In noi

Consiliere Psihologica | Cabinet Psihoterapie

Noi toti

Nivelurile Conștiinței

Există mai multe moduri de a vedea și înțelege lumea. Însă toate aceste moduri pot fi organizate în câteva clase, în funcție de o serie de trăsături comune. Mai mult, s-a observat că oamenii își schimbă mentalitățile, trecând de la o clasă la alta, dar doar într-o anumită direcție. Prin urmare, clasele au devenit, astfel, niveluri. Cercetările au arătat că omul se naște cu un mod de a vedea lumea și apoi, pe măsură ce se maturizează, concepția lui se schimbă într-o manieră ce poate fi prezisă.

Înțelegerea acestor niveluri este de o importanță colosală pentru umanitate, pentru că poate, pentru prima dată, să înțeleagă cu adevărat percepții diferite ale realității și să găsească soluții adaptate diferitelor grupuri de oameni. Mai mult, acesta este un sistem atât de comprehensiv și util, încât din ce în ce mai mult material de pe acest site va face trimiteri la bej, violet, roșu, albastru, portocaliu, verde, galben și, rareori, turcoaz, adică la nivelurile conștiinței.

Spațiul care primește gândurile este ceea ce noi numim conștiință. Conștiința este, deci, starea de martor care observă gânduri, emoții, senzații, mediul înconjurător. Este ființa noastră ultimă, observatorul care participă la viață. Conștiința nu este personalitatea noastră, nu este memoria și nu este Eul nostru. Conștiința este doar prezența, atenția, spațiul în care se întâmplă acțiunea.

Conștiința rămâne aceeași, în sensul că este mereu senzația de a fi în viață, sentimentul de persoana I singular, fără însă să se definească într-un fel. Doar Eul poate spune despre el „eu sunt”, conștiința doar observă asta, inclusiv apariția gândului „eu sunt”. Pe de altă parte, conștiința se poate extinde sau se poate contracta. În funcție de cât de extinsă, este conștiința, identitatea lumii sau a noastră poate diferi. Evoluția conștiinței este omniprezentă și omul obișnuit trece prin câteva faze până la vârsta adultă, așa că puteți vedea emergența primelor niveluri ale conștiinței și la copii.

Există mai multe modalități de a numi aceste niveluri ale evoluției. În continuare voi alege împărțirea pe meme din cartea lui Ken Wilber, Boomeritis. Acest sistem poartă numele de Spiral Dynamics și a fost conceput de Clare Graves și dezvoltat de Don Beck și Christopher Cowan. În acest articol voi prezenta foarte pe scurt fiecare nivel, împreună cu prezentarea caracteristicilor lor. O prezentare mai amplă găsiți în cartea originală (pe care o puteți achiziționa doar de pe internet, în engleză și poate alte limbi, dar nu română. Editura originală este Shambhala (www.shambhala.com) și cartea a apărut în 2002.

Evoluția conștiinței are mai multe niveluri cuprinse în trei tieruri. Un tier este un grup de niveluri de conștiință care împărtășesc o anumită caracteristică. Primul tier are șase niveluri ce evoluează de la egocentrism la etnocentrism, până la worldcentrism, adică de la centrarea narcisistică pe sine, la centrare pe comunitate (grup de credincioși, țară, organizație, rasă, nație etc.), la centrarea pe întreaga umanitate, pe satul global. Și ceea ce este comun tuturor acestor niveluri este că fiecare se vede ca fiind singurul păstrător al adevărului și fiecare împarte lumea în două tabere principale: noi vs. ei. Cel de-al doilea tier, are două niveluri și ceea ce au în comun este înțelegerea evoluției conștiinței, înțelegerea părților pozitive și negative ale fiecărui nivel și accentul pus pe evoluție, în sensul că ei – persoanele care pe care nu le agreăm foarte tare – au nevoie de ajutorul nostru să evolueze pentru a putea relaționa pașnic și eficient cu ei, contrastând cu izolarea sau eliminarea lor în primul tier.

