nicidecum , dorinta mea nu e sa ma razbun, departe de mine gandul asta, tin prea mult la mine si ma respect prea mult ca sa ma pot injosi la maniera asta….tot ceea ce vroiam sa spun acolo e faptul ca sper din toata inima chiar sa-i para rau…..si eventual sa-i fie lectie…chiar daca voi fi eu aia care voi profita sau alta….important e sa invatam ceva din greselile nostre….cat in ceea ce ma priveste, imi pare rau ca toate astea se invata pe pielea mea…..si pe suferinta mea…dar asta-i viata, sunt lucruri care nu le putem controla….o iau ca atare si continui sa cred in felul meu de-a vedea viata si familia…mergand cu capul sus si inainte… Numai bine si merci.

    • Sorin spune:

      Vreau să vă felicit pentru înțelegerea pe care ați dobândit-o într-un timp atât de scurt!

  • Nicoleta spune:

    Va multumesc pentru raspuns. Sunt constienta ca imi voi reveni dupa aceasta despartire. Inca e proaspata ruptura si incerc sa nu dau cu picioru la relatia noastra. De iubit ne iubim sau cel putin ne-am iubit. Am scris pe o foaie toate gandurile mele si am vorbit cu el sa ne intalnim la un suc. Am de gand sa-i inmanez acea scrisoare….si o sa-l rog sa o citeasca in timpul in care suntem la suc…fiindca vreau sa-i vad reactia. Voi vedea ce se va intampla. Multumesc ptr sfaturi ! Sper sa fie bine… ca deja m-am saturat de figurile lui …plang si eu si mami lui din cauza ca este el rautacios. Cel mai tare ma doare ca nu avem un motiv serios sa ne despartim. Sper sa-si revina.

    • Sorin spune:

      Este o idee bună cea cu biletul. Vă recomand, însă, să nu vă puneți în aceeași barcă cu mama lui. Nu vreți să-i fiți mama de substitut. Altfel se va simți liber și va încerca să-și facă o prietenă, dacă înțelegeți ce vreau să spun.

  • Nicoleta spune:

    Nu as accepta asa ceva!… si nici nu vreau sa fiu mama lui..nu , nu[-x . Daca nu va avea o reactie pozitiva in urma acelui biletel… inseamna ca nu merita sa fiu cu el. Voi pastra in continuare o relatie buna cu mama lui , mai ales pentru ca , aceasta femeie m-a sustinut mereu si m-a ascultat si i-a pasat de mine. Iar daca el nu va fi miscat de acele cuvinte inseamna ca e insensibil si nu mi-as dori asemenea baiat langa mine.

  • Andreea spune:

    Buna. De ceva vreme iubitul meu are niste probleme cu banii, ii pierde fara sa constientizeze decat dupa ce a ramas fara ei . Si dupa, bineinteles, are o stare proasta, se enerveaza din orice. Cum sa-i arat ca-i sunt alaturi si cum il determin sa se lase de ‘pierdut bani’ ?

    • Sorin spune:

      Dacă el vrea să nu-i mai piardă, sunt convins că va găsi o modalitate. Majoritatea dintre noi a găsit-o așa că nu are de ce să-și facă griji. Când e hotărât să nu-i mai piardă, va găsi o soluție. Cât despre a fi alături de el, nu trebuie să-i arăți, pentru că a-i arăta înseamnă să fii mai mult decât simți doar ca el să vadă.

  • roxana spune:

    eu in septembrie am castigat custodia copilului si fostul concubin nu mi l-a dat si aqm am convenit amandoi sa ramana la el si sa ma lase sa-l vizitez cand vreau numai sa nu i-l iau…..avem un proces pe rol si vrem sa il inchidem pe cale amiabila…ce pot sa fac daca el nu se va tine de promisiune dupa ce se termina procesul si copilul ramane la el…..va rog mult dati-mi un sfat nu stiu ce sa fac…..va multumesc

    • Sorin spune:

      Trebuie să vorbiţi cu poliţia într-o astfel de situaţie. Noi vă putem ajuta cu a avea o comunicare mai bună cu fostul soţ dacă doriţi.

  • Raduta Florin spune:

    de ce nu avem sentimentul vacantei cand ne petrecem timpul liber acasa ,oricat de lung ar fi el si oricat de fara griji neam simti

    • Sorin spune:

      Când staţi mult şi fără griji acasă, nu sunteţi în vacanţă? La ce timp că referiţi?

  • Florin spune:

    De ce ni se parea ca adevaratele intamplari pline de haz se de surpriza se pot petrece numai in vacanta?

    • Sorin spune:

      N-am observat să fie o regularitate aici. Considerând şi întrebarea anterioară, aş spune că vi s-a întâmplat ceva minunat într-o vacanţă. Felicitări! :-)

  • alexandra spune:

    Buna ziua, am si eu o intrebare, tocmai ce am trecut prin incercari foarte mari in viata, am o mare mare frica, sa nu imi pierd iubitul. Ce sa fac? imi puteti spune va rog? multumesc,

    • Sorin spune:

      De ce anume e frica? Că de pierdut vă spun că nu aşa se pune problema. Oamenii nu pot fi pierduţi, pentru că nu-i posedăm. Putem doar să nu mai continuăm călătoria vieţii alături de ei. Şi, deci, repet întrebarea: vă este frică de ce anume? Dacă ar fi să mmu mai fiţi cu el, ce s-ar putea întâmpla grav?

  • baltos vanca spune:

    Buna seara vreau sa intreb si eu ceva, care ma macina forte tare acest mesaj care fostul mi la transmis ;ce a vrut sa spuna cu acest mesaj?vestea proasta este ca tot visezca reusesc sa te am.

    • Sorin spune:

      Ambivalenţă în privinţa relaţiei.Dar întrebaţi-l pe el; va avea un răspuns mai interesant.

  • florina spune:

    Buna ziua!
    Va rog sa ma ascultati si sa imi dati un sfat pentru ca sincer am nevoie !
    Traiesc in concubinaj de 3 ani jumate cu un barbat. Avem un baiat care face sapt asta 2 anisori. La inceput l-am iubit enorm. Am fost colegi de serviciu. La inceputul relatiei eu eram pe punctul de a fi admisa intr-o institutie f importanta(nu pot da nume), mai aveam un pas si reuseam, iar el, pentru a nu ma pierde si pentru ca intradevar simtea asta a spus ca isi doreste un copil si ca vrea sa ne casatorim, iar eu pentru ca eram oarba de iubire si imi doream o familie, am renuntat la postul mult visat si am ramas insarcinata. Parintii mi-au spus cum e el, ca nu este ceea ce eu am nevoie, dar eu nu vedeam nimic.Am hotarat sa facem cununia civila cand aveam cam 3 luni de sarcina, dar cand au aflat ai lui nu au fost de acord, ba chiar au vrut sa fac intrerupere se sarcina. Nu i-am ascultat, am renuntat insa la cununie dar pentru ca el nu vroia sa stam cu chirie a vrut sa stam la ai lui. Am acceptat pt ca il iubeam. Acolo am primit o camera goala. Am pus bani amandoi pentru zugravi, mobilat, facut baie, AC si multe altele, dar ei interveneau continuu intre noi iar eu nu am mai suportat. Am stat acolo timp de 10 luni, s-a nascut si baietelul nostru, dar lucrurile in relatia noastra erau din ce in ce mai rele din cauza lor. Nu vedea ca se lasa influentat. A inceput sa dea in mine. S-a schimbat total, sa-mi vorbeasca urat, sa doarma cu fratele lui dupa ce s-a nascut baiatul pentru ca mama lui a zis ca e normal, ca el merge la munca, etc. Intr-un final am plecat de acolo la parintii mei fara sa iau nimic decat hainele mele si ale copilului si i-am spus ca ne impacam doar daca ne mutam cu chirie. A facut lucrul acesta pentru ca a spus ca nu poate trai fara copil, dar din acel moment mi-a reprosat mereu ca ne e greu pt ca nu am vrut sa stau acolo, ca parintii lui nu mi-au facut niciodata nimic, ca nu ma iarta pentru asta, si ca eu nu ma voi ridica niciodata la nivelul alor lui , ca el isi iubeste familia lui cel mai mult, apoi copilul, si apoi pe mine, multe astfel de lucruri. Si nasii copilului au incercat sa il faca sa inteleaga ca parintii lui chiar nu ii vor binele, dar nimic. Toate bunurile au ramas acolo ba chiar el le-a dat si masina, si televizorul. Zici ca este orb. Am continuat sa ii mai vizitam rar impreuna, dar el se duce aproape in fiecare seara, inainte sa vina de la serviciu. Mi-a spus ca noi doi nu vom fi niciodata o familie. Eu inca sper sa isi revina desi cei din jur nu mai cred de mult asta. Ma considera dusmanul lui dar nu vrea sub nici o forma sa se desparta de mine, pentru ca i-am spus asta, pentru ca imi spune ca nu poate trai fara copil. Ca sa fac?
    Cred pe de o parte ca imi irosesc timpul cu el, dar vad baiatul cat de mult il iubeste si mi-e frica sa il rup de tatal lui. Dati-mi un sfat va rog !

  • Adina Ariton spune:

    Buna ziua!Am o fetita de 8 ani care ,de o perioada , nu mai face fata concursurilor ,indiferent de ce natura(tenis,matematica,romana).In ultima perioada (cam de 2 luni)se plange de durere de cap.Cum as putea sa o ajut?

    • Sorin spune:

      Dacă nu este o problemă medicală, atunci este felul ei de a spune că face prea multe lucruri care nu-i plac. Mergeți la un psiholog de copii cu ea, dacă doriți, ca să o ajute să se exprime. Acum sunt șanse să vrea să vă facă pe plac și să se sacrifice pe ea pentru nevoile dvs.

  • SERENA spune:

    Buna!
    Tocmai m-am despartit de un baiat(32) pe care il iubesc inca(eu 33). Motivul a fost ca nu este pregatit sa aiba un copil si sa facem o familie. Imi spunea “sunt debusolat, nu stiu ce se intampla cu mine, sunt nehotarat, te iubesc in felul meu, nu te iubesc suficient, am nevoie de psiholog pt ca nu stiu ce e cu mine. Nu m-am simtit asa de iubit si special toata viata mea.” Partea sexuala merge grozav, il simt implicat la maxim- probabil scade controlul constient in situatiile respective. Am locuit impreuna cateva luni, eu plecand dupa incercari de negociere a avea un copil si a ne casatori. S-a simtit presat. Deci ..sunt in situatia urmatoare- el este plecat pentru urmatorul an, (mai vine uneori in weekenduri) fara a-si lua vreun angajament fata de mine si in situatia de a fi nehotarat pana si ca ma iubeste. Eu vreau o familie- indiscutabil l-as astepta in situatia in care si-as asuma relatia. E o chestiune de responsabilitate, nu e asa? Sau nu ma iubeste destul?

    • Sorin spune:

      Dintre cele două, este o chestiune de responsabilitate. Sunt mult mai multe aspecte: frica de a nu rata ceva mai bun, probabil nu știe cum să se comporte într-o relație finală – și-a exersat doar intratul parțial și neasumat în relație și doar asta știe să facă și preferă să facă ce se pricepe mai bine. Totodată, dacă el are aceste dificultăți și tu vrei să rămâi lângă el și să-l aștepți, în virtutea legii proiecției, aceste trăsături sunt și caracteristici ale tale. Dă-ți voie să te simți și tu „iubită și specială”!

  • Diana spune:

    Buna ziua , ma numesc Cristina am 17 ani si am o mare problema … De 3-4 luni am o aventura cu un barbat de 27 de ani care are o relatie de 3 ani cu o tipa de aceiasi varsta cu el , lucuiesc impreuna insa nu prea sunt asa apropiati (din ce imi spune el ) sunt foarte confuza si nu stiu ce sa fac , nu ne vedem des , ne vedem o data la vreo 2 saptamani si ne vedem mereu seara tarziu cum ar fi 2-3 pentru ca el are foarte multa treaba si locul este mereu in masina , vine si stam pe la mine unde locuiesc . Este dulce se poarta frumos cu mine , cand am vorbit pentru prima data eram foarte emtuziasmati si ne face planuri marete .. Cand l-am intrebat cum ramane cu iubita lui mi-a spus ca nu stie , imi spunea ca relatia lor e complicata . La o luna dupa ce ne-am cunoscut eram prea indragostita dar in acelasi timp visele mele luau sfarsit atunci cand ma gandeam ca sunt pe locul 2 , si am vorbit cu el desprea asta si mi-a spus ca nu stie nici el ce va fi intre noi ca deocamdata sa o lu asa . M-am gandit si am decis sa o iau asa cum spune el .. Dar mi-e teama ca doar ma foloseste .. Si nu stiu ce sa fac !! Sa continui sau nu ? Si vreau sa mentionez ca el este oarecum o persoana publica si as vrea sa pastrez anonimatul .

    • Sorin spune:

      Îmi pare rău să-ți spun, dar nu vrea o relație de lungă durată cu tine. Majoritatea bărbaților care înșeală spun că nu se înțeleg cu prietena. Ce altceva ar putea să zică? „Mă înțeleg bine cu soția mea, dar mă gândeam să mă mai culc și cu tine.”
      Știu că faptul că are o vârstă și popularitate este foarte atractiv la el, dar va trebui să decizi ce vrei mai mult în viață. O relație cu un băiat obișnuit cu care să petreci timp și pe care să nu-l ascunzi, sau să petreci foarte puțin timp cu persoana iubită, care mai are o persoană iubită? Că nu se va despărți.

  • SERENA spune:

    Imi recomanzi sa imi permit sa ma iubeasca si sa ma simt speciala cu un alt barbat? sau de el? Imi spune ca nu se simte pregatit pentru un copil si casnicie. Ce imi recomanzi? Cred ca un barbatii se sperie de cele 2 axiome. ;)..Multumesc frumos pentru promptitudine si ajutor:)

    • Sorin spune:

      Îți recomand să-i dai lui, mai întâi șansa să te iubească așa cum vrei tu – spunându-i în detaliu cum vrei și oferindu-i ceva la schimb, desigur – și, dacă nu merge cu el, să cauți un alt bărbat care să-ți ofere relația pe care ți-o dorești, folosind aceeași tehnică cu spusul și oferitul.

  • Adina Ariton spune:

    Buna seara.Suntem despartiti de mai multi ani.Am stat o perioada impreuna.De cateva luni s a mutat in chirie.Are o prietena dar nu stau impreuna.Eu in shimb, nu simt nevoia sa mai ies cu cineva.Nici un barbat nu ma impresioneaza…nu ma atrage.(mor de ciuda ca el isi continua viata si eu stau….in deriva…)Sunt defecta?!

  • papusika99 spune:

    Buna ziua!sotul meu am spune ca ma iubeste si ca e fericit langa mine si totusi ma anseala! dupa ce ca lam prins vb prin mess cu mai multe care au continuat dp cu schimb de nr tel chiar si adresa…el spune ca nu mai vb cu ele a fost ceva pe moment…si totus mie ami anterzice sa fac acelas lucru …si ma si ameninta iar daca pun piciorul an prag ma ia din scurt si ma face sa sufar!a studiat sociologie si spihologie…si ma maebuneste ganduriile ca sunt ofemeie slaba si fara putinta am distruge crederea an sine ma simt ca ultim om dar al iubesc si nu vreau sal pierd !nu stiu ce sa fac..oare ar fii o metoda sa-l ansel la randul meu eu nu am mai avut relatii sexuale cu un alt barbat si cred ca nu suntem compatibil nici an pat el termina rpd apoi eu raman nesatisfacuta abia ca ce multe ori am impresia ca o face doar ptr ca asa se face atro casatorie monoton….ajutor

    • Sorin spune:

      Depinde ce urmariti. Daca vreti sa va razbunati, il puteti insela. Exista, insa, o probabiltate foarte mare sa va despartiti, sa devina violent, daca ii este caracteristic si sa va afecteze imaginea in localitate, care va va afecta mai ales daca ramaneti singura. Pe de alta parte, daca vreti ca relatia sa se pastreze, cel mai eficient lucru este sa indurati si sa-l lasati sa face ce vrea. Daca vreti sa nu fiti inselata, va trebui sa puneti niste reguli clare in realtie impotriva inselatului care vor duce probabil la despartire. Insa veti putea avea o noua relatie in care sa puneti aceleasi reguli clar de la inceput si sperati ca nu veti mai fi inselata… Mult succes!

  • norvioce spune:

    Buna ziua! Sunt casatorita de o jumatate de an, nu in RO ci in alta tara, cu sotul meu care este nascut in Ro, dar e cetatean in tara respectiva..am venit aici pt iubirea pe care i-o purtam si pentru a construi ceva frumos impreuna, intre timp proiectiile de indragostita au cazut, si din cauza dificultatilor mele de adaptare,din cauza ca amandoi am fost obisnuiti sa locuim singuri ne e greu sa ne adaptam unul la celalalt .Din pacate pt mine din cauza statutului de nou venita o mare perioda de timp am fost dependenta financiar de el, acum lucrurile s-au schimbat si de acum si separarea dintre noi doi.. Simt ca eu am facut majoritatea compromisurilor de personalitate, ca am fost mai dispusă să-i fac pe plac şi să privesc lumea din perspectiva lui, sa il inteleg si sa ii accept cererile. De dragul armoniei si din afectiune am ales sa ii implinesc asteptarile, si asta e exact ceea ce el se astepta sa fac, iar el la randul lui a investit mult financiar pentru ca eu sa am un statut legal aici. Casatoria dintr noi doi,la momentul respectiv din punctul lui de vedere a fost un act formal pentru ca eu sa pot ramane aici,sa vdedeam apoi daca suntem potriviti unul pt celalalt, din partea mea din iubire dar foarte presanta si nu in felul in care mi-as fi dorit sa se intample, ca o necesitate legala ci pentru ca asa simtim…mai ales ca am avut parte neintelegeri in cuplu inainte de a face acest pas .. dar amn2 am dorit sa ne dam o sansa pana la capat si sa ne asumam riscul… acum relatia dintre noi se degradeza tot mai mult.. pana mai de curand aveam parte de certuri urate,in care el devenea violent verbal si fizic iar eu plangeam amuteam sau deveneam foarte agresiva si ii reprosam frustrarile mele, greselile facute in relatia cu mine..toate astea se intamplau in momentul in care eu ma deschideam si imi marturiseam nemultumirile legate de relatia noastra ( ca ma simt nesigura in legatura cu locul meu in viata lui- deoarece au mai existat fete inaintea mea alaturi de care a incercat o relatie prin a le aduce aici,cu acelasi parcurs si mai ales pentru ca niciodat nu mi-a spus te iubesc iar cand eu i-am spus-o mi-a interzis sa ii mai spun asta) i-am marturisit ca ma nevoie de apreciere, de incurajare,de sustinere.. el fiind mai degraba critic, adesea aspru si de asemenea foarte sensibil.Dupa o jumatate de an de astfel de drame se pare ca fiecare a inteles in sinea lui ca suntem diferiti.. momentan ne-am insingurat, rareori ne vorbim, doar cand avem nev de ajutorul celuilat cu ceva exceptional, mancam separat, dormim separat, in casa e foarte foarte liniste, amndoi amutiti si impietriti.. simt ca nu pot comunica cu el, ca nu ma pot face inteleasa, cumva nu ma simt egala lui ca drepturi emotionale in relatie..comunicare dintre noi escaladeaza de fiecare data cand deschid subiectul si alege sa plece din casa sau amnadoi ne infuriem destul de urat…de asemenea, amandoi trecem prin perioade dificile si din punct de vedere profesional in care nu suntem foarte optimisti legate de perspective, deci stresul e amplificat,, amndoi am investit emotional in relatiile din trecut si am fost dezamagiti… amn2 am avut asteptari si vise de la relatia asta care acum s-au destramat… simt ca el tinea la mine dar nu o facea intr-un fel in care eu sa ma simt femeie si iubita ci mai ales intr-un mod in care isi implinea datoria in cuplu…si se astepta ca eu sa fiu recunoscatoare pt asta mentinand armonia si fiindu-i aproape…nu stiu cum sa depasesc tiparele de comunicare si imi dificil sa iau o decizie inteleapta scutita de suferinta amandurora, ma doare, ma intristeaza si ma infurie sa persistam in situatia din prezent mai ales pentru ca lucrurile intre noi doi au pornit de la un nivel mare de încredere şi un angajament puternic.

    • Sorin spune:

      Este prea mic spațiul unui mesaj pentru a vă spune cum să comunicați eficient. Există cărți în domeniu sau puteți merge la un psiholog – fie în cuplu, fie singură.

  • giorgio spune:

    Buna ziua.Eu am inceput o relatie de 2 uni cu o fata,problema este ca suntem la distanta si ne am cunoscut pe internet eu sunt in Romania si ea este in Suedia,amandoi ne place unul de altul dar ne este frica la amandoi sa facem pasul sa ne intalnim pt ca ar putea interveni o problema sa nu ne placem.ce sfaturi ne dati?

  • Eu sunt un baiat mai timid, eu imi doresc sa am prietenie cu o fata dar vad ca sunt multe fete care sunt imbracate indecent. au un vocabular vulgar si ma descurajeaza lucrurile acestea. Eu doresc o fata la fel ca mine. dar nu prea sunt fete cuminti Ce sfat imi puteti da?

    • Sorin spune:

      Valorile societății sau schimbat semnificativ de pe vremea „fetelor cuminți” – adică a acelora supuse bărbatului. Acum fetele contează, ies în evidență, urmăresc scopuri. Sfatul meu este adaptarea.

  • flori spune:

    buna.am si eu o problema, mai mult o intrebare. cu o seara in urma in timp ce dormeam( singura) am simtit cum cineva imi tragea patura de pe mine.oare ce sa fie? imi este foarte teama deoarece am citit un documentar in care se spune ca ar fi vorba de cel rau.ce trebuie sa fac?e prima data cand mi se intampla.astept cu nerabadare raspunsul dumneavoastra.o zi buna.la revedere

    • Sorin spune:

      De ce-ar vrea diavolul să tragă pătura de pe tine? Oare, dacă ar exista, n-ar avea ceva mai groaznic de făcut?
      Cel mai probabil nu a fost nimic intenționat. Uneori pătura mai alunecă. Și uneori noi punem mai mult sens decât este în anumite situații pentru că suntem obișnuiți să fim supravegheați. Asta se întâmplă când părinții ne atrag frecvent atenția că greșim și rareori ne spun că ne iubesc și că sunt mândri de noi. Este cumva și situația ta?

  • raluca spune:

    Iubitul meu a murit acum 8 luni simt k am murit şi eu odată cu el sunt la fel k în ziua în kre a murit ce să fac k nu mai stiu,m am închis foarte mult în mn

  • RODIKA spune:

    buna ziua,mi-ati putut da un sfat…..sunt unul din multii parinti kare sunt nevoiti sa-si lase kopii in grija rudelor ,pentru a pleca peste hotare……dar kopilul sufera mult,khemindu-ne mereu inapoi,fetita are 5 anisori,kum ar fi bine sa vorbesc cu ea,sa o ajut sa treaca peste aceasta perioada de despartire,mai usor?ma numesc Rodika…..mersi mult

    • Sorin spune:

      Fiindcă am trecut prin ce trece fiica dvs și ai mei au încercat multe variante, vă pot spune că nimic nu este suficient bun. Cu siguranță o atitudine mai caldă atât din partea dvs, cât și a bunicilor la care rămâne este mai bună, dar nimic nu o poate scuti de suferință. Mai mult, eu am învățat (inconștient) că cei pe care-i iubesc (respectiv partenerele de cuplu de mai târziu) mă vor abandona la rândul lor, profeție ce se adeverea, pentru că de frică eram mult prea posesiv. Și în caz că vă întrebați, reacția mea a fost un răspuns tipic copiilor care nu vor să rămână fără părinți. Pentru că sunt și copii cărora nu le pasă atât de tare că sunt lăsați la bunici. Ceea ce m-a ajutat pe mine a fost terapia 20 de ani lungi și grei, mai târziu. Prin urmare, dacă o puteți lua, ar fi minunat. Dacă nu (pentru că îmi închipui că vreți dar nu puteți)… deocamdată nu sunt alternative. Puneți bani de-o parte pentru psihoterapie. Îi va schimba viața.

  • Elena spune:

    Buna ziua!
    Nici nu stiu cum sa incep, ma aflu intr-un moment al vietii mele,in care nu mai stiu ce decizie sa iau legat de relatia mea.Avem o relatie de 8 ani de zile, ultimii 3 ani dupa spusele lui au fost mai multrau decat bine, imi reproseaza mereu ca nu am fost alaturi de el, ca nu l-am sustinut(el si-a deschis o firma de contructii, si acum a acumulat foarte multe datorii), de aici au iesit foarte multe discutii , spune ca nu i-am fost alaturi si ca l-am mintit.Acum 3 luni de zile m-a insealat cu o femeie mai in varsta decat el, s-a terminat dupa o luna ,i-a spus ca inca ma iubeste .Dupa aceasta , a intalnit o alta fata intr-un bar , a inceput si cu ea ceva , vorbeste mult cu ea la telefon ,multe mesaje. I-am spus ca ma deranjeaza , si ca nu imi place ce sa intampla,darimi spune ca nu are nimic nu ea ca nu o iubeste .Imi spune ca nu pot sa ii interzic eu nimic.Cateodata imi spune sa stau linistita ca totul se va termina si va fi din nou el care l-am cunoscut.Iar eu nu stiu ce sa fac nu mai gasesc iesire din toata situatuia asta.
    Am nevoie de un sfat ,ce sa fac? momentan locuim in alta tara, i-am spus ca mai bine plec in tara , si el s-a suparat . Cateodata imi spune sa tercem peste toate datoriile care le avem sa le achitam, si vom vedea atunci ce va fi.Incertitudinea asta ma omoara.

    • Sorin spune:

      Cel care este independent are puterea. În acest caz, el are puterea. Și vă va împiedica să vă obțineți independența. Altfel spus, deși el își face relații va fi foarte împotrivă să vă faceți și dvs. Cât timp vreți să-l menajați, veți rămâne în această postură. Iar el nu se va mai comporta cum se comporta odată. Trecutul a trecut definitiv. Ceea ce v-ar ajuta este să vă distanțați de el și să vă clarificați cum să vă arate viața. Cum să fie relația pe care v-o doriți. După ce clarificați asta, invitați-l să devină acea persoană de care aveți nevoie, în același timp oferindu-i și ce are el nevoie. Iar dacă el nu se potrivește, va trebui să-l căutați pe cel care se potrivește. Altfel este greu să obțineți bucurii în viață când altcineva v-o dictează.

  • Elena spune:

    Multumesc pentru raspuns.Ai mare dreptate, cu ceea ce zici ,momentan nu pot sa rup de tot legatura, ma tin legata datoriile care le avem de achitat, si dupa voi pleca in drumul meu, ca stiu ca e cel mai bine.Oricum stiu ca timpul le va rezolva pe toate,imi este tare greu ca inca il mai iubesc , si de multe ori ma intoarce inapoi, se comporta ca si cum nimica nu s-ar fi intamplat .Dar trebuie sa fiu tare si sa merg mai departe .

    • Sorin spune:

      Relația nu este, neapărat, fără speranță. Clarifică-ți ce este important pentru tine, află ce este important pentru el și vedeți ce puteți face.

  • Elena spune:

    Eu stiu ce vreau ,il vreau pe el , i-am spus ca sunt dispusa sa trec peste tot si sa o luam de la capat, dar spune ca o sa ii reprosez toata viata lui faptul ca ma inselat , chestia este ca el este derutat si confuz si nu mai gaseste iesire la toate problemele care le avem .Nu imi da un raspuns clar ,daca astazi suntem bine, maine nu stiu la ce sa ma astept.

    • Sorin spune:

      Dacă l-ai vrea pe el ai fi fericită, pentru că deja ești cu el. Dacă-l vrei pe el cum era, înseamnă că vrei acel comportament, iar acel comportament nu este el; este al oricui îl face.

  • Elena spune:

    Stiu,caut la el comportamentul care il avea inainte,dar cateodata revine la el .Acum ce ma deranjeaza este ca a inceput sa imi ascunda ca se intalneste si cu cealalta fata,inainte imi spunea tot ce se intampla intre ei, si ma doare asta , si nu inteleg de ce o face.Se enerveaza daca ii pun intrebari.Ce sa fac in situatia asta sa fiu indiferenta?

    • Sorin spune:

      Depinde ce-ți dorești. Dacă vrei să nu-l superi pe el, fii indiferentă. Dacă vrei să nu te superi pe tine cere schimbări. Suferință trebuie să existe, pentru că sunteți aici unde sunteți. Fie continuați în suferință treptat până când, probabil, el va ieși din relație. Fie intrați intens în suferință și faceți ce este de făcut. Ca și cu o boală: lăsați corpul să moară de frica operației sau vă operați și vă mai dați o șansă (conștienți și de faptul că operația ar putea fi fatală). Dacă vrei suport în acest proces, putem avea ședințe pe chat. Mă găsești pe http://www.topexperti.ro.

  • Deea spune:

    Buna seara!am si eu o problema,sunt la inceput de drum, am 22 de ani si am o problema..bineinteles dragostea!Am nevoie de un sfat la problema mea…Am o relatie de 1 an si 4 luni,si iubesc cum nu am iubit vreodata..insa am aflat ca m-a inselat presandu-l efectiv sa-mi recunoasca cu dovezile in fata…el mi-a spus ca a fost doar la un moment de betie si ca acea persoana este de fapt cea mai buna prietena a lui dar s-a intamplat sa se sarute si sa isi petreaca timpul impreuna…As dori sa ma ajutati spunandu-mi cum sa procedez,sa iert sau nu!In sufletul meu este ceva de nedescris,nu stiu ce sa fac ,cum sa fac..va multumesc

    • Sorin spune:

      Oamenii înșeală cel mai adesea fără să planifice. Dobândesc ceea ce Kevin Spacy numea în filmul ”Father of invention” „vedere de tunel”. Scapă din vedere celelalte lucruri și aleg ceva ce le ia toată atenția. Pentru a scăpa mai rar din vedere ce este important, trebuie crescute în vizibilitate celelalte lucruri. Un mod de a face asta este punerea unei consecințe clare pentru următoarea dată când se întâmplă – consecință care trebuie neapărat pusă în practică dacă se întâmplă. De exemplu, îi puteți spune că aceasta a fost singura dată când acceptați acest lucru, considerând pozitiv faptul că lucrurile nu au mers prea departe, dar să știe că data viitoare când mai vrea să fie cu o fată și când va face pași în direcția asta, să-i facă liniștit că nu va mai fi în nicio relație (adică veți rupe relația cu el data viitoare când se va întâmpla). Nu vă spun să faceți asta, neapărat, este doar un exemplu. Ideea este că, odată ce ați stabilit consecința, trebuie să o puneți negreșit în practică, altfel lecția pentru el este că poate negocia și câștiga pe două planuri, caz în care veți fi predispusă la suferință.
      Prin urmare, fie că vă despărțiți, fie că nu, vă va ajuta de acum încolo să stabiliți de la început ce veți face în acest caz și el va fi cel care decide. Pe de altă parte, fie că-l iertați, fie că nu… nu veți greși în niciun fel. Dacă alegeți să rămâneți în relație, însă, veți fi cu mult mai fericită dacă îl iertați definitiv.

  • yooo... spune:

    nu stiu ce sa fac nimeni nu-mi acorda atentie ma simta lasata deoparte si va vine sa credeti niki pana la varsta asta de 15 ani nu am avut un iubit…. ce sa fac

    • Sorin spune:

      Să vă ascuțiți abilitățile sociale și să nu încetați să încercați!

  • irina spune:

    Buna ziua! am si eu o problema care ma macina foarte tare!fratele sotului meu a venit la noi in casa cu amanta sa! aceasta fiind cele din urma si prietena mea!dupa o perioada de 6 luni in care au stat la noi in casa au plecat in romania dar in toata aceasta perioada de 6 luni familiile acestora au aflat tot adevarul adica ca stau la noi in casa ca sunt impreuna!dupa plecarea lor au inceput amenintarile catre noi din partea familiei ei (amanta), am incercat sa vorbesc cu o parte dintre persoanele care ma ameninta chear si cu moartea.cu pierderea serviciului sotului meu ca vor intra peste mine in casa !eu am un copil de crescut si in curand voi merge in vacanta in romania si nu stiu cum sa procedez cu toata aceasta situatie imi este si frica si nu stiu ce sa fac am primit si mesaje de amenintare !va rog imi pute-ti da un sfac cum sa procedez in aceasta situatie???
    va multumesc

    • Sorin spune:

      Dacă riscurile sunt mari (și reale) ați putea să nu-i mai primiți? Dacă nu se poate altfel, ați putea să le dați dreptate rudelor ei, spunânu-le că „așa este”, orice zic ei, dar că nu vă puteți băga (în a-i da afară din casă de exemplu) pentru că „nu puteți”. Și nu spuneți mai mult, ci doar asta până se satură să întrebe. Este important să le spuneți și celor vizați că îi veți „trăda” și că vor trebui să se descurce singuri, pentru că nu este lupta dvs. Dar dacă totuși este lupta dvs, puteți alege să ignorați complet mesajele lor, să nu mai răspundeți și să închideți imediat ce ați aflat că ei sunt la telefon. Fără să le mai spuneți nimic, fără să explicați, să vă scuzați sau să amenințați înapoi.

  • n spune:

    rec printr o perioada mai grea si m am gandit sa scriu pentru cateva sfaturi si ajutor.
    Tocmai ce am iesit dintr o relatie si nu reusesc sa imi revin, simt ca sunt singura si ca nimeni nu isi da seama prin ce trec. L-am cunoscut acum aproximativ 10 ani, ne-am mutat impreuna dupa un an si totul a fost bine si frumos mai multi ani , totul pana acum 2 ani cand el a vrut sa ne despartim . S-a mutat de acasa, insa aceasta despartire a durat doar 2 saptamani dupa care ne-am reimpacat . Relatia in acesti 2 ani nu pot sa spun ca era ca la inceput, parca nu reuseam sa ne mai regasim, nu reuseam sa ne mai intelegem, iar eu simteam ca este ceva ce nu imi spune. Totul a durat pana acum o luna cand am descoperit ca el in acea perioada flirta cu altcineva(de a lungul relatiei au fost existat suspiciuni ca el poate ar calca stramb, niciodata concretizate), nu s-a concretizat in nimic relatia aceea, insa eu am pus capat relatiei, pentru ca am descoperit ca am locuit cu cineva pe care nu l-am cunoscut niciodata.
    Iar acum nu stiu cum sa fac sa imi recapat increderea in mine, chiar daca stiu si simt ca este un lucru bun ce fac, sufletul meu se rupe in bucati in fiecare zi, cu mari eforturi gasesc in mine forta sa ma dau jos din pat in fiecare zi si simt ca nu o sa mai pot sa o iau de la capat.

    • Sorin spune:

      Îmi pare rău pentru suferința dvs! Înțeleg că relația ar mai fi mers, dar ați fost foarte furioasă că el, în loc să încerce să facă relația mai frumoasă, cum probabil ați încercat dvs, a ales să primească bucurii din afara ei și sa trișeze, oarecum. Desigur și el ar fi fost foarte furios dacă dvs făceați asta. Însă nu mergeți mai departe, nu căutați o nouă relație. De asemenea, nu vă întoarceți la vechea relație. Pare că așteptați ceva. Ce anume așteptați să se întâmple?

  • Cristina spune:

    Buna ziua. Am apelat la dvs. in legatura cu o problema . Fiica mea de 22 de ani a inceput de curand o relatie cu un barbat de 32 de ani, divortat si cu un copil de 11 ani.Il cunosc pe acest barbat deoarece locuieste pe aceeasi strada cu mine. Ma deranjeaza relatia asta deoarece cred ca fiica mea o sa sufere m-ai tarziu, asta din cauza diferentei de varsta . Copilul locuieste la el . Nu stiu ce a fost in capul fiicei mele. Aici nu este vorba de bani deoarece acest barbat are venituri medii. Dupa divort acest barbat a avut o relatie de 4 ani cu o femei mai in varsta decat el cu 8 ani si totul era perfect intre ei. Acest barbat impreuna cu aceea femeie au fost plecati 2 ani din tara.El s-a intors singur in tara in martie sa rezolve niste treburi si cred ca atunci s- a intamplat ceva intre fiica mea si el, Acum in mai el a plecat inapoi in strainatate a stat o luna si s-a intors singur. I-a spus fiicei mele ca a terminat relatia cu respectiva femeie si acum fiica mea s- a mutat la el . Cred ca o minte pe fiica mea. Lucrurile personale alei acelei femei au ramas in casa lui. Cred ca o minte pe fata mea , daca as putea lua legatura cu acea femei poate m-a lamurea. Este o femeie deosebita, am cunoscut-o de aceea cred ca ceva nu este in regula. Stau si ma gandesc ca fiica mea s-a bagat in relatia aceasta, iar femeia aia sta si sufera departe. Vreau sa va cer ajutorul cu un sfat . Credeti ca aceasta relatie o sa mearga ??va rog , astept un raspuns de la dvs. si va multumesc anticipat.O zi buna .

    • Sorin spune:

      Într-adevăr, sunt șanse mai mici pentru parteneri să fie fericiți, dacă diferența de vârstă este mai mare, dar nu este exclus. Mai mult, puține relații sunt chiar lapte și miere. Înțeleg ce spuneți și înțeleg că doriți să o protejați. Paradoxal, însă, copiii n-au nevoie să le spunem noi ce să facă și ce să nu, ci, dacă nu este ceva grav (gen jucatul la priză), este mult mai eficient să avem răbdare cu ei și să-i lăsăm să-și trăiască viața, oferindu-le suport atunci când suferă. Pentru că dacă ne-am chinuit atât de mult să-i împiedicăm să sufere, atunci când o vor face, oare nu vom avea o mică bucurie în noi că am avut dreptate: „na, dacă nu m-ai ascultat! așa-ți trebuie!”. Dacă am înțelege că fiecare experiență poate fi o lecție, am putea-o întreba ce așteptări își face în legătură cu această relație și cum le-ar putea verifica (de exemplu, „mă aștept ca relația dintre el și cealaltă femeie să fie încheiată” – „cum pot fi sigură de asta?”).

  • Antohe Marian spune:

    as dori sa stiu unde as putea apela in cazul in care un copil este luat de catre tatal sau.. si dus la parintii acestuia fara permisiunea mamei si fara dreptul de al mai vedea.mentionez k suntem intrun conflict familial,dar nustiu ce sa fac,pe ce cale legala sa o iau sa imi recapat copilul,avem un apartament ANL impreuna,ma si ameninta ca voi pierde si casa,nusiu ce e de facut,sunt disperata,nu suntem divortati…dar nici mult numai dureaza pana vom ajunge si acolo…sunt o mama care nu isi doreste sa piarda copilul si casa(am scris de pe adresa a unei cunostinte caci eu nu am adresa de mail si nici nu am calculator,dar va rog trimite-ti un raspuns pe adresa asta de mail http://www.martinick01@yahoo.com )multumesc..

    • Sorin spune:

      Da, pe cale legală. Nu are dreptul să vă priveze de copil. Totuși, copilul este o altă ființă umană, nu un obiect pentru care să vă luptați. Este important să-i auziți doleanțele. În general copiii vor să stea cu ambii părinți. Este devastator pentru ei că părinții nu se mai iubesc, se ceartă, se despart. Este cu atât mai rău să se simtă și de vină pentru certurile părinților lui. Încercați mai bine să-l protejați. Vă încurajez să mergeți cu toții la psiholog și să discutați împreună cum să vă despărțiți, astfel încât copilul să sufere cât mai puțin, pentru că nu este lupta lui.

  • Antohe Marian spune:

    buna ziua..in leg cu ceea ce am scris..as vrea sa precizez k acest sot al meu are si o sora cu influenta in domeniul juridic,mi-e frik k as putea sa pierd totul..copilul,casa si tot ce am agonisit timp de 10 ani..eu as dori dak ati putea sa ma ajutati cu o cale cat mai legala in asa fel incat baiatul meu(6 ani are)sa ramana cu mine in casa si sa nu-lduca la parintii lui si sa-l priveze de dreptul de a-si vedea mama…ma intreb…cu cine sa iau legatura sa o scot la capat cu acest om.am fost si la politie sa fac o plangere,dar momentan au zis k eu nu pot face nimic decat doar dak iese cu scandal,batai,samd…trebuie sa fie o solutie k baiatul sa ramana in custodia mea fara sa se faca tam-tam…sper sa ma intelegeti,sunt o mama disperata(va reamintesc k va scriu de pe adresa unui prieten),,,va multumesc mult dak m-ati putea ajuta legal…

    • Sorin spune:

      Dacă vă referiți să primiți ajutor de la un psiholog care să vă susțină cu o evaluare a situației în vederea obținerii custodiei, acest lucru va avea valabilitate doar dacă se ajunge la proces. Într-adevăr, poliția are alte responsabilități, nu vă poate ajuta. Doar procesul sau înțelegerea între dvs sunt singurele modalități legale. Și este de preferat înțelegerea. Aici vă poate ajuta un psiholog, dacă reușiți să mergeți împreună.

  • Andreea spune:

    Sa despartit prietenul meu de mine din cauza unor motive copilaresti,de atunci am cazut in depresie,au trecut deja 2 saptamani sii multi prieteni de ai nostrii ne`au spus ca ne vom impaca ca el ma iubeste,nu stiu ce sa cred pentru ca el tot vorbeste urat cu mine spune ca nu il intreseaza ,ca nu ii mai pasa,ca nu mai vrea sa fie cu mine.Dar sunt zile in care imi face sperante,nu stiu cum sa abordez situatia asta,eu vreau sa ne impacam,asta e a 4 oara cand se desparte de mine sii chiar vreau sa ne impacam.Inca cred ca ma iubeste,dar cand incep sa vorbesc cu el simt ca ii e frica sa mai incercam din nou.Tot imi spune ca ii in cautarea alte`i fete,si ma cam deranjeaza,nu stiu cum sa abordez situatia.As dorii sfaturi cum sa procedez,va rog!! :)

    • Sorin spune:

      Totul în viață are început, mijloc și sfârșit. Căutați să vă bucurați de mijloc, mai mult decât să evitați sfârșitul. Bucuria în viață vine din a primi ceea ce vine către dvs și a lăsa să treacă ceea ce a trecut. Altfel spus, dacă mai considerați că există șanse de împăcare, încercați, fără să vă sacrificați, să permiteți acest lucru. Iar dacă sfârșitul a venit, veți fi mai fericită dacă vă deschideți către un nou început, învățând, desigur, din neajunsurile acestei relații.

  • giulia spune:

    Buna ziua.Am si eu o problema care ma macina si nu stiu daca sunt eu sau nu de vina.Am avut o copilarie nefericita cu certuri si batai in familie cu trecerea timpului devenind adolescenta am cautat in orice prieten un punct de reper vedeam in el fericirea mea universul meu.M am casatorit nu stiu daca din dragoste sau ptr a scapa din calvarul pe care il traiam in fam mea.Au fost clipe frumoase si clipe urata casatoria mea a durat 9 ani in momentul cand aveam 7 luni de sarcina sotul meu a inceput sa se schimbe sa faca ce vrea fara sa tina cont de mine si fetita care urma sa vina pe lume in curand.Am incercat sa salvez casatoria dar dupa 3 ani am hotarat sa pun punct.Am ramas practic pe drumuri cu un copil in brate si fara un ban in buzunar fostul sot dandu mi doar pensia alimentara chiar daca noi am muncit ani in strainatate si aveam de toate a vandut tot pe ascuns iar eu neavand bani nici de paine nu am putut umbla sa caut actele sa justific ca in timpul casatoriei am facut multe lucruri impreuna eu intorcandu ma sa locuiesc la parinti.Dupa 2 ani de la divort am cunoscut un barbat divortat si el si am inceput o relatie el fiind la 800km ne vedeam la 3-4 luni o data si vorbeam foarte mult la telefon.primele luni au fost frumoase dar la un moment dat am simtit ca ceva nu e ok si am inceput sa devin geloasa si posesiva.Ne certam disparea cu zilele mi am facut un fb cu un alt nume si am inceput o conversatie cu el.Imi spunea mie ca ma iubeste iar la cealalta pers ca abia asteapta sa o cunoasca nu a mai spus sa ne mutam impreuna eu fiind cea care de fiecare data cand ne certam spuneam ca relatia a luat sfarsit.Intrebarea mea este sunt BOLNAVA DE GELOZIE SI POSESIVA sau e un comportament cauzat de ceea ce a facut el?Vreau sa mai precizez ca in urma divortului am suferit ffff mult si eu am ajuns si la ora actuala sa ma vad ca cea mai urata si proasta femeie.Am mai avut scene de gelozie si in adolescenta de aia va rog din suflet sa mi raspundeti SUNT BOLNAVA DE GELOZIE?UN PSIHOLOG M AR PUTEA AJUTA SA DEPASESC STAREA ASTA DE DEPENDENTA FATA DE UN BARBAT M AR PUTEA AJUTA SA MA VINDEC SA NU MAI FIU ASA GELOASA SI POSESIVA?Va multumesc din suflet anticipat ptr raspuns.Ozi minunata sa aveti!!

