In noi

Consiliere Psihologica | Cabinet Psihoterapie

Noi toti

Despre Avort

Există două abordări greu de împăcat legate de acest subiect. Pe de o parte există cea veche inspirată din religie și care consideră avortul o crimă, și a cărei extremă este să păstrezi copilul indiferent, chiar și dacă a apărut ca urmare a unui viol; pe de altă parte este abordarea modernă, tolerantă cu avortul, a cărei extremă este să nu te intereseze metodele contraceptive, că „ce mare lucru?, îl dai afară!”. Desigur optimul este să eviți sarcina, dacă nu este dorită și să avortezi dacă se întâmplă să nu vreți copilul, fie că a fost un accident, fie că relația s-a răcit semnificativ între timp. O altă decizie minunată ar fi să nu încercați să faceți copil dacă simțiți că vă depărtați unul de celălalt. Mai întâi căutați să vă apropiați, pentru că apariția unui copil, chiar dacă uneori amână despărțirea, nu repară relația. Ea se încheie oricum, doar că nu veți vedea asta, pentru că veți fi distrași. Ca să folosesc o metaforă, dacă vă îmbolnăviți de o boală care urmează să vă omoare, ideal ar fi nu să vă cumpărați o mașină frumoasă ca să uitați de ea, ci să vă tratați mai întâi de boală.

– Avortul este o crimă?

– Tot mai mulți oameni cred că dacă dumnezeu „ți-a dat un copil”, trebuie să-l naști. Citeam pe un site (avort.ro) care pretindea că spune „adevărul despre avort” și spunea că trebuie să păstrezi copilul că este de la dumnezeu și este suficient doar să te rogi și „te scoate din valurile mării”. Dar cel mai adesea, oamenii se întâmplă să facă copii fără să dorească, accidental. Rareori banii sunt motivul pentru care nu vor să-l păstreze. Pur și simplu nu consideră momentul sau relația potrivite. Desigur cineva ancorat la religie, acea structură responsabilă pentru evul mediu, când copii se făceau de la 15 ani cu „unicul bărbat din viața ta” nu ia în considerare dubiile acestui secol.

Și n-am înțeles nici asta cu „dacă dumnezeu îți dă, trebuie să-l ții”. Și bolile venerice se iau în același mod. Ar trebui să le ținem și pe ele? Poate sunt un test. Cum să trecem peste ele? Să ne rugăm și să trecem testul? Sau să alegem practica păgână de a lua medicamente? Pentru că nu-i așa că a lua medicamente este ca și cum spui „doamne nu chiar cred că ești în stare să mă salvezi. dar uite mă tratez și mă rog și la tine și, dacă întreabă cineva, zic că tu m-ai salvat în mod miraculos”?

Revenind la avort, chiar păstrându-l pe dumnezeu în ecuație, poate ar trebui să știți că și el se răzgândește. Unele sarcini se pierd de la natură, prin avort spontan. El este cel care face cele mai multe avorturi. Ar fi culmea ca tocmai el să nu înțeleagă și să judece, nu?

Copiii nu vin de la dumnezeu (de citit și „despre cum sufletele nu există”), sunt rezultatul unui proces declanșat de sex (sau o altă metodă de a aduce două celule sexuale împreună – atât de indiferent este acest proces) și care se susține automat. Deși sexul este evenimentul declanșator, nu noi suntem cei care facem copiii. Motiv pentru care nu decidem sexul, culoarea ochilor, armonia feței… nimic, de altfel. Pentru că nu ține de noi. Copiii se fac singuri. Celulele se dezvoltă și se organizează ca urmare a unui plan (înscris în ADN) și ca urmare a unor legi universale care declanșează și mențin procesul.

Când spun că un copil se face singur, nu mă refer la mințișoara lui ca luând decizii. Ci ceva se întâmplă în mod mecanic, ceva din care rezultă un corp, cu un creier, unde cândva mințișoara lui se va activa. Așa cum eu nu-mi bat inima și nu-mi diger mâncarea, nici nu mă creez pe mine. Mai întâi este corpul care se dezvoltă și se menține prin sine însuși, și abia apoi mintea care se consideră primordială, pentru că nu-și aduce aminte cum era înainte să existe ea. Eul, mintea, sentimentul de identitate, „sufletul” se construiește treptat și abia pe la doi-trei ani este destul de solid să-l putem numi cu unul din apelativele menționate. Până atunci este un corp care crește automat, ca orice alt corp care crește automat de animal sau plantă: pur și simplu dacă oferi anumite condiții, un proces se va declanșa și se va susține.