Primul tier:

Bej – nivelul arhaic; este nivelul pe care copilul îl are de la naștere până pe la doi ani și pe care omenirea l-a avut pe vremea vânătorilor-culegătorilor. Nu are limbaj, are un comportament autist, face confuzie între sine și lume și nu percepe nici trecutul, nici viitorul, trăiește instinctiv. Este nivelul de bază al supraviețuirii. Persoana, la acest nivel, nu-și analizează existența, nu-și planifică viața, este interesată doar de primele două trepte ale piramidei lui Maslow. Acest nivel mai poate fi văzut la unii oameni ai străzii, la populațiile foarte înfometate, la persoanele senile etc.

Violet – nivelul magic-animistic. Aici oamenii încep să se diferențieze de lume, dar consideră lumea o prelungire a lor. Prin urmare cred că pot influența lumea așa cum își influențează și corpul: cu ajutorul gândului. Oamenii cred că există niște forțe în afara lor – spiritele – care controlează diferite aspecte ale vieții. De asemenea, aceste spirite pot fi controlate, dacă știi ritualul sau vraja potrivită. La acest nivel apar cuvintele. De aceea, la început, cuvintele sunt încărcate de magie. Acest nivel poate fi văzut cel mai devreme la copiii preșcolari, apoi la vrăjitoare, astrologie, tarot, parte din credința New Age și la numele care impun respect: nume de vânturi, nume de țări, nume de companii, nume de dumnezei, numele anumitor persoane, nume de ritualuri etc.

Roșu – Primele persoane care se disting de trib. Sunt egoiști, impulsivi, eroici, luptători. Consideră lumea o prelungire a lor pe care vor să o domine și să o controleze. Sunt primii lideri și primii exploatatori. La acest nivel apar primii zei puternici și neîndurători. Roșul consideră că el este centrul Universului, că natura (animalele și plantele) sunt făcute ca să-i servească lui și, prin urmare, poate distruge cu nepăsare ce nu i se pare lui folositor. Nu-l interesează decât bunăstarea lui actuală, trăirea momentului prezent fără remușcări. Este interesat să agonisească, să posede orice, de la pământuri la obiecte și la oameni. Văd lumea ca pe o junglă plină de prădători, unde cel mai puternic învinge. Așa că scopul este să o domini și să te bucuri de ce poți. Poate să aibă grijă de alții, atâta timp cât i se supun și sunt ascultători – prima formă de guvernământ, caracteristică pentru primele imperii și, ulterior, pentru epoca feudală. Mai poate fi văzut, cel mai devreme la copiii preșcolari, apoi la eroii negativi din benzi desenate,, la tinerii rebeli, la soldații care fac ravagii pe unde trec, la oamenii de la sate de la noi din țară etc.

Albastru – nivelul mitic. Viața are sens, direcție și scop, determinate de o Forță sau o Lege din afara noastră. Oamenii, la acest nivel, sunt supuși unei forțe superioare lor, căreia îi conferă responsabilitatea pentru viața lor. Legea este mai presus de tendințele impulsive. Acest nivel face trecerea lui roșu de la impulsiv și narcisic, la supus și etnocentric, incluzându-l în grup. În acest fel roșul poate deveni membru al comunității, poate relaționa pașnic și respectuos cu ceilalți și poate produce lucruri în comun. Nivelul albastru este menținut prin pedeapsă și recompensă, pentru a controla impulsivitatea și dezorganizarea prezente la roșu. Albastrul este nivelul de conștiință prezent, cel mai devreme la copiii între 7 și 12 ani, apoi la oamenii care sunt devotați unei cauze: persoanele credincioase, patrioții, angajații devotați ai unei companii, soldații, polițiștii, preoții, cavalerismul și bunele maniere etc. Oamenii din albastru sunt oamenii care au cel mai bun randament în a face ceea ce nu le place, atâta timp cât sunt încântați de recompensă. De asemenea, oamenii în albastru își știu locul, altfel spus, la acest nivel ierarhiile sunt predefinite: nobilul e nobil și țăranul e țăran. Șeful e șef și angajatul angajat. Regele se naște rege, nu e ales de popor. Fiecare este pus de Dumnezeu la locul lui și nu are voie să și-l schimbe.