  • Giulia spune:

    VREAU SA VA MAI SPUN CA de 10 zile nu am mai avut nici un contact cu prietenul meu si ma simt ca si cum as fi moarta si traiesc doar ptr copil.El mi a dat dovezi ca ma iubeste dar si dovezi ca nu i pasa de mine.de aceea nu stiu ce sa fac si cum sa ma comport sa merg inainte si sa incerc sa mi rezolv problema cu gelozia sau nu e persoana potrivita ptr mine cum imi spun toti.Ma simt acum ca si cum daca el nu ma mai vrea nu ma mai vrea nimeni are legatura cu copilaria sau e felul meu de a fi?cum sa fac sa fie bine si sa nu ma mai vad cea mai urata si cea mai proasta?
    va multumesc

    • Sorin spune:

      În legătură cu a fi bolnavă de gelozie, răspunsul este „nu”. Persoanele așa numite bolnave de gelozie sunt geloase și posesive fără motiv. Gelozia are și ea niște scale și unii oameni sunt mai geloși decât alții, dar se depășește limita doar atunci când este nejustificat sau atunci când persoana vrea să iasă din relație pentru o altă persoană și nu este lăsată (cum ar fi un bărbat care bate noul partener al fostei lui prietene). Atunci când este justificată gelozia poate fi întărită de faptul că celălalt partener nu încetează să fie disponibil, nu încetează să dea motive de gelozie.
      În legătură cu a nu a mai avea o părere scăzută despre dvs, vă trebuie terapie. Există și alte modalități, dar cea mai rapidă și eficientă cale este cu cineva care știe deja drumul.

  • Giulia spune:

    Buna ziua.Multumesc tare mult ptr raspuns.As fi foarte interesata sa fac niste sedinte sau terapie cum spuneti dumneavoastra.Cum as putea face acest lucru?Simt ca a trecut viata pe langa mine si as dori sa mi imbunatatesc viata si sa o iau de la capat am 35 de ani si cred ca merit sa fiu fericita si sa mi fac copilul fericit.Pana acum mi am plans de mila m am vaitat dar nu am facut nimic concret sa mi revin.Sunt din provincie si repet ma intereseaza sa fac niste terapie.Dau randament mai bun daca sunt facute fata in fata sau prin intermediul internetului?Va multumesc si astept cu nerabdare raspunsul dumneavoastra.O dupa amiaza placuta

    • Sorin spune:

      Sunt eficiente și ședințele față în față și cele online. Dacă vreți să lucrați cu mine, puteți veni în București sau putem lucra prin intermediul siteului „www.topexperti.ro”

  • Giulia spune:

    In legatura cu gelozia fara motiv am fost deseori geloasa fara motiv dupa ce au inceput discutiile.Cred ca si acolo am probleme imi e frica ca nu o sa reusesc singura sa merg mai departe si poate am ajuns sa vad sau sa mi imaginez lucruri care nu sunt reale.Offff chiar nu stiu ce sa mai cred.Multumesc frumos ptr tot

  • elena spune:

    buna ziua
    sunt intr-o relatie de 1 an si 6 luni si am descoperit ca partenerul meu are o relatie cu un barbat. ce sa fac?
    nu i-am spus nimic, relatia noastra este frumoasa, ne iubim, ne respectam, nu intarzie…. cam la doua saptamani merge in vizita la asazisul lui prieten(am dovezi ca sunt mai mult decat prieteni)
    sunt sigura ca daca vom avea o discutie pe aceasta tema relatia noastra s-ar termina, dati-mi va rog un sfat, cum sa procedez…
    multumesc

    • Sorin spune:

      Așa cum ați intuit, aveți de ales între a lăsa lucrurile să fie și a nu accepta situația ceea ce ar duce dacă nu la despărțire, cel puțin la o perturbare masivă a ei. Dacă nu vă deranjează, atunci este de așteptat să aveți mai multe motive de bucurie în relație decât cu un bărbat complet heterosexual. Bărbații gay sunt mai sensibili, mai romantici, mai interesați de subiecte feminine, cumpărături etc. Nu neapărat că ar fi toți o apă și un pământ, dar oricum sunt mai sensibili. Bănuiesc că ați observat. Ca orice decizie în viață, nu se ia între (rău) și (bine), ci între (rău și bine) și (rău și bine). Prin urmare, orice ați alege nu veți greși, dar una din căi va fi ceva mai frumoasă.

  • anisoara spune:

    Buna ziua,as vrea si eu o mina de ajutor,treaba consta in ceea ca eu si sotul meu am devenit doi straini si am ajuns intr-un impas pe care nu mai stim cum sa-l trecem.Ultimii 3 ani au fost cei mai grei din viata mea.Sotul ma distus complet cu gelozia,cu indoielile in fidelitatea mea si in genere ma suspecteaza mereu de ceva.Pentru mine un cuplu fericit este asociat cu incredere reciproca,respect si intelegere.La noi,insa,toate acestea lipsesc chear din primele zile,relatia noastra a durat atit doar fiindca eu mi-am gasit rabdare sa indur astfel de atitudine fata de mine.Dar simt ca explodez si nu mai am putere sa continui asa.M-am blocat si nu mai stiu ce sa fac,nu mai vreau sa depun efort ca relatia noastra sa continuie,mi-am pierdut orice interes,dar imi este mila sa-l las fiindca el imi tot spune ca ma iubeste.Nu stiu cum sa procedez mai departe…

    • Sorin spune:

      Dacă ați fi să derulați timpul înainte cu 5 ani, ce v-ați dori să se fi întâmplat în acești cinci ani? Să rămâneți cu el din milă? Să rămâneți în relație? Să riscați singurătatea?

  • Ioana spune:

    Buna. Vreau sa ma ajutati cu un sfat cat mai pe inteles, !
    Vorbesc cu un baiat aproape de 2 ani, in acest timp pot zice ca aproape 5 lunii am fost despartii, El ma inselat, lam iertt si ne-am impacat increderea e dusa de atunci … a trecut cv timp dup care iar ne-am desprtin in care din nou ne-am impcat . ( Parca nu putem sta unul fara celalalt) Acum ultima oara cand ne-am impact el e foarte schimbat.. nu mai imi zice sa merg cu el, nu ma scoate absolut nici unde, inainte zi de zi eram impreuna mergeam unul cu celalalt peste tot, incep sa cad intro depresie, mi-e frica sal intreb dc are comportamentul aceest, pentru a nul pierde, ajuttima . Sau mai bine zis invtatima cum pot sa intru sub pielea lui pentru a avea curajul sal intreb de ce sa schimbat asa . VA MULTUMESC.

    • Sorin spune:

      Ce aș face eu ar fi să consider că mă iubește intens și m-aș purta ca atare. Mai important decât să știți unde vă aflați este să știți unde vreți să ajungeți și să vă comportați ca și cum ați fi ajuns deja acolo. Dacă relația nu va merge, totuși, pentru că nu există garanții orice ați face, măcar știți că v-ați bucurat intens de clipele rămase. Și veți ști și pe viitor cum să vă simțiți iubită. Dacă-l întrebați îi veți da ocazia să-și articuleze nemulțumirile și ar putea să fie și mai sigur că cea mai bună decizie este să rupă relația. La urma urmei, dacă are dubii, cea mai eficientă metodă să i le înlăturați nu este să-i spuneți că va fi bine, ci să-i arătați cât de bine poate fi.

  • iulian spune:

    Buna ziua!Am o problema pe care nu o inteleg am aproape tot ce imi doresc casa,bani, masina samd dar nu imi gasesc sufletul pereche su nu inteleg de ce.

    • Sorin spune:

      … pentru că nu există un suflet pereche. Aveți nevoie să vă șlefuiți abilitățile de a interacționa cu fetele. Puteți face asta alături de un terapeut sau există chiar un curs de pick up artist la noi în țară. Odată ce veți înțelege mai bine psihologia feminină și veți ști să abordați fetele, vor apărea multe suflete pereche :)

  • alina spune:

    ce femeie isi doreste un barbat in zodia leu?

    • Sorin spune:

      Pentru asta va trebui să apelezi la un astrolog. Părerea mea: o femeie frumoasă, care să nu-i ceară prea multe, dar care să-i ofere multe, care să-l facă să se simtă apreciat, față de care să se simtă mândru în prezența altora…. ca toți ceilalți.

  • Fieraru Dan spune:

    Buna ziua! Adresez aceasta intrebare pe acest site in speranta ca imi va raspunde un psiholog, un om care poate da sfaturi utile si care poate da un raspuns cu certitudine. Intrebare este: Ce sa fac o femeie care nu intelege niciodata nimic, care este foarte urucioasa, foarte geloasa, chiar foarte geloasa, intelege mereu numai ce vrea ea etc. Totusi ca sa puteti sa intelegeti mai bine, trebuie sa explic cateva intamplari pentru ca si raspunsul sa fie dat pe masura. Eu am cunoscut-o pea ea intr-un Club de noapte, era barmanita. Ea inainte sa stea cu mine, s-a mai culcat cu cativa prieteni de ai mei, dar n-am pus la socoteala caci trecutul este trecut, prezentul conteaza. Ea mi-a facut si un copil fara ca eu sa-l vreau, nici nu lua pastile, si nici nu se protejea, adica spunandu-mi cand era fertila, pentru ca daca imi spunea aveam chiar eu grija, cu toate ca este treaba femeii ca sa faca lucrul acesta, asta din punctul meu de vedere. Eu am 21 de ani iar ea are 26 de ani. Ea a avut un trecut tumultos dar n-am bagat de seama repet. Eu n-am fost de acord cu acest copil, nici nu l-am vrut pentru ca nu se face asa un copil, un copil se face cu cap, ca sa faci un copil planifici si totusi mi se pare nebuneste ca o femeie sa faca copil dupa aproximativ 3 luni wow, 3 luni. Intradevar ea sufera de un complex de inferioritate pentru ca eu sunt mai frumos decat ea si in plus de asta sunt si mai tanr. Ea stiind ca sora ei s-a dat la mine in timp ce statea cu ea, si ca alte inca doua prietene de ale ei s-a datla mine si asta tot in acelasi timp cand statea cu ea, ea a devenit o geloasa isterica, deci a devenit o femeie care isi pierde controlu cand vine vorba de gelozie pur si simplu. E nebuna. Eu sincer nu pot spune ca am fost usa de biserica in tot acest timp, dar niciodata nu m-am culcat cu alta femeie de cand stau cu ea. Ea a vazut odata ca m-am sarutat cu o alta fata, intradevar, lucru care a fost extrem de urat si mi-am cerut scuze si i-am Promis ca nu o sa se mai intample, si nici ca nu s-a mai intamplat, si nu mi-ar fi frica sa recunosc ca oricum ea nu vede ce scriu eu aici, cine stie daca nu spioneaza, ca mereu obisnuieste sa faca asa. Deci repet nu s-a mai intamplat niciodata s-o Insel, in nici-un fel, i-am fost fidel, foarte fidel si as fi avut ocazii de multe ori. Sa revin la treaba cu copilu. Eu i-am dat bani ca sa faca avort pentru ca realizam ca nu o sa fie bine deloc, chiar deloc. Ce credeti ca a facut? Logic suna plauzibila cred, NU a facut nici un avort. Nu a facut nici un avort spunandu-mi ca este prea tarziu ca bla bla bla, am crezut-o pentru ca sunt eu prost. Dupa acea a dat-o ca nu vrea sa pacatuiasca etc. Intr-un final am acceptat copilu. Copilul s-a nascut. Un baiat frumusel foc care imi seamana foarte mult si il cheama Patrick. Eu in acest Moment sunt un om foarte bucuros si realizez ca viata mea prinde contur si sens. Dar, exista un dar. I-am spus intr-un mod foarte calduros, intr-un mod placut si deloc deranjant, ca eu trebuie sa plec timp de doi ani ca sa invat Limba Germana si ceva matematica pentru ca eu nu prea am scoala deoarece provin dintr-o Familie de tigani, si dupa cum bine stim cu toti, tiganii nu prea agreaza scoala, prefera mai multa sa fure prin occident si sa ne faca de ras,in fine asta este o alta poveste. I-am zis ca timp de doi ani trebuie sa fac acest sacrificiu si asta doar pentru binele nostru caci in Romania nu te ajungi cu nimic, si eu o sa plec in viitor in Elvetia si am sa muncesc si o sa ne fie mult mai bine.. I-am mai spus ca stau 1 Luna plecat, si o saptamana vin si stau acasa si tot asa. Ea a fost de acord. Am plecat. Ea acum locuieste la matusa mea in Bucuresti, caci aproape nici Familie nu are. Prietenul meu este Elvetian, el a ajutat foarte mult familia mea etc. Ea acolo la matusa mea, nu traieste lafel de bine cum traiesc eu aici, traieste mai modet, nu moare de foame. Eu aici traiesc mai bine, dar asta NU ca vreau eu, ci prietenul acesta al meu, isi permite mai mult decat un om de rand in Romania. El studiaza matematica la Iasi, chiar de unde scriu eu acum, si daca studiaza toata ziua, logic ca vrea si el seara sa mai bea o bere pe la un bar, sau sa mai manance o ciorba pe la un restaurnat ca nu ii place sa piarda 3 ore in bucatarie. Eu si cand mananc ma gandesc la ea si imi spun, vai ce frumos ar fi sa fie si ea cu mine acum. Eu mereu o sun si stau de vorba cu ea la Telefon, si ii explic cat de dor imi este de ea de copil. Dar ea mereu imi spune si imi reproseaza ca nu ma intereseaza de ea, ca ma duc la restaurante,ca ma distrez si ca o duc bine. Eu i-am zis ca nu este asa, si m-am luat dea ea spunandu-i si reprosandu-i ca ea a vrut copil asa de devreme si trebuie sa accepte acest sacrificiu ca altfel copilul o sa riste sa fie ca toti ceilalti tigani, iar eu n-am sa accept asta NEVER. Am amenintat-o ca Termin cu ea de foarte multe ori, dar cum iubirea orbeste, logic, am suna-o. Ma intelegeam bine cu ea 2-3 Minute dupa care incepea iarasi sa faca ea niste chestii care imi dadea de inteles ca are Probleme psihice. Eu i-am mai zis, fato, daca vrei, vin in Bucuresti, dar te rog din suflet sa-mi asiguri viitorul la copil si sa faci in asa fel sa construiesti in trai mai bun. Ea a inceput sa planga, ca de obicei ogramada de lacrimi, ogramada de lacrimi frate!!! nu stiu de unde le scoate. Eu uneori am impresia ca manipuleaza pe toata lumea prin plans. Este o femeie care se victimizeaza mereu, dramatizeaza enorm de mult si nu zambeste deloc, este o femeie care trebuie sa te chinui sa zambeasca. Toata lumea a spus, si ei in fata, ca este o persoana ciudata. Intradevar o inteleg de ce are acest complex de inferioritate caci… cam toata lumea a zis, si ei in fata chiar, ca nu are fata de mine, ca eu sunt mai frumos etc etc. Dar pe mine Putin m-au interesat aceste lucruri daca eu o iubesc. I-am zis si eu mereu, dar sigur ca NU a inteles. Eu in Bucuresti daca stau cu ea, nu am voie sa ies cu prietenii mei pe afara, mentionez, suntem doar baieti, si logic ca nu are ce sa caute o fata acolo daca suntem doar baieti si mergem sa bem o bere sau sa vedem un meci de fotbal, cu toate ca nu le am cu fotbalul. Ea imediat face fata acea tipica, o fata de spui ca a murit cineva in casa, se supara, incepe a imi vorbeasca in nas si multe chestii! I-am dat chiar si o palma pe chestia asta in speranta ca poate se reabiliteaza, slabe sanse, tot ce stie aia face. Eu acum sunt certat cu ea, i-am spus ca n-am s-o mai sun 2 saptamani si 6 zile, adica cat mai stau aici, caci dupa trebuie sa ma intorc. Ea stie doar sa planga, stie doar sa ma manipuleze prin plans, nu intelege,nu vrea sa asculte si am impresia ca vrea sa ma intebuneasca. Ea mereu zice ca mie nu imi pasa de ea, dar defapt, ei nu ii pasa de viitorul la copil, in loc sa ma lase sa-mi fac treburile si sa pot face ceva pe viitor pentru ea, pentru copil… distruge totul. A inceput sa fie geloasa si pe prietenul meu ca stau cu el aici, mi-a si zis ca noi facem sex, ca suntem gay etc. Ca il divinizez, deci pur si simplu NUMAI PROTII. Cu varul meu din Buc daca vorbesc cu el, lafel este geloasa.Deci spuneti-mi va rog din suflet, ce sa fac cu aceasta femeie. pentru ca eu incep sa realizez ca ea imi vrea raul. Nu am Chef sa-mi pierd cei mai frumosi ani din viata stand cu ea si sa ma trezesc pe la 30 de ani ca n-am rezolvat nimic si ca sunt amarat si asta doar din cauza ei ca nu a vrut sa ma asculte, ca nu a vrut sa ma intelaga ca eu fac asta doar pentru ea si pentru copil. Sincer o iubesc foarte mult, n-am iubit in toata viata mea asa, este o iubire INUMANA: Si ma obsedeaza gandul, inebunesc cand ma gandesc si imi imaginez ca ea o sa faca sex cu altcineva… asta ma distruge. Nu imi imaginez viata fara ea, dar repet incep sa ajung in punctul in carenumai rezist. Femeie asta a reuist sa scoata animau din mine, a reusit sa imi dau pe fata latura mea proasta, caci de cateva ori i-am dat cu palma, imi cer scuze dar mi-am iesit din fire, deci numai stiu ce sa fac, dati-mi un sfat va implor din suflet. Sunt tigan, si poate ca daca nu as fi tigan, si as fi provenit dintr-o Familie de Romani educati si bine pusi la punct, as fi avut alta viata acum. Imi cer scuze ca am scris atat de mult dar sincer mi-am descarcat tot amarul. Toata lumea imi zice sa Termin cu ea, dar eu nu vreau pentru ca o iubesc, asa ca dati-mi voi un ultim sfat, deschideti-mi mintea. Scuzati-am va rog ca am scrisatat de mult, dar simteam nevoia. Astept raspunsul Dumneavoastra, dar cred ca nici nu o sa citi cand o sa vedeti atat scris… repet, imi cer scuze caci de obicei o intrebare nu este atat de lunga:) Imi cerscuze de greselile mele gramaticale dar n-am mai tinut cont.

    • Sorin spune:

      Din păcate nu există soluții rapide la situația ta. Cel puțin, cu siguranță orice sfat ai primi nu va face o mare diferență. Cum corect ai observat „tot ce știe ea face”. Așa suntem toți. Avem automatisme, obișnuințe și necesită un efort susținut de o mare dorință pentru a produce schimbarea. Tot ce pot să vă recomand este să mergeți la terapie de cuplu. Altfel, ai mai putea să-ți iei o carte de comunicare în cuplu și să pui în practică tot ce citești acolo, indiferent dacă ea își face partea. Oricum situația se va îmbunătăți dacă măcar de la tine comunicarea se face într-un fel nou. Înțeleg că palmele au fost soluții disperate de a opri critica ei sau altceva, dar ele nu-i vor schimba modul cum gândește, ci doar va înrăutăți relația între voi. Mult mai eficient este să învățați să comunicați, să vă ascultați – ceva ce din păcate nu se face în școli – într-un mod în care doar un specialist vă poate ajuta. (Găsiți și aici un articol despre comunicarea în cuplu). Și este important când citiți și credeți că „așa făceam și eu” să vă dați seama că, deși în mare făceați ce scrie acolo, sigur „în mic” vă lipseau niște informații. Încercați să faceți exact ce scrie. Ca orice tratament sau reparație, pentru eficiență trebuie să țineți cont de toate detaliile.

  • cezara spune:

    Sant o nenorocita,o ratata…o viata facuta praf..maritata f.tanara acum cred ca fost o greseala,un sot egoist,indiferent..l-am iubit f.mult,el nu…toata viata m-am intretinut singura din venitul meu,utilitatile le plateam jumatate…in concedii nu am fost niciodata,doar la inceput in primii doi ani si asta la insistentele mele,bineinteles ne-am dus fiecare pe banii lui…nu ma intrebati de ce am suportat atatia ani situatia asta…nici eu nu stiu..mentionez ca sotul meu nu bea,nu este afemeiat(cred),in societate joaca un teatru perfect,doar prietenii din anturajul nostru cunosc ce-i poate pielea…..si eu am probabil partea mea de vina…sau asa vrea el sa cred….jigniri la tot momentul……este un cosmar….la un moment dat printr-o conjuctura am cunoscut pe cineva..un om bisericos,pictor de icoane….am crezut ca se va schimba ceva in viata mea….acest om sub aspectul de preot pe care il are este de fapt un demon….care bea tot timpul,injura,jigneste,este violent,mi-e si jena sa va spun ce comportament are…l-am ajutat f.mult cu bani,ma lasam pe mine si ii dadeam lui bani…imi cerea bani daca vroiam sa mai stea cu mine….toata ziua imi povestea ce femei vrea el,care-i genul lui..ca oricand isi gaseste si fete de 20 de ani…ca sant prea batrana ptr.el(are 52de ani)….credeti-ma ca mi rusine sa va spun ce scoate acest monstru din gura….si picteaza icoane!!!!!!….partea proasta ca m-am indragostit de el,poate orice sa-mi faca si nu ma pot desprinde….viata mea e un dezastru,nu-mi gasesc linistea,sotul meu nu vrea sa divorteze….celalalt sta cu mine doar ptr ca-i dau bani…..’nu ma scap de tine ca de moarte”sant cuvintele dulci pe care le aud in fiecare zi….am ajuns sa ma detest,sa ma vad cea mai urata dintre femei,sa nu mai am incredere in mine……VIATA MEA E TERMINATA>>>>AJUTATI-MA VA ROG DIN SUFLET!!!!EU SINGURA NU POT!!!!un cuvat din partea d-voastra mi-ar face bine……sant multe aspecte pe care nu pur si simplu nu le-am putut scrie aici,cititi d-voastra printre randuri…..spuneti-mi ce sa fac????????????????

    • Sorin spune:

      Ceea ce căutați dvs. este un sentiment de “acasă”. Undeva unde să aparțineți. De aceea sunteți atât de legată de aceste persoane. Încă nu v-ați găsit un loc sigur din care să explorați lumea. Terapia v-ar ajuta să vă creați acest loc în interior. Acest loc în care să fiți iubită așa cum sunteți. Odată ce aveți acest loc, veți putea să ieșiți cu încredere în lume și să vă selectați relațiile.

  • Ion si Ana spune:

    Am și eu o intrebare îmi place de o fata dar o vad rar am sanse sa îi vorbesc dar nu știu cum sai cer prietenia și am nevoie de sfaturi foarte bune va rog sunt disperat viata fara ia nu merita traita asa.

    • Sorin spune:

      Este greu pentru cineva să-ți spună exact ce replică să ai, pentru că depinde de ce ați comunicat voi până acum, de cât de interesată s-a arătat, de ce moment alegi să o inviți în oraș. Există cărți, însă, despre cum să „cucerești” fete. Există și un curs la noi în țară (în Timișoara). Caută după cuvânt cheie „pick-up artist”. Unele pot fi extreme și desconsiderante față de femei, dar unele te învață cum să le abordezi, pentru a le putea oferi iubire, nu pentru a le manipula și folosi ca obiecte.

  • Violeta spune:

    Am locuit cu fostul meu prieten timp de 9 ani, ne-am despartit de un an si 5 luni, mai exact eu am fost cea care am plecat de la el, fara sa-i dau explicatii, apoi ne-am mai intilnit, am mers cu el la mare unde m-a lovit, mi-a spart timpanul intr-o disputa legata de plecarea mea fara acordul lui, cumva el m-a pedepsit pt. purtarea mea. Nu l-am reclamat la politie de frica si din luna mai 2013 am reinceput sa ne vedem si bineinteles sa fim intr-o “relatie”.In tot acest timp el m-a tot amenintat ca daca nu-i dau o sansa se va razbuna pe mine foarte urit.Intrebarea mea este ce sa fac sa ma lase in pace?Am discutat mereu despre faptul ca nu mai vreau o relatie cu el si ca de foarte multe ori ma intilnesc cu el mai mult din obligatie si de frica sa nu-mi faca ceva, dar nu ajungem la nici un rezultat.Ce sa fac sa scap de el fara sa se razbune pe mine? Parca e obsedat de mine, nu intelege ca nu-l mai vreau!Mi-a spus ca se va linisti cind eu nu voi mai fi.Va rog dati-mi un sfat.Nu am nici o inregistrare si nici un martor ca ma ameninta.

    • Sorin spune:

      Un mod cred că ar fi să nu vă mai poată lua urma. Un altul să aveți un nou prieten care să-l bată până se liniștește. Puteți apela și la poliție, cu condiția să reușească ei să ajungă la dvs înaintea lui. Modul ideal ar fi să vă bată la ușă insistent și să sunați poliția să-l prindă acolo. Să circulați însoțită peste tot – fie de un băiat care poate să-l bată, fie de o fată care să poată suna la poliție.

  • ana_milosescu spune:

    Va rog sa ma ajutati.Cred ca imi este frica de singuratate sau sunt dependenta de sotu.Am multi ani de casnicie unde intotdeauna am fost inselata,mintita si folosita nici o data nu a fost alaturi de mine mu ma aparat de nimeni nu ma ajutat,intotdeauna spunea ca mine dar facea ca el,il iertam de fiecare data si uitam acunu mai pot sa depasesc fiindca a luat multi bani pe care ia dat altor persoane si nu imi poate spune ce a facut cu bani decit ca ia baut si ia mincat.Eu am o fetita adoptata de comun acord cu el el nu putea sa aibe copii,eu stiu ca avem o mare raspundere,dar nu mai putem trai asa fiindca sunt foarte suparata si fetita ma simpte.El cu mine nu mai are nici un fel de relatie doar ca ma minte in continuarie si ma tot minte ca ma iubeste si sa mai astept ce nu stiu.Uneori chear imi este frica de el ca nu stiu ce urmareste.Nu stiu ce sa mai fac imi este frica de viitor.

    • Sorin spune:

      De ce anume, concret, vă este frică legat de viitor? După ce clarificați acest lucru, tot va trebui să înfruntați una din direcții (fie că alegeți schimbarea, fie că alegeți să fiți cu el, dar cu o altă calitate a vieții). Pentru asta vă invit la cabinet, pentru că orice sfat nu este suficient.

  • Neon spune:

    Buna Ziua
    Asadar is in cumpana in privinta prietenei mele.
    Pe scurt totul a inceput acu 2 ani si jumatate pe facebook in care a decurs cu discutii ca de obicei pe mess/skpye mesaje telefoane…ne-am intalnit cam la 1 luna ne-am sarutat cam la 3 luni dupa primele discutii am facuto prima oara cam la un an dupa , amandoi am fost virgini(eu aveam 26 de ani ea 20) tot timpul asta a fost frumos impreuna 90% din timp, restul au fost mici certuri pe cam aceas problema si anume ca nu sunt langa ea tot timpul si nui acord tot timpul atentie si ca nu e pe primul loc in viata mea.
    Eu lucrez ca manager IT la o firma ea este la facultate la iasi, cat timp a fost acasa am fost la ea aprope in fiecare zi sau cel putin de 4 ori pe saptamana din care week-end-urile le petreceam impreuna (ea sta la tara la 12-13 km de oras) am masina si nui o problema sa ne vedem
    La iasi cat a fost la facultate ea venea acasa odata la 3-4 saptamani in week-end sau vacante in rest mergeam eu la ea pentru ai mai aduce pachetul de la parintii ei si sa fim impreuna deci in medie cat a fost la iasi nu ne vedeam fizic in timp-ul saptamanai si un singur week-end daca se nimerea sa am treaba.
    Toate au fost bune si frumoase ne iubeam mult si ne imparteam sentimentele…ea ma dorea foarte mult…incat o vreme se uita la rochii de mireasa inele de logodna si vorbea de casatorie si alte chestii…

    Am cazut deacord ca vom discuta de viitor dupa ce termina facultatea(3ani), pentru o perioada a inteles dar a inceput sa fie presata de mama ei care o tragea de limba si o punea sa ma intrebe pe mine ce ganduri am si daca am ceva strans (bani), din cate am observat mama ei este un pic cam materialista ,ea cand s-a casatorit sotul ei ia spus ca are apartament dupa nunta dar din cate mi-a spus prietena mea ea stia asta de inainte , ma rog nu am prea bagat de seama asa, dar la o discutie cu intre mame intr-un moment cand eu mi-am cumparat un joc PC si prietena mea s-a plans la mama ei , aceasta a sunato pe mama mea si din vorba in vorba ii spune lui mama ca ar tb sa strang bani si sa nu fiu dublicitar cu pritena mea si sa-i spun ce am de gand si ca ea cand s-a casatorit sotul ei a avut apartament si ca au vandutl pamant pentru ca fecerioul ei sa aiba si el un apartament pentru familia sa si chestii de genul…m-am simtit un pic prost si mi-au spus ai mei sa nu bag de seama ce vorbesc ei si sa fac eu ce stiu cu prietena mea , asa am si facut dar cu toate astea au mai fost inca vreo 2 conversatii intre mame in care mama ei a punctat pe departe cam aceleas lucururi…ma rog ei nu stiau nimic ca viitorul meu este asigurat din toate punctele de vedere…casa…masina…

    Ma rog am trcut peste…dupa un an de zile in care prietena mea a fost foarte posesiva am inceput sa ma indepartez pentru ca nu ma asculta ce imi doresc si eu , daca lipseam o zi de la ea sau doua zile la rand se supara si imi zicea ca no iubesc si certuri de astea micute care tineau cate-va ore , cel mai mult m-au deranjat ca vroia sa stau cu ea la telefon seara …si la inceput nu ma afectat asa…dar in timp…sisteam oboseala la servici pentru ca stateam pana la 2-3 noaptea cu ea la telefon pana adormeam amandoi…

    Cu timpul am facuto sa inteleaga ca am nevoie sa fiu odihnit la servici si mai am si eu nevoie de timpul meu …ma rog la un moment dat simteam ca fac lucrurile din obligatie ca sa no ranesc/supar pe ea…a inceput sa intelega si a mers bine o perioada…pana cand ea nu a mai rezistat asa(siteam ca nui acord atentie) cei drept am vrut sa vad daca inca e langa mine daca ma indepartez de ea a fost un fel de test care l-am invatat de la ea in fond…in primul an am fost testat de ea si rastestat…dar dupa fiecare test ma iubea si mai mult …m-am simtit eu ca un cobai asa dar am incercat sa nu pun la suflet…
    Si sã trecut la durerea noastra…totul pana acu 3 luni de zile cand l-am introdus in grupul nostru de prieteni pe varul meu , care e mai mare ca mine cu 4 ani e un pic mai inalt mai slabut ma rog…am observat asa la inceut cum l-a privit…in timp am intrebato daca ii place de varul meu si ce parere are…zicand tot felul de lucururi bune despre el dar cu o oarecare indiferenta ce ma imbucurat…Am mai iesit impreuna si il privea cu un oarecare interes…iar intr-o discutie cu ea pe skype intr-o seara am intrebato daca il place si a zis ca da iar din vorba in vorba i-am povestit o fantezie cu ea cu mine si cu el care dupa cate-va zile imi zice ca a visat ca a facuto cu el…am ras amandoi si am ajuns la concluzia ca e doar in vis (la inceputul relatie mi-a spus si mie acelas lucru)…dupa cate-va zile la o disctie intre ei doi pe skype prietena mea i-a zis ca a visat ca a facuto cu el si bla bla bla…discutia mi-a aratato si mie.
    Am observat ca incep ca ei doi sa fie aproati si ma refer la privirii, discutii , comportament…cand mergeam la el sa vedem un film(eram mai multi) daca el a vrut mearga la magazin sa-si ia tigari si-a gasit si ea ca vrea serfetele umede…daca el avea treaba la bucatarie era si ea doar cu el pe motiv ca il ajuta….a avut o farfurie iutata la el…s-a tinut de mine ca merge sa ia de la el farfuria(ii spuneam lasa pui ca mergem acusi amandoi,m-am bagat la dus iar ea tup sus la el dupa farfurie (stam in acelas bloc, iar mama lui era acasa din fericire pentru ca de obicei el sta singur)

    Toate astea mi-au dat de banuit…si am mi-am propus sa vad ce e de capul eu…in sensul sa vad daca cuvintele care ne le-am spus sunt adevarate…si anume ca ne ne vom despaartii nici odata si ca suntem sufletul pereche si sa imbatranim impreuna sa avem casa si copii nostrii…ea este pesti in zodiac este foarte visatoare cu lucrurile romantice si sentimentele noastre…eu sunt capricorn imi place mai mult realitatea dar cu toate astea i-am demonstrat de foarte multe ori cat de mult tin la ea si de cate ori am facuto fericita toate asta zicandumi ea.

    Asadar am inceput sa ma indepartez si sa le las loc ca sa zic asa…timp in care lucurile au progresat intre ei…in tot acest timp ea a inceput sa fie mai mofturoasa si nu la fel de ingaduitoare sa imi ofere mie mai mult timp liber(imi propunea ea ce sa fac) seara la 10-11 zicea ca se culca si ca sa ma culc si eu ca sa fiu odihnit…ma rog chestii de astea…
    A venit un week-end in care l-am petrecut impreuna la piscina sambata, duminica am mers la casa la ei pentru a face un mini party impreuna (fiind ziua ei de nume) eram eu ea varul meu un pritean deal meu si prietena lui…la culcare…am dormit fiecare in camera lui …lui varul meu ia lasat usa deschisa motivul fiind ca usa lui scartie si ii trezim parintii, pe a mea a inchiso cu toate ca am insistat ca nu…camera mea era langa a lui varul meu…si pana la ora 3 am auzit zgomotele de la mesaje la telefon inttre ei…
    A venit luni ea a ramas singur pentru ca printii ei au plecat intr-o statiune….seara cand ii spunea sa plec ca e 10 , dupa statea de vorba cu el pe skype.
    Marti am fost la ea acelas lucru, miercuri am stat acasa eu venisem mai tarziu de la servici si eram obosit , am dormit si m-am mai jucat pe calc timp in care am stat si cu ea la telefon skype mesaje.
    Joi am fost la ea acelas lucru , vineri la fel.
    Sambata am venit de dimineata la ea , dansa pentru ca vrea sa slabeasca , dupa am inceput sa tai lemne pentru un gratar timp in care ea a udat gradina…am mancat amandoi si dupa ce am terminat am pupato si cand s-a ridicat de la masa am prinso de coapsa interioara usor dupa care in drum spre dormitor ca urma sa facem ceva tongue a inceput sa ma certe si sa ma ocarsca ca mi-a zis sa no mai prind tare si ca o doare si ca e iritata si nui mai tacea gura ca mi-a perit tot cheful de sex…i-am zis ca nu vreu sa mai fac ca mi-a perit cheful si s-a suparat…ne-am dus in dormit si am zis sa ne odihnim…eu am adormit ..ea a plecat de langa mine iar dupa juma de ora ma trezit…am stat amandoi la masa afara am inceput sa o gadil so pune…era suparata…si nu vroia nici o afectiunea din parte mea….eu am inceput sa ma uit la un campionat la un joc…timp in care am enervato si a zis ca am stat destul imrepuna azi si pot sa merg si eu acasa si m-am simtit alungat…n-am zis nimic stind de ea cu varul meu…ne-am pupat si am plecat oarecum suparati amandoi.

    Duminica am mers cu ai mei la o piscina …am sunato eu de diminaetza si am intrebato daca vrea sa vina cu noi…a zis ca nu ca e in oras deja ea si nu are costumul de baie si vrea sal astepe pe fratele ei sa vina dintr-o licalitate ca vrea sa vorbeasca cu el despre parintii ei…am zis bine…ziua a decurs…am mai vorbit odata la telefon si la mesaje…seara cand plec de la piscina imi da mesaj ca daca vreau sa vin la ea…am sunat-o si i-am zis ca dupa ce mai alungat ieri acu vrei sa vin la tine…iar in mometnul urmator ma opreste politia si imi da amenda ca vb la telefon…am mai vb la mesaje cu ea si a zis ca e vina mea si mi-a dat asa de inteles ca nui pasa…am fost mi-am platit niste rate si i-am dat mesaj daca vrea as iau ceva de mancare sa vin la ea sa mancam impreuna (stiind ca e singura si nu prea isi facuse mancare) ma sunat si imi zicea ca nu mai tin la ea ca nu sunt fericit cu ea si ea nui place cand nu comunicam si dau imporanta jocurilor si ea e pe locul 4 in viata mea…
    M-am dus la ea acasa si i-am spus sa imi spuna pe zile ce am facut impreuna…si a vazut ca singura zi in care nu am fost cu ea a fost miercuri in rest am stat impreuna…si am intrbat-o atunci cine e pe primul loc in viata mea…m-am ridicat si am plecat , m-am suita in masina …ea a venit si a vrut sa zica nu stiu ce dar s-a rasgandit si a zis ca “nu mai merge” si a intrat in curte.

    Luni nu am vorbit deloc … marti am sunato si am intrebato ce mai face si daca si-a gasit iubit (ca si o gluma) a zis ca nu si ca nu stie ce vb eu…miercuri am sunat-o cand plecam de la servici si i-am zis ca mie dor de ea si as vrea sa vin la ea…mi-a zis ca e cu prietena prietenului meu (fiind si aia certati intre ei ) dar daca vreau sa vin sa vin(cu juma de gura) am zis ei lasa …am mai vb putin si am inchis…
    Joi o suna mama mea (mama mea o suna cand in cand si vorbesc) si ii da de inteles lui maicamea ca nu vrea sa ne ma impacam si atunci maicamea ii zice pai daca vrei sa te desparti din cauza lucuririlor astora atunci inseaman ca ai pe cineva…si ea ii spune ca nu nui despre asa vorba….dupa o sun si eu si o conving sa merg la ea sa vorbim…am fost la ea ..i-am promis ca o sa fie pe primul loc in viata mea si cu multe plansete si drama a acceptat sa ne impacam…am vazut pachetul de tigari si ea stie ca eu nu suport asta…a recunoscut cu a fumat cu prietena…a zis ca le lasa…
    Trece vineri…sambata…duminic…timp in care i-am spart parola de skype (avand o adrsa secundara)…
    Duminica seara am vazut tot ce am vorbit ei…si pot sa va spun ca erau intr-o mare dragoste amandoi…cu o oarecare retinere din partea ei…in conversatii…

    Nu am dormit toata noaptea….am fost diminetaza la servici mi-am luat concediu ….si am sunat-o …i-am zis ca stiu totul dintre ea si varul meu iar cand termina edila cu el mai vorbesc cu ea…fiind adrenalina mare…nedormit toata noaptea…le-am zis si alor mei…si am zis sa merg si vorbesc cu tatal ei …in drum spre tatal ei …ea ma suna in disparre si mesaje…ii raspund si ii zic ca merg sa vorbesc cu tatal ei pentru ca am multe pe inima sa-i spun…a inceput sa-i tremure vocea si era pierduta toata…am ajuns am vorbit cu tansu..i-am zis doar despre varul meu ce fel de perosoana e si anume ca a mai avut 3 femei cu care a mai trait in concubinaj si lea dat cu sutul ,ca e cu 10 ani mai mare e ortodox(noi fiind catolici iar parinti fiind foarte religiosi nu permit asta) si ca eu am avut intentii foarte hatarite si serioasa cu fiica lui si ca viitorul meu este asigurat…in fond i-am raspuns la intrebarile care i le tot adresa lui prietena mea si o necajea…

    In timpul asta cat vorbeam cu el a sunat ea in disperare si a sunat si mama ei pe el si a intrebat daca sunt acolo…Dupa ce am termiant cu taicasu m-am dus la ea…era foarte speriata si tremura…a intrat in masina si i-am zis sa imi spuna tot cu lux de amanunt…mi-a spus tot …din care si ca….miercuri a facut-o cu el……simteam ca imi sare inima din piept…a inceput sa imi zica ca defapt acu stie la cine tine si ca pe mine ma iubesc si marea cu sarea….am vorbit cu cu maicasa ce am vb si cu taicasu…doar ca am fost mai pe un ton mai hotarator …si i-am dat de inteles ca imi doream o viata impreuna cu fiica ei si ca viitorul meu este asigurat…nu a recunoscut ca ma facut dublicitar si atele…

    Dupa am mai vorbit cu ea intr-o camera …si i-am acceptat sansa lung rugata de ea ca sa ramanem impreuna…asta fiind luni…i-am zis sa-l sune si sa-i zica sa no mai caute …dupa l-am sunat si eu si i-am zis ca eu de azi inainte nu mai am ce discuta cu el…si mi-a zis ca “da asa vrei ca sa afle toata lumea” si i-am zis da ,atat timp cat tu ai unjunghiat pe la spate eu injunghii prin fata…(nu vroia sa afle parintii lui acestea fiind cumatrii cu parintii mei)
    Am dormit la ea…acu ea mi-a promis ca nu mai vorbesc cu el si ca vrea sa ramana cu mine…
    In noaptea aia a mai vorbit cu el la telefon…eu abia a doua zi am realizat tot ce sa intampalt si inca nu stiam daca am luat decizia corecta…
    Am baut cafeaua impreuna si i-am ajutat la facut suc de rosii…care mama ei cand a vazut ca stau ne-a lasat pe amandoi sa facem in timp ce ea s-a invartit prin casa-curte si a facut mancare.
    Seara am mers acasa…timp in care am monitorizato…si cred ca a utiat sau cine stie ca ii stiu parolele de skype…si a vorbit cu el dar mai mult la telefon….dupa care m-a sunat pe mine…
    Luand concediu impreuna cu ai mei…am decis sa mergem intr-o statiune la munte …am mers impreuna eu cu ai mei si ea…am petrecut 4 zile frumoase impreuna…prietena mea in timp-ul asta avand abonamentul la telefon blocat pentru neplata avand si o suma mare de bani de achitat si trebuia sa ii scoata din contul ei de economii iar in statiune nu prea a avut de unde si in tot acest timp a folosit telefonul meu…
    In tot acest timp observa ca aveam inima mara si imi zicea tot timpul ca ii pare rau si nu stie ce sa mai faca…
    Luni ajunsi acasa si-a activat telefonul…totul a inceput sa fie care la inceputul relatie intre noi…dar de asemea…luni dupa ce am plecat de la ea si dupa ce o facusem a vorbit cu el…marti la fel…
    Miercuri el a fost plecat dar am vazut in istoric pe laptop-ul ei ca l-a cautat cautandul pe invisible yahoo….
    Ea nu stie ca ii stiu si parola la contul de orange…loc in care poti vedea istoricul convorbirilor si sms-urilor….
    Ieri am fost amandoi la piscina….
    Azi e vineri….inca nu stiu daca l-a mai sunat sau nu pentru ca se actulizeza dupa 72 de ore pe orange convorbirile…
    Inca ma minte inca e sireata cu mine…pentru ca am intrebato daca a mai vorbit cu el si mi-a spus ca o singura data in care ia zis sa no mai caute si multe altele…o convorbire de 51 de minute , convorbire ce a lasato in log-urile telefonului celalte convorbiri cu el fiind sterse…

    As vrea daca aveti bunavointa sa imi impartasiti parerile voaste…si daca aveti intrebari nu ezitati..
    Va multumesc si sa aveti o zi frumoasa fetelor.
    Scuze de greseli.