La vârsta avortului (până pe la 3 luni) fătul se dezvoltă destul de mult. Apar majoritatea organelor, unele dintre ele încep să funcționeze. Pot apărea chiar și expresii ale feței, dar să nu credeți că fătul exprimă emoții. Sunt declanșări aleatorii ale nervilor care se construiesc și se calibrează. Fătul nu are nici pe departe o identitate. Nu exprimă nimic, nu are nicio intenție proprie. Nu simte durere, pentru că nu este nimeni care să o simtă. Nici plantele nu simt durere, orice ați citit. Durerea nu este ceva care există în sine. Este interpretarea unor stimuli. Trebuie să ai atât niște organe care să culeagă adecvat și să transmită informația (cum sunt senzorii din piele, între care unii speciali pentru durere) și o zonă în care să se interpreteze. Mai mult „durerea” ca să fie simțită, trebuie să fie o senzație care depășește un „prag”. La ce se întâmplă în fetus în acea perioadă, adică faptul că i se construiește corpul, dacă ar simți durerea cum o simțim noi, s-ar sinucide din cauza ei. Dar creierul abia ce se dezvoltă. Nu are mai nimic definitivat în el, nu este mai deloc în contact cu mediul. Chiar dacă fetusul arată a corp de copil, este încă… nelocuit, ca să zic așa.

Deci nu, nu simte durere, nu exprimă emoții și nu este crimă (nu că religia ar avea ceva cu crimele – cele mai multe crime în numele cui or fi fost făcute?) pentru că un făt are mai puțină identitate și simț al existenței decât un gândăcel, decât o furnică sau un țânțar (sau orice omorâți voi cu ușurință) – cam la nivel de plantă.

– Este, totuși, un potențial om. A omorî un potențial om nu este ca a omorî un om?

– Suntem în epoca clonării. Orice celulă din corpul meu este un potențial om. Știi câte cadavre de potențiali oameni arunci când te cojești de la soare? (am observat că la clonare se aleg nuclee din celule ale pielii). Ai putea repopula globul. Ce să mai zic de acele celule care au fost tot timpul potențiali oameni? Chiar când faci un copil, doar un spermatozoid va deveni om, restul de 500 de milioane vor muri că, din fericire, nu-i poți face oameni pe toți. Fiecare ovul este un potențial om. Ar trebui să rămâi gravidă cu fiecare? Nu. Este abundență în lumea asta. Ne permitem și câteva avorturi. Nu de oameni ducem lipsă.

– Dar dacă omor un geniu?

– Asta e! Se naște altul. Dar dacă tot îți dorești un nou om deștept pe lumea asta, ce te împiedică pe tine să devii acea persoană?

– Dacă aleg să fac avort, mai merit un alt copil?

– Așa ai observat că „se dau” copiii? După merit? Oare oamenii aceia care se străduiesc atât de mult și care plătesc sume mari de bani pentru asta și care plâng când văd copii la alții, nu-i merită? Și oare oamenii aceia care îi închid în subsol și fac sex cu ei ani de-a rândul, până sunt prinși, îi merită? Meritul n-are nicio treabă. Este pur și simplu un proces, cum ziceam, inițiat de sex și care se întâmplă fie că vrem, fie că nu vrem, dacă sunt condiții propice.

– Și atunci putem să facem oricât de multe avorturi?

– În teorie, da. Natura (dumnezeu, dacă vreți) nu are o problemă cu asta. Natura umană are. Dar eu consider ca avortul nici măcar să nu fie discutat ca problemă. Pentru că nu este intenționat cum este un furt sau o crimă. Cine vrea să facă avort intenționat? Câte femei aleg să rămână însărcinate știind sigur că vor avorta în câteva luni? Niciuna. Avortul este consecința neașteptată a unei activități minunate. Parte a „problemei”, dacă vreți, este că sexul este tabu și, din această cauză, există o imensă carență privind educația sexuală. Nu am trăi într-o lume așa minunată dacă ar fi una în care copiii pot să-și întrebe părinții ce metode contraceptive există și părinții să le știe și să le prezinte? Pentru că sex va face cu foarte mare probabilitate oricum.