Portocaliu – nivelul științei. La acest nivel oamenii pun la îndoială adevărurile de la nivelurile anterioare. Nu mai cred într-o forță în afara lor, ci doar în ceea ce pot observa prin simțuri. Testează frecvent realitatea și, în consecință, sunt mai adaptați la ea. Lumea este o mașinărie care funcționează mecanic, după niște legi. Dacă le cunoaștem, putem să le folosim în folosul personal sau al umanității. Portocaliul consideră lumea ca pe un teren de joacă de unde poate folosi ce are nevoie și arunca ce nu are nevoie. Scopul vieții este câștigul. La acest nivel oamenii gândesc strategic. Își stabilesc un scop, își analizează resursele, își pun la punct un plan de implementare și rezolvă eventualele probleme. Moartea soldaților în luptă, de exemplu, este privită din perspectivă strategică. La fel abordarea angajaților, modul de obținere a resurselor și abordarea cumpărătorilor țin de strategie, și se vor reflecta în profit. Am încercat să fac această ultimă frază cât mai neutră pentru că unii patroni sunt mai ancorați în roșu, în a exploata pe toată lumea și a face mult profit, dar am întâlnit și patroni portocalii sau verzi care au grijă de angajații lor și care abordează jocul vieții cu fair play. Acest nivel poate fi văzut, cel mai devreme, la copiii între 12-18 ani, apoi la afaceriști, șefi de state, conducători militari, persoanele care vor să aibă propria afacere, materialiști, oameni de știință, atei etc. Este primul nivel worldcentric, primul căruia îi pasă de oameni care cred și în alt dumnezeu față de al lor, care sunt de altă rasă sau națiune și, de asemenea, pentru prima oară în istoria umanității sau individului, de femei. O altă schimbare este meritocrația, sau avansarea ierarhică în funcție de merit. Pentru prima oară oamenii simplii puteau să devină bogați. Oamenii își construiau viața, nu mai erau ținuți la locul lor.

Verde – eul sensibil. Persoana la acest nivel vrea egalitate universală. Drepturile omului care își fac apariția în portocaliu, în verde devin elementul central. Principiul de bază este relativismul. Fiecare om vede realitatea altfel și este dreptul lui să o vadă așa. Nicio realitatea nu este mai bună sau mai rea decât o altă realitate. Sunt împotriva ierarhiilor de orice fel (și celor bazate pe putere – roșu, și celor prestabilite – albastru, și celor realizate prin merit – portocaliu), pentru că toate sunt considerate opresive, exploatative și dau naștere la nedreptăți și violențe. Vor salvarea resurselor pământului, reciclare, utilizarea la comun a diferitelor resurse și anularea competitivității și a profitului unei singure persoane, în detrimentul multor altora. Vor anularea moralității opresive și desconsiderante asupra nevoilor umane și vor anularea regulilor de orice fel, pentru că regulile sunt date dintr-o perspectivă diferită de a celor asupra cărora se aplică. Altfel spus, majorității, care are o casă și un job, îi este ușor să spună „nu fura”, pentru că ea are ce să mănânce. Vor ca toți oamenii, femeile, minoritățile, animalele să aibă drepturi la viața și, poate mai puțin animalele, la împlinire. Văd lumea ca pe o entitate vie, din corpul căreia noi suntem celule și rolul nostru este să o menținem sănătoasă și să ne bucurăm de ea. Acest nivel poate fi văzut prima oară la studenți și apoi la ecologiști, drepturile omului, drepturile animalelor, ecofeminism etc.

