In noi

Consiliere Psihologica | Cabinet Psihoterapie

Noi toti

Despre Religia Actuală + (part 2 sau „pe pozitiv”)

Toate religiile și formele de evoluție conțin în ele fantezie. Însă cele mari, cel puțin, și câteva din formele noi (ca respirația holotropică, hemi-sync și SoundMind) conțin și un nucleu real. Pe ce mă bazez când spun că religiile conțin fantezie și cum de știu care este nucleul lor real?

Răspunsul este legat de Nivelurile de Conștiință. Clare Graves a cerut mai multor oameni să descrie o persoană sănătoasă psihic. Răspunsurile primite s-au încadrat în câteva categorii sau clase. Cineva a spus, de exemplu, că „o persoană sănătoasă face orice ca să trăiască” (bej), altcineva a spus că „ține cont de regulile sociale” (albastru), altcineva că „are grijă de cei din jur și de mediul în care trăiește” (verde) etc. Apoi, acelorași oameni li s-a pus aceeași întrebare la câțiva ani distanță. S-a observat că cineva care a dat un răspuns albastru prima oară, a doua oară a dat tot unul albastru sau unul portocaliu, dar în niciun caz unul roșu. Astfel a reieșit o evoluție a valorilor sau nivelurilor de conștiință. Se pare că ele pot fi dobândite doar într-o anumită ordine și într-o anumită direcție. Nu se pot sări în nicio circumstanță, și nu se poate merge înapoi, decât în situații extreme. Prin urmare, aceste clase s-au dovedit a fi niveluri.

Mai mult, persoanele care ajung la portocaliu, de exemplu, pot înțelege perspectiva roșie sau albastră, dar nu și pe cea verde. Chiar dacă o poate descrie științific, nu o poate experimenta, nu poate avea aceleași trăiri, aceeași sensibilitate și grijă pe care o are verdele. Dar poate înțelege și simți trăirile albastrului și roșului pentru că, inevitabil, a fost acolo. Dacă se întâmplă să rețineți aceste niveluri pe măsură ce evoluați, veți observa și la voi că atingerea unui nou nivel aduce o experiență pe care n-ați mai avut-o niciodată și nici nu știați că poate exista.

Pe măsură ce evoluăm, aceeași realitate ia o altă formă. Să luăm ploaia, de exemplu: în bej nu ne punem problema de unde vine; în violet ne-a adus-o un spirit bun care are grijă de recoltele noastre; în roșu eu am adus-o cu dansul ploii sau paparuda; în albastru Dumnezeu ne-a trimis-o c-am fost buni; în portocaliu s-a ciocnit un front de aer cald și umed cu unul rece și s-a creat condens; în verde acceptăm explicația portocalie și plusăm cu alte interpretări și metafore ale utilității ei (de exemplu, grija pe care natura o are față de ea însăși și, implicit față de noi care facem parte din ea, lucru care ne invită să avem și noi grijă de ploaie și să o menținem curată, adică fără poluare); galbenul înțelege toate modurile în care ploaia este văzută și încearcă să atingă scopul verde prin modalități adaptate fiecărui nivel de conșiință.

Întorcându-ne la religie, și Dumnezeu, Raiul, Iadul, păcatul, iertarea etc. iau o altă formă de la un nivel la altul. Și cum în toate religiile majore au fost oameni de diferite niveluri de evoluție și cum niveluri precum verde, galben, turcoaz nici nu existau acum câteva sute de ani, este normal ca informațiile din textele sfinte să fie încărcate de acele niveluri care au fost cele mai evoluate la vremea lor. Stări înalte de conșiiță au putut fi atinse. Explicația nu a putut veni decât din perspectiva stadiilor la care persoanele respective se aflau. Stările sunt reale și accesibile. Interpretarea și înțelegerea drumului până la ele depind, însă, de stadiile de la care sunt abordate. Prin urmare, o persoană de la portocaliu în sus nu poate să meargă pe o cale albastră (impusă și ilogică) fără să fie afectată psihic, pentru că mintea ei care acum este mai mare, este forțată într-o cutiuță. Albastrul și ma jos face ceea ce trebuie. Portocaliul și mai sus trebuieînțeleagă ceea ce face.

De asemenea, în portocaliu apare Eul în toată splendoarea lui. El exista de mai devreme, dar acum, la nivelul logic, gândirea este la ea acasă și Eul este strâns legat de gândire. Multe religii orientale spun că ceea ce trebuie să faci ca să te poți ilumina este să-ți distrugi Eul. Este puțin probabil să se întâmple asta, dar dacă ar fi așa, ar fi dezastruos pentru persoana respectivă. Ar regresa la un nivel violet sau bej, adică boală psihică sau retard. Eul nu trebuie distrus, ci depășit și integrat într-o structură mai mare. Calea către iluminare nu mai poate merge înapoi, nu poți face un copac mai mic, decât dacă îl tai. Iluminarea, oricum, poate fi atinsă de la orice nivel. Meditația și rugăciunea pot fi căi potrivite de a ajunge la iluminare, dar trebuie adaptate nivelului pentru maximă eficiență.

Încă o chestie, meditația nu poate înlocui psihoterapia / consilierea, ci ar trebui să vină abia când persoana este independentă, când are un Eu puternic și când este capabilă de judecată lucidă. O persoană care-și refulează furia, care o proiectează și se consideră calmă, în meditație se va aliena și mai mult de acestă emoție naturală. Furia care este un semn că se cere o schimbare, că starea actuală produce durere, această forță a vieții și a evoluției care zace în noi, este proiectată și mai mult, ceea ce duce la o… legumizare a noastră, la o pierdere a abilității de a face față vieții, a ne cere drepturile, a avea grijă de noi. Ceea ce, evident, va crea și mai multă furie, care se va exprima prin toate crăpăturile: „Eu sunt o persoană foarte iubitoare, dar sunt alții care sunt niște nenorociți, niște nemernici, arde-i-ar focu’!”

În concluzie, evoluția spirituală, pentru cei care și-o doresc, este în responsabilitatea fiecăruia. Există informații despre calea de parcurs, dar există mult mai multe informații care sunt un balast. Încercați să găsiți sensurile ascunse de pe nivelul vostru în parabole. Nu credeți în interpretări fixiste. De exemplu, faptul că Adam și Eva au fost dați afară din Rai, este interpretat de albastru cum că trebuie să fii ascultător, altfel Autoritatea se supără pe tine și te pedepsește. Dar un verde înțelege că a fi dat afară din Rai înseamnă a fi dat dintr-o pădure într-o altă pădure. Altfel spus, realitatea nu se schimbă pe măsură ce evoluăm (tot pădure a rămas), doar modul în care o percepem se schimbă. Iar pedeapsa este, de fapt, în mintea noastră, este o interpretare, nu o realitate tangibilă. Pe de altă parte, faptul că înainte șarpele vorbea, dar acum nu mai vorbește pentru că nu mai are picioare, este posibil să fie o cauză pierdută. Stabiliți-vă, deci, scopuri, cum ar fi să aveți o relație mai bună cu propriul corp și/sau să vă liniștiți mintea, și experimentați. Se dau premii la final!


Lumea suntem noi toți. A schimba lumea înseamnă a ne schimba pe noi. A respinge lumea înseamnă a ne respinge pe noi.