Cea de-a doua parte a „problemei”, care contribuie și la avorturi prin faptul că previne tinerii să învețe despre contracepție și să o pună în practică, dar și la alte modalități de a crea suferință inutilă este moda populară printre „adevărați” de a fi ignorant și iresponsabil. Este penibil să nu bei la o petrecere până te îmbeți, nu-i așa? Este penibil să porți centura de siguranță. Este penibil să ții ambalaje sau hârtii în buzunar și să le arunci la coș. Este penibil să iei rahatul cățelului tău. Este penibil să folosești prezervativ sau să te gândești la prevenirea sarcinii. Este penibil să te gândești la alții când parchezi mașina pe două locuri sau să-ți lași numărul în geam când blochezi pe cineva. Este penibil să nu te apuci de fumat, când pe pachet scrie „o să mori”. A fi „adevărat” înseamnă să vezi cam la doi metri în jurul tău și să ai o ignoranță totală față de consecințele acțiunilor tale. „Lasă să se facă mulți copii, că ne ajută dumnezeu”. Știți de ce lumea avansează atât de greu? Nu pentru că n-am avea tehnologie să robotizăm mai orice aspect al producției și mentenanței, scutind efortul uman, ci pentru că suntem prea mulți. Cum să folosești în masă tehnologii care fac treaba mult mai bine decât omul și protejându-i sănătatea? Cum să-i salvezi de la boli pe oamenii săraci sau bătrâni? Cum să prelungești durata vieții oamenilor prin medicamente și tehnologie, când ai atât de mulți oameni care cer de mâncare? Trebuie să-i pui să facă ceva. Trebuie să-i lași să moară, pentru că se nasc mulți alții pe care trebuie să-i pui să facă ceva. Și normal că medicamentele și operațiile vor fi scumpe, pentru că este nevoie de o metodă de triere. Sună brutal, dar cum altfel să faci când oamenii continuă să se înmulțească abundent?

Cum ar fi dacă am fi mai puțini? La nivelul de evoluție actual, cu siguranță am crea o tehnologie care să facă o mulțime de munci în locul  nostru. Avem deja mașini care merg singure (google cars), există un centru de comandă în Australia care urmărește o zonă minieră de mărimea României, iar de roboții care asamblează pe bandă rulantă nici nu mai zic. Există roboți care fac chiar și case, cu minimă risipă de materiale, timp, efort etc. Lumea ar putea să fie atât de grozavă dacă am fi mai puțini. Ce poți face când ai mulți oameni? Risipă. Războaie, de exemplu.

Deci, ca să concluzionăm, faceți avort, dacă vreți să faceți avort și pentru data viitoare învățați despre contracepție. Vă scutește de toată această suferință. Și dacă vreți să fiți „adevărați” și să nu vă pese de contracepție, întrebați-vă câți oameni vă vor fi alături când va trebui să avortați. Toți acei oameni care vor face glume că citiți despre diafragmă și sterilet, vor fi lângă voi să vă spună „vom trece împreună prin asta, pentru că și noi am contribuit la a te menține în ignoranță”? Pentru că și dacă vă informați și țineți cont de contracepție și dacă rămâneți fără să vreți și păstrați copilul și dacă avortați, lumea tot vă va critica.

6 comentarii

  • mariaradu spune:

    Acest comentariu este al unui ortodox sau ale unui catolic?

  • Ionut spune:

    ?nu că religia ar avea ceva cu crimele – cele mai multe crime în numele cui or fi fost făcute?”
    Raspuns: in numele statului. Oricat de macabru ar fi, cineva chiar a numarat mortii. Lectura placuta.
    http://www.amazon.co.uk/Death-Government-Genocide-Murder-Since/dp/1560009276/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1361614794&sr=8-1

  • Estera spune:

    total de acord, nu faci copii daca nu ii vrei..
    insa nu lasa ideea ca avortul e chiar o idee buna, de parca i-ai face reclama.. avortul atrage cu sine probleme de sanatate pentru corpul purtator (mama), iar natura nu iti permite sa faci avorturi chiar asa la nesfarsit cum zici tu..
    ideea contraceptiei e mult mai buna..

    • Sorin spune:

      Singurele riscuri pe care le implică avortul țin de complicații în timpul sau în urma operației. Cu toții cunoaștem persoane care au avut avorturi și nimeni nu are o boală de la așa ceva. Decat dacă operația nu a fost reușită. Natura nu doar că ne permite, dar nu le mai face și ea. Și eu prefer contracepția mai mult decât avortul, dar prefer avortul decât oamenii mulți, care trăiesc după o zi pe alta, care fac viața dificilă pentru toți și care consumă fonduri pentru ajutor social, centre de plasament, pușcării etc. Chiar dacă ar exista suflete, nu ar fi mai grozav să se nască în familii cu mai multe resurse financiare și emoționale?


Lumea suntem noi toți. A schimba lumea înseamnă a ne schimba pe noi. A respinge lumea înseamnă a ne respinge pe noi.