Al doilea tier:

Galben – integrativ. Lumea este un sistem interrelațional. La acest nivel sunt importante flexibilitatea, spontaneitatea și funcționalitatea. Diferențele sunt integrate în procese de interdependență. Egalitatea este completată cu diferențe în calitate. Altfel spus, față de verde unde egalitate înseamnă să ne considerăm toți la același nivel (de exemplu, să nu mai dăm note la școală), la galben egalitate înseamnă ca toți să aibă dreptul să se dezvolte plenar, dar calitativ diferit (de exemplu, la școală se dau note, pentru ca elevul să aibă o idee despre cât de mult a învățat din cât era, dar elevii învață acele materii care-i împlinesc). Cunoașterea și competența înlocuiesc puterea, statusul sau grupul (majoritatea). Altfel spus, societatea galbenă nu mai este democrată, unde majoritatea (care este albastră în toate comunitățile) să decidă pentru toată lumea, ci competența și cunoașterea reală, autentică, filtrată de portocaliu și trecută prin compasiunea verdelui decide pentru toată lumea. Omenirea este înțeleasă ca fiind organizată din diferite niveluri de conștiință (numite aici meme) și de procesul de evoluție pe aceste niveluri. Prin urmare scopul acestui nivel este facilitarea procesului de evoluție și trecere prin toate memele și nu suprimarea vreuneia.

Turcoaz – holistic. Lumea este un sistem unitar, întreg. Multiple niveluri întrețesute într-un sistem conștient. La acest stadiu se creează unitate între emoții și cunoaștere, ordine universală, dar într-o manieră conștientă, vie, nu bazată pe reguli exterioare nouă (albastru) sau pe relațiile dintre grupuri (verde). La acest nivel totul este înțeles ca parte a unei singure unități. Gândirea turcoaz este integrală și folosește întreaga spirală (adică toate nivelurile conștiinței) în sensul că folosește activ acele elemente potrivite de pe fiecare stadiu, fără să intre în patologia stadiului respectiv.

CARACTERISTICI GENERALE

Nivelurile conștiinței apar în această ordine. Aceasta este ordinea în care au apărut de-a lungul timpului și aceasta este ordinea în care emerg la oameni. Fiecare nou născut începe de la bej și ajunge… până unde poate. Evoluția lor depinde, pe de o parte, de complexitatea creierului care crește odată cu vârsta și, pe de alta, de cât de satisfăcute sunt nevoile oamenilor la nivelul la care se află. De exemplu, când omul se naște, creierul nu poate înțelege lumea la un alt nivel decât bej. Prin urmare, toți oamenii se nasc cu primul nivel de conștiință. Apoi dacă primul nivel devine insuficient – dacă omul își satisface nevoile de pe prima și a doua treaptă a piramidei lui Maslow, va căuta să obțină și mai mult de la viață – conștiința se extinde până la următorul nivel. Nivelul violet poate fi atins când apare comunicarea copilului cu mediul. Când copilul plânge nu doar să-și exprime frustrarea, ci să atragă atenția. Nivelul roșu poate începe abia când apar primele propoziții (mai ales cuvântul „nu” – nivelul roșu este caracteristic opoziționismului de la doi ani) și când copilul dezvoltă măcar puțină autonomie. Încă de pe la 3 ani, creierul este pregătit pentru nivelul albastru. De pe la 7 ani se poate instala stadiul portocaliu și de pe la 12 ani se poate instala verdele. Al doilea tier poate fi atins abia după 20 de ani.

Totuși, majoritatea oamenilor adulți, în prezent, sunt în albastru. Oamenii cei mai serioși, profesionali, profy, business sunt în portocaliu. Un mare curent vine din partea lui verde. Minoritățile, în majoritatea lor, ca să zic așa, sunt în roșu, pentru că nevoile lor sunt în pericol și au nevoie să aibă mai întâi grijă de ei și apoi de comunitate (albastru). Până unde ajunge fiecare ține de mediul lor și de nevoile personale. Oamenii mulțumiți cu nivelul la care sunt, de obicei nu evoluează. Doar suferința fizică sau psihică împinge pe cineva să caute mai mult.