    • Sorin spune:

      Apreciez că mi-ați scris atât, dar este prea mult text pentru o întrebare. Dacă doriți, vă invit la cabinet sau online să discutăm toată această situație…

  • buna ziua, am o relatie de 4 ani. dar relatia noastra nu merge el este obsedat de mine. si nu mai suport. ma amenita daca il parasesc ma omoara sau se omoara pe el, eu nu il mai iubesc am frica de el, si vreau ca el sa faca pasul asta ca sa se desparta de mine ca poate asa no sa faca nici o prostie.

    • Sorin spune:

      Este forate improbabil să se întâmple de la sine. Ar putea să se îndrăgostească de o altă fată, asta însemnând să se mute la ea blestemul. Nu prea există soluții ușoare. Ar putea fi implicată poliția, un alt băiat care poate să bată, părinții dvs… O altă modalitate este să creșteți pretențiile foarte mult, mai mult decât își poate permite. Una dintre variante fiind să mergeți la un psiholog de cuplu (chiar la mine, dacă doriți) pentru a vă ajuta să comunicați și să ajungeți la un compromis potrivit pentru amândoi.

  • Elena spune:

    Buna, ma numesc Elena, am 28 de ani si am nevoie de ajutorul dumneavoastra…am o relatie de aproape doi ani si toate drumuriile duc spre nuna…care este in 10 luni. Dar datorita stresului, certuriilor cate exista mereu in relatie sincera sa fiu imi cam sare gandul de la nunta…nu vreau o casnicie in care sa existe non-stop cearta, crize, ton ridicat, mereu ceva de ce sa se lege…Va explic mai pe larg….am un baietel de 1 an si 8 luni dintr-o relatie anterioara, a fost prima mea sarcina si credeti-ma nu ma lasat sufletul sa renunt la ea si am acceptat sa traiesc cu consecintele, adica chiar daca relatia era pe sfarsit cu tata copilului am hotarat sa il pastrez! E viata mea, e totul pt mine minunea asta mica!!! Prietenul meu actual, il cunosc de cativa ani, a umblat mult dupa mine…dar dupa botezul fiului meu am hotarat sa iesim la o cafea si sa stam de vorba si de acolo a inceput tot…Dar de cand suntem inpreuna exista mereu cearta, din orice! Se leaga de copil, imi spune ca e facut cu un retardat…suna fosti prieteni sa intrebe ce si cum se petrecea intimitatiile noastre, el e a tot stiitorul, el stie totul mai bine decat mine…ma jigneste, ma injura, ma injoseste, imi arunca cu lucruri care eu din buna incredere i le-am spus, ma face in toate feluriile, se ia si pleaca cu noaptea in cap…cauta cearta din orice!!! Nici macar in intimitatea noastra nu e totul roz, eu trebuie sa fiu mereu disponibila indiferent ca vreau sau nu sau ca ma diare sau nu…daca nu sunt disponibila se ia si pleaca si din nou imi arunca ca cu fostii mei faceam si cu el nu siiii cate si mai cate( sa intamplat sa si plang ca nu vreau iar el sa se satisfaca in timp ce el plang, sa faca incontinuare fara sa tina cont de mine) Din tot ce fac si din ce spun eu el gaseste ceva de ce sa se lege, ceva ce sa nu ii convina! Eu urasc asa ceva, imi place linistea, respectul fata unu de altul, toate au o rezolvate si daca vb frumos nu e nevoie sa urli, sa fie armonie….urasc cand ridica tonul la copil si asteapta ca la copil sa ii fie frica de el…Nu sunt deloc de acord cu asa ceva!!!! Are si parti bune, e bun la suflet , ne rasfata cu de toate, e harnic….cam atat! Doar ca el nu intelege ca nu lucrurile ma fac fericita ce comportamentul lui pron respect si dragoste! Nunta e programata, e totul batut in cuie…dar sincer eu nu vreau sa imi asum riscul sa teaiesc mereu in cearta si stres! Cu siguranta nici eu nu sunt perfecta si imi mai sare si mie tandara, imi ies din fire…dar am obosit in ultimul timp si deja cand incepe cu prostiile lui incep sa numar pana la 100 in gandul meu si sa ma linistesc, sa nu cad prada certuriilor lui dar inzadar, nici asta nu ajuta! Am incercat sa pun punct si sa mergem fiecare pe drumul lui dar ma ameninta ca se omoara, ma suna familia lui si ma roaga sa il iert…sau incepe sa promita, cateva zile e inger pe pamant din toate punctele de vedere si dupa ce trece ceva timp iar incepe… :( sunt asa de trista…imi doresc din suflet sa se schimbe si incer sa il ajut dar din pacate nu mai stiu cum si nici nu mai am sperante ca la 30 de ani ai lui il mai pot schimba! El a avut o relatie de 4 ani cu o fata care era plecata in strainatate, ea venise acasa, era vb de nunta iar dupa ce a plecat inapoi la sunat si ia zis ca sa terminat si nu dupa mult timp sa si casatorit! Poate e ceva legat psihic din tot ce sa intamplat in relatia lui sau poate din copilariea lui….sincer l-as ajuta dar nu stiu cum! Nu vreau o casnicie cu riscuri care eu mi le asum stiind dinainte de starea relatiei noastre! Va rog din suflet sa ma ajutati, indrumati cu un sfat! Va multumesc din suflet

    • Sorin spune:

      Chiar dacă modul lui de a vedea lumea se datorează fostei relații sau copilăriei, dvs nu-l puteți ajuta! Nu funcționează așa. Nici noi, terapeuții, nu putem să ne ajutăm partenerele/partenerii să evolueze. În cuplu există o dinamică de competiție și celălalt nu va vrea să lase de la el. Va trebui să meargă la un terapeut, dacă doriți să înțeleagă mai multe despre consecințele comportamentului lui.
      Altfel, este util să știți că oricât de grea ar fi despărțirea acum când nunta este „bătută în cuie”, va fi și mai grea după ce va fi terminată, după ce veți avea un copil și cu el și tot așa… Dacă simțiți că veți avea o viață de coșmar, nu o faceți, pentru că sunt șanse mici să mai aveți o altă viață ca să merite să o sacrificați pe aceasta! Dacă nu sunteți sigură de decizie, puteți amâna măcar nunta deocamdată și să-i cereți să meargă la un terapeut. Vestea negativă este că dacă nu simte el dorința să meargă sunt șanse foarte mici de succes. Va face tot efortul (chiar dacă nu neapărat conștient) să demonstreze că el nu poate fi schimbat și, deci, că trebuie acceptat așa cum este. Dar poate îl va ajuta să treacă peste despărțirea de dvs mai ușor, dacă se va ajunge acolo.

  • Emilia spune:

    Buna ziua, sunt Emilia, m-am despartit de curand si inca mai tin la fostul sot. Toata lumea ma condamna ca dupa ce 5 ani si-a batut joc de dragostea mea, eu inca mai nutresc sentimente pentru el. Avem impreuna un copil de 5 ani care mi-a ramas si vreau sa scap de dependinta fata de el. Cand ne intalnim in oras sa vada copilul ma port cum pot eu mai bine copilul sa nu sufere, dar sufletul meu este distrus. Am ramas cu nulte datorii(banci) si purtarea mea fireasca si apropiata ca fetita mea sa nu simta durerea mea, pe el il face sa rada de mine!!!!!!!!!

    • Sorin spune:

      Diferiți oameni au diferite modalități de a vedea lumea și a aborda anumite situații. În general repetăm comportamentele pe care le-am primit și noi în copilărie și care ne-au adus unde am ajuns.

  • Diana spune:

    Buna ziua, Am o fetita de 3 ani si 3 luni si de imediat dupa nastere traiesc cu teama ca se va intampla ceva foarte rau cu ea si va muri.Fetita mea este sanatoasa, fara boli grave, vesela, jucausa insa eu nu reusesc sa imi scot din cap aceste ganduri. Va rog sa imi dati un sfat. Multumesc

  • bianca spune:

    Buna seara,as avea nevoie de un sfat…….urmeaza sa ma casatoresc in 14 iunie,dar cam de 6 luni ma bantuie intrebarea daca asta vreau cu ADEVARAT …..am avut o cearta mai urata si de atunci nu reusesc sa vad ce imi doresc,ii vad toate defectele,ma incomodeaza in relatia cu prietenii mei,ma stanjeneste cand aud ce idei are si le mai zice cu voce tare……..nu stiu ce sa fac se da o lupta in mine care imi zice va fi bine….si imediat la discutii certuri din lipsa banilor,ar fi tare multe de spus………dar as vrea sa realizez 100 % ce vreau si sa nu imi fie frica ca imi va parea rau de decizia luata:(

    • Sorin spune:

      Nicio relație nu este perfectă, desigur. Este util, însă, să știți că dacă lucrurile nu merg deja suficient de bine, este de așteptat să nu meargă mai bine după căsătorie. Căutați să obțineți o comunicare mai bună, mergeți la un terapeut de cuplu (și eu sunt unul) și puneți baze solide acum, pentru că mai târziu va fi și mai dificil și veți fi și mai puțin motivați.

  • bia spune:

    Este normal sa am indoieli?!Sau de aici avem deja o pb pt faptul ca nu sunt sigura……..ne cam purtam ca doi strini in ultimul timp……merita sa lupt sau sa las totul balta,eu am 23 de ani el 26……….ne e frica sa luam o decizie ca dupa aceea sa nu ne para rau,el a zis ca uneori simte ca ne fortam sa fim impreuna,nu stiu ce sa mai cred……….

    • Sorin spune:

      Este normal să aveți îndoieli, dar este și mai bine să nu aveți. Poate v-ar ajuta câteva ședințe de cuplu…

  • bianca spune:

    Am revenit cu noutati,tocmai ce am discutati ca doi adulti cu judecata cat de cat limpede,si vreau sa zic ca ne-am despartit ne-am zis tot ce nu ne-am zis,pana acum si am aflat niste lucruri cu care m-a mintit ca sa mai amane nunta….pe care zice ca nu si-o mai doreste….e ciudat ca ma simt usurata……si tot odata imi bate inima ca o nebuna….greul cred ca de acuma incepe.

    • Sorin spune:

      Toate sunt și bune și rele, Bianca! Este un sfârșit și un nou început, cum bine știi. Vei vedea că vor fi momente când îți va fi iarăși dor și te vei gândi dacă nu ar fi bine să vă împăcați. Orice ai decide nu este atât de important, cât ceea ce faci cu decizia pe care ai luat-o!

  • Rebecca spune:

    Buna.As vrea si eu sa stiu cum pot sa scap de ganduri mai exact scene ce mi le fac singura in gand cu persoanele din jur scene care cateodata ma pun intr.o situatie de neliniste ,cateodata mi.e frica sa nu se intample scenele acelea.Va multumesc mult!

  • Ruxandra spune:

    Buna seara! Am o relatie de trei ani si jumatate cu un baiat de 25 de ani,eu am 20. Nu traim in aceeasi casa,dar pana acum ma gandeam sa fac asta…desi intuitia imi spune ca nu este o idee buna. El a inceput cu gelozia foarte mare,nu mai pot sa ies nici macar la paine fara sa vorbesc cu el la telefon,imi controleaza telefonul foarte des,nu am voie sa am nici un prieten ,iar prietenele au plecat la facultate si nu vorbesc cu ele decat pe ascuns ca altfel se enerveaza ca spune ca le sun pentru ca am de discutat despre altii cu ele. Acum ceva timp a inceput sa dea si in mine…nu este prima oara cand m-a lovit si m-a tras de par,cateodata mi-a mai smuls si suvite din par!am numai vanatai pe picioare,ma loveste cu picioarele in tibie I parca ii place cand ma doare pentru ca desi stie ca am o vanataie acolo,da in acelasi loc si se face si mai rau. Cu mama nu pot sa vorbesc pentru ca ea il uraste,iar tata a decedat acum cateva luni. Am vrut sa ma sinucid pentru ca nu mai suport nici geloziile lui si nici viata mea…,dar cand s-a intamplat mi-a zis ca ma iubeste si ca nu vrea sa ma piarda. Azi am venit de la facultate si am trecut pe la el pe la munca si a inceput iar sa imi dea cu piciorul in tibie si am plecat acasa. Ajunsa acasa am ramas cu telefonul sa aud ce vorbestecu altii si altele. A venit una si il intrebase ce face si el a zis ca isi cauta o femeie,ca eu nu sunt femeie,eu sunt curva si tarfa,ca nimeni sa nu faca cum a facut el ca eu unt tarfa si nu il merit. Ce sa fac? Simt ca nu ma mai iubeste..ca ma tine doar sa ma foloseasca! Va rog raspunde-ti la acest mesaj! Sunt disperata si nu mai pot trai asa!

  • bianca spune:

    Acuma bineinteles ca vrea sa ne impacam,desi…mie una nu prea imi lipseste inca si a trecut o saptamana e ciudat,ca si cum m-as fi trezit dintr-un vis in care nu am facut nimic decat sa fiu in relatia asta,dar ma ea enerveaza ca tot insista,prea usurata m-am simtit dupa ce s-a terminat relatia asta,si ma intreb de ce?

    • Sorin spune:

      Asigurați-vă că orice decizie veți lua va fi pentru că vreți dvs, nu din milă sau din a evita o frustrare.

  • Ruxandra spune:

    As vrea sa ma despart de el dar mi-e frica sa nu dau de mai rau pentru ca el totusi nu are mereu momente d-astea,doar cateodata cand il apuca gelozia face asa. Si mi-a dat de multe ori prin gand sa il fac sa se schimbe,dar nu stiu cum… Cand vrea poate fi atat de tandru si cateodata se pisiceste pe langa mine…nu am trait numai momente urate…Il iubesc si totusi as vrea sa fie cu mine dar nu stiu daca relatia asta ar duce pe un drum bun.

    • Sorin spune:

      Poate ați înțeles că v-am invitat să vă despărțiți de el și să rămâneți definitiv cu următorul care apare. Dar să știți că sunteți liberă să plecați de câte ori nu sunteți fericită! Dacă dați de mai rău, plecați iarăși, până dați de bine. Sau credeți că mai bine decât partenerul dvs actual nu mai există? În legătură cu unde duce drumul, în „mai bine” nu este prea probabil. Șansele ca cineva care are puterea să renunțe de bună voie la ea sunt enorm de mici.

  • bianca spune:

    Cum as putea face sa imi dau seama ce vreau?daca vreau sa il iert si sa ma impac cu el,daca il iubesc?daca putem repara ce am avut in 5 ani de relatie sau sa le las toate sa treaca si sa incerc sa imi traiesc viata doar?nu stiu dk faptul ca simt ca mai am multe de vazut de trait de simtit de cunoscut ….ii o decizie pe care o am si nu o recunosc….de ce imi este atat de greu sa vad ce vreau si in continuu ma intreb dk nu imi va parerea rau de decizia luata…
    ???

  • Ioana spune:

    Dupa o relatie de doi ani si jumatate,ne-am reintalnit dupa 8ani,fiind doi copii indragostiti atunci,o relatie in care ne doream casatorie si trei copii,a decis ca vrea sa se linisteasca,ca nu stie daca vrea sa se casatoreasca sau nu,ce sa faca in interiorul lui si sa ia o decizie cu noi.Eu am acceptat relatia la distanta,pana termina scoala,deoarece am trait cu gandul permanent la tot ce ne-am promis.Mama lui nu m-a acceptat,parintii fiind din acelasi sat,eu i-am gresit,dar nu inselandu-l,tocmai din acest motiv,al indeciziei lui!il iubesc,el ma iubeste,dar nu stiu cum sa ma comport,nu vreau sa-l presez,dar nici sa-l pierd.Imi doresc sa avem o familie.Amandoi avem acum 24 de ani..Nu inteleg de ce e atat de schimbator,unde gresesc eu..O fi familia lui vinovata,eu sau el?va rog sa ma ajutati,va multumesc anterior pentru sfat!

    • Sorin spune:

      Mi-e greu să știu ce se întâmplă doar din aceste informații. Vă invit, mai bine, la un terapeut de cuplu – chiar la mine dacă sunteți în București. O altă variantă ar fi să-ți pui un deadline pentru decizia nunții și, respectiv, nuntă, să i le comunici și să acționezi dacă nu sunt atinse.

  • eliza100 spune:

    Buna ziua
    Am o problema si va rog sa ma ajutati cu un sfat
    Treceam prin momente dificile ale existentei mele, drept urmare am fost la Predeal
    Aici am cunoscut un barbat, intr-o drumetie. De prima data s-a apropiat de mine si pe drum a inceput de prima data sa imi povesteasca ca sotia l-a parasit
    Au urmat mai multe drumetii in care era in permanenta in preajma mea, si parca imi cauta compania. El a plecat acasa iar eu am continuat sa raman la Predeal. In acest interval ma suna insistent, vorbeam ore intregi la telefon, apoi am constatat ca aveam multe lucruri in comun ca avea idei comune si fara sa vreau m-am atasat de el sufleteste, iar la un moment dat a venit si la Bucuresti si ne-am intalnit.
    Apoi a continuat sa vorbim
    Imi spunea ca nu mai vede nici o cale de impacare cu sotia lui, iar acest lucru mi-a dat speranta ca am putea avea o relatie
    Vorbeam, la un moment dat s-a suparat brusc pe mine si nu mai raspundea la telefon. Eu am fost ingrijorata, apoi vazand ca nu mai raspunde nu am mai sunat o perioada, apoi dupa circa 1 saptamana am sunat si a raspuns. Este un om orgolios si mi-a comunicat ca s-a suparat pe mine deoarece eu aveam facultate isr el nu
    Apoi totul a revenit la normal, pana intro zi cand a inceput sa nu mai sune, eu sunam si imi raspundea, vorbeam mult, ne facusem si planuri de petrecere a concediului impreuna.
    Eu ii trimeteam e-mailuiri cu declaratii de dragoste.
    Apoi intr-o zi istoria s-a repetat si nu a mai vrut sa raspunde la telefon, si mi-a trimis un mesaj de Adio.
    Sunt dependenta afectiv de acest barbat, nu stiu cum sa scap de ea.
    Eu continui sa-i trimit mesaje, stiu ca el le citeste fiindca din cand in cand mai raspunde la ele sec.
    A fost o perioada relativ scurta cand nu am mai trimis nimic, iar replica a venit pe masura, “ce nu mai ai inspiratie sau ce?”
    Deci constat ca ii face placere sa citeasca mesajele mele, iar daca intradevar nu ar fi vrut sa-l mai sun ar fi blocat nr. de telefon
    Nu stiu ce sa fac, sa continui sa-l sun,
    Sunt atat de prinsa de acest barbat, vreau sa-l uit, vreau sa-mi gasesc linistea sufleteasca
    Stiu ca de altfel sotia lui nu s-a reintors
    Astept un raspuns, Va multumesc

    • Sorin spune:

      Bună ziua! Vă recomand articolele mele despre relații, mai ales „Cum să nu mai iubim o persoană” și „Despre iubire”. Acestea vă vor putea oferi un sprijin, dar nu pot înlocui consilierea… Dacă simțiți că aveți nevoie de mai mult, vă invit la cabinet sau online pe http://www.topexperti.ro

  • magda spune:

    Buna am av un iubit care neam mutat inpreuna in 6ani cat am fost in preuna de vro 2ori am locuit inpreuna si nu a mers ca nu vr sa munceadca doar sa traim c scoate dp card.acum nueam despartit d o sapt ci c d va.eu simt ca nu pit insinta fara rl ca nu m vresu nimik nic sa m hranesc iear el iada cu un prieten dubios peste tot.o mentiones ca o fost 4luni in germania zicand ca ma duc s p mne dar nu s ales c nmk fin tot s p urma eu l as m chemat casa zicand cs tr Ed vce cimva si il ajut financiar rl zic Ed c o veni pt c ma iubest c a ar f put sta incontinuare .acm nu m c a uta nu m suna eu simt ca inebunesc nu dorm nu dorm n manank.

    • Sorin spune:

      Clarificați-vă dacă vreți să rămâneți cu el în aceste condiții! Clarificați-vă dacă se poate să rămâneți cu el, dacă și el vrea să rămâneți! Dacă se poate, clarificați în ce condiții puteți fi amândoi încântați de relație și dacă le puteți pune în practică și, dacă nu, căutați pe cineva să vă fie aproape, pentru că despărțirile sunt dureroase!

  • Viorica spune:

    Buna!numele meu este Viorica sunt o femeie cu varsta de 58 ani si am anumite temeri privind moatea mea Atunci cand ma pun sa dorm seata ma cuprinde o frica ca ma culc si no sa ma mai trezesc si uneori tresar noapte si ma apuca plansu . Cum asi putea sa trec peste temerilecu care ma confrunt ?

    • Sorin spune:

      Frica de moarte este o temă care a preocupat mulţi oameni, inclusiv pe mine. Există câteva soluţii care funcționează la diferite persoane, dar se bazează pe elementele pe care respectiva persoană le consideră ca fiind adevărate despre viaţă – într-un fel se confruntă un ateu cu frica de moarte şi în alt fel o persoană credincioasă. Prin urmare, vă invit la câteva şedinţe fie la cabinet, fie online pe topexperti.ro.

  • alin spune:

    buna seara…am o problema…sunt impreuna cu o fata de 3 luni de zile…eu sunt in italia ea in spania…totul mergea bn…vb mereu f mult…o ador la nebunie si ea la fel…ne vrem binele unul la celalalt…suntem indragostiti amandoi…dar acum parca nu mai avem ce vb..nu gasim despre ce sa vorbim…avem lipsa de comunicatie…ce e de facut?

    • Sorin spune:

      Ce interesant, dacă stai să te gândeşti: comunicarea menţine relaţia interesantă. Bună observaţie ai făcut. De ţinut minte şi când vei locui cu cineva :-). În rest, nu prea pot să-ţi propun subiecte, pentru că nu ştiu ce i-ar plăcea ei. Poate vă propuneţi să învăţaţi despre un subiect împreună sau să citiţi o carte în paralel, sau să vă spuneţi ce v-aţi face dacă v-aţi prinde… depinde şi de ea. Mai bine găsiţi împreună. Şi găsitul subiectelor poate fi un subiect.

  • Mihaela spune:

    Buna seara!Am o problema, m-am despartit de iubitul meu acum 6 luni in care eu l-am cautat periodic! Buun…istoria incepe asa: el a aparut in viata mea cind o rupsesem cu alt baiat si incet incet a reusit sa ma cucereasca, in tot acets timp a avut grija de mine, era mereu aproape de mine si in ceea ce faceam dar era o problema: parintii mei nu-l acceptau si nu puteam petrece timpul liber relaxat cu el! Deci, eram presata de catre ai mei si i-am zis ca parintii nu-l prefera si ca vor altceva pentru mine! Am mai ramas noi impreuna si dupa toate astea, el imi spunea ca vrea mai multa dragoste si afectiune din partea mea, eu insa eram influentata de catre ai mei “persoanele dragi”. Pina cind el incepuse sa se raceasca fata de mine, pentru ca eram mindra si nu-mi ascultam inima dar ratiunea. Eu am 22 ani el 29, si parac simteam ca si-ar fi dorit o familie cita fost cu mine. Eu plecasem la mare cu ai mei si cind m-am intors el era total ghetar fata de mine , ma cauta rar si mai era cel de atunci dulce si grijuliu’! Dupa incepusem sa-l caut, dar zadarnic el incepuse s aiasa cu alte fete! In toata jumatatea asta de an l-am mai cautat ne-am mai scris. Intr-o seara l-am intilnit pe el cu o noua iubita care ma sunat a doua zi de pe telefonul lui si mi-a scris mesaje urite, eu nu i-am raspuns fiindca dormeam! Am inceput in ziua aia sa flirtam prin sms-uri cu el si am ajuns la concluzia sa ne vedem, l-am astepat n-a mai venit, mi-a sunat si era beat critza si si-a cerut scuze! Stiam ca s-au despartit in seara aia pentru ca el a plecat si a ramas!!! M-am oferit sa-l ajut si m-am dus la el in seara aia am vorbit, si am facut si ceva nebunii pentru ca il iubesk*, el imi zicea pentru ce fac asta ca el nu merita atita dragoste, ca e un badaran dar zic ca era beat si poate intradevar vorbea adevarul, cica sunt o fata deosebita si ca nu compar cu cele avute de el dupa despartirea noastra!!! A doua zi nu ma mai cautat el adormise trebuia sa plece la serviciu si el il sunam ca sa-l trezesc, mi-a raspuns si a zis ca e ok!!! Offf sunt multe de spus dar obosesc scriind toate astea e prea mult de povestit in detalii…dar macar ca esentialul a ajuns!!!Ce sa cred???

    • Sorin spune:

      Este mai frumoasă viața când este abordat din poziția celui care deține controlul. Din ce-mi spuneți, încercați să-i faceți pe plac și așteptați indefinit ca el să accepte, în termenii lui, cum și cât să vă vadă. Acesta este un drum cu multă suferință. Căutați să preluați controlul călătoriei dvs prin viață. Am scris mai mult prin articole… din păcate nu mai știu exact în care am abordat această temă. Oricum, vă pot oferi mai mult suport la cabinet.

  • Cristina spune:

    Salut! Am o problema sa zic asa , nu prea mai vorbesc cu prietenul meu, adica nu mai e la fel cum era inainte , inainte era o persoana deschisa , acuma abia scoate un cuvant , si ieri era nervos si nu mi-a spus de ce , si l-am intrebat de ce e nervos si nu mia raspuns si tot am insistat el tot NU spunea , credeti ca nu mai are incredere in mine sau nu mai ma iubeste?! Parca nu mai e baiatul care era mai demult.. ma puteti ajuta ?

    • Sorin spune:

      S-ar putea să nu ajungeți să-l convingeți să vă răspundă, dar ați putea să vă purtați ca și cum totul este în regulă și vă simțiți foarte iubită. Asta va crea o incongruență pentru el și va trebui fie să vă spună, fie să înceapă să se poarte frumos… fie să vă spună că ar vrea să încheie relația. În consecință, se va risipi umbra de acum. Dacă ar fi să vă ceară despărțirea, înseamnă că oricum ar fi venit. Veți avea, astfel, mai mult timp să vă căutați un partener alături de care să fiți mai fericită.

  • nela spune:

    Buna seara!M-am despartit de curand dupa 20 ani de casnicie .Durerea cea mai mare este ca in acesti ani m-am simtit foarte singura chiar daca el era prezent fizic.Este foarte casnic (aduce salariul,face piata ,curatenie, plateste facturi )nu este sociabil nu ne intra nimeni in casa chiar si rudele mele ptr ca avea o atitudine rigida fata de ei si isi vedea de ale lui,iar pe mine niciodata nu m-a sustinut in fata nimanui ,ma critica cu maica -sa ,era vesnic nemultumit de mine si daca hotaram ceva impreuna se razgandea foarte repede si ma punea in ipostaze urate.De aceea uneori nici nu-l mai consultam cand aveam de luat o decizie ca oricum nu ma ajuta si apoi se supara.Am mai avut o tentativa de divort cand erau copii mici ,m-am intors consolindu-ma ca sunt altii mai rai dar acum copii au crescut si eu am un gol in suflet ,in ultimul timp nici nu mai vorbeam unul cu celalat desi locuiam in aceeasi casa.Acum zice ca regreta si ca maica-sa e devina ca ne-a destramat casnicia, desi s-a mutat demult la tara .Ce pot sa fac pentru mine,pentru el? Am sentimente contradictorii .ma intreb daca mananca,daca-si spala,stiu ca sufera foarte tare(il mai ajut uneori) dar cand il vad nu am nici un regret.Ce sa fie oare? Ajutati-ma cu un sfat. Multumesc!

    • Sorin spune:

      Este normal să existe un gol. Este normal să vă gândiți la el. Dar dacă nu mai simțiți nimic… asta este. Viața lui va fi grea, dar este viața lui, este lecția lui și oportunitatea lui să-și caută fericirea. Nu este responsabilitatea dvs, este a lui. Viața dvs, în schimb, vă aparține. Căutați bucurie în ea, căutați s-o faceți frumoasă… pentru că este, probabil, singura.

  • Paul spune:

    buna ziua am si eu o antrebare , stau cu cineva si aceea persoana a fost casatorita si e divortata are o fetita vi se pare corect sa mearga cu fostul sot sa ai cumpere haine copilului ?

    • Sorin spune:

      Părerile vor fi împărțite, chiar dacă poate majoritatea oamenilor vor fi de acord cu dvs. Poate să-i cereți să nu se mai întâmple ar aduce certuri care ar pune la încercare relația. Cum ar fi să mergeți toți trei cu copilul să-i luați haine?

  • alin spune:

    buna seara…am o problema…sunt impreuna cu o fata de 4 luni…avem o relatie la distanta…eu inte-o tara ea ia alta…ne-am vazut 1 singura data…mi se pare ca relatia nu mai merge ca inainte…vb mai putin..ne enervam cam din orice…ea inainte a stat cu cineva 3 ani si are 1 an decand sa despartit…a suferit enorm …si ii este f greu sa isi arate sentimentele fata de mn…are frica …teama de a iubi….cred ca se teme sa nu sufere din nou…un sfat va rog….nu as vrea sa o pierd..dar cateodata simt ca o pierd din cauza la toate astea….va multumesc

    • Sorin spune:

      Pentru ce anume lupți mai exact? Pentru o lungă relație la distanță? Ce menține această relație? Care este beneficiul ei?

  • Emanuela spune:

    Buna ziua domnule Sorin , as vrea sa va cer ajutorul sau un mic sfat. Vreau sa ma impac cu prietenul meu , el mia cerut sa ne despartim , si acuma tot vorbim dar nu ca iubiti ci ca amici , vreau sa ma impac cu el , ce trebuie sa fac ? Dar mai e o faza nu vrea sa ma asculte cand vine vorba sa-l intreb daca vrea sa ne impacam.. ce sa fac?!

    • Sorin spune:

      Pentru cucerit puteți găsi articole pe internet. Ce vă pot spune, însă, este să fiți pregătită și pentru refuz. Dați-vă un timp în care să-l cuceriți și, dacă până atunci nu se întâmplă, căutați o altă persoană. Știu că pare greu de crezut când ne place de cineva mult, dar sunt multe alte persoane minunate pe această lume. Oferiți-vă oportunitatea să le găsiți.

  • mona spune:

    Buna ziua! Am o relatie de 10 ani, ne-am casatorit doar anul trecut si trecem printr-o perioada dificila. Timp de un an am avut multe certuri, majoritatea erau starnite de mine pt ca sotul meu nu petrecea destul timp cu mine, el avand o afacere care il solicita f mult. Simteam ca ma iubeste dar timpul pe care mi-l acorda nu era suficient pt mine. In urma cu 3 luni a hotarat sa puna capat relatiei pt ca nu a mai rezistat de la atatea certuri. Dupa multe rugaminnti din partea mea a decis sa ramana cu mine dar acum e trist si simte ca nu poate trece peste durerea pe care i-am provocat-o. Nu intelege motivele pt care ma certam atata cu el. Il iubesc mult de tot, el fiind primul si unicul barbat din viata mea si el ma iubeste in continuare dar simte ca nu mai poate fi fericit. Cum pot sa il fac sa treaca peste aceasta durere si sa il conving sa se axeze pe viitor?Am apelat si la un psiholog dar parca e si mai greu ca inainte pt ca ne face sa ne aducem aminte de toate certurile pe care le-am avut. A incercat si psihologul sa ii explice ca certurile erau un strigat de ajutor din partea mea dar el tot nu poate intelege. Cum sa il fac sa ma ierte cu adevarat si sa ma inteleaga?

    • Sorin spune:

      A lucrat bine psihologul, asta aș fi făcut și eu. Aș mai fi adăugat și care a fost perspectiva lui în tot acest timp și ce-și dorește acum. Indiferent ce-a fost; ce vă doriți să fie? Și ce aveți de gând să faceți ca să obțineți?

  • mariana spune:

    Buna ziua.Ma numesc Mari si am 54 ani.am divortat de sutul meu din cauza faptului ca era recalcitrant cand consuma bauturi alcoolice.Dupa 6 luni de la divort incerc sa mai dau o sansa relatiei noastre.Nu stiu daca e o decizie buna.Ce ma sfatuiti??

    • Sorin spune:

      Lucrurile se vor repeta, nu s-a schimbat nimic, încă. Un lucru foarte greu de făcut, dar cu mari șanse de a vă îmbunătăți relația ar fi să renunțe definitiv la alcool. Orice alt compromis vă va aduce în același loc.

  • ramona spune:

    Buna ziua! Am si eu o problema destul de grava din punctul meu de vedere. Sunt casatorita si am un baietel de 5 anisori. De ceva vreme nu ma mai inteleg cu sotul meu deloc. Inca il iubesc dar problemele dintre noi au devenit din ce in c mai serioase si mai grav este ca baietelul nostru asista d cele mai multe ori la certurile dintre noi. Nu vreau sa mai fie martor la asa ceva. Oricat de greu imi este cred k solutia cea mi buna este sa ne despartim. Numai k nu stiu cum sa.i spun celui mic acest lucru pt k el il iubeste extrem de mult pe tatal sau si stiu k ar fi extrem de afectat de despartirea noastra. Nici macar nu stiu cum sa.i spun, cum sa incep. Nu stiu ce sa fac sunt disperata la gandul k baiatul meu va suferi mult. Am nevoie de un sfat va rog mult.

    • Sorin spune:

      Poate ar trebui să încercați terapia de cuplu, înainte să faceți acest mare pas. Vă pot invita la mine la cabinet să vedem în ce constau neînțelegerile și cum se pot construi iarăși punți între voi. Dacă, însă, decizia este luată deja, atunci îi puteți explica sincer. Nu există nicio modalitate prin care inima lui nu va fi frântă – dar este ceea ce este. De asemenea, puteți folosi ajutorul unui psiholog de copii să faceți tranziția. Aici va trebui să lucrați cu altcineva decât mine.

  • nela spune:

    Buna seara,
    Am divortat inurma cu 4 luni dupa 25 ani,ne mai intalnim cand vine copilul acasa in primele luni ma mai suna sa ma anunte ca mi-a platit o factura sau sa ma intrebe ce fac ? dar acum de 2 sapt deloc.Sufar foarte mult pentru ca e foarte greu singura ,nu prea am prieteni si nu stiu cum sa -mi umplu timpul cand vin de la serviciu ,ma tot gandesc ca el probabil are pe cineva si eu in adancul sufletului gandeam ca poate in timp ne vom impaca.El este un introvertit si de aceea am suferit foarte mult ca nu aveam cu cine comunica ,consulta si ma chinuiam singura cu toate daca vroiam sa fac ceva prin casa sau orice altceva. Preocuparile lui erau :serviciu,casa, piata,televizor si cam atat.Pentru ca am obosit sa tot trag de el si pentru ca nu m-a sustinut intr-o problema foarte dureroasa pentru mine m-am decis sa divortez dar nu mi-e bine deloc .Oare cum as putea sa mai incerc ,ma omoara gandul ca o sa imbatranesc singura ,ca nu am cu cine vorbi in casa (nu vorbeam prea mult nici cu el)dar era cineva.E cumplit .Dati-mi un sfat va rog ?Sa mai astept? Sa incerc acum? Daca i-as spune sa vina acasa cred ca o sa vina dar nu stiu daca a si invatat ceva din despartirea asta? El a fost foarte mirat cand i-am spus ca vreau sa divortez?

    • Sorin spune:

      Nu vă pot spune ce cale ar fi cel mai bine să alegeți, dar minunat este să nu renunțați să găsiți un partener. Vă pot oferi mai mult suport făcând câteva ședințe. Când ați putea ajunge la cabinet?

  • Roxana Gabriela spune:

    Buna seara! Ma numesc Roxana Gabriela,am 32 de ani si imi cresc singura puiul meu de om de 5 anisori,sunt divortata,am o problema,una dintre ele vreau sa v-o spun,sa ma îndrumati! In August anul trecut am cunoscut un om cu care am stat 3 luni impreuna,suntem vecini,prima luna a fost ok,băiatul meu l-a acceptat greu tare,ceea ce vroiam sa spun ca dupa o luna s-a schimbat: ma înjura,ma jicnea,dădea cu pumnii in pereti,era posesiv si extrem de gelos,nu mai reușeam sa am grija de puiul meu,ceea ce a dus la o separate in Ianuarie.Am ieșit sa ma destind la club cu un amic foarte bun ,era si ziua lui,eu i-am spus ca nu e nimic între noi,el nu a vrut sa înțeleagă..nu am mai comunicat deloc,timp de 3 luni nu am mai vrut sa imi fac noi o relatie,puteam sa il schimb,fiind vecini ne-am reintalnit,el sustinand in acest timp ca ma iubeste ..mi-a spus ca are o relatie de o luna si ceva..azi am stat de vorba altfel..ne iubim mult..ii lipsesc..si nu..i-am propus sa fim impreuna si sa nu mai facem același greșeli,răspunsul lui a fost :sa vad cum decurge relatia cu asta si vedem! Ce părere aveti?Ce va fi?Va multumesc anticipat!

    • Sorin spune:

      Va fi ce a fost și înainte. Nu s-a schimbat nimic. „Greșelile” se vor repeta.

  • daniela spune:

    Buna ziua! Sunt casatorita de aprox 10 ani cu sotul meu si avem si un baiat de 8 ani. Una dintre probleme a inceput la o perioada dupa nasterea baiatului nostru, aveam libido scazut si persista si pina acum, evident ca sunt si perioade cind am dorinta de sex dar mai rar, dar in general ma stradui sa-mi “respect” “datoria” fata benevol fortat. Dar aceasta “datorie” devine extrem de obositoare, stresanta si practic imi este sila cind ajung aseara in patul conjugal stiind deja epizoadele care ma asteapta. In ultima perioada daca il refuz face scandal, recent a ridicat patul in sus si ma aruncat de pe pat, sa rastit sa ma loveasca acuzindu-ma ca nul consider de barbat in casa, strica obiecte din casa, devine extrem de violent, si acest lucru ma speriat f tare pentru ca de regula el este un om calm zodia gemeni. Plus la acest lucru nu ne mai intelegem , nu mai mergem pe ceeasi lungime de unda, eu zic una el interpreteaza altfel lucrurile, nu se implica in nici un fel in familie, nu ma ajunta cu nimic in casa, etc…..deci…. iese dimineata vine seara maninca si televizor sau internet , si sigur ca sex. dati-mi va rog un sfat ce pot sa fac ca sa imbunatatesc lucrurile, pentru ca aimi doresc liniste in casa pentru baiat, dar totodata m-am gindit si la un eventual divort, daca lucrurile vor degenera. Multumesc anticipat!

    • Sorin spune:

      Nu mai sunteți în controlul propriei vieți. Soțul este. El decide ce să faceți și vă ignoră nevoile. Încercările dvs de răzvrătire au fost înăbușite de el, pentru că ar fi însemnat să renunțe la putere și cine ar vrea să facă asta? Ideal ar fi să recâștigați independența, ceea ce nu va fi deloc ușor. Dacă doriți suport, un sfat nu va fi suficient. Vă invit la cabinet.

  • Andaluza MORARIU spune:

    Buna dimineata,
    Am o mare problema : am cunoscut in urma cu 6 luni un barbat din Mauritius care este medic si care a facut facultatea in Romania; are trei copii adulti : o fata care este medic in Germania si casatorita si inca o fata si un baiat de 21 ani care sunt studenti in Romania; am planuit foarte multe pentru viata noastra viitoare chiar si dupa ce el s-a intors acasa in Mauritius comunicand frecvent; urma ca in aprilie sa merg la el in vizita unde ma asteapta toata familia lui care ma agreeaza foarte mult; in urma cu doua saptamani a avut o discutie cu fata cea mare din Germania care i-a schimbat gandurile vis-a -vis de relatia cu mine; mama lor , romanca a decedat in urma cu 3 ani de cancer; presupun ca s-au speriat ca tatal lor nu ii va mai sustine financiar sau nu le va mai da atentie daca el va avea o alta femeie in viata lui. eu sunt vaduva de un an, sunt biolog si am o fata de 20 ani studenta; i-am explicat ca trebuie sa faca o demarcatie intre viata de parinte si cea de barbat singur ; imi spune ca ma iubeste si ma doreste alaturi de el acolo, dar nu cred ca suficient de mult ca sa aiba puterea sa le explice copiilor lui ca are si el dreptul la o viata privata ! mi-a spus ca are acum probleme financiare pentru ca copii i-au cerut saptamana trecuta multi bani si nu poate sa-i refuze ; i-am raspuns ca putem gasi solutii daca vrem sa fim impreuna ; m-a rugat sa astept o saptamana pentru a vedea cum rezolva problema si ce hatarare vom lua impreuna; Ce ma sfatuiti sa fac ? eu il iubesc foarte mult si am investit sentimente si sperante multe in aceasta relatie care se parea a fi adevarata si avea toate datele sa fie foarte bine pentru noi toti. probabil ca o sa sufar oricum si daca renuntam la aceasta relatie si daca vom continua, pentru ca el nu stie sa gestioneze situatiile acestea. Va multumesc anticipat pentru raspunsul Dumneavoastra pe acre il astept cat mai repede.

    Cu multa consideratie , Andaluza Morariu

    • Sorin spune:

      Înțeleg că s-a răcit relația și nu spune de ce… A fost foarte bine că i-ați vorbit de separarea rolurilor dintre părinte și bărbat. Îi puteți vorbi în continuare despre oportunitatea acestei vieți de a fi fericiți, pentru că și dacă nu suntem… nu primim nicio medalie la final. Și aș insista pe a înțelege motivul distanțării.

  • Reli spune:

    Buna, am o problema cu emotiile in public.
    Imi puteti spune cu sa-mi alung aceste emotii?

  • IOANA spune:

    BUNA SEARA !MA NUMESC ANGELA AM 38 DE ANI SINT CASATORITA DE 20 DE ANI AM AVUT SI AM O CASNICIE DE COSMAR DAR NU AM AVUT CURAJUL SA DIVORTEZ NICIODATA NUSTIU DE CE INTREBAREA ASTA MIO PUN SINGURA MEREU !PROBLEMA E CA AM 2 BAETI UNUL DE 19 ANI SI ALTUL DE 17 ANI COSMARUL A INCEPUT SI MAI MULT ACUM CIND COPII SINT MAI MARI ,SOTUL MEU IMI SPUNE MEREU SA PLECE COPII DIN CASA LUI NU VREA SA ISI MAI AJUTE COPII CU NIMIC BA CHIAR MA PUS SA ALEG ORI COPII ORI EI BINENTELES CA EU AM ALES SA RAMIN CU COPII ,PROBLEMA E CUM SA FAC SA DIVORTEZ DE EL NU GASESC CURAJ DELOC VA ROG AJUTATIMA !!!

    • Sorin spune:

      Vă aștept la cabinet pentru a înțelege mai clar situația și a vă putea oferi suport în a realiza această tranziție.

  • cum se poate scapa de epilepsie .

    • Sorin spune:

      Un psihiatru vă poate da un răspuns mai sigur. Din câte știu există o procedură chirurgicală eficientă.

  • anghel iulia spune:

    Fiul meu (are 18 ani) , de ceva timp, februarie 2014, are ticuri , cand aprinde lumina sau o stinge intr-o incapere, o face in mod repetitiv de 3-4 ori.

