In noi

Consiliere Psihologica | Cabinet Psihoterapie

Noi toti

Puterea Prezentului – Eckhart Tolle

Dacă ai citit articolul Nivelurile Conștiinței, atunci această recenzie va avea sens. Dacă nu, îți recomand să începi cu el.

Bine ai revenit! Această carte, dacă o înțelegi, este excepțională! Adevărurile descrise în ea țin de turcoaz sau de mai sus. Ca să o înțelegi, trebuie să fii, cel puțin la verde și să fi încercat sau să știi măcar ceva despre meditație, rugăciune contemplativă sau alte practici spirituale. Altfel vei face ceea ce au făcut și alții, să o reduci la o percepție bej a realității.

De altfel, nici autorul nu ne ajută foarte mult, pentru că și el face frecventa eroarea între pre- și post- (convențional, personal etc.). Altfel spus, nici Eckhart nu știe că ceea ce el experimentează nu poate fi trăit dintr-o dată, ci ca urmare a unui proces de evoluție. Post-logica pe care el o observă, crede că este logică și evidentă pentru toți și ne vorbește despre prezent ca fiind o comoară extraordinară. Dar, realist vorbind, practica propusă de el (a fi în prezent) este printre cele mai plictisitoare posibile. Prezentul nu are aproape nimic interesant: nu are dramă, nu are lupte între eroi (certuri, cicăleală, sentimente de superioritate), nu are bucurii, tristețe, preocupări, este la fel de captivant precum o foaie de hârtie goală.

Prin urmare există cel puțin patru moduri de a înțelege această carte. Cei de la roșu în jos, din cultura mea generală, nu citesc decât , cel mult, ziare de sport, deci nu-i punem la socoteală. Albastrul – prima perspectivă – este un pic supărat pe Eckhart pentru că, deși vorbește de I(i)sus și de creștini, mai vorbește și de alte religii și oameni importanți și îi pune pe aceeași treaptă. Ciudat comportament! Cum de nu înțelege băiatul ăsta că I(i)sus este adevăratul și singurul Dumnezeu? Cred că umblă cu diavolul! Dacă nu este un albastru religios, ci doar conformist, atunci doar preia frazele cuvânt cu cuvânt, așa cum Eckhart a și intenționat să le transmită, și nu înțelege nimic din ele. Portocaliul reduce textul cărții la realitatea bej, după cum spuneam. Adică la prezentul imediat, dezorientat, fără planuri, fără perspectivă, fără a se gândi la consecințe, impulsiv, agresiv, hedonist etc. Și, ajunge la concluzia evidentă că evoluția nu este în această direcție. Desigur, are dreptate. Bejul nu este unde ne dorim să ajungem, dar unde, probabil, vom ajunge oricum, când vom fi bătrâni și senili.

Verdele și galbenul sunt primii care înțeleg ce spune băiatul ăsta. Prezentul etern, implicarea pleanră în activitate, trăirea fără rețineri a clipei prezente, acceptarea totală a realității… muzică pentru urechile noastre! Da! Așa viață! Așa existență! Doar că trebuie să fii de mult timp în căutarea iluminării ca s-o atingi doar citind această carte. Dacă auziți povești despre cum s-au iluminat diverși buddhiști celebri, veți observa că pentru fiecare a fost un declanșator specific care a scos la suprafață ceva ce mocnea de ceva vreme. Deci, nu vă bazați pe această carte pentru miracole. Dar este, într-adevăr, o capodoperă pentru mema verde și mai sus. Turcoazul și ce se află după el (general numit al treilea tier), deja știu despre ce este vorba. Este doar o lectură plăcută pentru ei.

În concluzie, dacă sunteți la verde sau mai sus, este o carte minunată!

Editura – Curtea Veche, 2004


Lumea suntem noi toți. A schimba lumea înseamnă a ne schimba pe noi. A respinge lumea înseamnă a ne respinge pe noi.