Evoluția umană, per ansamblu (filogenetic), a trecut prin aceleași stadii. Încă de acum 2000 – 2500 de ani avem cunoștință de oameni care au străbătut toate nivelurile, dar punctul de gravitație social a crescut treptat. Nivelul arhaic, bej, era nivelul vânătorilor-culegătorilor. Odată cu apariția agriculturii, oamenii au început să țină cont de spirite și să considere natura vie – violet. Apoi au apărut primii războinic, care decât să muncească preferau să-i bată pe cei care au muncit; sau poate au fost nevoiți să apară pentru că zeii nu i-au binecuvântat și pe ei cu recolte bogate – roșii. Primele imperii care au fost o extindere divină a lui roșu (zeul cel mai tare) au unit oamenii sub un singur Dumnezeu. Oamenii erau conduși de trimisul Lui pe pământ care era regele sau împăratul și toți ascultau toți de aceeași Lege – albastru. Căderea evului mediu care s-a întâmplat cu tot efortul de a arde oamenii din portocaliu pe rug (și inclusiv pe vrăjitoarele din violet) s-a întâmplat pentru că portocaliul a vrut să treacă la putere. Oamenii s-au săturat, între altele, de ierarhia impusă a albastrului și au vrut șanse egale pentru toți. Dar asta nu mai este suficient, așa că a apărut verdele care nu vrea doar șanse egale, ci egalitate cu totul. Orice criteriu de ierarhizare este un criteriu opresiv. De ce să fie distrugerea pădurilor foarte bine recompensată (cei care o distrug fac bani), iar refacerea lor să constituie o pedeapsă (cei care plantează copaci, o fac pe banii lor)?

Galben și turcoaz – al doilea tier – sunt culori radical diferite. Nu am găsit o traducere pentru tier așa că l-am luat ca atare. Diferența între ele constă în faptul că toate memele din primul tier văd lumea împărțită în bine și rău. Al doilea tier vede integritate, interconexiune. Galbenul a apărut pentru că verdele, deşi scopul lui este demn de toată lauda, are și el o patologie.

Ceea ce este foarte important la aceste stadii, este că oamenii nu pot vedea stadiile de deasupra lor. Ei vor percepe oamenii din stadiile de mai sus ca variații ale stadiilor de mai jos pe care le știu, pentru că au trecut prin ele. După cum probabil ați observat, stadiile tind să fie similare din două în două. Considerând acțiunea și independența masculine și urmarea regulilor și egalitatea feminine, primul tier începe cu masculin (bej) și se termină cu feminin (verde). Oamenii din bej nu prea îi iau în considerare pe ceilalți, dar, dacă ajung să o facă, îi consideră tot în bej. Cei din violet, cred că oamenii sunt în bej (roșu, portocaliu) sau violet (albastru, verde) ca și ei. Oamenii din roșu vor crede că ceilalți sunt fie tot în roşu (portocaliu) – și ceilalți se interesează doar de ei, așa că cel mai șmecher câștigă; fie în violet (albastru, verde) – cred în forțe din afara lor, ascultă de reguli. Oamenii din albastru vor crede că cei din portocaliu sunt roșii – atei răi, care vor ajunge în iad; iar pe cei din verde îi văd pe undeva pe la jumătate între ei și violet – înțeleg și ei că există o Forță, dar sunt rătăciți. Cei din portocaliu văd verzii la fel ca fiind între albastru și violet, în funcție de cuvintele cheie pe care le folosește fiecare membru din verde. Cei din verde îi văd pe ceilalți ca fiind în meme diferite, dar nu au o percepție în privința evoluției acestor meme. Le consideră clase și nu stadii. Verdele nu consideră că oamenii ar trebui să evolueze, ci îi acceptă așa cum sunt. Apoi îi dă în judecată că ei nu-l acceptă pe el așa cum este. Toată lumea are dreptul să fie cum vrea, dar oamenii care îi jignesc pe alții n-au acest drept. Oamenii din galben văd toate nivelurile și înțeleg și modul în care se trece dintr-unul în altul. De asemenea, văd că toate au părțile lor bune și părțile lor perturbate, că toate au motivația lor, recompensele lor și metodele lor de apărare. De asemenea, văd că societatea are neapărat nevoie să evolueze către al doilea tier pentru a supraviețui.