  • OLga spune:

    Buna ziua!!sunt casatorita de 2 ani,am un baietel foarte scump si drag,un sot bun…dar (..)am si eu o problemacare nu imi da liniste.Sotul meu a avut o relatie de 4 ani cu o domnisoara pe care a iubito fr mult si la sfirsit sa-u despartit pt ca ea s-a incurcat cu un prieten de a lui!
    Problema este ca mereu isi aminteste de ea,vorbeste de ea cu prietenii lui,povesteste la altii,intodeauna si acest fapt ma deranjeaza am inceput chiar sa fiu obsedata de ceea ce a fost la ei,retraiesc de fiecare data cind iese din casa ca poate sa se intilneasca(locuieste in apropiere de noi)o caut pe retele de socializare ca sa vad cum e,sa vad ce are ea deosebit sa inteleg ce il atrage la ea,daca intimplator ma vad cu ea devin fr stresata,nervoasa nustiu cum sa imi controlez aceasta teama!Dati-mi va rog un sfat!multumesc

  • gabi spune:

    Sotul meu a ales-o ca amanta pe psiholoaga la care a fost la consultatie. Cum as putea sa lupt impotriva unui psiholog ca sa-mi recapat sotul?

    • Sorin spune:

      Ceea ce a făcut doamna sau domnișoara psiholog este o încălcare a eticii profesionale. Dacă doriți, o puteți amenința cu înștiințarea Colegiului Psihologilor dacă nu rupe relația cu soțul dvs. În legătură cu soțul, însă, îi va confirma că îi iertați orice și veți deschide un drum pe care va fi foarte dureros să mergeți. Altă variantă este să nu luptați cu nimeni, ci să găsiți pace alături de altcineva.

  • Pantera spune:

    Am urmatoarea problema
    Acum mai multi ani sotul meu a decedat. Dupa mai multi ani am intrat intr-o relatie, dar de care nu am fost multumita.In toamna anului 2013 am cunoscut pe cineva cu care am ajuns la concluzia ca avem multe lucruri in comun. Practic ne potrivim ca doua picaturi de apa. Dar de fiecare data intervenea ceva si se supara pe mine. Erau lucruri copilaresti, o data ca de ce-am afirmat ca eu am facultate, alta data de ce l-am contrazis intr-o problema banala, De fiecare data nu imi mai raspundea la telefon, o perioada de cateva saptamani. Apoi revenea si ma cauta. Am ajuns sa fiu dependenta de el Acum iar nu imi mai raspunde la tel. De atunci (cca 2 saptamani) sufar ingrozitor. Nu mai dorm noaptea, nu mai am pofta de mancare
    Ce sa fac ca sa-l uit, sa nu ma mai gandesc la el

    • Sorin spune:

      Am scris un articol pe care îl puteți găsi aici pe site, se numește “Cum să nu mai iubim o persoană”.

  • CRACIUN MIHAELA spune:

    buna ziua!
    am cunoscut un barbat la o luna dupa ce sotia lui l-a inselat ,m-a facut sa ma mut cu el imediat ,am trait 2 luni fericite ,pline de viata,pana cand ea inceput din nou sa il caute pe motive diverse,ba copil….ba ii cerea bani,am inceput sa ne certam foarte rau si el imi scotea mereu ochii ca nu il inteleg,din februarie anul acesta am simtit ca se apropie din ce in ce mai mult de el,tin sa precizez ea locuieste in FRANTA,si el merge destul de des acolo,in februarie m-a dat afara din casa ,a mers in FRANTA,s-a intalnit cu ea din nou si de atunci relatiile noastre s-au racit complet ,atat si cele sexuale,imi cauta orice motiv numai ca sa scape de mine,il iubesc enorm,sufar ingrozitor,luna trecuta am terminat-o definitiv eu tipand in continuare ca vrea sa se impece cu ea,el tipand ca sunt geloasa si ca nu are nimic cu ea….nu il cred pt ca mai nou doarme in apartamnetul ei de cate ori merge acollo,adica odata pe luna….ei inainte au avut 2 ani aceeasi relatie ,adica el era 2 sapt in FRANTA,2 in ROMANIA….va rog frumos dumneavoastra ce credeti ?ma minte ?multumesc!nu pot trece mai departe,simt ca nu mai am putere…..simt ca am facut totul ca sa fie bine si el nu a avut ochi decat sa reinoade legatura din nou cu ea,mi-a spus ca a iertat-o,dar el nu recunoaste ca s-a impacat cu ea.

  • CRACIUN MIHAELA spune:

    vroiam sa mai precizez,anul trecut l-am cunoscut in iunie ,in luna mai a prins-o pe sotia lui cu altul,ideea este ca 2 luni au fost superbe,iulie si august ,apoi din sept de cand ea l-a cautat sub diverse pretexte a inceput sa fie numai ganditor,se comporta urat cu mine si cu tatal lui care locuia cu noi,totdeauna tipa la noi si ne cauta greselile…este posibil ca el tot acest timp sa traiasca cu mine dar de fapt gandurile lui erau la ea??de atunci parca devenise alt om,nu ii mai pasa de mine….cateodata isi dadea seama ca ma chinuie ,ca imi cauta greselile cu lupa ,dar cateodata si am inteles de la niste rude de ale lui ca se comporta urat cu mine sa ma faca sa plec,cand am plecat prima data in februarie si el efectiv s-a intalnit cu ea,fara mine ,adica a fost singur in FRANTA,lucrurile au evoluat din ce in ce mai rau….eu eram proasta…neimbracata ,fara unghii frumoase,grasa….va rog ajutati-ma sa inteleg aceasta situatie…de cate ori ne certam simteam ca nu pot trai fara el…si incercam sa nu ii raspund la jigniri….de o luna decand sunt la casa mea imi fac mustrari de constiinta ca trebuia sa il inteleg…dar de fapt ce sa inteleg/?vroia sa aiba 2 femei…una in RO….si una acolo in FR….TRAIESC UN COSMAR!nu il pot uita,plang noapte si zi….la munca sunt epuizata pshihic!

    • Sorin spune:

      Îmi pare rău să vă spun asta, dar ce-a fost nu va mai fi. Acele luni frumoase au fost cele mai frumoase din relația dvs. Așa cum merge relația dvs acum, așa va merge în continuare, cu căderi și reveniri, dar nu se va mai ajunge la acea fericire pe care ați trăit-o atunci.

  • CRACIUN MIHAELA spune:

    multumesc frumos pentru raspuns,vroiam sa va spun ca ne-am despartit definitiv!

  • Alexandra spune:

    Bună! Mă numesc Alexandra și am 17 ani. Am o problemă de cuplu și anume că iubitul meu suferă de schizofrenie paranoidă și nu își poate deschide sufletul față de mine. Relația noastră e puțin complicată în sensul ca am fost anul trecut împreună, ne-am despărțit și acum ne-am împacat. El are 25 de ani. Problema e că eu încerc să comunic cu el cât mai mult, însă e foarte închis, misterios. Chiar zilele astea îmi apunea că nu îmi poate spune unele lucruri fiindcă e mai bine așa. Vă rog din tot sufletul să mă ajutați astfel încât la rândul mei să-l ajut să îi revină încrederea în oameni.

    • Sorin spune:

      Motivul cel mai frecvent pentru care oamenii se închid este frica de respingere. Probabil a trecut prin multe respingeri datorită siutației pe care o are de înfruntat. Ceea ce ai putea să-i oferi este certitudinea că nu pleci din viața lui (ceva ce nu poate să ofere nimeni nimănui) sau măcar să nu mai vorbești despre despărțire în nicio ceartă sau în nicio situație (nici să nu-i spui că nu vă veți despărți, că nu poți citi viitorul). Tot ce vei face, însă, să nu ai așteptări nerealiste despre schizofrenia lui. Nu se rezolvă cu vorbe frumoase… Și, depinde de la om la om, dar unii schizofrenici paranoizi pot fi periculoși, chiar letali. Și nu înțeleg de rațiune în acele momente.

  • Cristina spune:

    Buna ziua.Ma numesc Cristina.Va rog sa ma ajuta-ti sunt intr-o dilema complicata…deci sunt maritata de 3 ani si avem un copil de 2 ani si 7 luni…Acum sunttem in procesul de divort ( eu am dat la divort ) deja 8 luni a trecut si judecatorul ne-a mai dat timp de gandire..locuim impreuna inca,desi nu vrea sa plece…Cum sa-l conving sa plece,nu-l mai suport…fara el ma simt usor,libera si linistita…cu el ma simt nervoasa si depresiva…nu mai am rabdare … nu mai rezist … Rog un sfat…ce-as putea sa fac,ca sa-l conving sa plece..locuieste in apart.meu.Va multumesc !

    • Sorin spune:

      El ce spune? Ce l-ar convinge? Îmi închipui că-i este foarte frică de a nu mai face parte din această relație. Poate de asta are nevoie: o altă relație din care să facă parte… de cineva care să-l iubească. Crede că mai poate exista altcineva care ar putea să-l iubească?… În principiu ar avea nevoie de sprijin în această trecere, dar știu că oamenii preferă să sacrifice o viață întreagă, să cunoască numai suferință, decât să ceară sprijin…

  • Popescu Florentina spune:

    As dori sa vorbesc cu dl, profesor Adrian Nuta
    Cum credeti ca se poate lua legatura cu dumnealui?

    Va multumesc

  • moldovan dan spune:

    buna ziua .am prinso pe sotia mea cu alt barbat am descoperit prin anumite metode ,nu au ajuns sa faca dragoste ca nu aveau unde ,stam la tara .Santem impreun a de 15ani pana acuma nu sa mai intamplat ,sau sarutat si au vb latelefon in jur de 2luni jumate.A recunoscut tot ,de atunci plange permanent si imi spune sa o iert,am iertato dar nu pot sa uit .intrebarea mea este ar fi bine sa ma consulte un pshiholog mar ajuta .Mentionez capermanent ma gandesc la acel individ .A ajuns sa -l sune mai mult pe el decat pe mine si convorbiri foarte lungi

    • Sorin spune:

      V-ar putea ajuta să treceți mai ușor peste situație. Mai ales dacă simțiți că durerea este prea mare.

  • IZA spune:

    Buna !
    Am si eu niste probleme cu prietenul meu.Suntem de 6 ani si jumatate impreuna, locuim impreuna de 3 ani si anul viitor avem nunta stabilita.Insa am probleme cu sora lui,care este maritata, sotul ei e mereu plecat la servici si au o fetita de 2 ani.Problema este ca sora lui nu m-a suportat niciodata, nu ma respecta, este foarte rece cu mine, tipa la mine mereu cand are ocazia si de cateva ori m-a jignit.Niciodata nu m-am aparat.Pentru ca mereu s-a intamplat la telefon, dupa care inchidea,si totusi auzea si el discutia, sau cand era si el langa noi.
    Situatia e cam asa : Il suna pe prietenul meu foarte des si tarziu si vorbeste cu el la telefon cam 40 /min fiecare apel.Apeluri in care ii cere ajutorul , ii destainuie problemele ei,ii face lista cu ce are el de facut pentru ea, sfaturi legate de servici ca mai nou, ea s-a angajat la acelasi magazin cu prietenul meu- fratele ei.
    Si de 6 ani si jumatate s-a tot intamplat ca sora lui sa ma jigneasca de fata cu el, iar el nu numai ca NU mi-a luat apararea, dar zilnic el este sageata ei.O ia cu masina, o duce pe ea si fetita unde au nevoie…E trimis la ea acasa sa ia cutii cu acte sa le duca la o lista cu magazine ( ea are un job part-time , indosariaza acte + contabilitate pt.diverse firme) iar pe fratele ei il trimite comis voiajor.Toate Gratis.
    Pe mine ma deranjeaza faptul ca el nu i-a spus niciodata de fata cu mine sa coboare tonul, sa nu mai tipe la mine, sau sa nu mai spuna ceva ce m-ar jigni, sau sa ma respecte pentru ca voi fi viitoarea lui sotie.Nu mi-a luat niciodata apararea de fata cu ea.Nu vreau sa se certe cu ea, ci doar o data cand tipa la mine , sa ii spuna ** te rog sa vorbesti frumos cu prietena mea.** .Dar niciodata nu imi ia apararea in fata ei, tace malc in fata ei. Chiar daca nu suntem inca casatoriti, insemn ceva pentru el, avem impreuna aproape 7 ani.Dar eu disper cand vad ca el nu imi ia apararea nicioadata.Este ca mielusel cuminte cand vorbeste de ea.O asculta ca un copil docil si alintat- pe **mamica **lui.
    Nu am pretentia sa o puna la respect,e alegerea ei sa nu ma respecte.Dar m-am saturat sa vad ca e pontos la cheremul ei, cand e vorba de ea- e pe primul loc.De ceva vreme, el bea 2 beri pe seara si inainte bea o bere /sapt.
    De cand s-a nascut fetita ei, ea se foloseste de fetita pt a apela la ajutorul lui, insa aceste lucruri erau identice si inainte sa fie insarcinata.
    M-am certat de multe ori cu el pe tema asta si de fiecare data, el e cel care se supara, nu mai vorbeste cu mine, nu cauta solutii, e in continuare la cheremul ei -alaturi de ea in timp ce ea ma jigneste de fata cu el fara nici o problema.
    Eu nu am jignit-o niciodata, sunt un om foarte echilibrat.
    El mi-a spus mie ca nu are incotro, ca nu vrea sa se certe cu ea, ca o sa ii spuna intre 4 ochi sa se poarte mai frumos cu mine.Insa mi-as dori sa ma apere in fata ei.Eu nu cred ca i-a spus ceva vreodata , intre 4 ochi, si oricum nu s-a schimbat nimic.Insa macar o data daca i-ar spune sa nu mai tipe la mn – de fata cu mine,poate ar fi intimidata.Eu nu vreau sa castig respectul ei.Ea e o persoana foarte foarte orgolioasa, nu are prieteni deloc, jigneste oamenii chiar si pe strada -care stau in drumul ei, nu are prieteni deloc doar un cuplu -singurii prieteni care i-au fost si nasi , si parinti de la care primeste des ajutoare foarte multe si fratele- sagetuta ei.Pe mine nu are de ce sa ma respecte pentru ca nu are nevoie de nimic de la mine.Oricum primeste ceea ce vrea de la fratele ei.
    Iar eu cu el ne certam…
    Ce sfat imi dati ???? Ori explodez, ori il strang de gat….ori pe ea.Ea de dirijeaza relatia de la distanta.
    Eu vreau -ori sa nu o mai serveasca- decat vizite la nepotica, cadouri pt.ea si atat, ori sa imi ia apararea.Parintii lui sunt super de treaba. Nici macar ei mai suporta toanele ficei.Ea e mai mare ca fratele ei cu 2 ani.

    Ajutati-ma va rog cu un sfat.
    Am incercat sa discut cu el cu calm , dar a inceput sa planga, sa faca pe victima intrebandu-ma** nu e de ajuns cate fac pentru tine ??? De ce ma pui la mijloc **?!?
    Eu nu ma apar, nu ripostez in fata ei, nu o jignesc, el nu ma apara….si nu mai pot suporta situatia ! El lasa discutiile neterminate, nu cauta solutii, ii este mai usor sa se ascunda , si trec zilele ca si cum nimic nu s-a intamplat dara ceste probleme ne afecteaza relatia.
    Va multumesc d-le Sorin !

    • Sorin spune:

      Faptul că nu te aperi… nu este problema lui. Nu este obligat să-ți ia apărarea. Este de datoria ta să ai grijă de tine. Pe de altă parte, dacă nu-i faci față, este ok să-l pui să aleagă (dându-i un termen) și să te separi fie de ea (cu el), fie de ei amândoi (dacă el alege să stea cu sora), fie, dacă nu vrei să pleci din viața lui, să-l accepți cu totul, inclusiv cu umilințele la care te supune sora lui (cineva m-a acuzat că aș propune în mod deosebit variante cum este ultima, așa că aș vrea să menționez că eu n-aș alege-o / dar este o metodă minunată de a nu mai suferi la fel de mult, pentru că nu mai ai alte așteptări, cum ar fi „ca el să te apere”).

  • catalina spune:

    ce sa fac in cazul cind el imi spune ca sa recasatorit?

  • maria alexandra spune:

    Buna ziua! !
    Ma numesc alexandra si am 21 de ani
    Va rog frumos sa ma ajutati si pe mine cu un sfat?!?
    Eu am o relație foarte frumoasa cu iubitul meu (23 de ani) de doi ani insa eu m-am mutat la el acasa de un an …problema mea este ca familia lui inca ma considera o străină (se ascund de mine cu multe si se feresc sa vorbeasca de fata cu mine, ba chiar bunicii lui i-au spus soacrei mele sa se ferească de mine deoarece eu sunt o străină) cateodata simt ca voi cadea in depresie subliniez faptul ca sunt o persoana sensibila emotional. Nu stiu sincer ce sa mai fac. Am încercat sa vorbesc cu ei dar in fata mea nu imi zic nimic…subliniez si faptul ca desii stau la ei in casa nu contribui financiar dar ii ajut in gospodarie cu orice ba chiar stau si la magazinul nostru ca si vanzatoare ( p.s. ei detin un magazin alimentar) .
    Sincer chiar nu stiu cum sa ii mai abordez ca orice as face nu este bine sau ma critica.
    Va rog frumos sa ma ajutati. Mulțumesc.

  • cristina spune:

    Buna ziua,as vrea sa pun si eu o intrebare.am 37 de ani si nu lucrez de 8 ani.daca vreau sa merg la lucru ,aceasta ma sperie foarte tare.ma simt inferioara cand vorbesc cu oamenii,si nu stiu ce sa fac .ma uit dupa oameni.as vrea sa ma angajez,dar am impresia ca e doar “o idee ne lucida,ca sa zic asa,ati putea sa imi respundeti ce as putea sa fac.va multumesc mult.

    • Sorin spune:

      Sunt prea puține informații ca să vă răspund în detaliu legat de întrebarea dvs. Vă pot spune doar că serviciul este ceva menit ca anumite lucruri să fie făcute. Atâta timp cât știți să faceți acel lucru pentru care vă luați serviciul, asta este tot ce contează…
      Dacă doriți mai mult și mai precis ajutor, am nevoie de mai multe informații (în ce ar consta serviciul? oamenii cu care vorbiți sunt din jurul dvs (familie, prieteni) sau clienți, colegi, angajatori la interviu etc.?). Pentru asta putem stabili o ședință. Dacă vreți online, sunt marțea pe topexperti de la 18:30 la 20:00. Dacă vreți la cabinet, mă puteți suna la 0723 68 38 41 pentru a o programa.

  • Serena spune:

    Bună seara! Cunosc iubitul meu de aproximativ 4 ani, de 1 an si 5 luni relatia noastra din punctul meu de vedere a devenit serioasa. Am stat timp de un an la distanta eu fiind in Italia el in Romania, unde bineinteles certurile erau frecvente. Vara aceasta cand am fost in tara a fost totul ok, pana am aflat ca el practic ma inselase cu gandul ca relatia noastra nu are nici o sansa. Eram devastata, dar din cauza parerilor altor persoane am trecut cu vederea, avand in vedere ca daca plecam si intervenea iar distanta chiar ca se ducea totul pe rapa am decis sa il aduc in Italia, mentionez ca locuiesc cu parintii, am facut sacrificiul asta, dar acum lucrurile la care ma asteptam sa mearga bine merg din ce in ce mai rau, ma simt sufocata, incep sa ma gandesc daca am facut bine ca ne-am mutat impreuna, inca din tara nu eram sigura, dar am zis ca probabil sunt eu paranoica. Acum nu pot face nimic sa ies cu fetele sau sa fac ceva fara ca el sa stie, nu am deloc intimitate, ma gandesc de multe ori la despartire, dar apoi apar gandurile ca ce vor zice ai lui, sau ce va zice ala, ala si cu ala. Ne certam mereu din lucruri banale uneori, daca vreau sa ies singura imi zice ca el nu cunoaste etc, se intelege bine cu varul meu, are sansa de a iesi mereu, dar zice ca s-a saturat sa iasa doar cu el, dar nici macar nu isi da interesul sa cunoasca oameni noi. Nu stiu ce sa fac. Astept raspuns. Multumesc mult!

    • Sorin spune:

      Bună, Serena! Cu siguranță este important să ținem cont de ce spun ceilalți! Viața noastră trebuie sacrificată ca să poată să doarmă liniștiți niște persoane care n-au nimic de a face cu noi. Fericirea noastră nu este atât de importantă cât sunt cele 10 minute de bârfă pe care le-ar experimenta alții și la care nici măcar nu am participa! :) Știu că așa gândește mai toată societatea, toți am crescut cu această mentalitate, dar oare cât ne ajută ea în viață? Cât despre relația voastră, nu-mi este foarte clar de ce nu merge. Că vrea să petreacă mult timp cu tine?… Mi-ar plăcea să aflu mai multe înainte să ajungem la o concluzie și să aflăm care este direcția optimă de urmat. Hai să ne întâlnim pe http://www.topexperti.ro. Sunt martea de la ora 18:30 la 20:00.

  • diana spune:

    Buna ziua, ma numesc Diana,am 15 ani si am un iubit de 18 ani jumate, sunt cu el aproape de o luna si am incredere totala in el. Parintii mei au aflat de aceasta relatie si nu sunt delac de acord ptr ca ei cred ca sunt prea mica. Imi tot spun sa incetez ptr ca relatia asta nu o sa duca la nimic bun si ca o sa sufar degeaba, dar mie imi e bine cu el si sufar mai mult ptr faptul ca nu ma lasa. Ce as putea sa fac ca sa ma lase? (Ei inca nu stiu ca mi-am inceput viata sexuala( defapt cu el am inceput-o) si nici nu trebuie sa stie). Si mai e o problema: mama e foarte stricta:”nu ai voie cu iubit pana la 21de ani” si tata e nehotarat cand tine cu mine, cand tine cu mama. Si mama tot vrea sa-l vada, dar nici eu si nici el nu vrem chestia asta (sa il vada fara ca el sa stie, mai exact sa ne spioneze). Cum sa fac sa inceteze si sa ma lase sa fiu cu el? Ajutati-ma va roogg!!

    • Sorin spune:

      Ar fi util să aflați ce-i face să fie împotriva relațiilor. Dacă este frica pentru suferința dvs, aflați cum se așteaptă ei că veți ajunge să suferiți… În principiu aceste discuții sunt complicate și șansele să-i convingeți sunt foarte mici. Ce vă pot spune este că este bine că aveți un prieten. O relație este ceva complicat de ținut și este nevoie de experiență. Părinții dvs ar fi vrut să nu fiți victima unor abuzuri sexuale, cel mai probabil. Acest lucru se întâmplă în zone cu educație scăzută (sate sau cartiere… cu găști) fetelor care nu mai sunt virgine. Băieții se laudă că au făcut-o cu fata X, fata X nu le spune părinților și, mai ales tatălui și atunci alți băieți o violează, conștienți fiind că fata este obligată să țină secretul, pentru a nu afla tatăl. Și, astfel, ajunge victima unor abuzuri sistematice, șansele la relații scad dramatic și șansele unei vieți decente (financiar și profesional și emoțional) scad dramatic, de asemenea. Mai mult, dacă tată află în aceste familii despre faptul că fata lui face sex (și că a fost violată), va fi de partea băieților. Ca să-ți faci o idee despre ce simte tatăl, în lumea musulmană tradițională fetele violate sunt ucise de părinții și rudele lor, violatorii scăpând adesea nepedepsiți sau cu pedepse simbolice (să tundă iarba din fața sediului poliției, de exemplu). De asemenea, nici poliția nu face eforturi exagerate, cu atât mai puțin cu cât băiatul are peste 18 ani si dacă îl pârăști pe violator va trebui să-l pârăști și pe el că a făcut sex cu o minoră. Nu pot decât să sper că nu trăiești într-o astfel de comunitate, că fetele din jurul tău care au făcut sex de la vârste similare cu a ta nu au suferit atrocitățile de care vorbesc și că, dacă ți s-ar întâmpla să fii violată, că nu te vei lăsa intimidată și că te vei pune cu toată lumea pentru dreptul tău de a fi mai mult decât o unealtă fără viață menită să îndeplinească fanteziile sexuale ale unui bădăran!

  • Andreea spune:

    Buna ziua,am o problema prietenul ma face sa innebunesc ! El vrea sa aiba el dreptate in tot ce zice si in tot ce face,si are un el de a fi incat ma face pe mine sa imi cer scuze chiar daca el mi-a gresit,iar eu imi cer scuze doar pentru ca imi e frica sa nu -l pierd. Nu pot fara el dar nici cu el nu mi e bine ajung sa innebunesc ma simt neputincioasa in fata lui ,si am incercat sa discut cu el dar nu recunoaste si nu intelege e un om foarte orgolios..ce as-i putea face ?

    • Sorin spune:

      Avem mai multe șanse de reușită în a schimba lumea dacă facem schimbarea la noi. Ce-ai putea face tu cu tine, astfel încât să nu mai fii afectată de această situație? Din variantele pe care le-ai găsit care (dacă este vreuna) implică mai puțină durere pe termen lung?

  • raluca spune:

    Buna seara , sun o mama a unui baietel de 4 ani si jumate, cum greseste ceva da bn e minor imi ies din fire si il cert foarte tare , zc ca mereu numai tip , msi ales a el si asa e hiperactiv…suntem de 4 luni singuri, tata plecat din ara , si acest lucru il afecteaza , schimba…cum sa fac sa nu mai pun orice lucru in seama…sunt multe de zis ms din suflet daca o sa raspundeti

    • Sorin spune:

      Faptul că vă ieșiți din fire relevă o suferință pe care o aveți (o furie, mai precis) care nu se poate manifesta către persoana căreia îi este destinată. De asemenea, este posibil să țipați repede la el, pentru că acesta este modelul pe care l-ați avut și vă vine natural (daca așa stau lucrurile, atunci țipatul cu ușurință ar trebui să fie de 4 ani – daca este de mai puțin timp, atunci gândiți-vă la ce v-a afectat).
      Haideți să lucrăm împreună. Puteți veni la cabinet sau preferați online?

  • Antonia spune:

    Buna ziua! Am 23 de ani , sunt o fire vesela , draguta spontana , isteata , mi am construit o cariera , simt ca am obtinut ce am cerut de la viata pana in momentul de fata si nu o spun fara nici un fel de exagerare , unii ar putea sa ma sfatuiasca sa fiu mai modesta dar sunt realista. Problema este alta , nu ma pot atasa de nimeni , nu ma impresioneaza nimeni si ma las destul de greu abordata. Sau as putea sa o spun altfel m am indragostit de barbatul nepotrivit. E cel mai bun prieten ne cunoastem foarte bine si avem multe amintiri si experiente. impreuna , e cu 4 ani mai mare decat mine si e logodit , urmeaza sa se casatoreasca. De cand ne cunoastem a existat o atractie intre noi dar mereu o ignoram voit , constient amandoi, ne am sarutat de. cateva ori si apoi ne faceam ca nimic nu sa intamplat pt ca amandoi aveam relatii . Acum am inceput sa ne manifestam atractia asta , stim amandoi ca nu e ok dar nu ne putem abtine. Ciudat din punctul meu de vedere , si ce mi se pare interesamt in acelasi timp e ca noi doi ne cunoastem foarte bine dar in acelasi timp avem trasaturile personalitatii extraordinar de asemanatoare , cam acelasi temperament , avem acelesi principii si amandoi ne simtim “noi” atunci cand suntem un cuplu. Ma uit in jur si vad cupluri care se completeaza gen el e mai calm iar ea mai energica sau invers , sau mici contraste . Cert e ca atunci cand ne simtim un cuplu ne simtim amandoi ca un cuplu frumos si puternic. Ce ma intereseaza pe mine e de ce doua persoane atat de asemanatoare ajung sa se atraga atat de mult , care este explicatia psihologica ?

  • Dany Dany spune:

    Buna seara!Am o intrebare si vreau sa ma ajutati,intrebarea mea esteasa:Cum fac sa ma impac cu o persoana din trecut?:-(Va rog ajutatima nu stiu ce sa mai fac:*-((((.
    Va multumesc din suflet cei care ma ajutati.

    • Sorin spune:

      Dacă împăcatul este un efort prea mare, atunci menținerea relației va cere și ea un efort prea mare. Încercați să vă împăcați pur și simplu. Dacă nu se poate, veți suferi mai puțin dacă veți merge mai departe.

  • Neluta spune:

    Buna ziua,
    Va rog, scrieti mai multe articole despre relatii dominante, in-egalitate in relatii si metode de a rezolva aceste probleme.Casnicie de peste 20 de ani. Nu stiu cum sa rezolv aceste probleme. Multumesc

    • Sorin spune:

      Un articol este doar un sfat elaborat. Sfaturile nu ajută atât de mult, altfel n-ar mai fi psihologi, doar pliante :). Vă invit să faceți șeințe de consiliere pentru a învăța să comunicați într-un nou mod și să obțineți mai multe de la viață și relație.

  • Sophi spune:

    Buna ziua ! Am o problema , veșnica problema si întrebare a fetelor ” Oare fostul încă ma place?” Hm, ideea e in felul următor : ne-am plăcut , am fost împreuna vreo 6 luni , ne-am despărțit , dar am rămas prieteni pentru ca avem același grup de prieteni. Au trecut 2 ani de atunci , el are pe altcineva , eu am tot încercat sa-l uit. De curând am ieșit împreuna la o cafea , doar noi doi . Am avut diverse subiecte , pana cand el a ajuns sa vorbească de prietena lui . Sunt împreuna de un an de zile , dar stau in orașe diferite ( destul de departe unul de celălalt) . Mi-a spus ca nu știe cât o sa mai tina, ca nu vrea sa o însele. De ce îmi spune mie asta? Apoi am plecat împreuna si a vrut sa ma ia de mana…. Am căutat împreuna cadou pentru ziua ei , m-a rugat sa ne vedem ca sa mai ieșim si noi ( a mai fost un prieten cu noi). Îmi spune sa am grija de mine , ca se bucura ca nu m-am schimbat , ca-s in continuare o prietena așa de buna . Ieri m-a sunat sa ma întrebe daca nu vreau sa ne vedem in mall la o cafea. Eu ce sa înțeleg ? Cum sa interpretez? Nu-mi dau seama daca mai simte ceva pentru mine sau nu. Nu pot sa-i spun ca încă-l mai plac …Oare chiar nu-si da seama cât de dureros e ? Chiar crede ca imi face o așa mare plăcere sa il aud vorbind de ea sau sa îmi ceara
    părerea in legătura cu ce a spus mama lui despre ea ?

    • Sorin spune:

      Buna Sophi,
      Te place inca, dar vrea sa culeaga fructele din doi copaci. Este inca nesigur ce sa faca si are nevoie de cineva sa-l ajute sa se decida. Cat despre faptul ca te doare cand vorbeste despre prietena lui, probabil asta si vrea, sa vada daca te doare, ca sa stie daca iti mai place de el, ca sa stie daca sa incerce (adica sa stie cat de mari sunt riscurile de a fi refuzat). Ai putea sa-i spui frumos ca inca iti mai place de el si te afecteaza sa-l auzi vorbind de cat de mult apreciaza alta fata. Sau ai putea sa-l saruti si sa-i spui ca, daca vrea sa fiti iarasi impreuna, va trebui sa rupa acea relatie… sau poate ai tu alte idei despre cum sa faci ceva si sa nu lasi aceasta oportunitate de a fi cu un baiat pe care il placi sa se iroseasca.

  • olga spune:

    cum as putea intoarce relatiile din familie care le-am avut la inceput

    • Sorin spune:

      Trecutul nu se mai întoarce! Oamenii au ajuns la noi relații în urma unor noi inforamții și obișnuințe. Nu putem să uităm să citim odată ce am învățat; nu mai putem da înapoi. Din fericire, există șanse de bucurie și înainte! Îmi este greu să vă spun cum puteți ajunge la ele, neștiind despre ce este vorba, dar util este să începeți prin a vă accepta diferențele…

  • Oana spune:

    Iubitul meu face “toata treaba” in pat , iar pe mine nu ma lasa deloc deoarece ma misc mai incet(eu sunt incepatoare). Iar acum 2 seri mi-a zis ca “ce vrei sa fac eu toata treaba?” asta ma cam deranjat tinand cont de faptul ca el e primul barbat in viata mea si nu am experienta mai deloc … Ce pot face?

    • Sorin spune:

      Oana, rolul tău nu este să-l satisfaci pe el! El trebuie să te satisfacă pe tine. Băieții vor fi satisfăcuți oricum. Ce să faci? Preia controlul! Spune-i cum să se miște și ce să-ți facă să îți placă. Și dacă nu vrea să-i spui cum să te satisfacă și nu-l interesază asta, ci doar cum să se simtă el bine… e ok să-l cunoști și pe al doilea bărbat din viața ta (pentru că egoismul în pat este foarte probabil asociat cu egoismul în relație și în viață și nu știu dacă vrei să fii inferioara cuiva).
      Apropos, a-i spune cum îți place și a-i arăta, ar trebui să-l excite din cale afară!

  • Alina spune:

    Buna ziua!
    Ma numesc Alina si am 21 de ani..am o relatie de 3luni cu un baiat…il iubesc dar simt ca relatia noastra nu va merge….uneori vreau sa renunt la relatia asta dar nu pot….simt ca nu pot sa trec peste asta…nu o sa am putere sa rexist ….nu vreau sa ma despart de el dar nici sa stau in o asa relatie.
    Nu stiu ce sa fac ..ma puteti ajuta cu un sfat?
    Va multumesc.

    • Sorin spune:

      Găsiți pe acest site un articol despre “cum să nu mai iubim o persoană”. Poate vă ajută!

  • Madalina Nutu spune:

    Buna seara
    Am ajuns intr-o stare in care nu stiu ce sa fac, daca intradevar e o problema sau imi fac eu tot felul de ganduri.
    Se implinesc 2 ani de cand bunica mea a suferit un accident vascular si a ramas cu sechele psihice si a ramas in ingrijirea mea, trebuind sa ma mut la tara pentru a avea grija de ea. Asta a insemnat mult de lucru cu ea sa o determin sa manance, sa isi ia medicatia, sa o spal, etc si m-a afectat boala ei deoarece imi este foarte apropiata. Mai mult, a trebuit sa o sprijin foarte mult pe mama pentru ca a fost foarte afectata si mi-a fost teama sa nu o pierd si pe ea. Insa a devenit foarte irascibila si isi varsa pe mine toate nemultumirile, oboseala si nervii jignindu-ma, tipand la mine din orice zi de zi, lucru ce a devenit foarte greu de suportat afectandu-ma foarte tare. De curand a murit cealalta bunica si a fost si asta destul de greu. Pe deasupra mai sunt si o multime de examene la facultate/master si foarte multa munca pentru ca ne ocupam cu agricultura.
    Somnul imi este foarte prost, sunt aproape treaza si am cosmaruri mai mereu, de aceea sunt mereu foarte obosita, mi-e greu sa ma concentrez, am mereu o stare de anxietate, sunt intr-o continua neliniste si teama, mai ales seara, – am senzatia ca oricand se poate intampla ceva rau, ca poate aparea ceva sau cineva sa faca rau, am ajuns sa tresar la orice zgomot- toate astea le aveam de cand am ramas aici sa am grija de bunica, dar de cand a murit cealalta bunica s-au accentuat. M-am distantat de prieteni, ma neglijez, mi-e greu sa fac orice, consider ca nu sunt in stare de nimic, nu sunt buna de nimic si sunt trista tot timpul.
    Cea mai mare problema e ca nu stiu ce sa fac cu mama si cum sa ma comport cu ea sa o ajut. Si apoi nu stiu ce se intampla cu mine mai ales ca mi-am gasit un loc de munca si in curand o sa incep lucrul si mi-e teama ca nu o sa pot face fata.
    Mi-ar fi de mare folos un sfat
    Multumesc

    • Sorin spune:

      Motivul pentru care viața a devenit dificilă pentru dvs. este supraimplicarea. Mama dvs este adult, nu este nevoie să o ajutați și să-i acceptați frustrarea. Nu este de datoria dvs, orice ați auzi de la alții. Este plăcut sau poate fi, dar nu sunteți sclavă. Dacă se poartă prea de sus cu dvs. oferiți-vă spațiu (fie spunându-i să vă lase în pace, fie plecând). Decideți cum ați vrea să se poarte și, dacă depășește o limită, încetați să-i răspundeți cu orice altceva decât o frază anume, cum ar fi ”nu vorbesc cu tine când ești nervoasă” (se numește ”tehnica plăcii stricate”). În momentul acela aveți puterea. Va încerca să vă convingă să o schimbați și să o preia și o veți pierde dacă veți renunța prematur la tehnică.
      Păstrați, desigur, legătura când îî trece. Evitați să păstrați ranchiună. Mai degrabă decât să spuneți că ”vă certați cu mama”, gândiți-vă că ”vă certați cu o atitudine de-a mamei”, dar „vî înțelegeți foarte bine cu o altă atitudine de-a mamei”.
      În legătură cu bunica… este util pentru toată lumea să vă împăcați cu moartea. Este inevitabilă și nu este cel mai rău lucru posibil. Bunica a trăit o viață rezonabilă și oamenii în vârstă pe care i-am cunoscut, mai ales cei din sate, sunt destul de împăcați cu ideea ei. Gândiți-vă că scopul vieții nu este să tragem de fiecare secundă, este să ne bucurăm de cât mai multe dintre ele. Poate ai putea petrece mai plăcut timpul cu bunica, nu doar să o ai ca pe un alt job. De asemenea, să-i găsești lucruri de făcut singură, și chiar s-o implici și pe mamaă, pentru a-ți oferi timp să te bucuri și tu de vârsta ta. Nu știu cât de mult se preteaza asta la situația ta, dar gândește-te la o prietenă de-a ta care și-ar oferi mai mult timp și află cum ar face ea.
      Încearcă să-ți oferi și bucurii în viață… este foarte puțin probabil ca cineva să aibă grijă de tine, dacă tu nu ai. Lumea va lua de la tine ceea ce oferi. Dacă oferi sacrificiu, asta vor lua ceilalți. Nu vor spune nu. Oamenii n-au renunțat la sclavi pentru că nu mai aveau nevoie de ei, ci pentru că se simțeau vinovați. Dacă ar fi făcut-o din plăcere, ca oamemnii care se sacrifică, i-am fi avut în continuare.

  • ionela spune:

    Buna ziua! Am si eu o problema!! Am un an de zile de cand stau cu iubitul meu. Acum am plecat din tara si el a ramas acasa. Si de cand am plecat sunt foartr geloasa foarte ingrijorata,f insistenta. Sunt prea dura cu el. Il urmaresc pe fb cu orice pas,la cea mai mica vb auzita de el devin fff geloasa si nervoasa. Ce ar trebui sa fac?? Eu il iubesc enorm de mult si mie frica sa nu il pietd. Dar nui bine ca sunt nici asa ca ii interzic ptea multe. Va rog ajutatima nu stiu cum sa ma comport ca sa fie bine. Datimi un sfat. Multumesc

    • Sorin spune:

      Nu există o soluție perfectă la această situație. Nu puteți să-l controlați, nu puteți avea certitudine și, dacă ajunge să fie cu alte fete, nu aveți de ce să vă învinovățiți – nu este nimic ce-ați putea face să-l opriți. Chiar dacă vă purtați cu gelozie excesivă sau iubire excesivă, nimic nu garantează fidelitatea… Ceea ce puteți face este să… vă expuneți la risc și să găsiți în dvs resursele să treceți peste orice s-ar întampla. Oricum, chiar dacă ați fi în țară nu l-ați putea împiedica să vă înșele dacă ar vrea asta. Și poate nu vreți să nu vă înșele pentru că nu poate, ci pentru că nu vrea… Vorbiți-i (rareori) despre cum ați simți dacă ați afla că sunteți înșelată…

  • Cosmina spune:

    Am si eu o problema fostul meu iubit sau actual nici nu stiu cum sa il numesc… avem acusi 11 luni de cand suntem impreunsa sau nu suntem… el nu poate sa treaca peste faptul ca am avut o aventura inainte sa ne cunoastem… si din cauza asta tot se cearta cu mine de cam o luna de zile si tot imi spune ca nu poate sa treaca peste si nu poate sa inteleaga cum m-am culcat cu acel baiat daca nu aveam sentimente si tot spune ca nu poate sa treaca peste si de asta el a pus capat relatiei desi ne-am impacat acuma 2 saptamani dar acuma iar l-a apucat tot spune ca acolo se gandeste fara sa vrea… ce as putea sa fac? Sa inteleaga ca nu face parte din relatia noastra chestia asta pt ca nici nu ne cunosteam…va rog frumos

    • Sorin spune:

      Bună, Cosmina. Ceea ce se întâmplă este că prietenul tău te domină cu această informație, te pune în situația de a-i datora ceva, de a-i fi inferioară, de a crede că îți face un serviciu că stă cu tine. Să știi că viața ta e viața ta. Nu-i datorezi nimic pentru ce ai făcut înainte. Ești demnă de a fi iubită și respectată. Dacă el nu vede asta, este util să cauți acea persoană care vede, pentru că viața în alte condiții observi cât de dureroasă poate fi. A discuta și a te scuza când el îți spune că ai greșit și tu-l crezi, nu face decât să înrăutățească lucrurile, cum iarasi ai observat, probabil. E doar sex. Societatea și religia îi dau prea multă importanță, dar în realitate este doar o distracție și-o formă de comunicare. Corpul tău nu-l datorezi cuiva și i l-ai dat „folosit”. Corpul tău e corpul tău, e conceput să-ți aducă ție plăcere, bucurie, confort, nu altora. Obții aceste lucruri împărtășindu-l, dar e al tău să te bucuri de el cu cine consideri că merită, cu cine te face să te simți bine.

  • Cosmina spune:

    Faza este ca el ma iubeste si se vede asta …dar mie mi se pare ca se incapataneaza singur si isi creeaza tot felul de scenari cred ca si faptul ca eu sunt acuma acasa si el este plecat afara… cred ca ii este frica ca odata ce am avut aventura aia de ce nu as mai face inca odata aceasta chestie dar i-am explicat cat se poate de clar ca a fost o singura data si ca nu a fost ceva placut pt ca nu aveam sentimente si nu mi-a placut ca nu as mai face aceasta chestie. El tot mi-a cerut tot felul de detali si chesti de genul. Am ajuns pana in punctul sa ma simt vinovata pt ca am fost sincera cu el, iar el spune ca totul ii o minciuna. Crezi ca ii ceva peste chiar nu poate sa treaca ?

    • Sorin spune:

      Tu trebuie să fii prima care trece peste. Ce-a fost înainte de el, nu-i datorai nimic. Dacă are dubii că ai putea face din nou, sunt fricile lui, problema lui, nu ești obligată să i le vindeci tu. Mai mult, explică-i că el contribuie la comportamentul tău. Faptul că te tot întreabă și învinovățește te face să te simți iubită, fericită alături de el? Cum vrea să te simți cu el și ce face pentru asta?

  • Cosmina spune:

    El crede ca l-as putea insela dar cred ca atata timp cat nu ii dau motive nu ar avea de ce sa se indoiasca de mine…nu ma simt vinovata pt ceea ce am facut chiar daca el imi spune mie imi pare rau si ma doare ca el nu realizeaza ca isi face singur rau pt ca noi nu ne-am mintit niciodata nu ne-am ascuns lucruri si am fost sinceri nu ne certam din motive aiurea sau asa ci doar micile tachinari care exista in orice cuplu… mai mult de cat atata el ii cat se poate de constient de ceea ce face doar ca nu stiu parca ar fi influentat.

  • George spune:

    Ajutatima cineva ma santazeaza e foarte grav spune ca va spune la tot liceul secretul meu

    • Sorin spune:

      Nu stiu in ce consta secretul, George, dar cel mai eficient mod de a face fata acestei situatii este sa fii impacat cu secretul tau. Sa nu te afecteze ca ceilalti il stiu. In acest fel iei puterea celor ce te santajeaza.

