Cabinet Psihoterapie
Fără Graniţe este una dintre cărţile mele preferate. În ea, Ken Wilber vorbeşte despre unitatea dintre noi şi Universul nostru.
Omul vede lumea ca fiind separată de el. Mai mult, granița poate fi trasă chiar și în interiorul corupului. Propriu-zis, există mai multe granițe și autorul încearcă să le deconstruiască pe rând.
Cel mai mic teritoriu de identificare este Eul. Granița este trasă între Eu și Umbră – partea din noi pe care o respingem, o proiectăm, încercăm să ne convingem că nu o avem. Următorul nivel este unitatea dintre Eu și Umbră, numită Minte, versus Corp. Următoarea graniță este între unitatea dintre Minte (călăreț) și Corp (cal) numită Centaur, unde calul și călărețul sunt una. După acest nivel evoluția trece printr-o serie de benzi transpersonale, adică prin stări de extindere a conștiinței, prin episoade de lumină, de senzații intense și de înțelegere extinsă. Ultimul nivel este căderea tuturor granițelor, unitatea cu Universul.
Pe lângă ruperea dintre noi și lume, mai există granițe și în spațiu și chiar și în timp. Cartea, în esență, arată cum toate aceste granițe sunt trasate de noi oamenii. Ele nu există în realitate. Nu există granițe între mare și țărm, de exemplu. Există o linie a țărmului. Diferența este că în linie marea și țărmul se întâlnesc și comunică, în granițe cele două se războiesc, evită contactul una cu cealaltă și-și demarchează teritoriile. Această diferență ne influențează puternic viața, pentru că locurile de întâlnire devin teritorii de conflict.
Editura – Elena Francisc Publishing 2006