Fiecare nivel are părțile lui pozitive și negative. Părțile pozitive sunt ceea ce au determinat apariția lui. Fiecare nivel ulterior este mai cuprinzător și mai satisfăcător pentru fiecare om, în particular și pentru întreaga omenire, în general.  Motivele pentru care oamenii rămân ancorați de un nivel pot ține de societate sau de frica de schimbare:

  • Nu există condiții sociale care să faciliteze evoluția. De exemplu, dacă oamenii trăiesc într-o țară săracă, în care diferite grupuri se războiesc între ele pentru puținele resurse existente, majoritatea bărbaților se vor opri pe la roșu și majoritatea femeilor la violet.
  • Oamenii fac parte dintr-un grup social unit. De exemplu, persoanele din secte sunt foarte apropiate unele de altele și își satisfac nevoia de afecțiune, de stimă, de frumos și de cunoaștere în acest grup restrâns. A renunța la nivelul albastru, înseamnă a pierde acest grup de care persoana era sigură că-i satisfăcea nevoile.
  • Frica de schimbare în general. Dacă nivelul albastru sau portocaliu este considerat normal pentru grupul meu de cunoscuți și pe care eu îi numesc „toată lumea”, atunci sunt șanse foarte mici să devin „anormal” și să evoluez. Mai ales că ceilalți nu vor putea vedea dincolo de nivelul lor și, după standardele lor, oricum n-ai evoluat. Prin urmare, atenția și aprecierea pe care o primeai de la ei, va dispărea sau va deveni negativă.

Fiecare nivel superior înțelege mai complet realitatea decât cel anterior. Dacă ai trecut la un nivel următor, încă înțelegi ce se întâmplă în nivelul anterior, doar că acest lucru este văzut din altă ipostază. Este ca și cum, fiind la sol, așezi niște flori frumoase într-o grădină și apreciezi fiecare cuib de flori pentru frumusețea lor. Totuși nu știi de ce unele sunt roșii, altele albastre, altele albe. Apoi ai șansa să te urci pe o clădire foarte înaltă de lângă grădină și să o vezi de sus. Dintr-o dată observi că fiecare cuib de flori are un rol în imaginea de ansamblu a grădinii. Observi că peisajul pe care tu îl îngrijeai nu este o amestecătură de culori, ci aceste culori formează o imagine, un peisaj. Acum ai acces la această nouă perspectivă și înțelegi rolul culorilor. Poți coborî și lucra în continuare cu florile de la nivelul solului, dar acum nu mai spui „așa trebuie” fără să ai nicio explicație, ci poți explica celorlalți că în peisajul global, pădurile produc oxigen, nu sunt doar niște obstacole în calea pășunatului excesiv. Următorul nivel înțelege și ce rol joacă grădina în ansamblul orașului și vei ști dacă ar trebui extinsă sau nu. Peisagistul înțelege și munca grădinarului, dar vede și dincolo de ea. Un grădinar care a devenit grădinar că a fost obligat, care nu înțelege frumusețea florilor, ci doar face asta mecanic (că așa se face), nu va înțelege conceptele vizionarului. El va face ce i se va spune.

Prin urmare, oamenii care evoluează către noi niveluri, rămân și cu cele vechi, dar le depășesc. Uneori, însă, pentru a primi afecțiunea unui grup rămas la un stadiu anterior, oamenii rămân cu elemente patologice din stadii precum roșul (narcisism, egoism). De exemplu, o cunoaștere elaborată a lumii, cum este portocaliul, se poate combina cu narcisismul roșului și gândirea de clan a bejului și oamenii vor exploata disproporționat resursele în vederea unei inutile abundențe personale și a celor din sămânța comună.