  • antonia spune:

    Am nevoie de putin ajutor, am avut o relatie de 3 luni care a decurs extrem de frumos insa in ultimul timp era distant, rece si sincer nu ma contacta decat daca o faceam eu,motiv era foarte ocupat la servici. Totul a pornit de cand am avut un incident in relatia intima( i-a murit in timpul actului sexual) si de atunci nu prea ne mai vedeam, era foarte ocupat intr adevar,de la inceputul relatiei nu ne vedeam fte des dar s-a distantat de mine dupa acel incident, i-am propus sa gasim solutii pentru a ne vedea mai des mi-a zis atunci ca simte ca eu vreau mai mult decat poate el sa mi ofere. Dupa o perioada in care nu prea ne-am vorbit m-a sunat sa -mi spuna ca ne despartim pt ca el nu simte ce trebuie. Ce ar trebui sa fac? eu sunt constienta ca l-am hartuit cu nesiguranta mea si cu disperarea ..in acest moment vorbeste cu mine daca il abordez si imi raspunde la apeluri sau ma suna inapoi dar nu ma cauta din proprie initiativa, chiar l-am invitat la film si a acceptat insa a plecat pe weekend si n am mai vorbit. . tin sa mentionez ca in timpul relatiei se purta extrem de frumos, atent, cald, ne vazusem chiar cu un weekend inainte sa inceapa sa se poarte ciudat si diferit.Vreau o noua sansa insa nu stiu cum, ma poti sfatui te rog?

    • Sorin spune:

      Cred ca acum faci eforturi ca lucrurile sa revina la cum au fost, fara sa pui intrebarile cheie (daca este de la acel act sexual neterminat, de exemplu). Ai vrea sa uitati amandoi si sa se repare, dar asta nu se mai poate. Va trebui sa discuti despre ce simti si sa-l inviti sa povesteasca ce simte el. O discutie ideala ar fi cea in care v-ati cunoaste mai bine, ati intelege ce credeti fiecare despre celalalt si ati lucra impreuna pentru o relatie mai implinita. Daca el nu vrea sa vorbeasca, se retrage si se indeparteaza, atunci deschide-i usa si lasa-l sa plece. Daca ati reusi prin magie sa uitati ce-a fost si sa aveti iarasi o relatie frumoasa, lucrurile vor dura doar pana la urmatorul incident si se va termina atunci. Nu te va ajuta foarte mult. Daca nu gasiti modalitati de a trece peste obstacole impreuna, atunci relatia nu va dura oricum. O noua sansa se intampla doar daca reusiti sa considerati o banalitate ceea ce s-a intamplat (si pierderea erectiei in timpul sexului uneori, chair este o banalitate – daca este des, ar fi de investigat).

  • brigitte spune:

    Buna. Numele meu e brigitta si as avea nevoie de un raspuns la problema mea. Sunt intro relatie care dureaza de aaproape un an si sunt foarte atasata de el. Iar de fiecare data cand aduce fratele prietenului meu o fata ma cuprinde o neliniste mare si o stare de nervi. Ma tem ca eu nu sunt asa frumoasa. Ma tem ca mar putea parasi pt alta. Ma tem ca nimic nu o sa mai fie. Si multe alte ganduri. Drept ca el este mai povestitor si mai prietenos cu toti dar mie mi se pare ca exagereaza si in plus iam mai facut si niste crize de gelozie si nu mai e chiar asa. Dar tot asa nelinistita sunt chiar si acum pt ce deseara iar aduce pe nu stiu ce penala. Si mai este inca un lucru fratele lui aduce multe fete si pot sa spun ca ma detanjeaza pt ca stau in apartament si mi se pare ca e prea de tot. Vreau un raspuns urgent daca se poate. Multumessc anticipat.

    • Sorin spune:

      Era utilă o întrebare :)
      În principiu, așa stau lucrurile, cum ați observat: oricând se poate rupe relația. De altfel, așa stau lucrurile de fiecare dată. Vă temeți că ați putea să pierdeți controlul situației, dar realitatea este că oricum este pierdut de mult… la toată lumea. Încercați să nu vă transformați relația într-o manipulare a celuilalt pentru a-l ține aproape, ci într-o aventură plăcută care durează cat durează… Dacă aveți nevoie de suport în această direcție, pentru asta suntem aici. Vă aștept la cabinet sau online! Toate cele bune!

  • mihaela spune:

    Buna ziua.. Nustiu ce e cu mine in ultima vremea ma enervez ft repede pe persoana iubita fara motiv si apoi Incep sa plang si stau suparata pe el

    • Sorin spune:

      O nemulțumire încearcă să iasă la suprafață – legată sau nu de el – și asta creează o tensiune care se mainfestă prin agresivitate și se descarca temporar prin plâns. În ce constă și ce se poate face cu ea, va trebui să aveți ședințe de consiliere pentru a afla. Nu poate fi cunoscută altfel. Dacă doriți să lucrați cu mine, vă invit să vizualizați secțiunea „Contact”! Toate cele bune!

  • Ioana spune:

    Buna ziua!
    Sunt intr-o mare cumpana din viata mea, o problema majora pe care nu am reusit sa o discut cu nimeni. De aceea am nevoie de sfatul unui psiholog, sa-mi sortez ideile, sa-mi aleg drumul in viata… E o poveste lunga, sper sa aiba cineva rabdarea sa o citeasca….si sa ma ajute..
    Povestea mea incepe acum 14 ani (acum am 28 ani) si l-am cunoscut pe actualul meu sot. Probabil ca va ganditi ca am inceput prea devreme, si aveti toata dreptatea din lume. Dar daca dau timpul inapoi, si ma gandesc, am facut lucrurile specifice varstei. La 14 ani intre noi nu era mai mult decat un zambet, o strangere de mana pe furis, un pupic pe obraz,un biletel, etc. La 17 ani am avut primul contact sexual. Nu-mi pare rau..a fost un baiat respectuos si a stiut sa astepte atat cat am vrut, nu m-a presat niciodata, decizia a fost doar a mea. Ne iubeam foarte mult. M-am mutat la el imediat in perioada aceea ( pe la 17 ani), si bineinteles ca am avut foarte multe probleme cu parintii mei, care de altfel imi doreau binele. M-am detasat de toti si de toate doar pentru el. Nu m-as fi mutat la el daca parintii mei ar fi fost mai intelegatori, daca ar fi acceptat ca eu il iubesc, daca ne-ar fi acordat macar o sansa. Asta a fost cea din urma “miscare”. A fost scandal mare, de la mama plangand in fiecare zi pana la fel si fel de barfe pe care le auzeam de la toate rudele si vecinii. Dar a trecut si asta. Parintii mei erau ingrijorati de educatia mea (eram la liceu pe atunci) si eu am facut tot posibilul sa le demonstrez ca sunt o fata cu picioarele pe pamant, ca pot sa invat si in acelasi timp sa-l am si pe el. Asa a si fost, ba mai mult am fost premianta, parintii mei bucurandu-se enorm. Si ne-am impacat.
    In ultimul semestru din cls a 12-a sotul meu a primit un contract de munca in Danemarca. Si am fost amandoi de acord ca e o sansa unica de care trebuie sa profitam. A plecat, eu ramanand sa dau bacalaureatul si ulterior sa ma duc la el. Eu m-am mutat inapoi la parinti in perioada in care el a fost plecat (parintii au fost cei care au insistat). Au fost 6 luni grele, cu dor groaznic si speranta ca timpul va trece mai repede, dar si cu stresul de dinaintea BAC-ului. Dar cum timpul nu iarta, au trecut si cele 6 luni, eu am dat BAC-ul, am luat o nota cu mult peste asteptarile parintilor, ceea ce i-a bucurat foarte mult (bineinteles ca si eu m-am bucurat). Eram in extaz! Bac-ul trecuse, nu mai trebuia decat sa vin la el. Noi tineam legatura pe internet si la telefon. Ii mergea bine si ma astepta cu mare drag.
    Asa ca la putin timp dupa BAC, eu imi faceam bagajul, si mama plangea langa mine. Eu eram fericita, ea nu prea, si o inteleg.
    Ajunsa in Danemarca, au fost cateva luni de fericire totala.
    Apoi cautam disperant de mult sa ma pot inscrie la o facultate aici (momentan sunt in danemarca), el era cel care facea banii.
    Eram fericiti, ne iubeam foarte mult. Pana intr-o zi cand bomba a explodat si am crezut ca pica cerul peste mine. am descoperit din intamplare ca sotul meu mai avea o alta adresa de messenger cu un id sugestiv (sex on web cam). Am fost socata! El, atat de sincer, atat de dragut si amabil , atat de atent si selectiv in a gasi cele mai apropiate cuvinte, EL CARE MA IUBEA ATAT DE MULT, El mi-a facut asta…Aveam o incredere oarba in el, nu mi-a dat nici macar o secunda (in toti anii de pana atunci), vre-un un motiv de gelozie. Nici nu stiam ce inseamna macar. Bineinteles ca ne-am confruntat, a fost un scandal de proportii. Argumentele lui au fost: curiozitatea, lipsa de ocupatie, descarcare sexuala, etc. L-am iertat si am mers mai departe, dar ceva parca s-a rupt. Eram alerta la orice, suspicioasa si cand mergea sa cumpere paine, dar nu i-o aratam.
    Am urmat facultatea aici, am reusit sa am o bursa, si mai si lucram part time job. Ne descurcam binisor, zic eu.
    Pana intr-o zi cand m-am gandit sa reintru pe acea adresa de messenger. Stiti cum e, omul daca nu-l doare nimic, se zgarie singur si tot isi provoaca ceva. Dar vroiam sa stiu. M-am logat si am accesat message arhive. Am fost socata!!! Era conversatia cu o tipa, dar ce fel de conersatie?!Numai despre sex! El avea deschis web-cam”ul si ea il privea. Dar nu pe el! Ci penisul lui! O intreba daca ii place, daca e mare sau mic, daca nu vrea sa citez “come for you”. Mi-e si rusine sa scriu lucrurile astea, nu am vb cu nimeni de asa ceva, dar macar aici stiu ca nu ma cunoaste nimeni, macar.Erau chestii de care mi-e sila si sa ma gandesc. Ok am inteles cand vorbea cu fete (desi nu stiam natura conversatiilor) si eu nu eram langa el, din plictiseala sa-i zicem. Dar acum?!?! Si ce discutii?!?!
    Un alt scandal de proportii mari, care a trecut de asemenea. L-am iertat! (ca o proasta ce sunt pentru ca il iubesc si nu imi vad viata fara el). Si pentru ca credeam in el ca o sa se schimbe. Pentru mine!

    Apoi a inceput alta pasiune.. Filmele porno..

    S-au intamplat iar multe, am fost intelegatoare si am acceptat si asta in viata mea. Era ok atata timp cat ne uitam la astfel de filmulete impreuna, cateodata si cu LIMITA. Dar nuuu! Pentru el nu a fost de-ajuns. Parca devenise obsedat. De cate ori nu eram acasa, sau faceam dus, sau dormeam, el naviga pe astfel de site-uri si se “rezolva” singur. Viata noastra sexuala nu a fost prea mult afectata (in acea perioada, ca ulterior s-a cam degradat) de aceasta pasiune a lui, sa-i zicem, dar oricum prefera mult mai mult sa se “rezolve” singur decat sa facem dragoste impreuna. Probabil, ma gandesc eu, ca mai facea dragoste si cu mine din obligatie sau din sentimentul de vinovatie, nu stiu. Dar oricum eu eram deranjata total de acest lucru, ceea ce i-am si spus. Niciodata nu m-am ascuns de el. Intotdeauna i-am zis ceea ce ma doare, ce am pe suflet sau nu imi convine. Am fost deschisa cu el in toate privintele, am facut dragoste fara limite, am discutat fantezii, ne-am explorat, ne-am oferit placere maxima, dar degeaba. S-a saturat de mine! Si citez niste vorbe celebre ” Oricat de frumoasa si de sexy ar fi o femeie din lumea asta, exista cel putin un barbat care s-a saturat de ea!” Asta e concluzia mea. Si oricata noutate as fi incercat sa aduc in cuplu, orice surprize, orice romantic, nu schimba cu nimic. Ma iubea, faceam dragoste, dar , nu mai era ca la inceput, simteam ca s-a plictisit, si prefera filmuletele si femeile din spatiul virtual mai presus decat pe mine. Si vorbea fara limite cu alte femei pe internet. Despe sex! Bineinteles! Si de fata cu mine! M-a ranit profund.
    Si a continuat asa ani de zile! Nu aveam pur si simplu curaj sa plec. Nu aveam!
    L-am intrebat de multe ori “De ce preferi sa te rezolvi singur cu vreo gagica de pe net decat cu mine REAL?! Care sunt in carne si oase! Care te doresc! Care nu te-am refuzat niciodata ! Care nu am avut “dureri de cap” niciodata!” Raspunsul “Nu e adevarat! Te prefer pe tine, dar “rezolvandu-ma” singur nu fac efort! SI E LA FEL (aceeasi senzatie)!!!!!” Adica e la fel , cu mine sau cu mana lui, e LA FEL?! M-am simtit inselata, mintita, desconsiderata, urata, nedorita…in toate felurile. Si totusi il iubeam, viata mea a inceput cu el….Si mi-e greu sa imi vad viata fara el…In 2009 ne-am si casatorit, si in 2012 a venit pe lume baietelul nostru care are 2 ani jumatate acum. In urma sarcinii am ramas cu cateva kilograme in plus (cam 10) iar el insista mereu, ma “batea la cap “mereu sa slabesc, ca sunt grasa. Relatia noastra sexuala,nu foarte solida, s-a zgaltait profund in urma sarcinii. Fiind ocupata mereu cu cel mic, poate nu imi mai dadeam asa mare importanta si am ajuns sa facem sex foarte rar, o data pe luna. Desi eu imi doream, si nu il refuzam, el s-a izolat complet in lumea virtuala. Dormeam separat, iar simteam cum abia asteapta sa vina ora de somn ca sa plec cu cel mic la culcare. Desi in trecut viata in afara celei sexuale era okay, ne intelegeam foarte bine, acum avea mereu reprosuri. Ca nu gatesc zilnic, ca cheltui bani fara rost (desi nu era asa, toate sunt scumpe in ziua de azi), ca sunt grasa, si niciodata nu a fost alaturi de mine daca picam un examen la Master, ma certa si era dezamagit de mine, spunea ca nu am invatat si de asta am picat. Ceea ce nu stia el, era faptul ca si eu eram suparata din acelasi motiv, si tot ceea ce aveam nevoie era sprijin ca data viitoare va fi bine. Ii placea sa imi reproseze orice, si chiar am ajuns sa il cred….ma uitam in oglinda si ma vedeam urata si grasa….simteam ca nu am facut nimic bun pe lumea asta……in afara de bebelusul meu care mi-a dat si imi da forta zilnic cu zambetul lui cald….
    In ultimii ani (cam 5) verisorul sotului si sotia acestuia au devenit prieteni de familie foarte apropiati. Ne vizitam in fiecare weekend petrecand fiecare zi de sarbatoare, libera sau weekend impreuna. Petrecand foarte mult timp cu verisorul lui, m-am atasat foarte mult de el, care ma respecta, faceam foarte multe glume impreuna, si usor usor simtindu-ma apreciata si iubita m-am indragostit de el. Am tinut in mine acest lucru pentru cateva luni bune, pana cand am facut primul pas, si incet incet a inceput o relatie intre mine si verisorul sotului meu. A fost o relatie extraconjugala de 2 luni. Am simtit cum viata mea s-a schimbat, eramNu indragostita, simteam ca traiesc din nou, ma iubea cum nimeni altul, ma simteam atat de frumoasa si speciala cand eram cu el. Pluteam. Eram in al 9-lea cer. Nu as fi vrut sa se termine vreodata….Mai mult decat atat imi doream sa imi petrec restul vietii alaturi de el…Dar era foarte complicat. Atat eu cat si el eram casatoriti, eu avand un baietel si el 2 fetite. Dar ne iubeam foarte mult, si ne doream foarte mult sa ne ptrecem restul vietii impreuna. Asa ca mi-am luat inima in dinti si i-am marturisit sotului adevarul. A fost o intreaga tragedie….M-a rugat mult (sotul) sa raman in viata lui si sa o luam de la capat….Si am ramas…..pentru copilul meu si pentru fetitele verisorului….Am meditat foarte mult, ca se vor distruge familii, si copiii vor avea de suferit mult in urma despartirilor…Stiu ca trebuia sa ma gandesc la asta de la inceput, dar cand esti indragostit nu mai vezi si nu mai gandesti limpede…Am citit multe articole incercand sa ma inteleg pe mine, de ce am facut asta, de ce nu m-am gandit de la inceput…..Au fost doua luni de vis pentru mine….
    Va puteti da seama ce devastat a fost sotul meu….il iubeste pe baietelul nostru foarte mult, si cred ca si pe mine….dar ii este greu sa treaca peste infidelitatea mea, imi reproseaza mereu, imi vorbeste foarte vulgar, ma face sa ma simt ultima femeie de pe pamant….I-am spus sa divorteze de mine, ca poate isi va gasi o alta dragoste…..Dar nu vrea…El ma vrea tot pe mine….si ma chinuie aproape zilnic cu reprosuri…iar eu simt ca innebunesc….Nu stiu ce sa fac! Cateodata imi vine sa las totul si sa plec…..dar nu pot….baietelul nostru merita tot ceea ce-i mai bun….
    Noi fiind in Danemarca, eram un cerc restrans de prieteni romani, fratii nostri cu sotiile lor, verisorii si cativa prieteni comuni…Acum cand am intrerupt orice legatura cu verisorul lui, intotdeauna apar discutii legate de el in cercul familiei (care stiu toti ceea ce am facut, inclusiv parinti…e groaznic ceea ce traiesc….). Si atunci sotul meu se aprinde tare si iar ne certam….Nu stiu ce sa fac….Ce as putea face sa am o viata normala? As vrea sa plec dar nu am curaj…as vrea sa stau dar sunt chinuita mereu….Il inteleg ca nu ii este usor, dar nici mie nu mi-a fost cand am acceptat ani la rand sa isi bata joc de sentimentele mele…El spune ca nu se compara si ca e total diferit…Nu stiu ce as putea face…incotro sa o apuc….

    • Sorin spune:

      Buna Ioana,
      Imi pare rau, dar este prea mult text… Putem face consiliere pe skype (insemnand la telefon dar folosind skype pentru a evita costurile convorbirii), daca doresti si ai multe de clarificat… ID-ul meu este sorinpsi. Iar costul unei sedinte este 70 de roni, platiti in avans.

  • ana spune:

    In urma cu o saptamana in statia de autobuz am fost surprisa de in barbat care venea catre mine cu pantalonii in vine uitandu-se la mine fix…..am fugit foarte tare, l-am sun at pe prietenul meu care m-a dus la servici! Urmatoarea zi in aceeasi statie am revazut din nou acea persona!am facut plangere la politic a fost prins intr-un parc unde urmarea niste fete, a fost arestat iar apoi dus intr un ospiciu pentru persoane cu boli psihice (am inteles ca figura in baza de date a politiei ca avand tulburari psihice.imi este foarte frica ca il voi revedea.zona in care l-am vazut este cea prin care trec as merg la servici deci trebuie sa trec mereu pe acolo.imi este mereu teama, am gandesc de ce mi s a intamplat mie lucrul asta.ma intreb daca el chair este bolnav daca va iesi din acel spital si il voi revedea,va rog da ti mi in sfat despre cum sa ma linistesc…..va multimedia

    • Sorin spune:

      Este un strigăt care cere atenție și acceptare din partea lui. De fapt cere respingere pentru că este convins (din ce a învățat el despre viață până la acea vârstă) că acceptat nu va fi niciodată și nu mai încearcă, dar vrea, măcar, să fie văzut. Desigur nu poți și nu este în responsabilitatea ta să-l ajuți, dar viața lui este mult mai dificilă decât a ta că l-ai văzut dezbrăcat… Sunt șanse mici să-ți facă rău din răzbunare. Datorită ție primește niște atenție în spital. Este, însă de evitat, cum ai și făcut. Dacă ai fi stat pe loc, ar fi putut crede că ești interesată să faci sex cu el și ar fi putut încerca să te violeze. Dar dacă te îndepărtezi, cu ai făcut-o, este răspunsul standard la care se așteaptă și sunt șanse mici să încerce mai mult. Dacă ai fi întrebat poliția, cel mai probabil ți-ar fi spus că nu a violat pe nimeni. Violatorii au alt tip de personalitate, ei mai întâi supun victima prin forță și violență, apoi se dezbracă.

  • Sorin spune:

    Buna seara. Mai toata viata am fost complexat de felul in care arat. Mereu am fost inalt si cand eram prin liceu destul de slab. Adica eram mai “facut” decat altii. Fapt ce mi-a atras destul de multe porecle si desi chiar nu am fost bataia de joc a colegilor acele cateva vorbe ma dureau f tare si am ajuns sa nu mai am incredere in mine. Am acum 27 de ani si pe undeva la 1.97-98 sau chiar 2m si fac exercitii si am inceput sa pun pe mine. In fine, ca scoala am urmat teologia. Viata sexuala mi-am inceput-o pe la 19-20, din cate tin minte, si a fost cu dificultati adica nu aveam erectie instantanee cand vedeam partenerea dezbracata. Acum 4 ani cand aveam 23 am cunoscut o fata cu 2 ani mai mare decat mine. Stiam si ma gandeam ca era normal sa nu fie virgina la varsta aia. ea avea 26 la moment. dupa cateva iesiri impreuna s-a intamplat sa trec pe la ea si desi ne sarutam am refuzat de frica esecului(mi se intamplase cu cea dinaintea ei) sa merg mai departe. dupa o saptamana de relatie am invitat-o la mine acasa cu motivarea creării unei atmosfere romantice. Presiunea a fost si mai mare si la fel nu am putut face nimic. Dupa asta am avut o discutie in care mi-a marturisit ca ultimul partener cu care facuse sex o regula ca in National Geografic pe cand mie nici nu mi se scoala. Pe moment m-a șocat si toți anii mam gandit la asta si la alte replici pe care am sa le spun mai jos. MA rog relatia a continuat si eu am mers la urolog , la o clinica de disfunctii sexuale de la care am luat pastile. Treaba s-a mai indreptat. Avea o atitudine pe care imi doresc sa o mai fi avut si mai tarziu. Mi-a spus ca nu mia dat papucii ca să nu fie ea cea care ma lasa din cauza sexului. apoi imi spunea ca ii dau o senzatie de liniste si confort si siguranta. Cu timpul adica dupa 6 luni neam mutat impreuna cu toate bagajele desi eu de ceva luni dormeam la ea cu o parte de bagaj. mai tarziu am mai auzit ca a avut barbati si mai dotati si mai putin dotati dar nu a ramas cu ei. Din ce imi povestea vedeam ca nu fusese apreciata(mia spus ca ea a ales) si mam straduit sa ii arat ca cineva o apreciaza si tine la ea si ii este prijin. Chiar si la sex oral aveam dificultati in a avea erctie. Stiu ca nu e normal. Si ea, saraca actiona normal in virtutea sentimentelor. Nu o condamn. Mi-a mai spus ca cel, singurul pe care l-a iubit in viata ei i-o sugea si isi dadea drumu’ si mie imi moare. Mult mai tarziu mia mai spus ca a avut pe unul dotat care “făcea orice” si totusi nu a ramas cu el ca era zgarcit. Ce nu inteleg eu este de ce a mai facut-o cu el desi stia ca e zgarcit. Si tot pe linia asta mi-a reprosat ca sunt impotent si ca o am mica de nenumarate ori. In fine. sa spun acum si ce mi-a reprosat. Ca am izolat-o de prietenele ei. Niciodata nu i-am interzis sa iasa, nici nu se pune problema. Ah apropos mi-a spus si cum s-a dezvirginat. A ales pe unul experimentat ca sa nu sufere. Vazand cat de usor imi povesteste chestiile astea desi nu credeam ca ar face-o vreodata ii mai reprosam ca se duce pe nu stiu unde si ca ma inseala. Chiar nu am fost gelos, dar vazand ca se ataca imi dadea seama ca ii pasa. era singurul mod in care vedeam ca ii pas de relatie. Ma rog in afara de rarele ocazii cand spunea ca se bucura ca fac mancare, fac curat, ca sunt muncitor(dupa despartire mi-a spus ca sunt cel mai muncitopr om pe care l-a cunoscut vreodata). in timp cand ne certam, o rugam sa inceteze cu reprosurile ca lucrez sa rezolv problema, dupa ore asa, o jigneam si imi parea rau ca ma aducea in starea aia. Stiam ce probleme sunt, si faceam ce puteam sa le indrept si nu ma ajuta deloc sa imi spuna si ea. Eu speram sa ma ajute. Din 4 ani aproape, in total 1 an si 9 luni au fost fara sex. 2014 a fost ultimul an si anul intreg in care am mai incercat doar odata dar nu am putut face nimic. Dar a fost si o perioada de cateva luni in care am facut-o si de 3 ori pe zi. nu stiu ce s-a intamplat atunci. desi tot ma critica simi aducea reprosuri parca nu contau. ca jigniri i-am zis “proasta” , “dobitoaca” nu tin minte sa-i fi spus curva. Dar a fost o replica pe care i-am spus-o de genul ca daca a vazut ca aia erau cum erau si nu i-au placut atat de multe la ei de ce s-a mai regulat cu ei. Si nici nu am gandit sau am vazut-o vreodata ca o curva. ea a fost cea care mereu s-a numit asa in discutii. Mia spus ca nu a fost normal sa ma doara acele replici si ca daca eram un om normal nu ma afectau. Recunosc ca sunt mai sensibil in materie de sex cu partenerul si orice vorba rea ma marcheaza. Chiar asa sa fie??? Sa nu trebuiasca sa fiu afectat??? Mia mai spus ca nu o sa stea nimeni cu mine daca nu ma schimb. ma acuza ca sunt mamos si bisericos. Cu maicamea sunt rece , adica la primul semn de cicaleala o reped din vorbe si oricum muncind in alt oras si stand acolo cu chirie nu stau cu ei decat cateva ore la cateva saptamani cand ma duc acasa si la telefon cateva minute in alea cateva saptamani. Si la biserica nu mam mai dus de cand am inceput relatia cu ea, ca mam gandit in urma a ce-mi spunea, ca de acolo e problema mea, si mam indepartat ca sa nu mai existe cauza aia. Eu nu vorbisem cu nimeni in aia 4 ani de relatie despre nimic. si dupa ce a plecat destul de urat( a plecat sa se stea la o prietena in vila cat timp era aia plecata la munte de sarbatori si sa se gandeasca, dar ea s-a regulat cu un coleg de munca in timpul ala si cand o intrebam prin mesaj daca s-a intalnit cu cineva imi raspundea ca nu. In dimineata de craciun in 2014 am vazut mesaje intre ea si prietena aia in care ii spunea ca s-a intalnit cu colegul ala de nu stie cate ori si situatia e foarte frumoasa sau sentimentul, nu stiu. Si mesaje intre ei.) am povestit si eu la vreo 3 persoane toata situatia si mi-au spus ca nu e normal asa cum se astepta ea de la mine. ca acele chestii nu se spun partenerului. va intreb chiar e normal sa ti se intample asa si sa nu fii afectat deloc?? mi-a lasat de inteles ca trebuie sa mi se scoale la pocnit din degete. Si ca nu sunt normal sic a nu o sa fiu niciodata.
    Ajunsesem sa urasc ca trebuie sa fac sex, ca astfel se va supara din nou pe mine, adica iar se va intrista. Stiu ca nu e normal sa gandesc asa.
    Mam simtit tradat pt ca am mai discutat cand a venit sa-si ia bagajul si mia dat de inteles ca se apropiase de ala cu cateva luni inaine. Eu in octombrie 2014 am fost la ea la scoala( este profesoara de limba romana) sa schimb un geam la biblioteca pe care il sparsese. Si dintre toti profesorii care au trecut pe acolo si care ma cunosteau si mau salutat de afara, nu au intrat ca au vazut ca se lucre acolo, ăla a intrat. Apoi iubita mea desi era pauza si mai avea timp m-a lasat acolo si s-a dus la ala in clasa unde era el diriginte ca să vadă cum a impodobvit ăla clasa, că erau in competitie. Mi s-a parut dubios rau si cand am discutat radea si spunea ca ei ii vine sa rada ca nu e nimic acolo.
    Imi spunea ca nu ma mai iubeste (nu cred ca a facuto vrodata pt ca mia zis ca la inceput dupa ce am platit datoriile la banca si la intretinere ca s-a simtit obligata) ca uraste sa o ating. Credeti ca e posibil ca din cauza anilor de reprosuri pe care mi lea facut sa isi autosugereze starea asta???
    Credeti ca daca am fi mers la terapie de cuplu sa se fi salvat ceva. Eu asa cred, cand ma gandesc ca a existat perioada aia in care nu am avut probleme.
    Nu stiu ce sa cred .daca aveti intrebari la care sa va raspund ca sa imi puteti da un sfat sau niste raspunsuri va rog sa mi le adresati,

    • Sorin spune:

      Aţi scris mult, am citit pe sărite. Este util să îmbinaţi terapia medicamentoasă cu psihoterapia în ce priveşte erecţia. Folosiţi şi exerciţii Kegel. În ce priveşte relaţia, este nevoie de mult efort (ore de terapie, cărţi şi practică) pentru a culege fructele unei relaţii minunate. Poate şi terapia de cuplu ar fi ajutat, dar este puţin probabil. Terapia de cuplu este pentru când partenerii au dificultăți în a fi împreună. Când apare o altă persoană, șansele scad foarte mult. Chiar dacă merge la terapie, persoana proaspăt îndrăgostită va căuta doar scuze să iasă din relație. Ceea ce puteți face este să deveniți dvs mai iubibil. Pentru asta sunt psihologi și cărți. Dacă doriți să lucrăm împreună, vă invit să vă uitați la secțiunea “contact”!

  • Moldovan Diana spune:

    Buna ziua,

    As dori sa-mi spuneti va rog, cum este privita in societate meseria de agenti de securitate pentru femei? Va multumesc.

    • Sorin spune:

      De societatea ca întreg, ca orice altă meserie. De un posibil partener, depinde foarte mult de partener…

  • MV spune:

    De ce m-am schimbat daca mi-e frica de schimbari? Si cum as putea sa ma schimb sa fiu ca inainte. Iubitul meu imi spune ca ii vorbesc ca si cum ar fi o carpa, cum as putea sa-i demonstrez ca-l iubesc enorm?

    • Sorin spune:

      Minunat ar fi nu să încerci să-i demonstrezi nimic, ci doar să-l iubești. Daca el nu vede, poate fi și că el are anumite criterii pe care nu le atingi (găsești mai mult despre asta într-un articol de pe site), dar nu pentru că nu l-ai iubi, ci că nu sunt modalitățile tale de a arăta iubire. Vedeți poate găsiți un spațiu comun aici sau vă oferiți anumite lucruri la schimb. De asemenea, poate și tu te poți purta mai iubitor decât o faci. Dar schimbă-ți comprtamentul în funcție de cum te simți tu bine, cum îți face ție plăcere să iubești mai mult. Altfel vei intra într-un joc din care ieșiți amândoi pierzători.

  • Anamaria spune:

    Bună ziua!Am o problemă căreia nu îi găsesc o rezolvare. Aceasta este: la 16 ani m-am îndragostit de un băiat. Nu am avut o relație, doar am fost amici, 3 ani. Ideea e că pe parcursul celor 3 ani, m-a făcut să cred că vrea mai mult, însă niciodată nu mi-a zis-o concret…așa bărbătește…în față. Acum cred că el a încercat, dat eu nu m-am prins. Ca drept urmare ne-am îndepartat de pe o zi pe alta. Apoi eu am încercat o relație cu altcineva. Această relație a mers bine până într-o zi când eu i-am spus că, deși, tu îmi demonstrezi că mă iubești prin felul tău, eu nu simt asta. Este, oarecum, absurd ca după 3 ani de relație, în care totul era bine, acum eu nu mă simt iubită. Timp de câteva luni m-am tot gândit la acest aspect și am ajuns la concluzi că el , da , mă iubește doar că nu-mi spune asta pe limbajul meu. Însă nici nu e dispus sa o facă, spune am nevoie de psihiatru, că asta mi se întâmplă de la prea mult bine…și vreau un pic de dramatism. Eu nu sunt de părerea asta. Ce mă intrigă pe mine este următoarea situație: după lungi și repetate discuții cu privire la acest aspect, sunt de părere că eu nu îl iubesc, ci doar îl apreciez, îl respect, țin la el ca la orice alt prieten bun…sau cel puțin asta cred acum că simt. Problema este că în timpul acesta în care eu îmi bătem capul să văd o rezolvare a faptului că nu mă simt iubită, l-am întâlnit, întâmplător, pe băiatul de care vorbeam la început. El m-a privit într-un mod care mi-a pătruns în adâncul sufletului, și tot ce credeam eu că numai există, este ca atunci când eram îndrăgostită de el. Nu ne vedem, nu ne vorbim, ci pur și simplu ne-am mai întâlnit întâmplător ( cu aceiași privire de care vorbeam). Nu știu ce să fac ca să scap de asta. Mă simt prost față de actualul prieten că suntem încă împreună, locuim împreună, insă eu mă gândesc la băiatul acela. Nu pot uita privirile acelea! Tind să cred că tot ceea ce mi se întâmplă în momentul de față este o consecință a nevoii de afecțiune… poate că aberez. Sincer, în momentul de față îmi doresc să închei relația cu actualul prieten și să scap de ”gândurile” cu băiatul de care vorbeam adineauri. Însă nu știu cum să termin relația cu el făraă să mă simt responsabilă și fără teama ca după ce o sa-mi treacă ” gândurile” să-l vreau înapoi. Vă rog să îmi dați un sfat cu privire la această situație! Vă mulțumesc!

    • Sorin spune:

      Este ok să vrei să fii într-o relație mai plină de iubire decât cea în care te afli. Dacă după mai mult de… cinci relații în care ai intrat fericită ai ajuns să nu mai iubești, atunci este ceva ce tu faci (inconștient, dar poți să schimbi) ca să ajungi nefericită. Când vei ajunge la o vârstă mai înaintată și poate vei fi căsătorită și poate vei avea cel puțin un copil, atunci va fi mult mai greu să ieși dintr-o relație pe care nu o trăiești la o mare parte din potențial. Te vei gândi atunci că, la 19 ani (dacă am calculat bine), chiar puteai să faci niște schimbări și să alegi mai mult cu cine să-ți petreci restul vieții.
      Desigur, nu încerc să aleg o direcție pentru tine. Ai putea investi în această relație și să lucrați împreună pentru mai multă fericire de cuplu. Sau doar tu; unul singur poate face schimbări. Nu rămâne în relație pentru alte persoane, însă. Nu-ți vor fi recunoscătoare și nu vei primi niciun premiu. Dacă nu simți… este ceea ce este!

  • vio spune:

    Vreau sa-i arat iubitului meu ca e cea mai importanta persoana pentru mine, cum fac asta?

    • Sorin spune:

      Fericirea prietenului tau nu trebuie sa fie scopul, ca relatia sa fie minunata. Fericirea iubitului tau ar trebui sa fie o consecinta a fericirii tale. Persoana care ramane tot timpul cu tine, orice ar fi, esti tu insati. Iubeste acea persoana cel mai mult. Nu, nu ma refer la a fi pretioasa si aroganta, ma refer la a nu te sacrifica, la a te respecta, la fi ok cu a fi singura. Cand il iubim pe celalalt mai mult decat pe noi, inseamna ca suntem disperati sa nu ne lase cu noi, pentru ca ar fi groaznic. Cand este ok sa ramanem cu noi, o relatie este ceva in plus, un bonus. Nu vei mai incerca sa-i arati iubitului tau ca este cea mai importanta persoana, pentru ca nu este. Dar este persoana a carei fericire conteaza pentru tine si vrei sa va bucurati impreuna de viata; nu doar el. Si daca spui ca tu esti fericita doar sa fii cu el, asta nu spune decat ca ai fi nefericita sa fii doar cu tine… El trebuie sa fie mai mult decat o prezenta, el trebuie sa participe ca amandoi sa va bucurati de relatie.
      Intr-o alta ordine de idei, daca vrei sa-i faci un cadou frumos, poti sa-l intrebi ce i-ar placea sau sa te gandesti la ceva ce a zis ca-i place la un moment dat si a uitat si va fi o surpriza placuta. Daca el nu-si da seama de valoarea lui pentru tine, asta e! Nu poti convinge oamenii de mare lucru; eu ar trebui sa stiu! :)

  • Ramo spune:

    Buna Ramo ma numesc si sunt intr o situatie grea urata, dupa o relatie de 5 ani am rămas însărcinata toata lumea încântată dupa o luna de la nastere dl s a schimbat complet nu mai venea acasa sau venea rece spunea la lume xa s a saturat de certuri si ca nu mai poate si ca nu ii suport copii din alta căsătorie (dar avum vine cu ei la mine in vizita sa il vada pe bebe) in prezent ne am mutat eu si bebele el vine si se comporta ca un amic eu in sinea mea urlu el e ff calm rece ca si cand suntem cei mai buni amicii. Eu sunt fff confuza pt ca eu de pasti am cumpărat cadouri si faceam planuri de concediu pt toti si brusc injuraturi rece lipsa nopti el care alerga si nu dormea noptile pana nu ne impacam acum nu l intereseaza ca in sfarsit s a implinit visul “sa avem un bebe sa ne casatorim”. (Incontinuu spunea asta) SUNT IN CEATA TOTALA..INEBUNESC SI NU POT SA MI EXPLIC CUM DE AM AJUNS CU UN BEBE DE 4 LUNI ACUM SA STAM SINGURI DE 3 LUNI.VA ROG AJUTOR

    • Sorin spune:

      Bună Ramo,
      Îmi pare rău să aud o astfel de poveste! Cu siguranță este o provocare! Mi-ar plăcea să existe o invocare magică prin care lucrurile să se îndrepte! Sunt convins că și ție!… Cineva trebuie să treacă printr-o astfel de poveste, însă! Cineva trebuie să fie cel puternic, cel care are parte de o confruntare mai grea decât a celorlalți… Dacă te întrebi „de ce tu?”, fără niciun motiv! Cineva trebuia să fie! Cu siguranță lucrurile ar putea fi mult mai grele (a se vedea țări din Africa și Asia sau a se vedea alte specii), dar și prin ce treci tu este o încercare dificilă. Nu există o formulă magică de „reparat” situația. Ceea ce poate da rezultate pe termen mediu, este să stabilești ce-ți dorești de la un partener și să-l cauți, lăsând trecutul să fie trecut. Poți să-i spui și lui ce-ți dorești, dar nu pretinde să fie asta; întreabă-l doar dacă poate. Pe termen scurt, am scris un articol pe care îl găsești aici care se numește „Cum facem față durerii psihologice”. Mult succes!

  • Hanna spune:

    Cum poti depasii momentele acelea cand constati ca te-ai schimbat,maturizat iar parintii tai , sunt negativisti convinsi,singuratici,deprimati din cauza a tot ce e in jur, ma incarca negativ si oricand merg in vizita acasa constat cat suntem de diferiti si ca imi e greu sa petrec timp cu ei! Le-am sugerat ca ar trebuii sa fie mai pozitivi dar fata nicio sansa. E oare de condamnat ca, consider ca proprii parinti sunt vampiri energetici?

    • Sorin spune:

      Bună! Nu sunt multe de făcut… Oamenii au mari dificultăți în a se schimba! Ce poți lua din întâlnirile cu ei este evaluarea a cât de solidă ești în concepția actuală despre lume. Dacă încă îți iau din energie, este pentru că ajung să te facă să te îndoiești de viitor sau de puterea de a face față vieții. Când poziția va fi suficient de clară, când știi că viața urmează același drum și dacă te îngrijorezi și dacă doar te bucuri de aventură, când știi că tristețea sau anxietatea nu te protejează de nimic și când știi că, în afară de lucrurile grave, de care oricum te aperi, nu ai de ce să te temi. Mulți alții au trecut pe-acolo – este doar o altă poveste de viață (din această măreață aventură), atunci nu vei mai fi afectată de pesimismul lor. Și nu, nu este de condamnat să vrei să trăiești o viață mai frumoasă decât au putut ei să trăiască, să fii diferită de ei, mai fericită, să nu vrei să renunți la fericire, doar pentru că ei nu vor să se lase îmbibați de a lor…

  • anda spune:

    Sorin, am o mica nelamurire si totodata consider ca e un mare si principal defect al meu. sunt suparacioasa si nu stiu cum sa raspund reprosurilor,intepaturilor indiferent din partea cui sunt. Cu prietenii am aceasi problema, ma supar,imi trece repede dar am imaginea unei persoane supracioase sau a naibii din cauza ca uneori raspund atacurilor desi nu sunt genul de om rau sau razbunator. pur si simplu nu stiu sa gestionez..

    • Sorin spune:

      În actorie există o tehnică ce ține de improvizație. Regula este: când o persoană face o afirmație, n-ai voie să-l contrazici, ci să continui să adaugi fraze noi. De exemplu, dacă cineva spune „ai un defect…”, un răspuns ar fi „dap…” sau „așa este, zici că sunt om normal”. Dacă cineva îți reproșează ceva, dacă este adecvat, cere-ți scuze și plănuiți împreună cum să preveniți astfel de situații pe viitor. Dacă este exagerat reproșul, poți să continui cu „așa este! acum ce vrei să facem? dacă nu mai este nimic de făcut, de ce să ne mai încărcăm?” Ideea este să te axezi pe rezolvare, pe mers înainte. Supărarea este semn de blocaj. Cum ai și spus, te superi pentru că nu știi ce să faci. Ceea ce ai putea să faci este să cauți o cale către înainte, o pregătire pentru viitor.

  • lucian spune:

    Sunt sanatoriet de 9ani Dar nevasa nu ami Mai da importanta cand facem dragoste nu ma saruta ca si cum nu as exista eu cred ca are pe altcineva

    • Sorin spune:

      Dacă are deja pe altcineva, nu sunt foarte multe de făcut. Dacă nu are, dar o tot banuiești, va fi tentată să-și facă. Vorbește cu ea despre ce simți și invit-o să-ți spună cum se simte cu tine. Poate situația se poate îmbunătăți sau decideți că vă puteți face mai fericiți eliberându-vă unul pe celalalt. Un psiholog v-ar ajuta mult în această discuție. Vă va împiedica să găsiți vinovați, să vă acuzați, să vă puteți face ascultați etc.

  • anca spune:

    Buna seara!
    Incerc sa scurtez povestea : am iesit dintr-o relatie lunga si sunt hotarata sa merg mai departe, sa imi caut barbatul care ma poate face fericita. L-am cunoscut pe el si a fost o scanteie, cum probabil nu am mai simtit. M-a avertizat ca s-a inchis mult in el, ca simte ca nu mai e capabil de sentimente si ca i-ar placea ca sa pot sa rup zidul asta, pe care si l-a creat singur. La primul date real am fost un dezastru, am fost tensionata, am avut emotii, nu reuseam sa fiu naturala, pentru ca il plac si pentru ca am uitat cum e sa iesi la intalniri. I-am spus clar ca simt asta si nu mi-a pasat ce consecinte va avea. A fost o tensiune oribila ( sau cel putin asa am simtit-o eu) si eram convinsa ca nu va mai putea fi nimic intre noi. I-am propus sa fim prieteni, a acceptat, iar dupa mi-a spus ca ar mai vrea sa ne vedem ( nici macar nu stiu din ce perspectiva, era ciudat sa intreb). Nu mai stiu ce sa cred, ce atitudine ar trebui sa am acum?

    • Sorin spune:

      Dacă vrei să fii cu el ce altă atitudine este mai potrivită decât cea în care îi arăți că vrei să fii cu el. Nu considera că este singurul bărbat care te poate face fericită, pentru că sunt mulți alții, de fapt. Te poți mulțumi cu o amiciție în care îți povestește cum iubește alte femei sau nu te oprești până când nu ești tu acea femeie iubită (de el sau de următorul). În funcție de cât curaj îți asumi…

  • loredana spune:

    Buna ziua! Am o problema de ceva timp si nu stiu cum sa o rezolv , mai precis nu mai sunt eu, nu ma mai recunosc, gandesc negativ si am tot felul de stari, de la ras trec la plans si invers. Ma puteti ajuta?

