Cabinet Psihoterapie
În română această carte se numește Jocuri pentru Adulți.
Eric Berne este inițiatorul Analizei Tranzacționale, una dintre cele mai clare și mai bine structurate psihoterapii din câte există. În această carte, accentul este pus pe Jocuri (un concept specific din Analiza Tranzacțională, fără prea multe puncte în comun cu ceea ce se numește joc în viața de zi cu zi): ce sunt ele, care sunt și în ce scop se practică.
Jocurile sunt, deci, modalități de petrecere a timpului. Există șase modalități în care ne putem petrece timpul, din perspectiva relaționării cu ceilalți: să stăm izolați de ei, să realizăm un ritual împreună, să purtăm o discuție pe o anumită temă, să lucrăm alături de ei, să jucăm jocuri și să ne exprimăm de pe un nivel intim.
Jocurile sunt INCONȘTIENTE. Ele au următoarea structură: cineva aruncă o momeală („nu mă descurc cu situația asta!”), altcineva o mușcă („păi haide să te ajut eu!”), apoi o perioadă conversația se poartă în această direcție („fă chestia asta!”, „e o idee, dar nu cred că o să meargă”; „atunci fă-o pe cealaltă”, „nu știu ce zic, nici asta nu pare o idee bună” etc.). După un timp intervine switchul („până la urmă nu cred că poți să mă ajuți!”) și toată lumea pierde. Cel care a venit cu ideile simte că a eșuat, mai mult, s-a și încărcat cu problemele celuilalt și se simte secat de energie. Cel care a venit cu problema, se simte descurajat, pentru că vede și el în ce situație fără ieșire se află. Acest joc se numește „da, dar…”. Și dacă persoana care încearcă să-i rezolve problemele s-a băgat în ele neinvitată, a jucat „încercam doar să te ajut…”.
Cartea se centrează pe un număr foarte mare de jocuri explicate în detaliu. Unele jocuri au două roluri, cum este cazul „da, dar…”, altele pot avea chiar și cinci, cum este cazul „alcoolicului”. Desigur, mai mulți oameni pot juca același rol. Există jocuri specifice pentru diferite grupuri sociale: de exemplu, în lumea hoților se poate juca „hoții și polițiștii”, bazat, însă, pe jocul de copii „de-a v-ați ascunselea”; în cuplu este popular „dacă n-ai fost tu” sau „femeie frigidă” etc. Există jocuri „bune”, cum ar fi „cavalerul”. Există grade ale intenistății jocului: unele duc la supărare, altele la spital sau morgă.
Scopul jocurilor ține, evident, de obținerea de atenție într-un mod predictibil, pentru ca indivicul să nu se expună la suferințe noi.
Editura – Grove Press, Inc. 1992