Evoluția stadiilor conștiinței poate fi văzută ca o descreștere în egoism sau egocentrism. La început individul se vede doar pe el și, cel mult, pe ai lui, este foarte egoist; pe la jumătate (albastru) începe să vadă o comunitate, să se identifice cu un grup mai mare de oameni, care au aceeași credință sau vin din același zeu (națiune) ca și el; la finalul primului tier (verde) ajunge să se identifice cu întreaga lume; iar în turcoaz ajunge să se identifice cu întregul Univers.

De asemenea, evoluția stadiilor conștiinței nu se întâmplă brusc și complet. Mai întâi o serie de noi informații, de la stadiul ulterior se adună, sub forma unor incongruențe cu modelul actual al realității și, când dobândesc suficientă certitudine și persoana suficient curaj, se face un salt parțial. Se mută centrul de comandă, adică perspectiva generală asupra vieții, dar multe obiceiuri și concepte rămân la stadiile anterioare, până când sunt conștientizate și aduse la nivelul actual. De exemplu, considerăm că am trecut la portocaliu, dar când avem o zi importantă, ne luăm cămașa norocoasă (violet). Unele influențe sunt, însă, pozitive: capacitatea de a depune efort susținut se învață în albastru, dar ne folosește și în următoarele stadii.

În galben, o persoană poate folosi diferitele abilități de la nivelurile anterioare. Poate accepta realist alte persoane de la alte stadii fiindcă le poate înțelege rolul. Fiecare persoană dintr-un anumit stadiu ajută persoanele din stadiile anterioare să ajungă până acolo. Religia ajută „infractorii de rând” să devină membrii ai comunității sau educația obișnuia să ajute copii să fie adaptați la societate, portocaliul ajută oamenii să folosească instrumentele învățate în albastru – organizarea, puterea de muncă – pentru a-și crește confortul personal, verdele ajută portocalii să folosească știința în a face o lume mai sănătoasă și mai prietenoasă pentru noi toți, iar galbenul încearcă, pe cât poate – pentru că nu a ajuns la rangul de mișcare socială – să sprijine procesul evoluției în sine. Prin urmare, scopul acestui articol este să ne ajute să ajungem la galben într-o manieră accelerată, pentru că galbenul este primul stadiu care ne dă acea înțelegere și acea compasiune ce poate salva lumea și care poate găsi o soluție pentru miliardele de oameni aflate la limita subzistenței.

2 comentarii

  • Paul spune:

    Care e al treilea tier?

    • Sorin spune:

      E posibil să nu mai țin minte clar, dar nivelul cel mai înalt al conștiinței este ceea ce se numește ‘non-dual’. Este acolo unde iluzia separării se pierde și experiența este pură, fluentă, intensă, fără cineva care s-o experimenteze, fără o dualitate între subiectul care experimentează și lumea experimentată. Se mai numește și iluminare, dar sunt mai multe valențe pentru acest termen. Iluminarea ca experiență directă și nemediată (adică ce-am zis mai devreme) se poate întâmpla de la orice nivel. În al treilea tier este o iluminare… foarte informată, stabilă… Într-o altă reeditare a acestor idei Ken Wilber a folosit culorile luminii în ordine (de la infra-roșu la ultra-violet) și al treilea tier este deasupra tuturor, în ceea ce el numește ‘clear light’. Prezentarea asta este făcută, dacă nu mă înșel, în „Integral Spirituality” (o carte). Este dincolo de cele două pentru că este un o altă perspectivă asupra lumii și cum mai înalt decât „totul” nu există, al treilea este ultimul.


Lumea suntem noi toți. A schimba lumea înseamnă a ne schimba pe noi. A respinge lumea înseamnă a ne respinge pe noi.