    • Sorin spune:

      Sigur!
      Mă puteți contacta pentru a programa o ședință. Găsiți detaliile mele la secțiunea „Contact”.

  • gherghescu georgica spune:

    Cum sa scap de o gelozie care ma macina
    I-mi iubesc enorm sotul si traiesc fiorul ca atunci cind ne-am casatorit
    El ma iubeste si nu ar trebui sa fiu geloasa

  • Licurici spune:

    Ma simt legata de iubitul meu. Ne certam foarte des. Dar nu pot renunta la el,ceea ce cate odata mi.as dori asta. Dar ceva ma impiedica, parca sunt vrajita..nu stiu ce sa mai zic. Ce pot face in privinta asta?

    • Sorin spune:

      O maniera de abordare este sa-ti stabilesti cum sa arate relatia in care vrei sa fii toata viata, sa vezi daca aceasta se potriveste suficient de mult, daca nu, sa vezi daca poate deveni si, daca nu, sa te gandesti la ce este de facut… Poate te ajuta si unele din articolele mele legate de relatii…

  • Madyy spune:

    Buna Sorin!
    Am 24 de ani si sunt intr-o relatie de aproape 5ani!
    Am trecut prin multe procese,maturizare,certuri,tot felul de evenimente frumoase dar .. am uneori impresia ca nu este suficient de matur,ambitios sau barbat! Ce nu este in regula cu mine?! Este normal sa am gandurile astea ?
    Uneori simt ca as avea nevoie de un barbat mai matur si mai serios , cu care se explirez mai mult! Nici idee de casatorie nu ma incanta deloc..

    • Sorin spune:

      Buna Mady!
      Gandurile noastre, intre alte roluri pe care le mai au, uneori semnaleaza ca ceva este bine sau ca ceva ar trebui schimbat. Inteleg ca ale tale arata in directia schimbarii de o perioada. Este util sa stii ca schimbarea se poate referi la partener, dar si doar la modul in care voi va raportati unul la celalalt. Cum am scris si in raspunsul anterior, clarifica-ti cum vrei sa fie relatia, incearca sa impingi lucrurile in acea directie cu aceasta relatie, inclusiv oferind si tu ceva in schimb, apoi, dupa un timp pe care ti-l stabilesti (de exemplu 6 luni), daca lucrurile inca n-au ajuns acolo, ofera-ti oportunitatea unei alte relatii. Si nu te gandi ca schimbul este ceva ce nu-si are locul intr-o relatie. Ca celalalt trebuie sa fie perfect si ca trebuie sa-ti ofere totul gratis. Vei cauta mult timp o astfel de persoana si s-ar putea o viata de om sa nu ajunga. Avem o viata mai implinita daca acceptam ca exista diferente, atata timp cat aceste diferente nu sunt de-a dreptul frustrante. Daca nu se pune problema de casatorie si nu vezi cum sa ajungi la asta intr-un termen rezonabil… apreciaza-ti viata ca fiind pretioasa si scurta si incearca sa ti-o dedici!

  • Ada spune:

    Sorin, de curand am trecut printr-o sperietura,cineva a intrat peste mine in casa si a incercat sa ma talhareasca,de atunci nu ma pot odihini bine si imi e frica permanent.
    Primele zile am crezut ca sunt norocoasa ca nu am patit nimic dar apoi am inceput sa ma gansesc tot mereu la cele petrecute……… Ce as putea sa fac sa scap de frica asta?

    • Sorin spune:

      Sunt două aspecte de luat în considerare: 1. siguranța externă: ce-ai putea faci sa previi? o ușă mai solidă? un cățel mare? o alarmă? o armă nonletală? și 2. siguranța interioară: cum să-ți pui viața în perspectivă? cum să observi că este multă suferință în lume și tu chiar ai fost și ești norocoasă? de exemplu, uitându-te la „Earthlings”. Toate bune!

  • Laurentiu spune:

    Buna ziua! Am o problema extrem de delicata in care nici nu stiu ce sa mai fac sau ce sa mai cred. Am 23 de ani si am o prietena mai mica ca mine cu 9 ani. Santem impreuna de 2 ani si jumatate si am trecut prin extrem de multe dificultati, am luptat unul pentru celalalt. La inceput am avut probleme cu parintii lor care nu o lasau sa aiba prieten, mai mult tatal ca mama ei era de acord, dar tatal o tinea izolata si ii lua telefonul, i-am facut rost de telefon si practic vorbeam, ne mai vedeam pe ascus, luptam unul pentru celalalt, ea sta intr-un sat distanta de vreo 7 km, dupa 1 an si ceva au aflat consatenii de noi ca suntem impreuna si au devenit invidiosi, vroiau sa ma indeparteze pt ca nu vroiau ca sa stea cineva strain cu o fata de la ei din sat, ea a luptat si pentru asta nu s-a dat batuta deloc, practic gandea la fel ca mine, ne intelegeam perfect, nu ne-am certat nici odata nu nimic. De un timp in coace, adica anul trecut pe la sfarsit a inceput sa fie putin mai rece, eu m-am ingrijorat si am decurs la un fel de psihologie inversa, adica o despartire de o ora savad daca ma mai iubeste, intr-adevar ma iubea si spunea ca sa nu o las. Dupa ce a inceput liceul cam dupa 1 luna si ceva, a inceput sa fie foarte rece foarte distanta, de 3 luni nu mai vorbim la telefon nu vrea sa ne mai vedem. Am mers odata cand am iesit de la scoala refuza sa ma imbratisese sa ma sarute. Imi spune ca este foarte confuza, se simte vinovata ca m-a ranit si spune ca de aceea nu poate sa ma vada si ca de aaceea nu mai putem vorbii la telefon, si cand ne-am intalnit atunci de a refuzat sa ma imbratiseze, imi spunea ca ii e si rusine sa se uite in ochii mei, imi spune ca nici ea nu stie ce ii cu ea ca nu se mai intelege ca se simte extrem de confuza si ca nu se poate bucura de ce este al ei, acum dupa 3 luni tot asa inca nu si-a revenit, drept ca este putin mai romantica, dar tot nu intreaba ce fac sau asa, doar putram o conversatie normala, imi spune ca este foarte trista, orice intrebare as pune imi zice nu stiu chiar daca e sigura de un anumit raspuns tot nu stiu spune, ceva o blocheza. De craciun a mers cu clasa, de revelion iarasi si a stat toata noaptea, pe mine m-a durut foarte tare stiind ca merge cu ei si nu cu mine. Daca ii spun sa ne despartim imi spune ca sa nu o las, ca ma iubeste. O intreb esti sigura ca iti vei revenii, ea spune nu stiu asa cred, dar nu ma parasi, apoi imi spune ca sa fac ce ma face fericit si ca orice ar fi ea nu renunta la mine. Chiar nu stiu ce sa fac sant disperat, nu stiu ca mai lupt pentru ea sa nu mai lupt sa o astept sa nu, nu stiu ce poate fi cu ea dece este asa deja de 3 luni si inca nimic. Va rog sa imi dati un sfat cu ce sa fac, imi spune ca de aceea nu vrea sa renunt la ea pt ca nu ne-am certat nici odata am luptat unul pentru celalalt nu au trecut 2 ani doar asa si ca e sigura ca nimeni nu ar mai face pentru ea ceea ce am facut eu, nu stiu dc este asa rece cu mine si nu imi mai prea vorbeste mai mult semne triste imi pune decat sa raspunda. Daca ati mai intalnit astfel de cazuri sa imi spuneti, sau sa ma indrumati cu ce ar trebui sa fac va rog frumos daca se poate. Va multumesc !

  • Laurentiu spune:

    Am uitat sa mentionez ca este o persoana foarte inteligenta, ii place sa invete mult, imi spune ca este foarte ocupata cu invatatul si ca doar eu sunt persoana care o face fericita si ca nu o sa aiba pe altcineva. Da nu inteled daca ma iubeste dece face asta dece nu vrea sa ne vedem sau macar sa vorbim la telefon, doar prin scris vorbeste. Acum a avut vacanta de craciun, de anul nou si tot asa este, a avut mai mult timp dar tot nu s-aschimbat nimic, nu stiu ce sa cred sau ce sa fac

  • Laurentiu spune:

    Este foarte ocupata chiar si acum in vacanta, imi raspunde foarte greu odata la 2 ore. Nu stiu daca are pe altcineva sau daca am deranjato cu ceva si nu vrea sa imi zica. ea imi spune ca nu, probabil ii e frica sa ne despartim sau nu stiu ce sa spun, eu nu am mintito nici odata, si ea imi spune ca nu poate realiza ca aceasta relatie se disipa si ca are impresia ca voi ramane vesnic langa ea, s-a fi obisnuit cu acea psihologie inversa in care ne desparteam pt cateva minute ca sa ii vad fidelitatea si s-a obisnuit ca nu o las si nu o mai sperie nimic. In mod normal intreba tot timpul ce fac si era geloasa cand auzea de alte fete. Acum insa nu mai intreaba mai nimic, si nu mai e asa geloasa. Ea imi spune la orice ii zic ce ma deranjeaza ca nu ii asa, chiar daca faptele imi spun altceva. Nu stiu ce poate fi in gandul ei, tot imi spune ca ii pare rau ca ma raneste atat si ca nu trebuia sa o iubesc atat de mult ca uite cat sufar si dinastea. Nu stiu daca e o minciuna cand imi spune ce de aceea nu ne vedem si nu putem vorbi la telefon pentru ca se simte vinovata si ii e rusine. Vinovata nu stiu pentru ce, spune pentru ca m-a ranit. Ii drept ca am avut reprosuri asupra ei cu unele lucruri, dar nu cred ca asta ar fi motivul

    • Sorin spune:

      Buna ziua! Diferenta de varsta este semnificativa si, cuplat cu faptul ca ea este minora, ma face sa cred ca jocul este inegal intre voi doi. Tu detii un control nedrept, pentru ca esti mai matur. Sunt convins ca esti ca un tata pentru ea si nu asa ar trebui sa arate o relatie… Ce te-ar ajuta sa fii mai pregatit pentru o fata de varsta ta?

  • Laurentiu spune:

    Ea este o fata care gandeste matur, chiar daca are o varsta mai mica si este o persoana care a realizat pentru tot ce am facut pentru ea si practic m-a impresionat, stie sa imi poarte de grija, spune ca nu vrea persoane de varsta ei deoarece sunt doar niste copii care nu stiu ce vor si vor doar sa profite. Am avut persoane de varsta mea si mai mari dar, ori am fost inselat ori am fost mintit ori am fost brusc lasat balta fara nici un motiv deoarece se speriau ca le cunosc foarte bine si ele nu credeau ca am sa le cunosc atat de bine, credeau ca pot face ce vor fara ca eu sa stiu ceea ce fac. De aceea nu m-am uitat la varsta pentru ca ei ii placea asa cum sunt si lasam unul de la celalalt chiar imi dadea sfaturi si o ascultam, chiar lasam unul de la celalalt nu este diferenta ca eu sa o conduc pe ea sau viceversa. Sa imi dati un sfat macar sa stiu ce este cu ea sau ce ar trebui sa fac in continuare daca sa lupt pentru ea sau nu. Va multumesc

  • Laurentiu spune:

    Am luptat mult pentru ea si am fost dispus sa astept cat de mult se poate, dar nu stiu dece este asa sau daca isi mai revine. De aceea vreau sa imi dati un sfat daca isi va mai revenii daca ar mai trebui sa lupt pentru ea pentru ca, chiar nu stiu ce va fi si nici ce sa fac, sunt prins la mijloc. O iubesc foarte mult si nu vreau ca mai tarziu sa nu ma mai vrea sau sa ramana tot asa. Va multumesc

    • Sorin spune:

      Ea pare să-și fi schimbat așteptările față de relație și nu se mai simte la fel. Pe de altă parte îi este frică de schimbarea prin care trece și nu vrea să rămână singură. Dar asta nu face decât să mențină suferința pentru amândoi. Cel mai probabil nu este conștientă de ce-și dorește, știe doar că este „altceva”. În principiu, există două variante. Fie spuneți să petreceți timp împreună timp de o lună (sau decideți voi cât) și încercați să reparați relația în acest timp, să clarificați ce ați dori de la celălalt și să aflați dacă celălalt este dispus să ofere și, dacă nu lucrurile sunt neclare la final, să vă despărțiți definitiv și să vă căutați fericirea în alte relații. Cealaltă variantă este să vă despărțiți acum timp de o lună (sau cât decideți voi) în care nu o contactezi sau doar îi trimiți mesaje de dor, fără să o inviți nicăieri și să vezi ce mai simte separată de tine. În ambele cazuri va trebui să stabiliți împreună durata. Dacă ai nevoie de o susținere solidă în acest demers, îți sugerez ședințe de consiliere. Se pot face și online, daca cel mai apropiat oraș este, totuși, prea departe… Toate bune!

  • Roberta spune:

    Buna,
    Inainte de a iti cere o parere vreau sa iti spun ca apreciez si stimez faptul ca ajuti oameii, prin a le fi alaturi,fara sa ii cunosti. Sunt pasionata de psihologie si dezvoltare personala si citesc cat imi permite timpul diferite bloguri cu care rezonez,te-am descoperit de ceva timp si vreau sa iti multumesc pentru ca esti aici,cu o vorb!! 👏🏼
    Eu traiesc In Suedia de ceva timp. Familia mea este acasa. Momentan trag tare pentru a-mi cladi un viitor si strang bani dar simt o datorie morala sa ii ajut pe ai mei cu bani desi pritenii mei spun ca ar fi ok sa nu ii invat asa .
    Plus ca .. Ai mei sunt mega dificili,nu am mare lucru in comun cu ei desi tin la ei. Cand merg acasa inca stau la ei..
    De ce e greu sa ii suport?
    Sunt dificila probabil :)
    Merci mult

    • Sorin spune:

      Îți mulțumesc pentru aprecieri Roberta! :)
      Nu este un lucru rău să-ți ajuți părinții cu bani. Desigur, dacă se descurcă, este la fel de ok să nu-i ajuți. Dacă sunt lucruri care merită să ne concentrăm asupra lor și pentru care trebuie să facem un efort să luăm o decizie corectă, acesta nu este unul dintre ele.
      De ce este greu să îi suporți? Dacă nu ești conștientă, înseamnă că este un motiv vechi, care poate fi pentru că nu i-ai iertat în legătură cu ceva sau că ai preluat un model. Poate, de asemenea, aveți perspective diferite asupra lumii / moralității / rolului femeii în societate sau orice era în generația lor diferit. O manieră de a afla ce se ascunde în spate poate fi să te gândești că au murit și să te întrebi ce regreți acum că nu ai vorbit sau făcut cu ei?
      Toate bune!

  • Roberta spune:

    Cu mult respect!
    Din cauza ca au tendinta de a controla oarecum lucrurile, eu am facut facultatea in alt oras si acolo e viata mea,acolo am prietenii si de exemplu cand decid sa petrect timp acolo “cat stai? O asa,mult! Vino mai repede acasa.” “Ti-ai pus bani de o parte? Cati? Vezi sa nu ii cheltui degeaba!” Stiu ca din iubire,dar totusi uneori e prea mult…
    Din pacate asa sunt toti ai mei,bunici,parinti..
    O seara buna! Multumesc !!

    • Sorin spune:

      Overprotective… Vor fi greu de reeducat. Relația voastră foarte probabil nu va fi mai bună de atât. Au deja un fel de a fi prin care se identifică. Te vor ajuta niște granițe clare și reamintirea lor susținută. De asemenea, când vei avea un copil vei observa că-ți va fi enorm de greu să nu repeți comportamentul parinților (pentru că este modelul care ți s-a întipărit cel mai tare) și ai o oportunitate, atunci, să-l schimbi și să fii prima din familie care rupe lanțul dependenței.

  • Roberta spune:

    Multumesc mult!!! O sa incerc sa m auto-educ pe parcurs si sa ii accept asa si sa pun totusi o bariera.

  • ioana spune:

    cum sa fac sa fiu din nou fericita

    • Sorin spune:

      Fericirea tine, intre altele, de a nu avea regrete, de a avea certitudine (cat de cat) in privinta viitorului si de a avea o atitudine determinata, optimista si umorista. Poate te ajuta in a-ti stabili urmatorul pas!
      Toate bune!

  • Maria Filon spune:

    Am si eu o intrebare… Am avut o relatie cu un baiat de 21 de ani eu am 16 ani iar acum ne-am despartit dar acel baiat acum spune lucruri urate despre mine si neadevarate. Ce as putea sa fac?

    • Sorin spune:

      Scuze de intarziere. Am fost plecat din tara. Probabil ai trecut peste, daca nu… treci peste :)

  • Gabi spune:

    Bua ziua. Am o relatie de 3 ani cu un baiat dar acum suntem despartiti, doar ca mai continuam sa vorbim prin mesaje, ce-i drept nu in fiecare zi, dar asa zisa despartire a survenit si de pe urma unei certe dintre prietenul meu si mama, iar dansa nici nu vrea sa mai auda de el. Eu mai am sentimente pentru acest baiat si nu stiu cum as putea sa indrept lucrurile intre el si mama. Asta e primordial acum.

    • Sorin spune:

      De fapt nu neapărat. Tu vrei să reînnoiești relația cu el și ai nevoie de aprobarea mamei, înțeleg. Dar n-ai nevoie decât să te împaci tu cu amândoi și să fii tu plăcută de amândoi, nu și ei între ei. Poți vorbi despre interesele tale cu mama ta și că ți-ar plăcea să-ți respecte alegerile, chiar dacă sunt diferite de ale ei.

  • Andrada spune:

    Hei!
    Cum imi pot explica “furia” cand cineva nu imi intoarce aceleasi sentimente? De exemplu cand incerc sa socializez si cealalta persoana e seaca si ma refuza sau cand incerc sa ma apropii de cineva si simt ca nu ma place, iar apoi am tendinta sa nu o mai suport???

    • Sorin spune:

      “Ce spui după ce spui Bună Ziua” de Eric Berne explică asta în detaliu. Este un schimb de strokeuri (un fel de luări în considerare) pe care le folosim ca monede și tu simți că dai și că nu primești aceeași valoare. Și totul se bazează pe iluzia că sunt puține astfel de strokeuri și că trebuie să ținem de ele, să primim înapoi sume egale. Abia când realizăm că este o abundență de recunoaștere, de apreciere, de iubire și că putem oferi oricâtă fără să o epuizăm, viața noastră devine minunată. Citește cartea dacă ai timp. Toate bune!

  • ioana spune:

    Buna ziua! Problema mea ar consta in faptul ca am devenit dependenta de iubitul meu.. si de cand ma stie asa a inceput sa se comporte indiferent cu mine si nu mai face eforturi pt ca stie ca ii accept orice si i as ierta orice..pt ca de a lungul relatiei asa a fost.. la inceput el era cel dependent si obsedat de mine.. si acum e invers si nu stiu cum sa intorc din nou situatia.. nu m a inselat niciodata, dar a facut lucruri care m au facut sa mi cam pierd increderea in el..si asta ma face foarte geloasa sia imt ca l sufoc.. vreau sa nu mi mai pese asa mult sa nu ma mai consum pt orice indiferenta de a lui si sa l fac din noi sa ii fie frica sa ma piarda

    • Sorin spune:

      Important nu este cine domină în relație, ci cum ne simțim. Desigur, dacă ne simțim neputincioși, este util să descoperim că viața noastră nu depinde de nimeni, că noi suntem în controlul ei, nu alții pe care trebui să-i rugăm frumos să n-o mototolească. Dacă relația provoacă suferință, atunci scopul ei care mai este? Doar ca să ne protejeze de singurătate? O relație frumoasă este cea în care suntem sprijiniți, iubiți, iertați (când chiar greșim nu când „nu ne putem controla”), admirați etc. Și merităm toate astea! Și noi și ceilați. Și noi și celelalte ființe care nu vor să moară, care țipă și se zbat când sunt înjunghiate. În toți este dorința de a oferi iubire și ne este greu când suntem în pericol de a fi răniți. Ne vom bucura mai mult de viață dacă ne concentrăm pe iubirea pe care putem noi s-o oferim, decât pe frica de a pierde iubirea celorlalți.

  • Cosmin spune:

    Buna ziua.
    Numele meu este Cosmin tocmai ce am irsit dintr-o relatie de 3 ani cu femeie mai in varsta decat mine dar pe care o iubesc mai mult ca orice.
    Motivul despartirii a fost lipsa de incredere in mine. De cand suntem impreuna mie mi-a mers foarte foarte rau din punct de vedere financiar si nu am putut sa i ofer o viata fara griji.
    Ea acum si-a gasit pe cineva pe care nu il place dar face sacrificiul asta ptr fica sa sa-i poata oferi un viitor.
    Tin sa va zic ca noi vorbim zilnic inca ne iubim foarte mult si nu stiu ce ar trebui sa fac sa i redau increderea in mine ca pot sa i ofer o viata mai buna si eu si sa o aduc inapoi.
    Va multumesc

    • Sorin spune:

      Bună ziua,
      Modul în care se recâștigă încrederea este prin a arăta o perioadă îndelungată ceea ce spunem că putem face. Este nevoie de timp… Pe de altă parte, timpul, sunt convins că știți, răcește relația și probabil vă este teamă că, în urma trecerii lui, sentimentele dumneaei pentru dvs se vor diminua mai mult decât ale dvs pentru dumneaei și veți suferi foarte mult. Sau poate vreți să aparțineți unui cuplu și acesta părea să fie promițător și vreți să feceți parte din această relație și vreți să vă convingeți că nu se poate mai bine și vreți să dați tot ca să se păstreze… Viața este așa, însă, cu suferință, pierderi, iubiri neîmpărtășite, dar dacă persistăm în învățăm să fim și să atingem cât mai mult din potențialul nostru, vom putea deveni partenerul/a unei persoane minunate.
      Apropos, relațiile nu se rezumă atât de mult la bani sau n-ar trebui, cel puțin. Nu trebuie să-i oferiți o viață fără griji. Oamenilor le place să se îngrijoreze și o vor face oricum. Mulți vrem doar să fim ascultați și sprijiniți, nu să ne fie rezolvate problemele. Nici nu simțim că merităm să trecem peste, uneori, dacă nu contribuim la soluție.

  • buna .cazu meu ancepe asa.sant anpreuna cu un barbat de 15 ani .avem un baietel .de un 1 si 6 luni anpreuna.tatal copilului .sa schimbat enorm .e plecat mereu de acs.motivand mereu ca are treba .cu mine si copilul nu sta deloc .ma jigneste an ultimul hal .parca nici nas fiiiii mama copilului lui.sant foarte disperata.va rog datimi sfaturi c’è sa fac

    • Sorin spune:

      Un lucru pe care l-ați putea face ar fi să mergeți cu soțul la o terapie de cuplu. Dacă asta este improbabil, puteți să găsiți fie pe altcineva fie altceva în jurul căruia să vă construiți viața. Un alt lucru este să nu schimbați nimic și să așteptați să treacă viața… Toate variantele sunt perfect acceptabile. Orice ați alege, au ales și alții înaintea dvs; este un mod de a trăi…

  • Maria spune:

    Buna. Am 24 de ani,sunt intr o relatie cu un baiat de un an si jumatate, cu care stau in acelas apartament.Intre noi lucrurile merg bine,dar problema mea este alta .Mama lui este divortata de 2 ori ,din a doua casnicie a ramas cu 2 copii, de cat timp sunt cu el a incercat mereu sa se bage in relatia noastra prin diferite metode.Am sa scriu doar cateva ca sa va dati seama despre ce este vorba.In cazul in care eu ma cert cu el , merge sa ii spuna mamei lui, acest lucru ma deranjaza pentru ca mereu spune ca daca avem anumite discutii inseamna ca nu ne potrivim,si de asta am preferat sa ii spun sa nu mai povesteasca cu ea toate problemele noaste.Daca vrem sa mergem undeva nu putem merge numai noi doi,trebuie sa ii luam si pe cei doi copii , daca nu ii luam el se simte prost fata de ei.In cazul in care nu merge saptamanal acasa sa ii viziteze ii reprosaza ca i a parasit si ca nu ii pasa de ei.O data l a facut in taote feluriel,ca e un om rau , si tot felul de cuvinte urate, dar el e un om bun, nu e deloc asa ..Pe mine toate lucrurile astea ma fac sa ma distantez, sa ma inchid, simt ca el e tatal lor , dar in acelas timp si iubitul meu ..Acuma ceva timp m a cerut, lucru care pe orice fata o face fericita,dar la mine nu a fost asa. Eu ma gandesc la viitorul meu si al copiilor mei,vreau un sot dedicat familei mele, fara sa se bage tot timpul cineva .Nu stiu ce decizie sa iau pentru ca tin la el si relatia noastra este una buna .Va rog sa ma ajutati cu un sfat .

    • Sorin spune:

      Este o decizie de o viață întreagă, nu o pot lua eu în locul tău. Clar nu ești fericită cu modul în care stau lucrurile în prezent. Gândește-te dacă vrei această situație să dureze toată viața. Dacă ai putea fi împăcată cu asta având avantajul să o petreci cu el. Dacă nu vrei, poate puteți clarifica împreună cum să arate o relație în care să vrei să stai o viață. Cât timp să aloce, cât timp să-ți aloce ție, ce nevoi are el de la tine și orice aspecte care formează o relație iubitoare și primitoare pentru tine (aș spune amândoi, dar scopul unei relații este să ofere… couziness fiecaruia – care mai este scopul unei relații dacă fiecare face sacrificii să rămână în ea și este nefericit/ă) și apoi decideți să atingeți acest deziderat într-un timp (de exemplu, un an). Și puteți lua decizia atunci. Ca regulă de bază, relațiile nu înfloresc singure. Nu rămâne cu un băiat crezând că se va schimba. Pentru orice schimbare cel mai potrivit moment este acum și cel mai bun mod este împreună. Dacă nu se întâmplă în acest an, șansele de schimbare pentru viitor nu sunt 0, dar scad drastic… Mult succes!

  • Ionela spune:

    Buna!
    Numele meu este Ioana,am o problema…sunt impreuna cu prietenul meu de aproximativ 3 luni jumate,de la inceput era totul perfect,acum am inceput sa ne certam mai in fiecare zi din nimicuri,el nu mai este asa cum inainte..pare cam indiferent..pe mine ma deranjeaza acest lucru…eu tin la el foarte mult si sunt sigura ca si el tine la mine..doar ca indiferenta lui din ultima perioada si certurile noastre ma omoara….ce pot face?
    AJUTATI-MA!

    • Sorin spune:

      O abordare ar fi să vorbiți despre asta, să-i spui ce simți și ce ți-ar plăcea să experimentezi, o alta ar fi să te bucuri maxim de prezent și, dacă relația se încheie, a fost o experiență minunată ce va putea fi continuată cu o altă perdoană. Viața este despre ce trăim, nu cu cine.

  • ana spune:

    buna ziua,nu sunt de acord cu relatia fiicei mele,este studenta si lucreaza intr-o renumita firma de IT iar baiatul si-a abandonat facultatea in prezent e plecat la munca in strainatate.ea nu vrea sa renunte la el

    • Sorin spune:

      Bună ziua. Este adevărat că tindem să ne simțim responsabili de copiii noștri o viață întreagă. Am investit atât de mult timp, bani, efort, nervi ca să ajungă la o anumită vârstă și vrem să știm că a meritat tot efortul, că ei sunt fericiți. Dar nu mai suntem responsabili de viața lor de când sunt capabili să se susțină singuri… Ce putem face, este să le prezentăm părerea noastră de adulți trecuți prin viață și ei decid dacă o valorizează sau nu. Cu siguranță ar fi în regulă să deveniți hiperprotectivă dacă băiatul ar răpi-o sau s-ar purta violent cu ea, dar de dezamagiri și inimi frânte nu putem scăpa. Dacă este fericită sau nu cu el, doar ea știe. În plus, dacă vrem să găsim fericirea în relație, nu trebuie să fim cu cineva anume, care are părinți de viță nobilă, studii superioare, să facă parte dintr-o anumită rasă etc., ci să fim într-un anume fel cu partenera/ul nostru. Modul cum se poartă cu noi este ceea ce contează și, dacă nu ne place asta, îi putem vorbi despre asta și pune bazele unui nou mod. Dacă el se poartă cum are ea nevoie, și dacă o vreți fericită, atunci are nevoie ca dvs să-i oferiți înțelegere și să-i acceptați decizia și, dacă va suferi și se va dovedi că ați avut dreptate, să-i fiți alături, nu să-i spuneți „ți-am sups eu?”! Toate bune!

  • Buna ziua
    As vrea sa va intreb ce este de facut intr-o situatie ca amea
    De doi ani sunt in divort dupa 13 ani de casatorie
    Avem doi copii 14 si respectiv13 ani
    Eu am bagat divotul acum 2ani am platit avocat am adus martori,am dus copii la judecator ptr a spune ei cu cine vor sa ramana…..fostul sot nu sa prezentat niciodata la tribuna …problema este ca intre timp copii i-am luat cu mine in italia cu o provura de la el ptr o luna dar nu ne-am mai intors
    In prezent el nu raspunde la tell
    Noi avem nevoie de procura ptr calatorie si pasapoartele ne-au expirat
    In legatura cu divortul …dosarul a ramas pe rol iar eu sunt disperata nu stiu ce sa fac
    Mentionez ca camotivele divortului au fost:maltratare fizica ……betie el nu aducea bani in casa ….
    Va rog sa ma indemnati ce as putea face repede sa pot avea divortul si copii sa mi-i incredinteze urgent

    • Sorin spune:

      În principiu ar trebui să vorbiți cu niște organe abilitate în privința actelor. El este furios și vrea să vă pedepsească pentru că, probabil consideră că l-ați abandonat. Nu ar vrea să-și schimbe comportamentul, dar este supărat că nu-l plăceți în aceste condiții. Desigur, aveți toate motivele, dar el nu vede asta. Prin urmare, ar trebui să-l întrebați ce-și dorește, să-l încurajați să vorbească despre sentimentele lui, să și le mai ventileze, iar apoi vă poate auzi și el.

  • Atena spune:

    Ma numesc Atena 41 ani de când am divortat din septembrie anul trecut nu mai pot accepta pe nimeni desi imi doresc sa cunosc pe cineva chiar am salvat pozele de la starea civila cu fostul sot de care nu mai stiu nimic de el .Nu mai pot avea incredere in barbati.Am fost la psihoterapeuta mea la trei sedinte dar nu mia ajutat deloc sa imi recapat încrederea in mine in viata.Ce ma putei sfatui?

    • Sorin spune:

      Sunt o sumă de abordări, dar nu se întâmplă dintr-o dată. Este clar (pentru noi, cel puțin ) că încă sunteți agățată de fostul soț. Cred că dvs nu sunteți conștientă de asta și, fără să vreți, veți sabota psihoterapia pentru a vă demonstra că iubirea dvs este puternică… și asta pentru că nu sunteți pregătită să vă schimbați viața. Vă doriți să vină viața înapoi, mai degrabă decât să mergeți dvs înainte. Nu vă faceți griji, este perfect normal. Aproape toată lumea ar trece prin ce treceți dvs. Aveți răbdare cu terapeuta dvs și fiți sinceră cu dvs și veți putea da un iz de fericire și multiplilor ani rămași de acum încolo.

  • Chirita spune:

    Buna sunt Cristi . Am impresia ca iubita mea de 6 ani ini ascunde ceva ,dar mie tare fruca sa nu fiu posesiv , gelos sant adar mereu incerc sami scimb atitudinea dar mor daca nu stiu ce face la munca sau cu telefonu . Ma simnt dat la oparte dar nu mereu numi spune mereu tot. Asta sa fie din cauza mea?

    • Sorin spune:

      Salut! Ai vrea ca iubita ta să stea cu tine din obligație, frică sau pentru că-i face plăcere să stea cu tine? Dacă nu-i face, este ceva de schimbat la tine, află ce. Nu este obligată să nu plece din viața ta, rolul tău este să faci invitație de a rămâne cât mai plăcută, nu să ții ușa încuiată!

  • alina spune:

    buna ziua!de ceva timp ma confront cu o situatie la care nu credea vreodata ca voi ajunge.sotul meu la fiecare cearta ma ameninta ca se sinucide ,sau daca nu fac ce zice el se sinucide.Nu mai pot trai asa.i-am spus sa mearga laun psiholog sa il ajute.Avem 2 copii frumosi si cuminti si nu vreau sa traiesc toata viata cu asa ceva.sunt momente in care vreau sa ii spun ca vreau sa divortam,dar de fapt nu vreau eu vreau doar sa se schimbe el.Munceste zilnic,aduce bani acasa, nu bea nu fumeaza,sta si peste program doar pt a face un ban in plus.am iesit ieri cu copii de zilele orasului dupa ce am iesit de la service,iar el a lucrat pana tarziu, iar cand am venit acasa mi-a zis ca maine seara o sa se sinucida,imi promite si sa nu ma imbrac in negru sa ma imbrac in alb sau in rosu.nu ii place sa iasa cu noi, nu iasa nici cu prieteni,de fapt nu avem prieteni.suntem de 10 ani casatoriti.simpt ca o iau razna.eu nu sunt asa, in schimb el tot timpul ma ameninta cu ceva.noi ne-am casatorit pt ca am ramas gravida.cred ca se simpte oarecum obligat sa stea cu mine,dar eu I-am zis ca nu trebuie sa ramana cu mine doar pt ca am ramas gravida .daca puteti sa imi dati un sfat.orice….nu mai resist in situatia in care sunt

    • Sorin spune:

      Pentru a opri aceste amenintari, este util sa-i vorbiti intr-o zi cu caldura si sa-i spuneti ca nu vreti sa se sinucida, dar ca viata lui ii apartine si este suficient de matur sa decida singur ce vrea sa faca. Aceste amenintari ale lui sunt menite sa testeze dragostea dvs. Vrea sa se simta util pentru cineva, pentru ca nu se simte util, important in viata. Considera ca nu are valoare si asteapta sa-i confirmati ca nu are valoare (spunandu-i ‘n-ai decat sa te sinucizi’) si va fi foarte tentat sa o faca. Ceea ce-i puteti oferi este caldura. Nu trebuie sa faceti ce spune, dar atunci cand vreti sa refuzati faceti-o cu blandete si fermitate. Daca faceti ce spune, va intari jocul si vor creste pretentiile. Daca refuzati, se va simti neiubit si este posibil sa se sinucida. Nu zic cum ca este responsabilitatea dvs sa nu se sinucida. Viata dvs este responsabilitatea dvs si suportul in viata copiilor. El are propriile responsabilitati. Ii puteti oferi, insa, iubire neconditionata (de care are mare nevoie) si niste sustinere. Un psiholog l-ar ajuta si ar fi minunat sa mergeti impreuna, cel putin la inceput. De asemenea, daca citeste, exista carti motivationale care ar putea sa-l ridice. Tony Robbins este un autor exceptional.
      Toate cele bune!

  • Andrada spune:

    salut! intrebarea mea ar fi: de ce enerveaza sau mai bine zis imi strica starea buna o persoana care este indispusa ,badarana sau chiar necioplita? indiferent ca e din familie sau la magazin cand vad ca o persoana se poarta urat pur si simplu imi vine sa ii zic cate in luna si in stele 😣.
    multumesc

    • Sorin spune:

      Bună,
      În principiu, pentru că ne este frică de ea. Când cineva este recalcitrant, poate să ne jignească, de exemplu (direct sau indirect) și asta înseamnă că ne mototolește imaginea în fața ei și a celorlalți. Ar putea să ajungă ei la concluzia că noi suntem inferiori, nu la fel de grozavi ca bădăranul și atunci încercăm să ne reparăm imaginea fie fiind și noi bădărani, fie într-un alt mod, arătând că nu ne este frică de ea. Altfel spus, de frică să nu creadă lumea că ne este frică ne enervăm. Acea persoană nu strică o stare, ci lansează o provocare pentru ceilalți. Nervozitatea este o formă de a prelua conducerea (conversației, situației) și cel mai nervos, de obicei, este cel care obține ce vrea. Cel care îi sperie pe ceilalți, de care ne este frică, la fel. Nervozitatea noastră este o formă de nu-l lăsa să o ia în față, să nu aibă mai multe drepturi… cam ceea ce ar trebui să facem față de cei ce distrug planeta pentru a-și lua yahturi mai mari. :)
      Toate bune!

  • Andrada spune:

    merci 😉 si te-as mai intreba ceva,de ce ma afecteaza si pe mine suferinta din jur? Am inteles ca si asta este tot un fel de dezechilibru interior si ca suferinta este optionala.. ce parere ai despre asta? O seara buna

    • Sorin spune:

      Este și nu este opțională. Dintr-o perspectivă, stările oamenilor emit o frecvență. Cel mai ușor este să rezonăm cu frecvența cea mai puternică. Ar trebui să ne întărim mușchii emoționali ca să putem să rămânem pe ce frecvență vrem noi (de exemplu, veseli, când toată lumea este tristă). Pe de altă parte, însă, cei care sunt pe altă frecvență, vor face presiuni să te adaptezi (adică să simți ce simt ei), pentru că le creezi interferențe și-i perturbi. Fiecare astfel de frecvență pe care rezonăm, eliberează o tensiune. Când s-a eliberat, ne vine să schimbăm frecvența. Dacă rămânem forțați acolo, se produce iarăși un dezechilibru. În psihologie nu învățăm să evităm stările neplăcute, de exemplu, ci să le trăim atât cât simțim, fără să ne prefacem nici mai afectați, nici mai nepăsători decât suntem. Să fim în prezent, să fim cu flowul, să curgem cu viața… Pe de altă parte, dacă suntem prea programați pe o anumită frecvență, va trebui să facem un efort pentru a o schimba (și, în general, suntem setați pe o anumită frecvență și tindem să căutăm persoane similare și persoane complementare pentru a ne forța la un echilibru). Ar fi multe de zis, oricum este foarte greu și nu este de dorit să nu simți suferință, dar dacă vrei detașare, schimbare de perspectivă, sunt convins că poți găsi prin articolele mele ceva în această direcție. Caută-l pe cel unde scrie că „viața nu ne este datoare cu nimic”, de exemplu! :) Toate bune!

  • Alina spune:

    Buna ziua, as vrea sa va intreb daca psihoterapia poate naste sentimente in inima persoanei pe care o iubim.Am cunoscut un baiat, coleg de servici si mi-ar placea sa existe o relatie intre noi, o relatie bazata pe sentimente.Din partea mea exista sentimente dar din partea lui inca nu stiu.Nu vreau sa fac rau la nimeni, vreau doar sa-l fac sa ma iubeasca si el, atat.Este posibil?Multumesc anticipat!

    • Sorin spune:

      … nu prea… (și prin asta vreau să spun „sigur nu” într-un mod care să nu fie dramatic). Mai degrabă ne ajută să ne clarificăm ce anume apreciem la acea persoană și să știm ce fel de partener/ă căutăm și cum am putea să-l/o abordăm să ne creștem șansele de a petrece mai mult timp cu cineva care să ne împărtășească bucuria de cuplu. Până atunci, înțeleg că nu este clar ce simte colegul. Poate merită o tatonare, poate cu mici atenții, poate cu o terță persoană…
      Toate bune!

  • Alina spune:

    Va multumesc ca mi-ati raspuns atat de prompt.Eu i-am spus ce simt pentru el dar el continua sa pastreze o anumita distante intre noi.Eu am simtit si am observant de multe ori din comportamentul lui ca ma place dar fiecare dintre noi areo relatiei cu altcineva si el mi-a spus ca nu vrea sa raneasca pe nimeni, s-a referit la partenerii nostri de viata.Lui îi e frica sa nu se afle, sunt sigura de asta.Cum as putea sa alfa daca el e atras de mine si si-ar dori ceva mai mult.Poate daca va trimit o poza de-a lui, numele si data nasterii…..

    • Sorin spune:

      Nu pot să scutur impresia că asociați psihoterapia cu magia sau astrologia… Realitatea este ceea ce este. Cu ce v-ar ajuta să știți că vrea mai mult, dacă niciodată nu va fi mai mult? Îl puteți întreba și lua răspunsul lui ca adevăr. Indiferent ce se ascunde înauntru, nu cu intențiile dormim noaptea. Pe de altă parte, înțeleg că aveți un partener, dar nu mai aveți o viață frumoasă împreună. Poate ar trebui să vorbiți cu el despre faptul că relația s-a răcit sau poate ar trebui să vă luați libertatea fiecare și să vă căutați fericirea în altă parte…

  • Andrada spune:

    Salut. stiu ca si tu esti un mare iubitor de animale tocmai de aceea indraznesc sa te mai intreb ceva, eu iubesc mult animalele si vreau sa inteleg de ce , cand vad un caine care nu are stapan, un animal care nu are unde sta, simt o durere fara margini si inevitabil imi vine sa plang..?!
    de ex in fata casei mele s-a adapostit o catea pe care eu si vecinii o hranim dar din cauza ca toti avem caini in curte noapte se porneste o nebunie care deranjeaza tot cartierul, imi e mila sa o duc la un adapost, dar imi e mila sa o vad si cum sta in frig sau ploaie in fata portii, ma doae sufletul , nu pot sa o iau la mine pt ca am 2 caini , ai mei nu ar accepta.. dar la adapost am teama ca va sta mai mult nemancata decat o ingrijim noi..
    una peste alta, asta fiind un exemplu, ma doare inima efectiv cand intalnesc asemenea situatii, catei, batrani,copii, ma afecteza .. cum pot sa ma protejez?

    • Sorin spune:

      Cu toții suntem iubitori de animale, doar că unii au un număr mult mai mic de animale de care le pasă, uneori singurul animal fiind propria persoană. Altfel spus, este o reacție normală față de suferință. Ceea ce are cineva căruia nu-i pasă este limitarea perspectivei. Lumea lor este mult mai mică, înțeleg mult mai puțin din ea. Știu, cineva ar spune că eu văd deformat realitatea și că atribui minte și emoții umane altor animale, care, de fapt, sunt mecanice. Așa s-a crezut și de femei și de oameni cu altă culoare a pielii. Oamenii au dorința de-a se simți speciali, de a crede că mintea lor este ceva care nu există în natură, că a venit din senin. Chiar oameni care știu că omul este doar o specie de maimuță, un animal ca toate celelalte, cred că mintea n-a evoulat, a apărut brusc, din senin la om. Este o poveste lungă despre antropocentrism, dar pentru o altă seară. Acum, ca să-ți răspund, oamenii care s-au ridicat peste egocentrismul copilăriei, animalului primitiv, reușește să se pună în perspectiva altuia. Această creștere poate avea și o componentă educațională, dar ține și de particularități biologice – de exemplu, daca amigdala (o formațiune cerebrală care se află undeva pe la nivelul urechii, dar mai în adâncime) este mai mică cu 10-15% față de medie, persoana poate omorî oameni fără nicio remușcare. Și nu poți spune că este de vină… deși, cu siguranță, i se va atribui. Dar și limitele liberului arbitru și justiției sunt povești pentru altă seară. Scuze dacă divaghez, dar este o chestiune ramificată, pe care vreau s-o prezint cu context. Per ansamblu, lumea evoluează. Vegani au tot fost, de la Buddha, Lao Tse, Platon, Da Vinci, Lincoln… dar pentru prima oară în istorie compasiunea s-a generalizat și sunt milioane de oameni care-și schimbă stilul de viață pentru a n-o afecta pe-a altora doar pentru ceva de mâncare. Pentru prima oară în istorie societatea arată grijă față de cei neputincioși: nu mai batem copiii, vrem să includem persoanele cu handicap în societate, se străduiește să ofere condiții mai bune femeilor, celor care sunt puțini (minorități rasiale, sexuale, religioase etc.), ceea ce nu se pomenea, de exemplu, acum 100 de ani când încă existau grădini zoologice de oameni în Europa. Dacă este prea mare intensitatea emoțiilor, însă, te poți gândi că ceea ce noi trăim acum, acest confort, este singurul care a existat pe această planetă și care a apărut abia de vreo 100-200 de ani. Până de curând și în continuare peste tot pe glob există multă suferință pentru toate speciile. Este imposibil ca noi, niște furnici, să o putem schimba pe toată. Putem doar să facem aceste mici (dar mari pentru cei atinși) eforturi și să încercăm să-i contaminăm și pe alții de compasiune (știu cât de imposibil pare deseori :( ). Orice faptă bună, orice mână întinsă este un strop de iubire în această lume încă disperată, izolată, îngustă și asta este un lucru pe care te poți focaliza. Nu pe ce nu poți să faci (că este foarte mult), ci pe binele pe care l-ai făcut. Un bine pe care dacă nu-l făceai nu te condamna nimeni, dar pe care l-ai făcut oricum, pentru că… ești minunată! (Go vegan! dacă nu ești! Toate ființele conștiente (animalele, adică) suferă. Te rog observă-le suferința și încetează a mai contribui la ea, dacă nu ai încetat deja! Cățeii duc o viață mult mai bună decât porcii, vacile, găinile, peștii din pescării etc.). Much love!

