In noi

Consiliere Psihologica | Cabinet Psihoterapie

Noi toti

Law of Attraction – Michael J. Losier

Foarte multă lume s-a lăsat cucerită de filme precum „The Secret”, bazate pe ceea ce o persoană numea „cea mai tare forță din univers”, adică pe legea atracției. De fapt, atracția este de departe cea mai slabă dintre cele patru forțe (atracție, slabă, tare și electromagnetică). Este, într-adevăr, esențială pentru funcționarea universului (ca și celelalte), dar nu este chiar o lege când vine vorba de puterea gândului.

Law of Attraction propune aceleași tehnici ca și „The Secret” și ca o mulțime de alte cărți și filme din ultima vreme. Se consideră că s-a descoperit ceva foarte important, și că s-a atins o schimbare de paradigmă. În ce constă această schimbare? În magie. Mintea omului acționează trimițând idei în univers și aceste idei se vor materializa. Nu știm cum și nici nu ne punem problema, universul va găsi soluția pentru noi. Universul este o materie amorfă pe care noi o modelăm cu mintea noastră, de parcă noi chiar am ști de unde vin gândurile noastre sau cum apar ele. Gândurile noastre sunt considerate o energie și, dacă totul are legătură cu totul, înseamnă că ceea ce-mi propun eu se va întâmpla în așa fel încât și ceea ce-ți propui tu se va întâmpla. Și dacă nu se întâmplă așa, înseamnă că a fost ceva inconștient care a atras ceva ce nu ne doream. Nu-i așa că avem cu toții situații în care ne dorim ceva foarte tare și chiar ajungem să obținem acel lucru?

Dar nu-i așa că avem și situații în care ne dorim mult un lucru și nu-l obținem? Cu siguranță! Autorii acestor cărți și filme spun că problema ar fi că nu ne-am dorit suficient de mult. Din experiența voastră așa este? Oare ce am obținut chiar ne-am dorit atât de mult sau unele lucruri se întâmplă pur și simplu? Oare nu vin și lucruri neașteptate în viața noastră, lucruri pe care nu doar că nu le-am dorit, dar nici măcar nu ne-am gândit la ele? Și oare n-a fost ceva ce ne-am dorit foarte, foarte tare și tot n-am obținut până la final? În cazul meu știu sigur că a fost. Și li s-a mai întâmplat și altora, de exemplu uitați-vă la filmul „Hachiko – A Dog’s Story”. Acest cățel și-a așteptat stăpânul mort o lungă perioadă de timp și, evident, n-a fost să fie. Și gândiți-vă că un câine nici nu gândește în cuvinte. El doar vizualizează. Nici măcar nu trăiește în timp, pentru el este doar prezentul. Mai „legea atracției” de atât nu există.

Niște dreptate este, cu siguranță, în aceste cărți și filme. Chiar găsim în viața noastră situații în care ceva se întâmplă exact cum ne-am dorit și din senin. Dar absolutizarea, gândirea că întotdeauna este așa, înseamnă îndepărtare de realitate. Ce putem folosi din această carte? Vizualizarea are un rol foarte util în a ne pregăti pentru a realiza ceva. Unii sportivi profesioniști, înainte de a intra în arenă să arate ce pot, fac un antrenament mental. Își imaginează cam ce vor face, vizualizează mișcările pe care le vor executa și asta chiar îi ajută. Înainte de a vorbi în public, ceea ce ne poate ajuta, este să ne vizualizăm că vorbim și facem ceea ce urmează să se întâmple, fără nicio emoție. Ne vom obișnui corpul și mintea cu stresul acestui eveniment și vom performa mai bine.

În general, vizualizările ne ajută să ne conectăm la un proces sau o situație, să încercăm diferite variante de acțiune și să practicăm mai mult, ceea ce știm că duce la rezultate mai bune. A ne concentra pe ceva ce ne dorim, iarăși este foarte util, pentru că ne ajută să vedem oportunități pe care altfel nu le-am fi văzut. Aici este, însă, o șmecherie. Nu este suficient să te gândești că ai vrea ceva, trebuie să arzi să obții acel lucru. Este un joc despre care vorbește Eric Berne în „Jocuri pentru Adulți”, se numește „uite cât de mult mă străduiesc”. Este desigur inconștient, nu știm că-l jucăm, dar ne-am putea prinde când, deși „ne străduim”, „nu reușim”, iar și iar. Toată vizualizarea din lume nu ne va conduce la succes.

Există și situații în care ne dorim ceva foarte tare, în care vizualizăm și nu jucăm niciun joc și pur și simplu nu se întâmplă. Uneori se întâmplă, fără să înțelegem cum, de acord. Dar uneori, aplicând aceleași metode, nu se întâmplă. Cu siguranță nu „mai multă vizualizare” este cheia. În această situație, când nu se întâmplă, n-avem decât să acceptăm, să ne păstrăm speranța, dar să fim siguri că nu scăpăm prezentul pentru că suntem ancorați în viitor. Uneori ceea ce ne dorim foarte mult este sănătatea (ca în „Grație și Forță” de Ken Wilber, o altă poveste care contrazice new-ageul și legea atracției) și este dureros să nu o mai regăsim. Despre asta am mai vorbit în „Credințe False – Avem ce Regreta”. Concluzia ar fi că „viața nu ne este datoare cu nimic și că nimic n-ar trebui să se întâmple, dar cu toate astea ceva se întâmplă. Nu-i atât de minunat?”. Nu putem obține totul, dar putem obține totul din ceea ce avem deja. Am obținut totul din ce avem? Ne-am bucurat pe deplin de clipa prezentă? de sănătatea noastră? de mintea noastră activă și interesantă?

Vizualizarea are și un efect negativ. Ea poate să scadă o tensiune. De exemplu, când simțim furie față de cineva, ne vine să facem ceva. Uneori facem, alteori ne imaginăm, îl certăm în mintea noastră, îl batem, îl umilim, dar în realitate nu se întâmplă nimic să schimbe situația. Multe persoane au nemulțumiri la job cu șefii, colegii, cu partenerii de viață și țin în ei, în speranța că celălalt le va citi gândurile și se va schimba din senin. Dacă nu vizualizăm, dacă nu ne descărcăm povestind altora, atunci durerea va atinge un prag și va declanșa acțiunea, iar acțiunea produce schimbarea. Oricât am vizualiza noi ca celălalt să-și schimbe atitudinea, dacă nu-i și spunem, sunt șanse minime.

Prin urmare, această carte este utilă pentru cineva care nu știe exact ce-și dorește în viață, pentru că-l învață să-și pună niște obiective și să fie permeabil la mediu, să găsească modalități de a le atinge. Este bună pentru gândirea pozitivă și a nu ne mai gândi la ceea ce ne afectează, la ceea ce nu ne dorim, ceea ce evident ne luminează viața. Puncte slabe sunt să ne gândim la bogăție și să așteptăm să pice fără să muncim susținut pentru ea.

Editura Wellness Central, 2003.


Lumea suntem noi toți. A schimba lumea înseamnă a ne schimba pe noi. A respinge lumea înseamnă a ne respinge pe noi.