  • Andrada spune:

    wow! iti multumesc mult.. si da,ai dreptate cu tot ceea ce spui! multa armonie tie si familiei….😊✌🏼️

  • Anca spune:

    Salut. Am resentimente față de matusa-mea care toata copilaria m-a terorizat si toata frustrarile ei mi’ le-a pus in carca, intr-un mod rautacios .. de exemplu: mereu i se parea ca sunt rea sau ca ma incred,sau cine stie ce aberatii. Ea mereu da sfaturi la toata lumea fara ca cineva sa i le ceara ,plus ca ,de curand sotul a prasit-o si a creat o drama o mare drama in jurul ei,ca e abandonata si prostii de genul.nu ma bucur pt ea,dar nici nu imi e mila….. vreau doar sa nu ma mai intereseze ,sa nu mai am resentimente fata de ea..

  • Anca spune:

    plus ca, ea avand bani, mereu ne-a crezut inferiori,ca nu suntem cum vrea ea,ca dc nu fac aia ca dc nu fac cealalta, si se indepartase de familie,ba chiar am mers ultima data la ea cu cainele si a facut numai crize,nu vorbea cu nimeni, de zici ca ii manca un an din viata bieil caine..iar acum cand ii este greu, suntem buni.. si ne viziteaza .. acum cainii nu mai constituie o problema si noi nu mai suntem inferiori,acum cand ea nu mai are bani si sot.. penibil..nu?

    • Sorin spune:

      Buna. Un înțelept budist a scris într-o carte „când întâlnești o persoană dificilă, greu de digerat, să nu ai resentimente față de ea, ci să te gândești că tu petreci doar puțin timp în preajma ei, pe când ea trebuie să se suporte pe ea tot timpul”. Cred că a formulat mai frumos decât am ținut eu minte, dar ideea este că veninul pe care-l varsă în jur este din cauză că este prea mult pe dinăuntru. Pentru o comunicare eficientă cu astfel de persoane (și altele) îți recomand un articol de-al meu de pe acest site (sau un alt articol de pe net) despre asertivitate. Nu cădea în capcana comparației cu ea (dacă ea este penibilă sau nu, dacă îți este superioară sau nu) și nici nu crede că ai ceva să-i demonstrezi. Știu că vei spune „dar nu fac asta, nici nu mă interesează”, dar nu ești sinceră cu tine. Vrei în continuare să demonstrezi ceva, cuiva. Doar observă ce se întâmplă și … fii în prezent. Salutări cățelușului! Toate bune! :)

  • Din Mirela spune:

    De ce eu ma simt eu? este întrebarea unui băiețel de aproximativ 12 ani către mama sa,menționez că nu a știut să detalieze

    • Sorin spune:

      Este o întrebare foarte adâncă și foarte înțeleaptă. Lucrurile ar putea să meargă în două direcții totuși, în funcție de context. Fie a avut la bază o curiozitate filozofică, fie se simte alienat de el însuși, care, nu o luați personal, ar putea ține de psihiatrie. Diferența s-ar vedea de cât de organizat se comportă el față de cei de vârsta lui. Dacă pare că plutește, că nu se adună, că este… încet, există pastile care îi vor permite să ia parte mai mult la viață și, implicit, să se bucure mai mult de ea. Dacă este curios din fire, dacă are o minte analitică, ia lucrurile aparent obișnuite și le vede dintr-o altă lumină, atunci întrebarea este una filozofică.
      Considerând că este al doilea caz, am să răspund în continuare cu ceva foarte ciudat, o explicație mai amplă găsind prin articolele mele (cum ar fi Cine suntem noi, Despre avort, Despre cum sufletul nu exista și altele care sună a avea legătură cu acest subiect): noi nu ne simțim noi. Există doar senzația de simțire, dar nu este cineva care să o aibă, pentru că dacă eu m-aș simți eu, eu aș fi și subiectul și obiectul, și cel care experimentează și cel experimentat și atunci care dintre cei doi sunt eu, de fapt? De ce există această senzație de „eu”? Pentru că altfel corpul n-ar funcționa ca un întreg. Creierul procesează informațiile venite prin senzorii corpului și le unește într-o experiență unitară. Această experiență unitară este experiența eului. Dar această explicație se potrivește mai bine la experiența despre eu a celorlalți. Când vine vorba despre noi, de ce eu exist aici și acum, iluzia existenței a ceva este foarte puternică. Cei care au atins iluminarea, confirmă, totuși, că este o iluzie. Eu personal nu am atins-o. Am ajuns la această concluzie după mult citit în domeniu și ascultarea experiențelor altora. Sper că am ajutat. Dacă este criptic, sunt explicații mai de anvergură în articole…
      Toate cele bune!

  • Nedelcu Jeanina spune:

    cum imi pot ajuta fiica sa depaseasca frica de abandon.frica de esec?Are 4 ani jumatate si de ceva timp e tot mai rau.Face tot timpul concurenta cu fratiorul ei de 2 ani si 9 luni.Devine uneori rautacioasa chiar in relatia ei cu el,si implicit cu noi ca parinti.E doar opinia mea sau intraevar ar trebui sa apelam la un terapeut?

    • Sorin spune:

      Terapeutul este un ghid. Unele locuri sunt foarte puțin probabil să le atingem fără el, dar oricând ne poate ajuta să ajungem la o destinație mai repede. Cât despre frica de abandon, eșec, pare să fie o gelozie fraternă, pare că cel mic primește mai multă atenție și iubire și ea are nevoie să concureze ca vulnerabilitate ca să primească și ea o parte. Deja consider că aveți niște obișnuințe solide și vă va fi greu să le rupeți singuri. Un psiholog vă poate ajuta să învățați noi moduri de coopera. De exemplu, cea mică ar putea avea un timp al ei, în care să primească toată atenția. Se simte făcută, rezolvată și pusă de-o parte și încă nu este ajunsă acolo. Are nevoie de certitudinea sprijinului celorlalți. Este minunat să-i spuneți că este iubită și dorită și prețioasă și, și mai minunat, să vadă singură asta. Mult succes!

  • hippi spune:

    Ce cauze ascunde dependeta de animalele ?!

    • Sorin spune:

      Păi, în primul rând, nu există așa ceva. Ar fi ca dependența de oameni sau de copii. Omul este un animal de turmă, ca multe altele, are nevoie de prezența celorlalți pentru a se simți bine, fericit, în siguranță. Singurătatea este pentru foarte puțini care sunt autosuficienți și nu necesită hrană psihologică (a nu se înțelege că sunt oameni superiori sau ceva – fiecare caracteristică are părți pozitive și negative). Când ne plac alte specii, când le acceptăm în grupul nostru intern (la oameni numit familie, care este un simbol al vechilui și mult mai satisfăcătorului clan), este pentru că ne place să oferim și să primim iubire necondiționată, ceva foarte rar, pierdut prin istoria dificilă a umanității, unde condiționarea ajuta la supraviețuire.

  • Hippi spune:

    Eu cree ca exista ca o vad la mine si nu o percepa ca a fii ok mai ales ca sufar. De exemplu am animale acasa si mereu ma gandesc, saracele e atat de frig afara, oare le e bine si sufar gandindu-ma ce bine le-ar fi in pat ..ceea ce ar fi imposibil la cate am si de cate ma atasez. Este un exemplu. Si asa imi stric ziua gandindu ma la tot felul de situatii care ma fac sa sufar legat de animalele mele si cele pe care le vad in jur.

    • Sorin spune:

      Înțeleg ce spui. Motivul pentru care grija și comportamentul tău îți afectează viața, însă, este pentru că ești printre puținele persoane care observă suferința celor fără apărare. Este foarte realist ce gândești, așa este, le este frig, le este greu, foame, sete, au nevoie de iubire, de siguranță; viața lor este cum nu dorim nimănui. Încă suntem într-o lume absorbită de sine, antropocentristă, din păcate. Pe de altă parte, așa au fost lucrurile dintotdeauna. Puțini oameni au fost suficient de empatici să se pună în pielea celorlalți (fără să-i jupoaie de ea îniantea, cum fac cei care par să aibă nevoie să-și acopere pielea cu cadavre). Excluzând captivitatea și mai ales decapitarea lor pentru a le mânca, pentru că se pare că omul este natural necrofag și nu poate trăi fără carne, compasiunea l-ar otrăvi, în rest viața lor (animalelor) este la fel, ca aceea pe care au avut-o și oamenii acum câteva mii de ani. De sute de milioane de ani de când există viața evoluată pe această planetă, doar de câteva mii de ani lucrurile s-au îmbunătățit. Natura este crudă și nepăsătoare. Este minunat că suntem mai morali de atât, dar nu putem fi mai mari decât natura. Cu siguranță suntem răspunzători de faptele noastre. Dacă natura omoară nu înseamnă că și noi avem dreptul, dar nu putem lupta (cel puțin nu individual) cu ea toată. Suntem niște furnici. Nu este responsabilitatea noastră. Ceea ce facem pozitiv, mâna pe care o întindem celorlalți este un cadou pe care-l oferim lumii. Să ne bucurăm de asta și pentru cei ce-l primesc. Scopul nu este să-i ajutăm pe toți, pentru că nu vom reuși, dar am putea să ne umplem viața cu cât mai multă iubire. Fii vegană și, dacă nu poți să iei suferința tuturor, măcar poți fi împăcată că, cel puțin, nu o creezi! Toate bune! P.S.: cu câteva mesaje în urmă am mai vorbit despre asta.

  • Marian spune:

    Buna ziua, am 33 de ani si sunt casatorit de 6 ani. Sunt impreuna cu sotia de 14 ani dar ne-am mutat impreuna dupa 7 ani. In perioada asta eu am cerut-o de sotie, i-am propus sa ne mutam impreuna, dar a tot amanat momentul. Intre timp ne-am mutat si am planificat si nunta, dar eu am inceput sa am anumite nemultumiri. Erau perioade cand ne certam si dormeam unul cu spatele la celalalt. Momentele intime dintre noi doi erau destul de rare si practic programate (de obicei odata pe saptamana, sambata). Eu ii reprosam chestia asta, imi promitea ca se schimba dar fara niciun rezultat. La un moment dat mi-a spus ca pur si simplu nu ii place sa faca asta si ca pt ea e prea mult chiar si odata pe saptamana. Inainte de nunta am avut un moment in care eu am vrut sa ne despartim, am dormit la parintii mei dar in final am cedat. Am facut nunta, dar nu s-a schimbat nimic, din contra ma simt singur in relatie, eu trag de toate in timp ce ea este foarte apropiata de ai ei. Ba chiar in urma cu cateva luni am auzit o discutie intre ea si mama ei cum ii povestea cum a plans fetita noastra care avea atunci 3-4 luni, intr-o vizita la parintii mei iar soacra incuraja fetita sa planga cand merge la parintii mei. De atunci m-am incarcat de ura si furie si nu o mai pot atinge, dar nu pot nici sa iau hotararea de a divorta. Fetita are acum 1 an si 4 luni. Pur si simplu fluctuez, am momente cand sunt ferm convins sa divortez si apoi am momente cand ma gandesc sa ma sacrific pt copil. Nu imi explic de ce fluctuez asa. Femeia asta mi-a oferit numai suferinta, iar eu am tot facut compromisuri. Simt ca sunt legat de ea si nu ma pot desprinde. Ea este cu 3 ani mai mare decat mine si m-a cam dominat pe parcursul relatiei, doar in ultimul an de la evenimentul cu soacra, nu m-a mai interesat parerea ei. Va rog sa ma indrumati! Cum sa ma desprind de dominarea asta? Va multumesc!

    • Sorin spune:

      Salut. Nu-ți pot spune dacă să rămâi sau să pleci din relație. Este o decizie grea, cum ai observat singur și, probabil, orice ai alege, va fi loc de regret. Ceea ce pot să-ți spun este că deja ai puterea, dacă vrei să o iei. A devenit a ta când ai fost pregătit să pleci. În general, ceea ce te-ar ajuta să iei decizia de a rămâne sau a pleca, este să-ți definești clar ce consideri că înseamnă o relație frumoasă pentru tine. Ce este ceva ce nu vrei să lipsească și care sunt lucrurile de dorit, dar opționale (must have și nice to have, ca să zic așa). Apoi poți vorbi cu soția, invit-o să facă și ea o listă și vedeți ce vă puteți oferi unul celuilalt, dintre lucrurile importante pentru voi (ambele categorii sunt importante). Veți ști unde vă aflați. Este complicată situația copilului, dar sacrificiul nu este ceva ce ai vrea să învețe, nu? Nici n-ai vrea să se simtă mai târziu responsabil pentru nefericirea voastră, că v-a forțat să rămâneți împreună. Desigur, este de evitat despărțirea când un copil este implicat, relația ar fi minunat să se repare. Psihoterapia de cuplu în condițiile în care unul sau amândoi nu vin acolo doar ca să demonstreze că nu se poate, ar fi foarte de ajutor.

  • Marian spune:

    Multumesc pt sfat! Ceea ce mi-ati sugerat am facut in trecut, am pus pe hartie ce ne dorim dar in final nu a dat roade. Ideea e ca eu nu mai vreau sa continui cu ea. Am incercat, am facut compromisuri iar dezamagirea e profunda. Relatia s-a deteriorat atat de mult incat nici nu o mai pot atinge, iar atingerile ei imi provoaca un disconfort. Nu mai incredere in ea absolut deloc. Iar ce-mi doresc eu de la partenera mea nu se mai poate si datorita mie, nu mai pot sa o tin de mana pe strada sau sa o pup, relatii intime nici nu ma mai gandesc. Sunt lucruri banale pe care ea nu mi le-a oferit la momentul potrivit iar acum eu sunt scarbit si nu mi le mai doresc. Eu vreau doar sa ma pot desprinde. In privinta copilului este foarte greu. Pt ca stiu ca nu va sta cu mine si mi-am dorit foarte mult un copil. Dar nici nu vreau sa ma sacrific, am 33 de ani si inca o pot lua de la capat.

    • Sorin spune:

      Observ multă furie și o lungă așteptare nesatisfăcută. Lucrurile au potențial să se dezvolte în ambele direcții. Aş spune că există o frică de a fi iarăși dominat, de a nu primi iubirea pe care o aveți de dat. Aveți încă o speranță. Dar va fi greu de schimbat nu doar pattern-uri comportamentale, ci și relaționale. Va trebui să luați o decizie și s-o urmați cu un comportament.

  • Mirea Georgiana spune:

    Eu și iubitul meu suntem foarte bine împreuna dar nu știu ce sa fac sa fim mai apropiați și mai uniți?

    • Sorin spune:

      Oamenii petrec mai mult timp voit acolo unde este distracție. Cum ați putea face mai distractiv timpul petrecut împreună?

  • flori spune:

    Buna ziua…am o problema foarte mare,,ma afecteaza sa nu stiu daca prietenul meu m-a inselat. as vrea sa stiu, ca sa incep o noua viata,,as vrea sa iert, dar el nu recunoaste. intr-o zi am avut o cearta si de nervi mi-a spus exact ceea ce nu voiam sa aud. ce sa cred.? la nervi spunem adevarul?

    • Sorin spune:

      … Nu vom ști niciodată cu certitudine. La nervi nu spunem neapărat adevărul ci, de obicei, ce vrea celălalt să audă. Oricum, dacă aveți suspiciuni, dacă el se ascunde, dacă renunță greu și cu ranchiună la a-i vedea istoricul digital, atunci sunt peste 50% șanse să se fi întâmplat sau să vrea să mențină un teren favorabil pentru a se întâmpla pe viitor.
      Dar, dincolo de asta, poate vă puteți formula mai clar, împreună, cum să arate relația pe viitor. Câtă transparență să existe în ceea ce faceți? Ce acțiuni par suspicioase și ați vrea să nu le mai facă? Ce comportamente sau cuvinte ar avea rol să vă liniștească? (și nu mă refer să „recunoască”, pentru că nu știm ce este acolo, ci la, de exemplu, a nu mai spune „dragă” altor fete…)

  • flory spune:

    Multumesc! Tin sa precizez ca el a incercat de nenumarate ori sa imi spuna ca nu e cum cred eu, nu se enerva, ba din contra era foarte rabdator in a-mi explica exact ce s-a intamplat. dar intr-o zi a rabufnit si a zis ca ,, Da mey, te-am inselat ca asta vrei sa auzi,, am simtit atunci ca ceea ce a zis, a fost strict ca sa ma enerveze, dar mai apoi am inceput sa fiu si mai paranoia. am inceput sa ma gandesc ca poate a recunoscut ca sa scape odata de presiune, pt ca trebuie sa recunosc ca l-am terorizat multe luni cu aceeasi intrebare. pur si simplu nu puteam sa imi revin. azi il credeam, iar a doua zi o luam razna din nou, si incepea o alta zi cu intrebari la care parca refuzam sa cred ca nu m-a inselat. refuzam pur si simplu sa il cred, desi imi placea sa aud ca nu a facut-o. el se chinuia din rasputeri sa ma faca sa inteleg ca nu e asa cum cred eu. a rabufnit si a zis exact ce credea el ca eu voiam sa aud. acum nu mai stiu ce sa mai cred. poate problema e la mine.

    • Sorin spune:

      Cine știe? Pare să spună adevărul… oricum, dacă înșelatul s-a întâmplat cu mult timp în urmă, nu mai contează. A insista în continuare îl poate împinge nu doar să spună, ci chiar să înşele. Dacă tot e certat, măcar să aibă și motiv.

  • flory spune:

    Pare sa spuna adevarul in sensul ca m-a inselat? ca asta este ceea ce a afirmat, sau a spus-o la nervi ca sa ma enerveze pe mine? adica a spus adevarul in momentul in care a facut afirmatia aceea?

    • Sorin spune:

      Mă refeream la ceea ce spune cu consistență, adică la faptul că nu a înșelat, dar, cum spuneam, este foarte greu, chiar și pentru o mașină (detector de minciuni, adică) să identifice adevărul. Nu știm ce-a fost, dar accentul ar trebui să se pună pe ceva ce este sub control. Trecutul nu este sub control, (nimic nu este, realist vorbind, dar cât de cât) prezentul și viitorul au o șansă. Cum ai vrea să arate astea?

  • flory spune:

    Prezentul este foarte frumos, cu exceptia gandurilor mele negre care nu ma lasa sa fiu pe deplin fericita, iar in viitor ma vad cu el fericita. A fost alaturi de mine tot timpul, niciodata nu l-am prins cu vreo minciuna de acest gen. A fost un baiat exemplu, spun ca a fost, nu pt ca acum nu este, doar ca l-am prins o singura data cu o minciuna si acum probabil sunt intr-o stare de soc. Teoretic stiu ce am de facut, stiu ca acum la mine e problema, stiu ca nu ma minte, simt asta. Am o problema cu increderea care mi-a fost zdruncinata brusc si f rau. Partea amuzanta in toata povestea e ca am ajuns sa nu mai am incredere in el, de la o simpla conversatie cu o fata. Din acea convesatie nu reiesea faptul ca m-ar fi inselat cu ea, poate ca ar fi vrut, dar ca m-ar fi inselat, nu s-a pus problema sa vad. Ideea este ca de cand a spus ce a spus atunci la nervi, am inceput sa ma gandesc obsesiv la chestia aia. Daca ar fi spus ca m-a inselat, l-as fi iertat cu siguranta pt ca ne iubim, si as fi considerat ca a fost o greseala prosteasca, dar problema mea este acum ca eu nu stiu daca m-a inselat, doar banuiesc din cauza nervilor pe care i-a avut cand a spus atunci ce a spus.Mi-a explicat ca din cauza nervilor a spus, nu ca asa a si fost. Nu a ierta este o problema pt mine, ci faptul ca am dubii, faptul ca nu stiu eu exact ce s-a intamplat. I-am explicat si lui. Oricum, voi lupta ca macar sa incerc sa uit ca am dubii, sau sa ma obisnuiesc cu ideea ca voi avea dubii tot timpul. pana la proba contrarie nu am ce face. Stiu ca ma iubeste,si mai stiu ca si daca cumva m-a inselat nu o sa mai repete. Asta imi da putere sa trec peste. dar din pacate nici nu stiu daca am peste ce trece.poate e doar in capul meu ce s-a intamplat. pe zi ce trece imi dau seama tot mai mult, ca problema e la mine, si simt ca nu ma minte. Timpul le va rezolva pe toate. Voiam sa aud o parere din afara, referitor la ideea cum ca omul la nervi spune intotdeauna adevarul. Multumesc frumos pt sfaturi!

  • zorca spune:

    Buna ziua!Am 34 ani, sunt casatorita de 2 ani si am un copil de 1 an. Sotul meu nu mai este inteesat de mine, avem relatii intime o data pe luna si numai la initiativa mea. Dormim in camere diferite pt ca sotul a vrut sa aiba mai mult loc in pat, spunand ca paturile noastre sunt prea inguste pt 2 persoane. S-a casatorit cu mine dupa cea aflat ca sunt gravida. Il surprind de multe ori vorbind singur in soapta sau razand singur incet. Nu prea vorbeste cu mine, se uita toata ziua pe laptop dar nu pe siteuri deocheate. Credeti ca nu ma mai iubeste, sau e din vina mea pt ca nu ma mai machiez, m-am ingrasat un pic, nu ma mai imbrac sexy? Dar asa a fost de la incept, cu intimitati o data pe luna,sotul are 40 ani, doarme f mult si in timpul zilei. Cand a fost mic a fost operat de fimoza. Cand este ziua mea de multe ori nu imi cumpara nimic. Va rog ajutati-ma cu un sfat!

    • Sorin spune:

      Aș spune că persoana care ar trebui să te aprecieze cel mai mult, nu o face, adică tu însăți. Cum ar trebui să arate, să se poarte acea tu pe care și tu o vei îndrăgi? Cum te-ai purta, machia, aranja pentru un alt bărbat pe care vrei să-l impresionezi? Pune-te în evidență și, dacă el te va vedea și va începe să-ți dea atenție, minunat. Dacă va fi altcineva, va fi iarăși bine. Îmi cer scuze că te invit să fii un obiect pe care bărbații ar vrea să-l folosească. Ar fi minunat să fim iubiți pentru minte și personalitate, dar sexualitatea este strâns legată de imagine. Și nu spun că doar pentru că nu te mai machiezi, te ignoră, chiar nu. Ceea ce contează este atitudinea, încrederea că meriți să ți se dea atenție, lipsa acestui lucru te-a pus în umbră. Faptul că știe că ești oricum acolo, că ești parte din obiectele pe care le-a achiziționat. Arată-i că nimic nu e sigur, că vrei să fii iubită de el sau de cine dedică timp, atenție, resurse… Mult succes!

  • Anca spune:

    Buna,

    Sunt Anca, am 27 de ani si am nevoie de un sfat, o opinie, o indrumare sau poate nici nu stiu de ce am nevoie mai exact. Ma simt captiva intr-o relatie ce dureaza de 13 ani. Logodnicul meu este consumator de alcool si folosesc acest termen deoarece nu sunt convinsa ca este alcoolic. In relatia noastra s-au intamplat foarte multe lucruri, asa cum este si normal in 13 ani, doar ca eu l-am iubit exagerat de mult si am incercat sa depasesc mereu momentele critice. M-am aflat si poate inca ma mai aflu intr-o stare de dependenta fata de el. Inca de la inceput am fost cumva dominata de temperamentul sau dar nu am constientizat. El este o fire mai nervoasa, negativista si critica iar eu sunt o fire mai calma, mai optimista sau cel putin asa cred ca sunt. Acum cand incerc sa relatez ce simt si gandesc imi dau seama ca e un mare haos in mintea mea. De-a lungul relatiei m-a inselat cu diferite persoane, dar desi sufeream enorm, am incercat sa inteleg si sa privesc situatia ca pe ceva normal in procesul lui de dezvoltare si am considerat ca avand doar 17 ani cand m-a cunoscut era normal sa experimenteze, sa fie curios. Am acceptat si am trecut intr-o mare masura peste. Inca de la primele intalniri mi-a marturisit ca isi obtine banii intr-un mod ilegal si ca daca pot accepta acest lucru relatia noastra are o sansa, eram un copil si nu intelegeam foarte bine gravitatea lucrurilor asa ca desi am fost socata si am plans am acceptat situatia. El a fost inchis si eu l-am cautat, i-am dus pachete si i-am scris mereu…multe s-au intamplat, multe am acceptat si am tolerat, atat de multe ca nici nu mai are rost sa le amintesc. Cu timpul el s-a schimbat in bine si a renuntat la a mai face bani prin ocupatii ilegale. A mai crescut s-a mai maturizat si riscul de a intra din nou in inchisoare l-a determinat sa se opreasca. Nu a fost niciodata genul de golanas incult, este din contra un baiat inteligent, caruia ii place sa fie informat, documentat. Citeste, merge la teatru, are un vocabular dezvoltat, cei din jur nici nu s-ar gandi ca are doar 8 clase si ca a facut puscarie de 2 ori. Acum cativa ani cand etnobotanicele ne-au invadat a fost si el unul dintre consumatori si a ajuns din cauza lor intr-un soi de depresie…si-a pierdut pofta de viata, a inceput sa se gandeasca la calugarie, sa vorbeasca despre suicid si sa nu mai suporte casa in care locuia, avand un tata pensionar si morocanos. Astfel considerand ca ii fac un bine i-am propus sa ne mutam impreuna. M-am gandit ca schimband mediul depresia o sa treaca si el o sa redevina baiatul energic pe care l-am cunoscut. Zis si facut, am terminat facultatea, am inchiriat o garsoniera, am discutat cu parintii si ne-am mutat. Depresia bineinteles a continuat, la fel si consumul de etnobotanice, eu munceam sa ne intretinem si el isi intretinea depresia. Ma respingea si imi spunea sa il parasesc..acum regret ca nu am facut-o. Am incercat timp de un an sa il ajut oferindu-i iubire, liniste, intelegere dar el se afla in aceeasi stare, ba chiar incepuse sa si bea foarte mult. Se lupta cu el sa depaseasca momentul prin rugaciune dar nu reusea, iar eu nu stiam cum sa il ajut, iar terapia nu era o optiune pentru el. Astfel am hotarat sa aduc o schimbare majora in viata lui si i-am propus sa schimbam orasul, gandindu-ma ca si anturajul il influenta negativ..si asa ne-am mutat la cateva sute de km departare de orasul natal. La inceput a fost entuziasmat, se gandea sa se angajeze dar nimic nu se materializa. Eu m-am inscris in noul oras la master si am continuat sa aduc bani in casa pentru a ne intretine. Constintizam ca in acest mod ii intretineam si viciul dar nu vedeam alta cale, traiam cu speranta ca intr-o zi se va ridica din mocirla. A continuat sa bea zilnic, foarte mult vin, tarie, bere etc iar eu am continuat sa fiu iubitoare si intelegatoare, sa accept si sa tolerez. In fiecare seara stateam si ascultam povestile lui negative despre cat de rea si urata este viata, societatea, lumea etc. si in fiecare seara dansam dupa cum spunea “cocosul”. Din teama de a nu genera un scandal il ascultam si il aprobam pentru ca in nici un caz nu imi puteam exprima o opinie contrara pentru ca ar fi devenit agresiv verbal. Am realizat ca toate starile lui se trag din lipsa de incredere in sine si am incercat mereu sa il incurajez mai direct sau mai subtil. Dar nu am reusit sa schimb mare lucru. Au trecut 4 ani de cand locuim impreuna si el bea in continuare zilnic. Totusi o schimbare s-a produs…acum un an jumatate, a avut loc un incident in urma caruia el a fost acuzat de lovire si alte violente si a ajuns sa fie din nou inchis. Iar eu m-am luptat cum am stiut mai bine si platind avocati foarte buni el a fost eliberat dupa doar 2 luni cu o pedeapsa cu suspendare. Astfel fiind oarecum sub vizor a trebuit sa se angajeze si acum lucreaza de un an si cateva luni lucreaza si aduce bani in casa. Starea lui s-a mai remediat in urma socului de a se revedea dupa gratii. Astfel incat acum si-a recapatat oarecum energia. Merge la cumparaturi, gateste, plateste facturile, spala, calca etc… fiind chiar foarte activ in comparatie cu anii trecuti in care era mai mult mort decat viu. In schimb bea in continuare, bea atat de mult incat de foarte multe ori adoarme cu capul pe masa sau nu mai este in stare sa mearga la baie. Am incercat sa discut aceasta problema si mi-a spus ca bea de plictiseala sau bea pentru a scapa de inhibitii la locul de munca (el fiind introvert). Am discutat despre efectele negative ale alcoolului pe care si el le constientizeaza, dar totusi nu face nimic cu privire la acest aspect. Iar eu m-am saturat sa lupt, sa il ajut, sa il pun mereu pe primul loc. Am ajuns la un punct in care simt ca ajung eu sa fiu cea depresiva. M-am saturat sa ajung acasa si sa il vad beat sau pe punctul de a se imbata. In acel moment nu mai conteaza nici ca a facut mancare, nici ca mi-a adus flori. Efectiv nu il mai suport atunci cand este beat. Anul acesta m-a cerut in casatorie, desi nu isi doreste o nunta si imi vorbeste despre copii atunci cand este beat…iar eu constientizez ca atat timp cat el o sa bea eu nu pot sa imi asum riscul de a ma casatori si a face copii cu el. Nu imi doresc un sot alcoolic si agresiv, este ceva ce nu pot tolera. Vazandu-l beat atat de des am inceput parca sa imi schimb sentimentele fata de el si am foarte des momente in care ma gandesc sa plec, sa ma despart si sa imi vad de viata mea singura…totusi sunt foarte confuza pentru ca am trecut prin multe impreuna. Am avut o tumora si multe internari si el a fost alaturi de mine, mi-a adus des cadouri, m-a alintat si m-a iubit in felul lui. Acum spune ca ma iubeste mai mult ca orice pe lume, ca sunt singurul motiv pentru care traieste si asta ma sperie. Ma sperie si ma face sa stau langa el. Daca plec si imi vad de viata mea imi este teama ca va cadea din nou in depresie si mi-e teama sa nu se sinucida. Nu as putea suporta psihic o astfel de situatie….Si totusi nu mai sunt fericita. De fapt nici nu stiu cand am fost ultima data fericita cu el. Am impresia ca am facut foarte multe lucruri doar ca sa ii fie lui bine si m-am mintit ca asta ma implineste si pe mine. Am fost foarte des stresata sa nu spun sau sa nu fac ceva gresit pentru a nu-l enerva sau pentru a nu fi criticata…si de multe ori mi-am ascuns micile greseli fata de el. Am ajuns sa constientizez acum ca ne aflam intr-o relatie tata-fica…el fiind autoritar si eu mereu stresata sa nu-l dezamagesc. Simt ca ma domina foarte mult si ca nu pot fi eu insumi. Nu stiu daca este vina lui sau daca este vina mea pentru felul in care ma simt. Poate pentru ca am avut un tata dur cu mentalitate comunista si ambii parinti au fost totodata si superprotectivi, poate pentru ca am fost diagnosticata cu hipersensibilitate la 15 ani…nu stiu de ce si ce anume ma face in continuare sa accept aceasta situatie….In adancul meu constientizez ca nu il mai iubesc ca alta data, ca nu o sa ma pot manifesta niciodata in preajma lui, ca o sa fiu mereu stresata…dar totusi parca nu pot sa plec si sa nu ma mai uit in urma. Deja am inceput sa visez la cum ar fi sa fiu singura…o oarecare teama de singuratate exista, dar exista si o bucurie la gandul ca as veni de la munca intr-o casa linistita si curata, in care as putea citi, asculta muzica, picta (desi nu am nici un talent), as putea scrie o carte…simt ca as putea face foarte multe lucruri singura…dar mi-e teama ca ma amagesc si ca e de fapt o iluzie. Mi-e frica sa il parasesc pentru ca nu stiu cat de tare l-ar afecta. Ma gandesc ca l-ar distruge…si mi-e frica si pentru mine, mi-e frica sa nu regret aceasta decizie. Dar parca nici nu mai am puterea sa lupt pentru aceasta relatie, parca nu mai am dorinta sa misc nici un deget…si simt ca am murit si traiesc pe pilot automat. Cand sunt singura cu gandurile mele sunt convinsa ca vreau sa il parasesc, cand il vad se duce naibii orice speranta ca voi pleca vreodata…Am impresia ca tocmai acum cand lucrurile au inceput sa mearga pe o cale mai buna eu vreau sa renunt, cand el a inceput sa munceasca, sa fie “familist”, sa imi faca surprize, sa ma astepte cu masa calda..cand parca totul se repara incet, incet…eu parca nu mai pot nici sa ma bucur de aceste lucruri. Sunt foarte confuza, pe de o parte imi doresc sa fiu independenta si sa ma gandesc la mine ca o egoista, dar pe de alta parte ma gandesc ca poate el e iubirea vietii mele si poate toata aceasta lupta interioara pe care o duc este doar o alta incercare in relatia noastra. Noi nu mai dormim impreuna de 3 ani deoarece el nu dormea confortabil si in timp eu am acceptat si aceasta situatie si m-am obisnuit asa….dormim in camere diferite de 3 ani si eu m-am inchis in mine, simt ca nu pot comunica cu el pentru ca s-ar enerva oricum…As vrea sa plec dar m-as simti vinovata si responsabila pentru suferinta lui. Atunci cand nu bea este foarte dragut si atent dar eu tot nu ma pot manifesta ca un om normal in preajma lui. Cumva ma inhiba….nu mai stiu ce simt pentru el…
    Daca totusi deslusiti care este problema in toata povestirea mea atat de lunga si intortocheata sper sa primesc un raspuns la o intrebare pe care nici macar nu stiu sa o adresez. Poate intrebarea e sa stau, sa lupt, sa incerc sa-l privesc din nou cu iubire si plandete sau sa plec oricat de dureros ar fi…
    Multumesc!

  • Anca spune:

    Sa comprim in 10-20 de randuri ar insemna sa reusesc sa imi fac ordine in ganduri…si exact asta e problema..haosul din mintea mea. Nu mai stiu ce vreau de la viata, de ce exist, cine sunt, ma simt batrana la doar 27 de ani, simt ca traiesc pe pilot automat si ca relatia in care sunt de 13 ani nu ma mai multumeste. Ma concentrez doar pe partile negative ale relatiei, mi se pare ca am oferit prea mult…Nu ma pot concentra la munca si in discutiile cu ceilalti. Ma simt foarte obosita psihic si astazi am simtit ca fac atac de panica asa din senin la birou. Mi-e frica sa nu innebunesc. E posibil sa innebunesti doar pentru ca te simti mai trist? Imi cer scuze pentru textul lung…

    • Sorin spune:

      Vă recomand o discuție mai aprofundată cu un/o psihoterapeut/ă. De asemenea, niște articole de pe site. La o primă impresie, mai ales că ați și folosit analogia cu bătrânețea, aș spune că nu sunteți încântată de posibilitățile viitorului. Poate v-ar ajuta niște timp separați. Poate este mai multă obișnuință decât dorință rămasă în relație și va trebui să o testați… Nu vreau să spun ce văd eu, cel mai bine este să descoperiți și un ghid (psiholog) vă poate ajuta…
      Legat de ultima întrebare, nu știu ce înțelegeți prin nebunie. Sunt persoane care iau pastile pentru tristețe copleșitoare (depresie). Dar decât să așteptați să vedeți ce se întâmplă, mai bine vă priviți în interior și faceți ceea ce pare o idee bună, pentru că am impresia că ați cam făcut ceea ce cred alții că este o idee bună și v-ați cam sacrificat. Ce preferați? Să regretați că ați făcut ceva sau că n-ați făcut ceva?
      Mult succes!

  • Ce arata spune:

    Cum pot opri pe cineva ce mă jignește în continuu ?ce arata prin jigniri?

    • Sorin spune:

      Minunat ar fi să rupeți patternul. Să faceți ceva ce nu se potrivește. De exemplu, să răspundeți prin complimente sau să fiți de acord cu ce spune fără să vă umiliți, cu relaxare. Gen „du-te dracu’!” „n-o să crezi, dar mi-am luat deja bilet. plec mâine!” „poți să te duci de-acum!” „observ că ai crezut că am nevoie de permisiunea ta! ești amuzant!”
      Ceea ce încearcă să facă o persoană prin jigniri este să stabilească în ochii tuturor (inclusiv a persoanelor implicate) că ea este superioară. Ceea ce vă recomandam este să-i arătați că imaginea dvs nu este în discuție, nu poate fi dezbătută. Încercările lui de a face asta sunt amuzante.

  • Anca spune:

    Multumesc mult pentru timpul dedicat si pentru raspuns!

  • Vasy spune:

    Buna ziua .ma numesc Vasy..am 34 de ani.de curand sotia m-a anuntat k vrea sa divorteze,dar fara un motiv întemeiat.nu ne-am certat.stam bine pe plan financiar.doar ca nu avem copii.A-m încercat sa o conving sa rămânem împreună dar fara nici un rezultat.Problema este k încep să devin agresiv.pur si simplu nu mă pot controla.Devin un animal.Iar după aia regret.violența nu m-a caracterizat inainte.nu stiu ce sa fac.simt că pierd tot.problema este schimbarea asta a mea.

    • Sorin spune:

      Salut. Minunat ar fi să afli ce se întâmplă, ce-ai putea face, dacă este ceva de făcut (uneori pur și simplu nu este). Dacă lucrurile sunt spre definitiv, sigur nu vrei să stea din datorie / obligație / milă cu tine. Vrei să fie fericită și-i vei oferi această oportunitate. Mai mult, asta îți va da și ție oportunitatea să faci pe altcineva fericită. Uneori se întâmplă schimbări în viața noastră. Așa este partea din viață pe care o numim “interesantă”.

  • Maria spune:

    Buna seara am o relatie cu un baiat care fumeaza marijuana..il iubesc enorm suntem de 2 ani impreuna dar nu am avut o relatie oficiala ne am vazut in secret pentru ca zicea mereu ca el nu a stat niciodata cu o fata si nu vrea o relatie serioasa ..am acceptat si asa pana cand el a fost nevoit sa nu mai fumeze timp de doua luni ,in tot acest timp mi a demonstrat ca ma iubeste era foarte ggelos atent cu mine nu mai iesea cu prietenii statea doar cu mine si imi spunea ca sa schimbat ceva ca acum simte ca ma iubeste ….cum a inceput sa fumeze din nou, a inceput si sa se indeparteze ..nu stiu cum as putea sa l fac sa renunte sau macar cum sa ma comport cu el in asa fel incat sa ne intelefem.😕

    • Sorin spune:

      Mult mai probabil decât că se va lăsa de marijuana și că vă veți înțelege mai bine este ca lucrurile să rămână la fel. Din experiența ultimilor doi ani învățați asta. Puteți accepta acest lucru, puteți să-l folosiți ca pe o oportunitate, ca pe o libertate de a face altceva sau căuta pe altcineva sau puteți ieși. Asta depinde de dvs, asta puteți controla. Restul… nu foarte mult.

  • ion boldeanu spune:

    Dl. psiholog poate ajuta o domnisoara sa accepte prietenia cu un baiat care-i propune prietenie si ea nu vrea?

    • Sorin spune:

      Sunt greu de convins domnișoarele… Dar sunt interesate de persoanele care sunt atente la ele, care ascultă cu atenție mici detalii și fac cadouri inspirate de aceste detalii, de exemplu, de persoane care vor să le cunoască cu adevărat, care au valori cu cele pe care le au și ele sau la care aspiră… care fac eforturi deosebite pentru ele, care nu le critică, au simțul umorului etc. Știu, sună foarte complicat; pare că doar vreo 10 persoane vor avea prietene. Vei avea șanse cu atât mai mari cu cât ești mai răbdător, atent, plăcut de a fi pe lângă, îngrijit…

  • ion boldeanu spune:

    Buna ziua.
    Domnule psiholog Sorin, sunt tare multumit de raspunsul dat si in special cele relatate sunt total adevarate.In continuare va cer sfaturi, ajutati-ma:
    Eu locuiesc in Rosiori de Vede, inginer in transporturi feroviare, varsta 36 ani,domnisoara locuieste in Alexandria, contabila, varsta 37 ani.M-am intalnit cu tatal ei fiind prieten cu tatal meu, mi-a dat nr. de telefon, multe date caracteristice si infomative despre ea, ma indeamna neaparat s-o caut.Tatal ei a stat cu ea de vorba,ia spus povestea despre mine, dar nici macar nu vrea sa auda. La insistentele tatalui ei si al meu trebuie sa-i fac o vizita, sa ne intalnim, sa facem cunostinta, sa-i propun prietenie, dar cum, nu am vazut-o niciodata si nici ea pe mine. Una este sa lucrezi impreuna la aceiasi unitate si alta cum suntem noi in localitati diferite, sa-ti intersectezi privirile, sa ai tangente de serviciu de la un birou la altul, ca sa pot pune in evidenta tot ceea ce mi-ati precizat anterior.
    Concret, cum sa procedez , dati-mi cateva idei ca sa le pot aplica , asa intr-o ordine succesiva,faci asta,asta,asta, ca sa nu gresesc.

    Cand vin la Bucuresti va caut,sa auzim numai de bine domnule Sorin!

    • Sorin spune:

      Mergeți cu un buchet de flori și spuneți-i că doar vreți să vă cunoașteți fără nicio presiune. Ce va fi, va fi. Și purtați-vă fără nicio presiune. Ce va fi, va fi. Cât despre a mă căuta, am ieșit din domeniu. Dar sunt alți psihologi și coachi care vă pot ajuta să vă îmbunătățiți abilitățile de comunicare cu sexul frumos. Multă baftă!

  • Iris spune:

    Buna seara!As vrea sa fiu foarte explicita si in acelasi timp concentrata pe principal…dar realizez ca povestea mea e foarte complexa si ca un caz mai dificil,cred ca mai greu de rezolvat.
    Voi incepe cu sfirsitul…sotul meu este obsedat sexual dupa parerea mea si de aici toate ni se trag…sintem casatoriti de 21 ani,dupa o prietenie de 5 ani..aveam la inceput viata sexuala f.activa si in ciuda faptului ca am primit apetitul lui sexual,nu se multumea si se masturba frecvent,cum o facea des inainte sa ne cunoastem,cu ajutorul filmelor porno.
    Am acceptat intr-un fel problema lui,desi mi-am dat seama repede ca asta vine pe contul relatiei noastre,si intime si in relatiile din orice clipa…problema s-a agravat cindam intrat serios in viata de familie…sarcina ,copil si alte atributii…el era cu el,nu cu mine…el multumit cu stare psihica buna…pe contul nemultumirii mele tot mai accentuate.
    Cit i-am spus si l-am rugat sa ia in calcul ca ma deranjeaza si ma afecteaza atitudinea asta deja…am realizat ca e f. egoist si nu chiar il intereseaza…l-am rugat sa faca un control la psiholog pt.ca lucrurile se agravasera pe toate planurile…minca mult,dormea si nu mai lucra…
    Doar dupa o consiliere de citeva sedinte impreuna cu mine si apoi singur mi s-a spus ca el vrea sa fie inca copil si nu vrea sa se maturizeze…ca-i este f.comod asa.Acolo abordind defapt doar rezultatul comportarii lui,ca nu lucreaza de citiva ani,ca nu si-a dat examenele pt.ceea ce s-a pregatit in viata,ca nu prea se implica in viata de familie,fara sa atingem “subiectul” masturbarii,care,dupa mine era cauza preocuparii lui principale,luindu-i timpul,capul si toate energiile,desigur pe contul nostru…eu lucram pt.doi si afara si in casa,fiind f.familista si nevrind ca fiica mea sa fie afectata crescind intr-o familie destramata…m-am ocupat de educatia ei si de cresterea ei sanatoasa cu o dedicatie de supermama si lasind aspectul relatiei cu sotul pe plan secundar…vazind cit de greu colaborez cu el mi-am vazut de treaba…la psiholog a mers in final singur,nu mi-a povestit ce au vobit..dar f.mult il are de acuzat pe tatal lui cum s-a comportat cu el in copilarie…f.dominant,fara prea multa acceptare si sensibilitate,in ciuda faptului ca vine dintr-o fam destul de normala :mama,tata,frate ,toti cu studii superioare… ca si el de altfel..dar crescut de bunici.Dupa parerea mea l-au crescut f.rasfatat,f. Limite,de unde si atitudinea lui actuala violenta cu tipete discutii contradictorii permanente…mai rar cu mine care nu-i permit sau care am luat nu de putine ori rolul de “impaciuitor”intre ei dezvoltind o intrega atitudine de psiholog,incercind sa inteleg si sa gasesc solutii de a -l (i) pondera in manifestari…am trait o viata f.oscilanta,de sus-jos,cautind mereu sa-mi gasesc echilibrul intr-o asa viata,tot timpul cu degetul pe puls,dar inchizindu-ma mult si schimbindu-ma enorm,cautind mult sa ma tin deasupra ,de dragul copilului si a parintilor mei care nu voiam sa sufere stiind ca as vrea sa divortez…desi lui ii spusesem asta si nu voia sa auda motivind ca ma iubeste enorm,ca n-ar putea trai fara mine.Insa asa,pus la colt a intrat sa zic asa pe fagasul bun,a dat si a luat examenul,incepind sa lucreze imediat,dupa 5-6 ani de somaj…Am vazut soarele rasarind si pe strada mea si am realizat ca sacrificiul meu nu a fost in zadar si ca a meritat sa sustin o fam.mica-mare,ce nu ce s-ar fi ales de ea daca nu eram!M-am felicitat ca am fost puternica si ca femeia mica din spatele barbatului chiar exista,si cum fetita mea de 11 ani ma implora sa-i fac o sora sau un frate,n-am mai stat mult pe ginduri,aveam deja 40 ani-si n-am vrut sa ramina singura la parinti ,ca mine!Sarcina a fost normala si la termen,dar in ciuda faptului ca lucrurile au evoluat in bine cumva in “pachetul”familie sotul nu s-a maturizat cu mult,am avut “acelasi ” sprijin superficial si am inceput sa regret de decizia luata…mi-am facut iar curaj si in ciuda unui diabet de sarcina tratat cu insulina injectabila…am nascut un baietel sanatos…dupa 3-4 luni insa am fost coplesita de dureri articulare in tot corpul,ca nu puteam sa ma ocup de bebe.Dupa multe investigatii,se pare ca totul a fost declansat de o depresie sau invers..depresia a declansat durerile…in tot cazul…doar cu pastile si pt.una si pt.alta intr-o perioada de vreun an m-am recuperat …timp in care a trebuit sa tin o fam.de 4 persoane!si sa fac fata!Fetita mea a fost f.fericita vreun an dupa care a cam uitat de atributiile ei de sora,avind preocupari doar prietenii,scoala,tel.si calculator!Acum are aproape 20 de ani si interactia in familie este minima,tot ce am inplementat in ea bun parca s-a sters cu buretele…cu greutate ajuta,comunica,asculta…este dupa parerea mea copy tatal ei…comoda,joviala,numai sa ia..sa nu dea,si cu un mare prost obicei..de a suge degetul ca atunci cind era bebe si i s-a luat suzeta pe la 3 ani!Sint disperata s-o vad asa si nu vrea sa mergem la psiholog dar nici nu vrea sa renunte la obicei..caci ii face placere!
    Despre tatal ei nu mai spun ca s-a ingrasat enorm,ca a dat d-zeu si” poate” mai putin dar pt.asta ia Viagra si vrea multa fantezie sexuala…de la propunerea ca ē sa am amant si sa-i povestesc ce fac cu el si pina la sex in 3,ca o sa-mi placasi o sa-mi faca bine,eu aratind f.bine si meritind mai mult!Cum asta nu se va intimpla de dragul lui la cit am suferit din cauza lui…gasesc ca e cazul sa ma ridic si sa plec,lasind” pachetul”asta care e prea greu deja pt.mine,ajungind la concluzia ca nici macar de dtagul copiilor nu metita sa te sacrifici!Si totusi,am acum copulul asta de aproape 9 ani care ma tine,doar pt.el mai amin…si nu stiu ce sa fac…o mai am si pe mama la mine,batrina si bolnava…iar lucrul meu este impreuna cu el,multe ore i-mi arde ca e lenes…mare lenes…nu vrea,nu poate,nu-i pasa su nu-l intereseaza…lucreaza dupa chef iar eu sint doar cu impinsul din spate,cu trasul pina “se misca rotile” sau cu ridicatul miinilor cind nu mai pot…metaforic vorbind..de aici si durerile articulare de care inca sufar,de depresiile care se intorc an de an…tot ce realizam se face f.ffff greu si cu mult sacrificiu!Eu cu nori deasupra capului…el cu un rinjet de la o ureche la alta,multumit,dar nemultumit,cu masti,smecher sinorocos!Iar eu..cu ochelari roz ca sa supravietuiesc…mai am un hop si nu stiu cum sa-l sar…puterile ma lasa,rabdarea m-a lasat..sint de-acum la o virsta de schimbari si nu stiu ce sa fac…”psihologul”are nevoie de psiholog!Ajutati-ma va rog!

    • Sorin spune:

      Bună ziua,
      Noi toți vom alege calea cea mai puțin frustrantă. Pentru el a fost evitarea efortului muncii și studiului și căutarea satisfacerii imediate date de masturbare. Pentru dvs a fost evitarea suferinței ieşitului din relație. Fata a adoptat modelul părintelui fericit, cum era de așteptat. De acord că nu vrea să se maturizeze, responsabilitățile nu sunt foarte populare. V-a presat, însă, să i le preluați incluzându-le în prețul relației. Acesta a fost și este costul real al familiei… Dacă vii se pare scump, veți fi obligată să nu mai plătiți abonamentul. Mai ieftin nu există. Poate veți primi o reducere, dacă vor simți că pierd un client fidel (sper să nu fi devenit obositoare analogia asta), dar trebuie să fiți dispusă să renunțați la tot. Ezitarea se va simți. Minunat ar fi să transmiteți acest mesaj cu fermitate și nu cu nervi sau cicăleală. Vă puteți (sper) separa finanțele, spațiul de locuit, corpul (aici mă refer la sex) și păstrați la comun doar ce este prețuit și respectat de amândoi. V-ar ajuta să vă informați despre asertivitate. Dar asta însemnă luptă. Unii oameni nu vor luptă. Mai există și este la fel de satisfăcătoare, dacă vă iese, acceptarea completă și realizarea că ceea ce vi se întâmplă este ceea ce doriți să vi se întâmple, că ați avut și aveți mereu controlul, dar sunt beneficii secundare, cum ar fi martirismul sau că sunteți mai bună și mai realizată decât el (acestea sunt inconștiente; în ședințele la psiholog ies mai clar la suprafață). Ar mai fi multe lucruri de spus… ceea ce vreau să subliniez este că sunteți în control în propria viață și că dacă o duceți într-o direcție care să vă bucure vă veți învăța și copiii să lupte pentru ceea ce consideră că merită. Sau îi puteți învăța sacrificiul…

  • otilia micu spune:

    il iubec atit de mult dar ceva din trecut nu l lasa sa ma iubesca cu adevarat; de iubit ma iubeste dar nu arata de loc

    • Sorin spune:

      Așa vor rămâne lucrurile… Dacă vă doriți mai mult, vor fi rare acele momente. În plus… din ce înțeleg el este cel ce domină în relație, pentru că dvs sunteți cea care cere și cu cât cereți mai intens cu atât vă veți periclita poziția și vă creșteți șansele să iasă din relație. Observați să nu fie un pattern în relațiile dvs. Dacă da, poate este ceva ce puteți face să schimbați lucrurile.

  • valy spune:

    Buna ziua…nici nu stiu cum sa incep…:(Sunt casatorita de aproape 10 ani.Mam casatorit cu el nu din iubire doar din dorinta de a avea pe cineva aproape care casa aiba grija de mine.Mereu am sperat ca iubera o sa vina ca am aa reusesc insfarsit sa.l iubesc dar degeaba.Au trecut ani si eu tot ce simt e obisnuinta nimic altceva.E o persoana fff geloasa.Fara motiv am luat batae,au fost saptamani poate chear si o luna cand nici macar nu se atingea de mine.Am incercat sa.i spun ca ceva se intampla dar e o persoana care nu vrea sa discute problemele.E genul de om care traeste in lumea lui perfecta si atat.Acum e plecat pe tir si nu am cuvinte cate crize de gelozie imi face in fiecare zi.Am 2 ani de cand ma gandesc serios sa.l parasesc dar mie mila de el sau poate ca mie frica de un nou inceput.Mi.a facut prea multe dar daca incerc sa.i spun ceva zice sa nu mai exagerez…mia amanetat aurul si la bagat la aparate, (noi am fost in italia si am muncit am avut bani pusi deoparte si a luat fara sa stiu si tot la aparate a bagat)…Si totusi am continuat sa fiu cu el…Dar de cand e plecat deja simt ca cedez emotional si psihic din cauza crizelor…In tot acesti ani nu lam inselat niciodata si totusi crize mia facut.Am inceput sa ma satur…As vrea un sfat ce sa fac…sa numi spuntei sa vorbesc cu el pt ca tot ce spun eu pt el sunt chestii prostesti ca vorbesc aiurea doar ce zice el e bine…va rog datimi un sfat ca simt ca nu mai pot nu am cui sa ma plang…

    • Sorin spune:

      Dacă i s-ar întâmpla unei prietene, care ar fi calea cea mai potrivită pentru ea pe termen lung? Cum s-ar putea pregăti mai bine pentru o perioadă mai bună în viață?

  • Alessandra spune:

    L.Am pitit pe iubitul meu in casa unde am stat ce ma fac acum ca au aflat

  • Borz rodica spune:

    Daca din bunatate sau speranta am lasat sa treaca viata pe langa mine ramanand casatorita 31 de ani cu un barbat alcolic si agresiv -psihic-acuma parca nu mai suport,sunt epuizata ,parca as fi medic si tr sa-l calmez,in schimb eu mor incet,vreau sa schimb aceasta stare,mi-a baut viata ,ajunge,nu mai vreau,nu mi-a oferit nimic in schimbul blandetii si rabdarii mele.

    • Sorin spune:

      Ceva ați primit. În mare parte mai mult speranță, înțeleg, dar ceva ați cumpărat. Nimic nu vine gratis, chiar dacă știu că de asta vreți să vă convingeți acum, ca să justificați schimbarea pe care aveți de gând să o faceți. Dar faptul că ați primit ceva nu schimbă cu nimic ceea ce simțiți. Acum ați dori altceva și v-ați convins că nu va mai veni din această relație. Nu a fost o viață pierdută, asta vreau să spun, fiecare zi a fost specială în felul ei. Este în regulă să fie diferite de acum încolo, dacă asta vă doriți.

  • Cristina spune:

    Cum il faci pe baeatul visurilor tale sa te ea in casatorie

    • Sorin spune:

      Este foarte complicat de plantat idei în mintea oamenilor (a se vedea filmul „Focus”) și nici nu ar fi onest. Ceea ce puteți face este să vorbiți despre acest subiect, să-i spuneți cât de important este pentru dvs, cât de afectată sunteți că alte fete pe care le cunoașteți au fost luate în căsătorie și cum vă face asta să vă simțiți și să-i dați oportunitatea să aducă contra-argumente, dacă are și să decideți împreună ce ar fi cel mai potrivit pas de făcut.

  • Hermina spune:

    Buna Sorin!
    Am 25 de ani si am o relatie de 6 ani. Este un baiat bun, il apreciez si il respect insa cu toate acestea am uneori impresia ca nu ma regasesc in relatie,desi, am relatie stabilia,bazata pe incredere ne iubim.. dar parca ma simt “anulata” parca nu sunt eu ,oare am vreo problema??

    • Sorin spune:

      Bună Hermina, ceea ce-ți spun s-ar putea să te doară. Pe mine m-a durut primul spray în ochi și l-am urât pe terapeut două săptămâni, dar am văzut alftel lumea. Iată, deci: acest mesaj arată că, într-adevăr tinzi să fii anulată în relație. Modul cum mi l-ai scris pune accent pe ceea ce face prietenul tău. El decide dacă sau nu să te anuleze. Tu aștepți să fii văzută, nu te scoți în evidență. Cel mai probabil încerci să te pui în evidență, dar nu te scoți în evidență, vrei să fii descoperită. Nu este nimic in neregulă cu asta, ca și principiu, fiecare om este liber (vorba vine – sunt mulți care nu sunt, nici nu mai vorbim de alte specii) să facă ce vrea, dar se pare că pentru tine nu-ți servește foarte bine la a-ți satisface nevoile. Poate te-ar ajuta să-ți cer niște drepturi, nici dorințe să le faci prioritare pentru relație, să discuți în grupuri de prieteni cu încredere că și ce ai tu de spus este aproximativ la fel de valoros. Când te simți anulată, fă ce ai face dacă n-ai fi. În general nu se folosește cuvântul „problemă” în psihologie. Dacă ai dificultăți în a-ți întruni nevoile, un psiholog te poate ajuta. Dar mai întâi poți încerca. Prietenul tău nu va face asta pentru tine. Fiecare se va întinde până unde îi este permis, de aceea nu sunt teritorii libere între țări. Dacă tu îi permiți, el te va acoperi. Nu o face cu răutate. Nu poate să nu o facă. Tu controlezi dinamica.

  • iulia spune:

    Buna Ziua! ma aflu intr-o situatie in care as dori un sfat….am 49 de ani si intr-o relatie de 3 ani cu un barbat care nu a fost insurat! am luptat mult pentru relatia asta, dar cand am zis ca am reusit a venit peste mine o mare nenorocire…..am fost diagnosticata cu cancer ovarian destul de avansat!
    in prezent dupa opertatie si chimioterapie sunt bine dar, in sufletul meu sunt praf! odata din cauza bolii si apoi daca relatia pe care o am merita sa o mai continuu……tin sa va spun ca mi-e foarte drag , dar in conditiile acestea nu stiu daca nu ar trebui sa -i propun sa ne despartim! el nu locuieste la mine , stam fiecare la casa lui! stiu ca mi-ar fi foarte greu o perioada dar poate ca ar fi mai bine…nu am discutat cu el niciodata subiectul asta ….

    • Sorin spune:

      Având în vedere că este o decizie care vă privește pe amândoi, este minunat să fie ceva ce vă puneți împreună de acord. Mai mult, deși pare un gest mărinimos și altruist să îl scutiți de suferință și să rămâneți singură cu ea, este foarte probabil să-l regretați. Toți avem nevoie de sprijin când se apropie marea trecere. Și dacă se apropie acum pentru dvs, aveți oportunitatea să simțiți iubire o perioadă mai lungă din viață iar el are posibilitatea să realizeze fragilitatea vieții și poate învață să se bucure mai mult de ea (de ceea ce are, în speță). Iar dacă nu se apropie marea trecere, cu atât mai bine, nu-i așa? Și dacă tot am ajuns aici, la moarte, aș vrea să repet iarăși mesajul de respectare a vieții pentru toate ființele. Să nu le facem altora ceea ce nu vrem să ni se întâmple nici nouă. Să-i protejăm și pe alții de ceea ce ne este nouă frică. Să fim iubire și să învățăm să primim iubire! Toate cele bune!

  • Jane spune:

    Hey , am o problema grava . Am cunoscut o profesoara care este sufletul meu ca sa zic asa . Are 31 si eu 15 ani. Pana sa o cunosc nu am stiut ca sunt atrasa de femei , dar acum am descoperit. La inceput nu am vazut nimic la ea , pana ce nu s-a apropiat de mine sa ma mangaie pe fata fiindca plangeam …. nu stiu ce a insemnat asta. Dupa asta am fost foarte confuza si imi puneam mii de intrebari , si nu prea eram obijnuita cu ideea ca doua fete se iubesc ,dar acum m-am obijnuit. Ea mereu ma baga in seama , si in clasa existam doar eu , fiindca simteam asta . Mereu parea ca se holbeaza la mine , si statea numai pe langa banca mea . Dupa vacanta asta in care am suferit mult. Am avut prima ora cu ea . Si am incercat sa ii fac acelasi joc cu privirile . Ea era suparata inca inainte sa inceapa vacanta , dar nu stiu din ce motiv , si ieri era suparata si avea o alta privire acum , nu pot sa explic ce insinua . Si cand in aceeasi zi a trecut pe langa mine pe strada eu m-am intors cu fata catre ea si i-am zambit , dar ea a trecut doar uitandu-se si plecand de parca eu nu eram acolo . Si asta a durut , adica mai intai ma baga in seama de parca voia ceva de la mine , m-a facut sa ma indragostesc de ea , si acum ma face sa sufar ca un caine , si am incercat sa o scot din cap o luna , dar degeaba …..ce sa faac. Ea este casatorita de mult cu un om batran si bogat , care nu e aratos deloc . Are doua surori cu care nu prea relationeaza dupa cate am vazut pe facebook. Are si mama si cred ca si tata . Nu are copii. Unii mi-au spus ca ma place ca pe un copil , dar nu cred , fiindca are o altfel de privire si daca i-ar fi placut copii , ar fi o persoana mult mai deschisa cu toti. Dar nu e asa , in plus sunt mult mai inalta decat ea…..sper sa ma sfatuiti , pana nu ma inchid in camera…

    • Sorin spune:

      Aș vrea să încep prin a sublinia că trebuie să ne asumăm ce ni se întâmplă. Nu v-a făcut să vă îndrăgostiți de ea și nu vă face să suferiți. Toate sunt ale dvs. și le puteți opri, dacă vă doriți cu adevărat. Dar nu vă vine să renunțați complet pentru că încă mai aveți speranțe și (inconștient, desigur) încercați să o manipulați să vă placă iar. Și eu am făcut asta (și încă o mai fac uneori), nu judec, doar prezint. În ce privește faptul că o placeți sexual… este posibil doar să o placeți și să aveți o pulsiune sexuală spre care nu aveți în mod special spre cine să o înderptați. Nu contează, până la urmă, dar vă încurajez să trageți concluzia asupra orientării în urma unui act sexual. Poate vă plac ambele versiuni, poate doar una… permiteți-vă să fiți surprinsă de realizare. Cum să faceți să depășiți starea, vedeți prin articolele mele. Există cel puțin unul foarte specific. Toate cele bune!

  • Ely spune:

    Offf viata mea e parca rupta din telenovela ma numesc ella si sunt casatorita de 13 ani am un baiat de 10 ani si o fetita 5 anisor problema mea e ca de vreo 2 luni am incetat sa-mi mdi iubesc sotul in timp de la multe certuri si jigniri plansete si inpacari au contat si ele dar ultima picatura care a umplut paharul a fost o cearta banala cand a venit o prietena si ma scos la cafea si el a facut un scandal monstru in care el zicea ca divorteaza de mine si pentru prima oara am zis foarte bine divortam dar el a incercat sa ne inpacam si chiar a reusit ne am inpacat de dragul la copii si a tot ce am realizat pana acum…problema e ca am incetat sa il iubesc…si am cunoscut un barbat pe net cu care conversez de ceva vreme nu stiu ce decizie sa iau sa raman alatur de familie sau sa aleg necunoscutul

    • Sorin spune:

      Nu ar trebui să rămâneți în cuplu pentru copii. Nu cred că ați vrea să învețe lecția sacrificiului și a asumării nefericirii în viață. Însă cred că prezența acelui bărbat face că relația este mai neatractivă și mai puțin reparabilă decât poate este în realitate. Sunt convins că simțiți o presiune să o încheiați acum, cât aveți o plasă de siguranță. De principiu, pentru că nu puteți să luați ambele decizii în același timp, ca să le puteți compara, mereu vor fi momente când veți crede că mai bine o luați pe cealaltă. Ce aș încerca eu, totuși, în locul dvs ar fi o deschidere sinceră cu soțul, calmă și cu dorința ca lucrurile să se îmbunătățească. Pentru că chiar dacă veți schimba relația, impasuri veți tot avea. Puteți să schimbați iarăși partenerul, desigur, dar va fi din ce în ce mai complicat. Mai ușor este să avem o dorință puternică de a investi și înfrumuseța relația pe care o avem deja. Desigur, uneori chiar nu mai putem iubi o persoană, caz în care ar fi potrivit să nu stăm unul în calea fericrii celuilalt. Dar este bine să ne asigurăm că chiar așa stau lucrurile înainte de a lua o decizie drastică.

  • Florin spune:

    Buna ziua. Eu am o singura problema in relatia mea, una ce trebuie rezolvata intr-un fel si anume ca am o relatie de 6 ani si de 3 ani ma tot rog de ea sa se nute cu mine. O iubesc si cred ca si ea ma iubeste dar nu inteleg de ce nu ar vre. Adica am stat de vb cu ea si mi-a spus ca are asa o teama o ceva de ii e greu sa se mute la mn. Sta la mine in jur de 3-4 zile pe saptamana dar mai mult nu… ce sa fac sa o iau la mine ca eu incep sa ceed ca nu ma iubeste si nu ma duc cu gandul sa ii fac bagajul usor usor ca nu mai pot alerga dupa ea mere. Eu am 27 si ea 23 de ani. Cred ca suntem destul de mari pt o familie si imi e teama sa nu imi pierd timpul degeaba si sa nu se mute la mn. Multumesc

    • Sorin spune:

      Chiar speram să menționați vârstele, mă bucur că ați făcut-o. Mă gândeam că sunteți adolescenți. Vă focalizați prea mult pe chestiunea asta cu mutatul și deja a devenit o dinamică. De obicei, când suntem împinși, tindem să împingem înapoi. Din ce înțeleg, există o frică inconștientă la dvs că relația este instabilă, că ea are dubii și că ar putea să rupă relația și, dacă ați convinge-o să se mute, ar fi sigur că nu mai pleacă. Dar nu este așa… riscul rămâne în continuare și crește cu atât mai mult cu cât o împingeți să vă demonstreze asta. Bucurați-vă de timpul petrecut împreună, de atât cât se simte confortabil să ofere și, dacă relația va deveni mai puternică, lucrurile vor curge în direcția apropierii (oricât de mult ar dura), iar dacă nu… asta este. Important este că în acest timp ați avut o relație de care v-ați bucurat!

  • Ely spune:

    Buna seara
    Va multumesc pentru sfat chiar a fost de bun agur am discutat cu sotul meu ce ne deranjeaza si ne am promis ca vom tine cont unul de celalat…va multumesc

  • Monica spune:

    Buna dimineata. Am o dilema si nu stiu cum sa o rezolv. Sunt intr-o relatie de aproximativ 1 an. Eu am 35 de ani, el are 30. In acest timp ne-am despartit de 2 ori si pt. impacare el a facut primul pas. Motivele despartirilor au fost aceleasi: vrem lucruri diferite: el isi petrece o f mare parte din timp cu prietenii lui, eu voiam mai multa atentie, aveam impresia ca nu isi mai doreste relatia, chiar daca nu avea curajul sa imi spuna asta, asa ca ii spuneam eu ca nu mai pot sta intr-o relatie doar de dragul de a fi intr-o relatie. Acum lucrurile merg mai bine…nu atat de bine precum mi-at placea ..vad doar ca el incearca. Ce ma supara acum este ca el isi petrece in continuare f mult timp cu prietenii lui. Cand nu ne vedem este cu ei. In timpul saptamanii cel putin 4 ore, iar in weekend ajung la 10-12 ore/zi, in conditiile in care noi ne vedem aproximativ 3 zile pe saptamana. Nu ma deranjeaza pt ca isi petrece timpul cu ei si nu cu mine, ci doar pt. ca mi se pare f mult. Viata lui mi se pare ca se invarteste in jurul acestor prieteni..nu spun ca in acest timp nu beau doar apa sau ceai. Nici macar nu imi fac griji ca ma inseala sau orice altceva. Tot ce imi doresc este ca el sa inteleaga ca este prea mult timp pe care el il petrece cu ei. Ceilalti nu sunt implicati in relatii si unii dintre ei nu au nici macar serviciu si au aceeasi varsta..acesta este alt aspect al situatiei. Vreau doar sa gasesc o modalitate de a-l face sa inteleaga aceste lucruri. Inteleg ca fiecare trebuie sa aiba timpul lui pt ca si eu am lucruri de facut fara el sau persoane de vazut. Mi se pare doar o exagerare din partea lui. As aprecia un sfat pt tratarea acestei situatii. Multumesc,

    • Sorin spune:

      Chiar dacă multe persoane ar simți că petrece prea mult timp cu prietenii, el nu vede lucrurile așa și discuția trebuie să plece din punctul unde ambele opinii sunt egale. Altfel spus, motivul pentru care ar urma să petreacă mai mult timp cu dvs nu trebuie să fie „că așa e normal”, „că eu vreau asta”, ci „înțeleg că te distrezi mult cu prietenii, mi-ar plăcea să ne distrăm și împreună mai mult. Ce-am putea face să fie mai interesant pentru amândoi timpul petrecut împreună?”. Adică „e normal să petreci atât de mult timp cu ei, dar vreau și eu timp, este normal și asta, cum să avem mai mult din asta?”. Pentru a-l înțelege, se bazează pe prietenii lui și nu este sigur dacă relația va dura, nu pentru că nu-și dorește (neapărat – nu știu ce simte exact), ci pentru că îi este frică. Are un scenariu că va rămâne singur și, de frică, ajunge să facă exact asta… Este util să vă stabiliți un dead-line și să rupeți relația la finalul lui (poate fi 6 luni, un an) dacă nimic nu se schimbă, pentru că sunt șanse minime să se mai schimbe după ce ați încercat câteva variante.

  • Maria spune:

    Buna ziua, am si eu o problema.am o relatie de 5 ani in care acum 3 ani mi am inselat iubitul cu un cunoscut , dar o singura persoana stia asta , toata lumea il considera prost pe acela care stia de aventura mea , dar acum dupa 3 ani s a gandit sa i spuna iubitului meu . Acesta a reactionat urat si stiu ca ma iubeste si sufera la fel ca mine. Nu pot renunta la el e iubirea vietii mele , as da orice pentru a ma impaca cu el . Regret ce s a intamplat si i am negat totul lui am spus ca prietenul lui incearca se ne desparta pentru ca nu i am acceptat avansurile. Cum ii pot demonstra iubitului ca eu nu am avut treaba cu acel baiat si prietenul asta a lui e unul fals? Daca recunosc o sa suferim am 2 foarte mult.

    • Sorin spune:

      Minciuna nu creează intimitate (pe termen lung, cel puțin). La urma urmei nu pe dvs vă va iubi, ci pe acea persoană despre care crede că sunteți, dar care, de fapt, nu există în realitate. Într-adevăr există riscuri mari de despărțire, de suferință…, dar este dreptul lui să știe și este matur din partea ta să-ți asumi consecințele. Desigur îi poți vorbi despre cum vedeai lucrurile atunci, despre cum ai înțeles că a fost o greșeală și cum ai vrea să ștergi ce-a fost, despre cum ți-a fost și ție greu să nu poți împărtăși cu persoana iubită această greutate în tot acest timp, despre cum îi vei respecta orice decizie va lua și vei înțelege dacă va avea nevoie de niște timp singur să proceseze asta și despre cât de mult îl iubești acum și cât de mult speri să poată trece peste în curând știind că este iubit cu ardoare. Se va simți foarte umilit și îți va fi greu să-l convingi că nu are de ce. După o vreme, vei fi mai atractivă dacă nu te vei lăsa certată și nu vei mai permite să ți se reproșeze. După un timp, nu imediat. Poți continua să ascunzi, desigur și să te prefaci, o mulțime de oameni o fac, doar că vei fi mereu deasupra lui cu această informație ceea ce va duce la a-ți pierde respectul pentru el și fericirea se va stinge treptat. Chiar dacă acum, când crezi că relația se poate termina, crezi că-l iubești foarte tare, dacă se va detensiona relația, este foarte probabil să vă îndepărtați. Și încă o informație, fii pregătită de despărțire dacă îi spui adevărul. Te invit să descoperi că n-ai nevoie de o relație anume, ci de un fel anume și nu stiu dacă asta este de acel fel deocamdata, cel în care ești cu adevărat acceptată, iubită, de care ești mândră… Poate îi puteți da vestea (dacă vă decideți să faceți asta) în cadrul unei ședințe de terapie pentru a putea înmuia lovitura cu un sprijin profesionist.

  • german doina spune:

    Buna ziua.Numele meu este Doina,sunt o femeie divortata de cativa ani,am avut o casnicie dezastruoasa,sotul meu consuma fffff mult alcool asa ca orice initiativa din partea mea pe orice plan se transforma in ///scandal.Am un baiat de 21 de ani student,cuminte ,ascultator.Sunt multumita din acest punct de vedere.Dar dupa 21 de ani de calvar in fosta mea casnicie intr-o seara in eterna stare de euforie in care era fostul meu sot dupa o discutie f aprinsa in care el ma acuza ca am pe altcineva am luat ziarul in mana si am inceput sa citesc la intamplare.Am ajuns la un anunt Caut o doamna ptr refacerea vietii domnul este din Germania ,nr de telefon..i-am trimis mesaj.Nu asteptam sa imi raspunda dar..mi=a raspuns a doua zi si m=a anuntat ca intr=o saptamana vine in tara sa ma cunoasca.Binenteles ca m=am panicat putin eu nu prea ieseam din casa doar servici ,copil casa o mama f bolnava pe pat etc.Dar in fond mi-am spus ca nu prea am ce pierde.Asa l-am cunoscut pe actualul meu prieten dar si acum incepe povestea..Eu casatorita si el casatorit.am fost sinceri din primul moment eu am spus ca vreau sa divortez dar nu am banii necesari el mi-a spus ca va divorta in 2-3 ani pt ca are rate bancare in Germania si este conditionat imprumutul pe o perioada de 10 ani si in acest interval expira termenul limita.Nimic neadevarat.M-am dus in Germania sa ii cunosc familia ii cunosc si sotia (culmea stau in aceeasi casa el la parter si ea la etaj).Are o fiica ne intelegem bine,parinti ,frati iesim in societate toata lumea stie ca suntem impreuna deci nici o problema aparent.A cumparat o casa in Romania zice el pt noi dar e a fiicei lui ma ajuta cu bani imi intretine copilul la facultate deci s-ar parea ca e tot ok.Dar de cum m-am mutat in casa lui s-a schimbat f mult.Inainte era un om bland iubitor atent la fiecare nevoie pe care o aveam si simteam ca o face cu mult drag.Dar acum nu mai este asa,este tacut f controlat in tot ce spune sau face daca ii spun de vreo dorinta dea mea imi spune ca fac presiuni asupra lui ca de exemplu -ii propun sa iesim impreuna .ma aproba iesim o data la 6 luni dar sunt iesiri tacute nu vorbim nu zambim deci prefer sa stam acasa.Asadar au trecut cei 3 ani pt imprumutul bancar si eu am inceput sa il intreb de divort.Mi-a spus ca incep procedurile de divort dar mi s-a parut ca timp de un an de zile ,adica anul trecut s-au taraganat lucrurile si nu s-a intamplat nimic.de sarbatorile de iarna am abordat din nou discutia si a spus ca se intoarce in Germania si incep divortul.Problema care pe mine ma deranjeaza deaja am insomnii ca in tot acest timp toata familia lui inclusiv el incercau sa ma faca sa inteleg ca ea este sotia lui ca ea are asa drepturi asa…dar candva se va schimba tot.Sa revin ..intors acasa la el imi spune dupa vreo saptamana ca nu poate sa mearga mai departe cu divortul pt ca tocmai a aflat ca ea are cancer.De inteles…Dar el este tot timpul nervos .imi da ordine stricte sau contrariul fa ce vrei nu ma intereseaza pe de alta parte imi spune ca intre noi nu s-a schimbat nimic ,el urca seara de seara la ea sa vada cu ce poate sa o ajute si cand vorbim (pe skype)este alt om.Simt ca nu suntem o familie ,orice problema chiar si unele care ma implica si pe mine o discuta cu fratele lui cu fiica lui si uneori chiar si cu sotia lui.Nu stiu ce sa fac discut cu el el imi spune ca eu toate le interpretez ca nu este asa cum spun ,Acuma eu sunt in romania si el in Germania ma cheama la el dar este o situatie f dificila pt mine el merge la sotia lui . o ajuta eu sunt suprasaturata de aceasta situatie el nu pricepe ce anume ma deranjeaza..iar acum s-a ivit o alta problema locul meu de munca.La inceputul relatiei a spus ca nu trebuie sa lucrez si acuma spune tot asa dar nu uita sa adauge cel mai usor este sa nu faci nimic cu toate ca cand sunt in Romania ma ocup de casa lui am renovato in 3 ani de la a la z,acolo tot de el de tot ce e al lui si totusi..cu locul de munca imi mai spune iti dau eu cat iti trebuie nu este adevarat imi da cat crede el de buna cuviinta si restul cat ii strangem ii imparte cu sotia lui..stau o luna aici o luna in Germania este f greu acomodarea ,drumurile schimbarile.Sunt f debusolata nu stiu ce sa cred nu stiu ce ar trebui sa fac.Nu mai stiu daca il iubesc nu mai stiu ce inseamna iubirea adevarata,respectul fata de partenerul tau cred ca nu ii mai inteleg esenta.Ce sa fac????????In principiu vreau o viata simpla ,sa iubesc sa respect sa fiu iubita respectata nu vreau o a treia persoana langa noi,Oare cer prea mult?Va multumesc

    • Sorin spune:

      Cum ar fi să fiți cea care oferă iubire în loc să fiți cea care aleargă după ea? Cum ar fi să fiți puternică și independentă și să ofere dacă vrea să primească, să fie implicat, dacă vrea să fiți implicată? Cum ar fi să nu vă mai focalizați pe el, ci pe cum puteți avea mai mult control asupra propriei vieți?

  • Ionela spune:

    Imi place pagina

  • Flori spune:

    Buna seara,

    Am o dilema si vreau sa ma ajutati !
    Am cunoscut un barbat din alta tara la sfarsitul luni Octombrie mi-a placut de el din prima fizic dar nu am cazut nici pe spate,timpul a trecut la inceput ma cautat el apoi lucrurile sau schimbat in luna Decembrie anul trecut a aparut pe wall pe Facebook ca si-a schimbat statusul intr-o relatie ,nu stiu de ce ma durut ,lam contactat nu lam intrebat esti intro relatie din discutie mia spus ca a inceput o relatie ,iam spus felicitari si el mi-a urat la Multi ani! ,in acea zi a fost ziua mea de nastere si sa inchiat conversatia ,a inceput sa ma intreseze mai mult cand am vazut ca este intr-o relatie parca pierdusem ceva ,nu stiu de ce?Nu l-am mai contactat am spus ca trebuie sa uit si sa merg mai departe asta imi spunea ratiunea ,apoi brusc ma-m razgandit si am spus sa vad daca o sa ma caute el dupa sarbatori nu a facuto ,asa ca am sfasit in al contacta din nou eu pe 9 Ianuarie, a raspus imediat,am vb noi apoi mi-a marturisit ca nu mai are prietena si ma intrebat si ce planuri am pentru vara si daca vin in vacanta in tara lui,iam raspus ca e posibil ca o sa vad ,apoi replica mea a fost poate vi tu aici daca nu ai planuri de vacanta ,mi-a raspuns ca ar fi minuat sa isi petreaca timpul cu mine ca sunt o dulceata asta imi spune mereu ,ca ma place ect.Ma aptin sa nu il caut cam 2 saptamni in tot acest timp nu primesc nimic de la el si sfarsesc sa il caut tot eu,acest lucru sa intamplat in aceasta seara, a raspuns imediat si mi-a spus ca e racit si ca are febra ,l-am intrebat daca a fost la doctor daca are febra si a spus ca nu a fost ca nu are febra cu toate ca asa mi-a scris ,iam scris ca ii doresc sa se recupereze repede si iam trimis o poza mai sexy cu textul sa nu te mai gandesti la raceala ,nu stiu daca am procedat corect deoarce nu mi-a raspuns la mesaj ,recunosc ca m-am uit sa vad cand a fost ultima data online ,nu mai fusese de 3 ore apoi m-am uitat din nou am vazut ca a fost cu 42 de minute in urma dar nu a citit ce iam scris .Am uitat sa mentionez ca am tot pus poze pe Facebook sa ma vada sa isi aduca aminte de mine dar tot nu a reactionat.Am ajuns la concluzia ca nu il intresez !Intrebarea mea este daca e adevarat ce cred eu ca nu il intreseaza persona mea si nu inteleg daca ma place sau nu ?Daca raspunsul dumneavoastra este cea ce cred eu este adevarat,atunci care sunt pasi sa imi vad de traba mea si sa nu mai imi pierd timpul?Multumesc frumos!

    • Sorin spune:

      Se simte foarte în controlul situației. Nu este împotrivă să petracă timp cu dvs, dar nu înseamnă foarte mult pentru el… Asta nu înseamnă, neapărat că lucrurile nu s-ar putea schimba. Poate îl veți cuceri când veți fi față în față sau după ce ați peterce mai mult timp împreună… Vă invit să observați, însă, că acesta este prețul pe care trebuie să-l plătiți, că așa au stat lucrurile și este de așteptat să nu se schimbe nimic, atât timp cât nu se schimbă condițiile. Poate ar trebui să setați un timp pentru care veți investi în aceste încercări și, dacă lucrurile rămân la fel, să vă petreceți viața în alt mod. Pentru a vă desprinde vă pot ajuta câteva articole de pe acest site. De exemplu, „cum să nu mai iubim o persoană” și cele care explică ce este cu dragostea. Ce l-a făcut mai atractiv după ce și-a schimbat statusul? A devenit valorificat. Cineva a garantat pentru el, a confirmat că este bun de relație. Dacă, în general, sunteți atrasă de bărbați indisponibili, vă recomand o cură terapeutică. Vă veți bucura mai mult de viață în urma ei.

  • Timus Mariana spune:

    Va rog sa ma ajutați ce fel de sentiment ciudat e ca nu-l iubesc sau poate ca da nu stiu sunt confuza dar nu vreu să-l dau la nimeni pe nimic în lume va rog sa-mi explicați 😔😔

    • Sorin spune:

      Pot fi mai multe lucruri care contribuie. Observați cu ce rezonați: 1. Presiune socială să fiți într-o relație; vă simțiți mai jos decât alții dacă nu sunteți în relație. 2. Vă este frică de singurătate; vă sperie să aveți pe cineva acolo, dacă vă hotărâți, totuși, că vreți pe cineva. 3. Vă este frică de iubire, vă este frică să nu fiți rănită (părăsită, înșelată, tratată rău) și păstrați o distanță de siguranță; poate primiți mesaje mixte de la el. 4. Vă este frică de implicare pentru că ați putea pierde o persoană mai grozavă; are niște calități, dar nu suficiente și nu știți dacă să mergeți spre sau dinspre el la această bifurcație. Este zona în care veți regreta orice decizie veți lua, indiferent dacă decizia este de a nu lua nicio decizie. Pe termen lung (dacă nu identificați că această situație se întâmplă des, caz în care se numește „scenariu” și este minunat să-l rupeți) este mai util să vă desprindeți acum. Pentru că fie veți descoperi că chiar este important și veți încerca să vă întoarceți (și, dacă se rupe, atunci el nu simte la fel și este ok că s-a rupt), fie veți fi expusă la o nouă oportunitate. Dar, dacă vă hotărâți în direcția asta, luați-o treptat și vedeți cum vă simțiți când vă gândiți să vă despărțiți. Poate descoperiți că este important încă înainte de acest pas…

  • iuliana spune:

    Iubesc si sunt iubita de un barbat casatorit si eu la randul meu sunt casatorita ce rezolvare avem

    • Sorin spune:

      Cea mai ușoră pentru început este, desigur, să furați timp împreună și să petreceți timp mai puțin și de mai slabă calitate cu persoanele care-și dăruiesc viața lor vouă. Cea mai matură abordare este să luați în considerare consecințele și să vă tratați partenerii cu respect. Dacă mergeți pe această cale, consecințele sunt că viața alături de parteneri nu va mai fi la fel. Veți avea mereu ceva greu pe care-l veți plimba tot restul vieții. Intimitatea se va răci. Nu știu cum stau lucrurile acum sau până acum, dar, dacă stăteau rău, o astfel de experiență ar putea fi un imbold care să îndrepte lucrurile. Va rămâne rana. O clientă spunea că încă are momente lungi în fiecare zi de ură față de soț, deși a înșelat-o cu 10 ani în urmă și a arătat că-i pare rău în fel și chip și că nu-i poate cere mai mult, dar asta simte în continuare. Dacă le spuneți partenerilor că i-ați înșelat, relația nu va mai fi la fel, veți fi mai reci și viața va fi mai dificilă. Dacă nu le spuneți, relația nu va mai fi la fel, veți fi mai reci și viața va fi mai dificilă. Dacă rezistați și vorbiți despre asta cu partenerii, probabil se va întâmpla același lucru, deși ar fi nedrept. Ar putea să aprecieze că ați făcut un efort, pentru că dragostea față de ei a fost mai puternică… dar, cel mai probabil, tot se vor simți amenințați și le va veni să vă împingă în brațele celeilalte persoane. Dacă relațiile actuale scârțâie, în virtutea arătării respectului, ați putea vorbi cu ei și să clarificați dacă relația poate fi mai bună decât este (asta dacă mai vreți) și să o rupeți dacă relația nouă pare mai promițătoare… Într-o lume în care partenerii nu s-ar supăra, ar fi grozav să faceți sex de câteva ori, să treceți peste tensiunea inițială și să vedeți dacă încă mai simțiți același lucru sau este doar o dorință de evadare din cotidian (nu neapărat din relația de cuplu). Dar nu cred că vor fi de acord și vor suferi enorm dacă vor afla. Dacă s-a întâmplat deja sexul, matur ar fi să le spuneți partenerilor și să rupeți relațiile dacă așa se vrea sau să repeți relațiile fără să le mai spuneți. Căsătoria este doar o relație și nu este nicio competiție să ajungem la finalul vieții cu ea. Nu se dau premii pentru sacrificiul de sine. Dar a-l trata cu respect pe celălalt este să nu-l ținem în minciună. Fie îi spunem adevărul, fie îl scoatem din situație. Nici pentru asta nu se dau premii… Este posibil să ducă la mai multă suferință decât dacă ați ascunde. Doar că nu veți mai avea o relație autentică, nu veți mai fi iubită și apreciată, ci doar masca dvs va primi aceste lucruri. Vă veți bucura de aprecieri care nu vă aparțin, pe care veți ști că nu le meritați, că nu le-ați câștigat. Personajul pe care îl jucați le câștigă. Veți fi la adăpost, dar poate descoperiți că sunt lucruri mai importante în viață decât adăpostul…


Lumea suntem noi toți. A schimba lumea înseamnă a ne schimba pe noi. A respinge lumea înseamnă a ne respinge pe noi.